ADAPTĂRI STRUCTURALE LA

FACTORII DE MEDIU :
TEMPERATURĂ, LUMINĂ,
UMIDITATE CL.6
PROFESOR : TIMUȚĂ LIDIA
 ASALT DE IDEI

Faceți clic pe pictogramă pentru

a adăuga o imagine

Din ce cauză planta de De ce plantele manifestă

floarea-soarelui îşi roteşte anumite reacţii de răspuns
inflorescenţa după soare? la acţiunea mediului
înconjurător?
 FACTORII DE MEDIU

Faceți clic pe pictogramă pentru Faceți clic pe pictogramă pentru

a adăuga o imagine a adăuga o imagine

FACTORI ABIOTICI FACTORI BIOTICI

La acţiunea factorilor plantele îşi elaborează reacţii de
răspuns adecvate.

Reacţia plantelor la
Reacţia plantelor la Reacţia plantelor la
temperatură.
lumină umiditate.
 Reacţia plantelor la lumină.

lumina reprezintă un factor abiotic determinant, deoarece în

lipsa ei plantele nu-şi pot crea substanţele nutritive organice
prin fotosinteză.
• După reacţia plantelor la lumină, deosebim:
 plante iubitoare de lumină şi
 plante rezistente la umbrire.
 plante iubitoare de lumină

• Primele (ierburile stepelor şi câmpiilor) • Există plante iubitoare de lumină

cresc în locuri deschise, cu multă lumină, (floarea-soarelui, macul) care
formând un covor vegetal rar şi nu prea manifestă fototropism pentru a-
înalt, pentru a nu se umbri reciproc. şi satisface necesităţile de lumină.

• Brebeneii cresc, înfloresc şi

• Au tulpină relativ scurtă, frunzele pot
fructifică la începutul primăverii,
forma cercuri concentrice (rozete),
când frunzele arborilor sunt încă
pentru a absorbi lumina în egală măsură
mici şi nu împiedică pătrunderea
iar lăstarii sunt scurţi şi aşezaţi rar luminii până la sol. Dacă ciclul de
pentru a nu se umbri reciproc. viaţă al acestor plante nu ar fi
• Ţinute la întuneric, cu timpul îşi pierd atât de scurt, ele ar pieri din
cauza umbririi.
complet pigmentul verde – clorofila – şi
pier.
 plante rezistente la umbrire
• La plantele rezistente la umbrire frunzele sunt mari şi conţin multă clorofilă
(de aceea au culoarea verde-închis) pentru a putea absorbi (capta) mai eficient
lumina slabă ce ajunge la ele.
• Pentru a nu se umbri reciproc, frunzele sunt aşezate răzleţ. Această aşezare se
numeşte
mozaic al frunzelor .

• Uneori reacţiile unor plante la insuficienţa de

lumină, exprimate prin adaptări, sunt foarte

originale, de exemplu, la orhideea-vagă
 Brebeneii– plante
cu perioadă scurtă
Faceți clic pe pictogramă pentru
a adăuga o imagine
de vegetaţie-
iubitoare de
lumină

Ghiocel-nival
Faceți clic pe pictogramă (nival – „de
pentru a adăuga o zăpadă”) – plantă
imagine
care înfloreşte la
temperaturi
scăzute
 Reacţia plantelor la temperatură.
• În condiţii favorabile de temperatură, plantele realizează în mod eficient
fotosinteza, cresc şi se dezvoltă normal, se reproduc şi se răspândesc larg în
diverse medii de trai – de la şes până la munte.
• Astfel, arborii pădurilor de foioase în sezonul rece al anului îşi leapădă
frunzele şi întrerup circulaţia lichidelor prin corp pentru a evita îngheţarea
şi distrugerea ţesuturilor vii.
• Coniferele, dimpotrivă, nu-şi leapădă frunzele (plante veşnic verzi), care
sunt mici, groase şi acoperite cu ceară, astfel rezistând la temperaturi
joase.
• Cea mai timpurie plantă ierboasă de la noi, ghiocelul-nival înainte de a
înflori îşi sporeşte conţinutul zaharurilor şi al altor substanţe din celule,
care nu permit îngheţarea lichidului corpului. De aceea poate înflori încă în
zăpadă.
 Reacţia plantelor la umiditate.
• O bună parte a corpului plantei este alcătuit din apă şi niciunul dintre
procesele ei vitale (fotosinteza, dezvoltarea, înflorirea, fructificarea etc.)
nu are loc fără participarea acesteia. Plantele absorb, iau apa din sol şi,
după gradul de adaptare la umiditatea acestuia, se împart în plante
iubitoare de umiditate şi plante rezistente la umiditate scăzută.
• Plantele iubitoare de umiditate
(plantele pădurilor tropicale, acvatice,
de baltă) nu au adaptare de
depozitarea apei în corp. Ele absorb
apa în cantităţi nelimitate prin întreg
corpul ori numai prin frunze sau
rădăcini, dar tot atât de rapid o
elimină în exterior prin transpiraţie.
• Tulpinile lor sunt lungi. Iar cele ce
viețuiesc pe apă nu au sisteme de
susţinere, rădăcinile lor fiind slab
dezvoltate.
• La cea mai neînsemnată insuficienţă
de apă aceste plante se ofilesc, îşi
încetează creşterea şi dezvoltarea, iar
variaţia bruscă a umidităţii poate duce
la pieirea lor
• Cele mai rezistente plante la umiditatea
scăzută sunt plantele de deşert. Unele îşi
păstrează cantitatea necesară de apă,
depozitând-o în tulpinile şi frunzele cărnoase
(de exemplu, agavele).
• Altele au rădăcini lungi, capabile să ajungă
la apele de la adâncime (spinul cămilei).
Rădăcinile unora, dimpotrivă, cresc la
suprafaţa solului pentru a putea absorbi
roua sau apa ploilor.
• Velvicea din deşertul Namibiei s-a adaptat
la absorbţia din ceaţă: apa este absorbită
prin ostiolele stomatelor numeroase (orificii
speciale caracteristice frunzelor tuturor
plantelor) ale celor două frunze şi depozitată
în ţesutul lor, care o îmbibă ca buretele.
Velvicea din deşertul Namibiei
Baobab sau copacul butoi
Ce organe ale cactusului au suferit
modificări?

Ce s-ar întâmpla dacă tulpina

cactusului nu ar fi groasă şi
cărnoasă?

Din ce cauză cactusul are forma

corpului neobişnuită?

 Enumeră adaptările cactusului

la secetă.

 Notează pe caiet aceste adaptări

şi

 argumentează importanţa lor.

Poluarea
aerului
Legendă