REGNUL PLANTE

Regnul Plante include peste 500 000 de specii grupate оn două subregnuri şi cinci оncrengături. Plantele sunt organisme
fotoautotrofe (din gr. photo – lumină, auto – singur, troph – nutriţie), pluricelulare, care nu se deplasează оn spaţiu.
Utilizând energia razelor luminoase, ele îşi produc autonom, оn procesul fotosintezei,
substanţe organice din apă şi dioxid de carbon:

Unitatea structural-funcţională a plantelor

Plantele se înmulţesc prin spori, seminţe
şi porţiuni de organe (rădăcini,
tulpini, frunze).
Ţesuturile plantelor sunt diferite ca origine,
funcţie, vвrstă. Ele au fost оmpărţite
оn formative şi definitive (protectoare,
conducătoare, mecanice, secretorii) etc.
reprezintă celula vegetală, acoperită
cu perete celular rigid, a cărui component
principal este celuloza, iar citoplasma
găzduieşte, de rвnd cu alte organite, vacuole
cu suc celular şi plastide. Substanţa
nutritivă de rezervă depozitată оn citoplasmă
este amidonul.

în funcţie de complexitatea structurii
corpului plantele au fost grupate оn plante
avasculare (mușchii), care nu au țesut
conducător, şi plante vasculare (ferigile,
gimnospermele şi angiospermele) – cu
țesut conducător
Corpul plantelor avasculare are structură simplă, de aceea sunt
Apreciate ca talofite evoluate, iar unii sistematicieni le caracterizează
drept plante cormofite primitive.
Plantele vasculare au corpul format din organe diferenţiate (rădăcină,
tulpină, frunze) și este numit corm, iar ele– cormofite.
Plante tereste. Mediul terestru este
mai favorabil pentru plante, comparativ
cu cel acvatic, prin prezența luminii
abundente necesară fotosintezei, prin
cantităţi suficiente şi accesibile de CO2
şi O2 din atmosferă etc.
Cucerirea mediului terestru de către
plante a fost posibilă datorită apariţiei:
• ţesuturilor conducătoare, prin care
circulă apa, sărurile minerale şi substanţele
organice și este asigurată conexiunea
dintre organele plantei;
• ţesuturilor de susţinere, care menţin
planta оn poziţie verticală;
• cuticulei, care protejează planta de
deshidratare;
• stomatelor, care asigură schimbul de gaze
dintre plantă şi mediu;
• rădăcinii, care fixează şi asigură plantele
cu nutrienţi, frunzelor, seminţelor, florilor
etc.
Majoritatea plantelor terestre sunt adaptate
la condiţiile zonei temperate (plante mezofite).
însă există plante care pe parcursul
evoluţiei s-au adaptat la condiţii de secetă
(plante xerofite) sau la condiţii de umiditate
şi insuficienţă de lumină (plante higrofite).
Plantele acvatice populează оn exclusivitate
mediul acvatic și sunt numite plante
hidrofile. Ele absorb apa prin toată suprafaţa
corpului, nu sunt fixate de substrat şi pot „călători”
fiind duse de curenţii de apă.
Plantele epifite folosesc ca suport corpul
altor plante, fiind numite epifite (din gr. epi
– pe și phyton – plantă). Epifitele deși sunt
agățate sau fixate de alte plante nu le produc
daune. Ele оși dobвndesc apa din umiditatea
atmosferică și sărurile minerale de pe suportul
pe care trăiesc, iar substanțele organice –
оn procesul de fotosinteză
 Verifică cunoștințele:

• organism fotoautotrof ?
• Explică deosebirea dintre plantele mezofite, xerofite și hidrofite.
• Descrie, comparativ, trăsăturile distinctive ale plantelor avasculare şi
vasculare.