U.S.A.M.V.

IAȘI
FACULTATEA DE AGRRICULTURĂ
SPECIALIZAREA AGRICULTURA
GRUPA 121 A ID
COJOCARU DANIEL PETRONEL

REFERAT NR. 1

DISCIPLINA

BOTANICĂ

TEMA

RELAŢIA DINTRE FLOARE, FRUCT ŞI SĂMÂNŢĂ

 Plantele sunt esența vieții, peste 60 % din oxigenul pe care noi îl respirăm
este dat de plantele terestre, restul fiind produs de cele acvatice ("pătura" verde de
deasupra mărilor, oceanelor , etc , produce foarte mult oxigen în prezența luminii )
astfel, plantele sunt cea mai importantă sursă a vieții, pe lângă asta, plantele sunt
pricipala sursă de hrană pentru oameni și animale.Plantele sunt organisme care își
pregătesc singure hrana din substanțe minerale, apă și dioxid de carbon în cadrul
procesului de fotosinteză.

Organele vegetative ale plantelor, care îndeplinesc funcții de creștere și

nutriție, sunt:

-rădăcina, care asigură fixarea plantei în sol și absorbția sevei brute

-tulpina, care asigură susținerea organelor aeriene ale plantei, transportul sevei
brute de la rădăcină la frunze și a sevei elaborate de la frunze spre toate celelalte
organe ale plantei

-frunza, care realizează funcțiile de fotosinteză, respirație și transpirație.

Organele care asigură înmulțirea plantelor superioare sunt organele

generative ale plantelor superioare, iar acestea sunt:

-floarea

-fructul

-sămânța.

Floarea ia naștere din mugurii florali sau micști și este o ramură scurtă , cu
creștere limitată, cu frunze metamorfozate, adaptată pentru îndeplinirea funcției de
reproducere. Floarea este alcătuită din peduncul sau codița florii, receptaculul,
învelișuri florale(periant), androceu și gineceu.
 Pedunculul reprezintă internodul bazal prin care floarea se prinde de
tulpină.

Receptaculul este situat în partea superioară a peduncului, fiind format din

noduri extrem de apropiate, care se suprapun, la care sunt inserate celelalte părți
ale florii.

Periantul este practic învelișul floral și este constituit de regulă din două
etaje de frunze metamorfozate. Acesta protejează părțile reproducătoare și prin
coloritul viu, atrage insectele polenizatoare.Când frunzele celor două
etaje(verticile) au aceeași formă, mărime și culoare, acestea se numesc tepale, iar
totalitatea lor alcătuiesc un periant simplu sau perigon, iar atunci când frunzele
verticiului extern se deosebesc de cele ale verticiului intern prin formă, culoare sau
mărime, periantul este dublu, iar frunzele metamorfozate ale verticiului extern
denumit caliciu, se numesc sepale, iar cele ale verticiului intern denumit corolă se
numesc petale.

Androceul reprezintă partea masculă a florii și este alcătuit din totalitatea

staminelor.

Gineceul reprezintă partea femelă a florii, formată din totalitatea carpelelor.

1 – Floare matură
2 – Stigmat (partea superioară a ovarului sau a stilului)
3 – Stil (partea filiformă aflată deasupra ovarului, care se termină prin stigmat)
4 – Filamentul staminal susținând anterele
5 – Axa florală sau receptacul, antofor (extremitatea pedunculului floral, pe care sunt așezate periantul, androceul și gineceul)
6 – Articulație (locul de inserție a axei florală pe pedicel)
7 – Pedicel (suportul mic al florii) sau peduncul floral (suportul florii pe care sunt prinse florile solitare sau grupate în inflorescențe)
8 – Nectarină (organ care secretă sau conține nectar)
9 – Stamină (organ al florii format din filament, anteră și conectiv, totalitatea lor constituind androceul)
10 – Ovar (cavitatea bazală a gineceului conținând ovulele; primordiul fructului)
11 – Ovule (celule sexuale femele din ovar)
12 – Conectiv (partea terminală a filamentului staminal care unește cele două teci ale anterelor)
13 – Sac polinic (cavitate aflată în interiorul lojei anterei, conținând grăuncioare de polen)
14 – Anteră (extremitate superioară a filamentului staminal conținând de obicei patru saci polinici)
15 – Periant (totalitatea învelișurilor florale: caliciu, corolă, perigon)
16 – Corolă (înveliș floral intern al florii, de obicei colorat, format din petale)
17 – Caliciu (înveliș floral extern al florii, de obicei verde, format din sepale)

Stamina(microsporofila) este formată din filament, conectiv și anteră.

Antera cuprinde 4 saci polenici denumiți microsporangi , în care prin meioză
se formează microsporii. Prin germinarea microsporilor se formează grăuncioarele
de polen, constituite din sporodermă, celulă generativă și celulă vegetativă.
Celula generativă, prin diviziune , generează doi gameți masculi.
Carpela(macrosporofila) este diferențiată în ovar, stil și stigmat. În lojele
ovarului sunt adăpostite ovulele, în care prin meioză se formează macrosporii .
Prin germinarea unui macrospor se formează sacul embrionar , constituit din 7
celule: oosfera(gametul femel), doua sinergide(de o parte și de alta a oosferei),
treiantipode(opuse față de oosferă) și celula centrală.
Grăuncioarele de polen mature, eliberate din anteră , sunt transportate de
diferiți agenți externi până pe stigmatul carpelei, având loc polenizarea, unde
germinează, formând un tub polenic în care pătrund cei doi gameți masculi. Prin
înaintarea tubului polenic spre ovul, cei doi gameți masculi ajungla nivelul sacului
embrionar. Unul din gameții masculise unește cu oosfera, rezultând zigotul
principal. Cel de-al doilea gsmet mascul se unește cu celulacentrală a sacului
embrionar, rezultând zigotul secundar (fecundație dublă).
Prin fecundație ovulul se transformă în sămânță.Zigotul principal generează
embrionul, iar zigotul secundar generează endospermul secundar, iar
integumentele ovulului generează tegumentul seminței.
Sămânța este organul de înmulțire a plantelor superioare.
Concomitent cu formarea seminței din ovul, are loc formare fructului, din
pereții ovarului. Ca urmare sămânța va fi închisă în fruc.

Fructul este cel mai caracteristic organ al magnoliofitelor.După ce ovarul

plantei este fecundat, ovarul începe să crească în dimensiuni, petalele florii cad, iar
ovulul se dezvoltă devenind sămânță. Creșterea fructului continuă până în
momentul în care sămânța a ajuns la maturizare. La unele fructe cu mai mult de o
sămânță, dimensiunile finale ale pulpei fructului sunt direct proporționale cu
numărul de ovule fertilizate in diferite moduri.
După originea lor, fructele se clasifică în cinci categorii: simple, multiple,
apocarpoide, false și compuse.