Rădăcina

Este un organ vegetativ al plantelor superioare. Crește, de obicei, în sol și are ca funcții specifice fixarea plantei la substrat și absorbția din
sol a apei cu sărurile minerale. La unele plante de apă rădăcina nu mai are rol de fixare, acestea devenind natante, patrunderea soluțiilor cu săruri
minerale având loc prin tulpini sau frunze.
Rădăcina este adaptată pentru îndeplinirea a două funcții principale: una de natură mecanică, de fixare a plantei în sol și alta vitală, de a
absorbi apa și substanțele minerale dizolvate în aceasta. Rădăcina contribuie la metabolismul plantei. În afara funcțiilor specifice, rădăcinile
metamorfozate ale unor plante pot servi la depozitarea substanțelor de rezervă, iar altele stabilesc legături fiziologice cu ciupercile și cu  bacteriile din
sol.
Structura
Pe suprafața unei rădăcini tinere se pot distinge mai multe zone:
Piloriza, (numită și caliptră sau scufie) este formată dintr-un țesut special, parțial suberificat, care acoperă și protejează vârful vegetativ al
rădăcinii și facilitează pătrunderea vârfului rădăcinii în sol. La plantele acvatice piloriza lipsește, fiind înlocuită de rizomitră, care nu se uzează și nici
nu se regenerează. Piloriza lipsește și la plantele parazite.
Vârful vegetativ, situat imediat sub piloriză, este format din meristeme primordiale, care ulterior vor genera meristemele primare.
Regiunea netedă, (zona de creștere) aflată deasupra vârfului vegetativ, reprezintă zona de creștere în lungime a rădăcinii.Această zonă ocupă
aproximativ 1,5 mm.
Regiunea piliferă (zona perișorilor absorbanți), acoperită cu un mare număr de perișori absorbanți unicelulari care vor ajunge la maturitate în
2-3 zile sau în 30-40 ore și pot dura trei săptămâni sau 12 zile. Numărul perișorilor absorbanți variază de la o specie la alta (la plantele mici sunt
puțini, iar la plantele mari și arbori sunt foarte mulți). În cazul rădăcinilor care se dezvoltă în mediul acvatic, nu are loc formarea perișorilor
absorbanți. Nici la plantele epifite nu se dezvoltă perișori absorbanți, locul acestora fiind luat de un țesut special (velamen radicum).
Regiunea aspră, cuprinde zona în care meristemele primare se diferențiază în țesuturi definitive (specializate): rizoderma, scoarța și cilindrul
central.
Regiunea coletului, este cea care face trecerea de la rădăcină la tulpină. Ea are o întindere mică și la multe plante nu se distinge morfologic

După modul de ramificare, radacinile pot fi

pivotante
firoase
ramuroase

Rădăcinile mai pot fi împărțite, în funcție de ramificației, și în următoarele feluri:

Pivotante - rădăcină primară din care se trag rădăcini laterale numite și secundare;
Firoase - sitem de rădăcini de mărimi egale care dezvoltă rădăcini laterale numite și secundare;
Aeriene - rădăcini ce nu cresc în pământ, ci se cațără pe suporturi și absorb apa din aer;
Proptitoare - un tip particular de rădăcini aeriene care crește din tulpină in aer apoi în pămînt. O astfel de formă permite plantei o ancorare
mai puternică în sol. Acest tip de rădăcini se întîlnește la mangrove;
Adventivă - tip de rădăcini ce crește direct din bulb.