ŢESUTURILE VEGETALE

Ţesutul grupează celule cu aceeaşi

origine, formă, structură şi care
îndeplinesc aceleaşi funcţii.
Ţesuturile pot fi:
-meristematice - cu celule tinere aflate
în diviziune activă;
-definitive - cu celule diferenţiate şi
specializate:
Ţesuturi de apărare
Ţesuturi fundamentale
Ţesuturi de susţinere
Ţesuturi conducătoare
Ţesuturi secretoare
Ţesuturi senzitive
 ŢESUTURILE MERISTEMATICE
(EMBRIONARE)

Au proprietatea de a se divide activ, formând în

permanenţă noi celule.
După origine şi gradul de dezvoltare:
-meristemele primordiale generează doar ţesuturi
meristematice. Se găsesc în zonele embrionare de
creştere, la vârful rădăcinii şi tulpinii.
-meristemele primare generează atât celule
meristematice cât şi ţesuturi definitive.
-meristemele secundare se formează din celulele unor
ţesuturi definitive care îşi recapătă capacitatea de
diviziune. Ele asigură regenerarea unor organe ale
plantei (meristeme de regenerare) sau îngroşarea
secundară a acestora (felogen şi cambiu).
Felogenul apare în unele rădăcini şi tulpini,
în afara cilindrului central, şi dă naştere spre
exterior la suber şi spre interior la feloderm.
Cambiul - prezent în cilindrul central al unor
rădăcini şi tulpini; formează spre exterior liber
secundar şi spre interior, lemn secundar.
După poziţia în plantă, meristemele sunt:
Meristemele apicale - la vârful rădăcinii şi tulpinii;
determină creşterea în lungime.
Meristemele intercalare se găsesc la baza
internodurilor tulpinilor de graminee şi determină
creşterea lor în lungime.
Meristemele laterale asigură creşterea în grosime
a organelor. Se găsesc în rădăcină şi tulpină:
periciclu, cambiu şi felogen.

Funcţionarea felogenului la nivelul scoarţei tulpinii:

1-cuticulă; 2-epidermă; 3-suber; 4-felogen; 5-feloderm
 ŢESUTURI DE APĂRARE
(PROTECTOARE)
Se găsesc la exteriorul organelor vegetative având
rol de protecţie faţă de factorii de mediu, diferiţi
dăunători.
Epiderma este de obicei unistratificată, alcătuită
din celule parenchimatice vii, cu pereţii externi
modificaţi secundar (cutinizaţi, cerificaţi,
mineralizaţi). Protejează organele plantelor cu
structură primară.
Formaţiuni epidermice:
a. Stomatele - au rolul de a regla schimburile de
gaze dintre plantă şi mediu. Sunt alcătuite din două
celule stomatice, renifome sau halteriforme,
dispuse faţă în faţă, între care există o deschidere
reglabilă denumită osteolă.

Stomată reniformă:
1-celule anexe;
2-cloroplaste;
3-osteolă;
4-nucleu;
5-celule stomatice
b. Perii epidermici au formă, structură şi funcţii
variate (peri protectori, secretori, de agăţare). Pot fi
uni- sau pluricelulari, ramificaţi sau neramificaţi.
c. Emergenţele epidermice sunt formaţiuni la care
participă epiderm dar şi ţesuturile subepidermice:
spinii apărători de la măceş, mur.

Tipuri de peri
epidermici:

1-păr unicelular la
piciorul cocoşului;
2-păr pluricelular
1 2 neramificat la
3 4 muşcată;
3-păr stelat la salcia
mirositoare;
4-păr pluricelular
ramificat la
lumânărică.
 Stomate
reniforme

Stomată halteriformă
Peri
pluricelulari
simpli şi
stelaţi
Rizoderma acoperă rădăcina tânără şi are rol de
apărare şi de absorbţie a sevei brute, datorită
perilor absorbanţi.
Exoderma (cutisul) = stratul extern al scoarţei din
rădăcina primară; protejează rădăcina după
exfolierea rizodermei.
Caliptra (piloriza, scufia) = zona apicală a rădăcinii,
protejează vârful vegetativ.
Suberul = ţesut de apărare secundar (provine din
felogen), format din celule moarte, turtite, cu
pereţi suberificaţi, impermeabili pentru apă şi gaze.
Schimbul gazos se face prin lenticele (ridicături pe
ramurile arborilor, formate din ţesut afânat).
[La stejarul de plută (Quercus suber), felogenul generează, în 15 ani,
un strat gros de suber de cca. 20 cm.]
Rădăcinile şi tulpinile plantelor lemnoase, după mai
mulţi ani de viaţă, sunt protejate de către ritidom.
Lenticelă :
1-ţesut afânat;
2-cuticulă;
3-epidermă;
4-suber;
5-felogen;
6-feloderm;
7-parenchim
Vârful rădăcinii

Exoderma
Suberul
 ŢESUTURI FUNDAMENTALE
(PARENCHIMATICE)
Sunt formate din celule izodiametrice, cu pereţi
subţiri, celulozici, cu spaţii intercelulare. Se găsesc
în interiorul organelor plantelor şi au funcţii variate.
a) Parenchimul de absorbţie se găseşte la nivelul
zonei pilifere a rădăcinii şi asigură transferul sevei
brute de la perii absorbanţi la vasele conducătoare.
b) Parenchimul asimilator (clorenchim) are celule
bogate în cloroplaste, deci funcţia de fotosinteză:
frunze, tulpini, fructe verzi.
c) Parenchimurile de depozitare
- parenchim de depozitare a substanţelor de
rezervă (în rădăcini şi tulpini metamorfozate, în
seminţe şi fructe). Ex.: tuberculul la cartof.
- parenchimul de depozitare a apei (acvifer): cactuşi
- parenchimul de depozitare a aerului (aerenchim)
este alcătuit din celule de diferite forme (stelate la
pipirig), între care se formează spaţii mari (lacune)
cu aer. Se întâlneşte la plantele acvatice sau de
locuri mlăştinoase.
 ŢESUTURI MECANICE
(DE SUSŢINERE)
Sunt prezente în rădăcini, tulpini, frunze, fructe;
sunt ţesuturi flexibile până la rigide, mai bine
dezvoltate la speciile lemnoase; asigură rezistenţa
la acţiunea factorilor de mediu.
a) Colenchimul este alcătuit din celule vii, cu pereţii
inegal îngroşaţi prin depuneri de celuloză. Este
caracteristic organelor tinere, aflate în creştere.
b) Sclerenchimul este format din celule moarte, cu
pereţii uniform îngroşaţi prin depuneri de lignină.
Sclerenchimul fibros este alcătuit din celule
lungi, ascuţite la capete (fibre sclerenchimatice).
Face parte din ţesuturile conducătoare (fibre
liberiene şi fibre lemnoase); în tulpina de in există
fibre utilizate textil.
Sclerenchim scleros (sclereide) cu celule
rotunde, cu pereţii puternic lignificaţi. Sclereidele
sunt dispuse izolat sau în grupuri. Ex.: în pulpa
fructului la gutui, sâmburi (prun), tegumentul
seminţelor.
 Colenchim

Sclerenchim fibros

Sclereide
 ŢESUTURI CONDUCĂTOARE
Caracteristice cormofitelor (plante superioare);
transportă seva brută (ţesutul conducător lemnos)
şi seva elaborată (ţesutul conducător liberian).
Ţesutul conducător lemnos (xilemul)
Transportă apa cu săruri minerale (seva brută) de
la rădăcină la frunze. Este alcătuit din:
a) Vase lemnoase - celule alungite, moarte,
dispuse cap la cap, cu pereţi transversali (traheide)
sau total resorbiţi (trahee) şi pereţi laterali
neuniform îngroşaţi cu lignină (rol mecanic).
În traheide (vase închise sau imperfecte) seva
brută circulă încet, prin perforaţiile pereţilor
transversali. Se întâlnesc la cormofitele mai puţin
evoluate (ferigi şi gimnosperme).
Traheele (vase deschise, perfecte) se întâlnesc la
angiosperme; sunt alcătuite din celule suprapuse,
fără pereţi despărţitori, astfel că seva circulă rapid.
Pereţii laterali sunt îngroşaţi prin depuneri de
lignină (după tipul de îngroşare există: vase
inelate, spiralate, reticulate, punctate).
La unii arbori, vasele lemnoase secundare din
mijlocul trunchiului devin nefuncţionale şi sunt
închise cu tile (excrescenţe formate de celule din
parenchimul lemnos, ce trec prin punctuaţiunea
unui vas şi se dilată în interiorul acestuia), lemnul
devenind duramen. Tilele au rolul de a opri
pătrunderea bacteriilor sau ciupercilor parazite,
deci distrugerea lemnului. Lemnul funcţional
(alburnul) este situat spre exteriorul trunchiului.
b) Parenchimul lemnos este alcătuit din celule vii,
cu pereţii subţiri sau lignificaţi; însoţeşte vasele
lemnoase, depozitând substanţe de rezervă.
c) Fibrele lemnoase sunt alcătuite din celule
fusiforme, cu pereţi lignificaţi, cu rol mecanic.

Tile

1-vas inelat; 2,3-vase spiralate; 4-vas reticulat; 5-vas punctat

 Xylem

Vase inelate şi spiralate

Traheide
 Ţesutul conducător liberian (floemul)
Conduce seva elaborată de la frunze spre
celelalte organe ale plantei. Este alcătuit din:
a) Vasele liberiene (tuburi ciuruite) = celule
alungite vii, suprapuse, cu pereţi transversali
perforaţi, având aspectul unor plăci ciuruite.
b) Celulele anexe însoţesc tuburile ciuruite, cu care
comunică prin plasmodesme. Au rol de transfer
a substanţelor spre vasele liberiene.
c) Parenchimul liberian este alcătuit din celule vii,
parenchimatice, care depozitează amidon, având
rol de ţesut de rezervă.
d) Fibrele liberiene au rol de susţinere, fiind
elemente de sclerenchim fibros.

Floemul:
1-vas liberian;
2-celule anexe;
3-placă ciuruită
Plăci ciuruite
 ŢESUTURI SECRETOARE
Celule sau grupuri de celule care sintetizează
diferite substanţe chimice (uleiuri eterice,
alcaloizi, răşini, taninuri, mucilagii, nectar, latex),
utilizate apoi de plantă sau eliminate.
a)Ţesuturile cu secreţie externă
- Papilele secretoare - celule epidermice care
produc ulei volatil, întâlnite pe petalele florilor
mirositoare (trandafir, toporaş).
- Perii secretori (glandulari) sunt formaţiuni
epidermice, de formă variată; pot fi unicelulari
(părul urticant de la urzică), dar de regulă sunt
pluricelulari (muşcată, mentă).
- Glandele nectarifere sunt situate la nivelul florilor
şi secretă nectarul căutat de insecte.
- Glandele digestive reprezintă peri pluricelulari
caracteristici plantelor insectivore (roua cerului).
Secretă fermenţi care descompun substanţele
proteice din corpul insectelor în produşi simpli,
asimilabili de către plantă.
- Hidatodele sunt formaţiuni epidermice prin care
plantele elimină apa în exces.
b) Ţesuturile cu secreţie internă
- Buzunare secretoare - spaţii căptuşite cu celule
secretoare: în frunza de sunătoare, coaja citricelor.
- Canalele secretoare sunt căptuşite cu celule
secretoare şi uneori susţinute de o teacă de
sclerenchim (canale rezinifere în frunza de pin). La
Umbelifere secretă uleiuri eterice (ex.: mărar).
- Celule secretoare sunt celule izolate ce secretă
uleiuri eterice (dafin).
- Laticiferele au aspect de tuburi, secretă o substanţă
lăptoasă - latex - care poate conţine glucide,
alcaloizi, uleiuri eterice, enzime, cauciuc, etc.
Ex.: păpădie, rostopască, laptele câinelui.
La unele specii latexul se utilizează: arborele de
cauciuc, macul de grădină - obţinerea morfinei,
codeinei, papaverinei.

A-papile secretoare la toporaş;

B-păr urticant la urzică
 Canal rezinifer la pin:
1-clorenchim,
2-sclerenchim,
3-cavitate,
Glandă digestivă 4-celule secretoare
la roua cerului

Peri urticanţi la urzică

 Glande secretoare
la mentă

Roua cerului
 ŢESUTURI SENZITIVE

Sunt celule epidermice capabile să perceapă

factori de mediu, modificându-şi metabolismul
în acest sens.
- papile senzitive, la baza staminelor de la
mahonie, asigură apropierea bruscă a staminei
de stigmat la atingere, adaptare pentru
autopolenizare;
- perii senzitivi, la unele plante insectivore,
asigură imobilizarea insectelor;
- parenchimul senzitiv de la baza peţiolului
frunzelor de mimoză (Mimosa pudica), percepe
excitaţiile seismice;
- ţesuturile sensibile faţă de gravitaţie se găsesc
în vârful rădăcinilor şi tulpinilor;
- celulele senzitive faţă de lumină sunt papile
fotosensibile, asigurând orientarea frunzelor
spre lumină.
Mimosa pudica
Mahonie