Anatomie-Fiziologie generală

1. Curs Metode de predare Observaţii

1. Organizarea corpului uman. Nivele de organizare (0,5 h) Prelegere, metode
interactive
Exemplificări, conexiuni cu alte informaţii
predate sau cunoscute, întrebări
2. Celula: structurǎ, proprietăţi generale, proprietăţi speciale (3 h) Prelegere, metode
interactive
Exemplificări, conexiuni cu alte informaţii
predate sau cunoscute, întrebări
3. Ţesuturile (1 h) Prelegere, metode
interactive
Exemplificări, conexiuni cu alte informaţii
predate sau cunoscute, întrebări
4. Sângele: Compoziţie. Rol. Hematopoieza. Eritrocitele. Grupele
sanguine. Leucocitele. Imunitatea organismului. Trombocitele.
Hemostaza. Coagularea. Fibrinoliza (6 h)
Prelegere, metode
interactive
Exemplificări, conexiuni cu alte informaţii
predate sau cunoscute, întrebări
5. Aparatul cardio-vascular (4 h) Prelegere, metode
interactive
Exemplificări, conexiuni cu alte informaţii
predate sau cunoscute, întrebări
6. Aparatul renal (1,5 h) Prelegere, metode
interactive
Exemplificări, conexiuni cu alte informaţii
predate sau cunoscute, întrebări
7. Aparatul digestiv (3 h) Prelegere, metode
interactive
Exemplificări, conexiuni cu alte informaţii
predate sau cunoscute, întrebări
8. Aparatul respirator (2 h) Prelegere, metode
interactive
Exemplificări, conexiuni cu alte informaţii
predate sau cunoscute, întrebări
9. Sistemul nervos vegetativ: structura şi funcţii (1 h) Prelegere, metode
interactive
Exemplificări, conexiuni cu alte informaţii
predate sau cunoscute, întrebări
10. Sistemul nervos central: structura şi funcţii (2 h) Prelegere, metode
interactive
Exemplificări, conexiuni cu alte informaţii
predate sau cunoscute, întrebări
11. Analizatorii (2 h) Prelegere, metode
interactive
Exemplificări, conexiuni cu alte informaţii
predate sau cunoscute, întrebări
12. Sistemul endocrin: structura şi funcţii (2 h) Prelegere, metode
interactive
Exemplificări, conexiuni cu alte informaţii
predate sau cunoscute, întrebări
Bibliografie
 Boron WF, Boulpaep EL. Medical Physiology. Third
Edition Editura Elsevier 2017
 Mann DL, Ziper DP, Libby P, Bonow RO. Braunwald’s
Hearty Disease A textbook of cardiovascular
medicine. Tenth edition, vol 1 și 2, Editura Elsevier
Saunders 2015
 Tortora GJ, Derrickson BH. Principles of Anatomy
and Physiology, 14th Edition Ed Wiley 2014
 Rodney A. Rhoades, David R. Bell. Medical
Physiology: Principles for Clinical Medicine, Fourth
Edition. Ed. Wolters Kluwer Health /Lippincott
Williams & Wilkins 2013
Bibliografie
 Netter FH, Atlas de Anatomie a Omului, ediția a 5-a,
Ed. Callistro 2012
 Guyton AC, Hall JE. Tratat de Fiziologie a omului
ediția a 11-a. Editura Callistro 2007
 Widmaier EP, Raff H, Strang K. Vander, Sherman,
Luciano. Physiologie humaine. Les mécanismes du
fonctionnement de l’organisme. 5 iemeédition, Ed.
Maloine 2009.
 Silbernagl S, Despopoulos A. Color Atlas of
Physiology, Ed. Thieme Stuttgart-New York 2009
Bibliografie
 Niculescu C, Cârmaciu R, Voiculescu B, Sălăvăstru C,
Niţă C, Ciornei C. Anatomia şi fiziologia omului, Ed.
Corint, Bucureşti, 2005.
 Tache S. Structura şi funcţiile organismului uman,
Ed. Medicală Universitară «Iuliu Haţieganu» ClujNapoca, 1999.
 http://www.farma.umfcluj.ro, Curs Anatomie și
Fiziologie generală, suport Power Point

ANATOMIA
Definiție: Anatomia se ocupă cu studiul formei şi structurii
organismelor vii
Metode de studiu:

 Observaţia/Palparea
 Disecţia pe cadavre
 Metode de laborator
 Cercetare clinică
 Metode embriologice
 Metode endoscopice
 Metode radiografice
 Metode radio-izotopice
FIZIOLOGIA
Definiție:
Fiziologia studiază:
Funcţiile celulelor, ţesuturilor, aparatelor şi sistemelor
Mecanismele de reglare a acestor funcţii
Legăturile dintre diferitele funcţii
Relaţia funcţiilor cu mediul înconjurător
Metode de studiu:
Observaţia
Experimente de laborator
Explorări funcţionale
Metode electrofiziologice
Metode enzimatice
ORGANIZAREA CORPULUI UMAN  Nivele de organizare
 CELULA: unitatea structurală, funcţională şi genetică a
organismelor vii
 ŢESUTUL: ansamblu de celule, care îndeplinesc aceeaşi
funcţie sau grup de funcţii
 ORGAN: ansamblu de ţesuturi care formează unităţi
independente structural şi funcţional
 APARATUL: ansamblu de organe cu un plan funcţional
comun
 SISTEMUL: ansamblu de organe cu un plan structural
comun
 CORPUL UMAN: ansamblu de sisteme şi aparate
Organizare morfo-funcţională  ŢESUTUL: componenta celulară generală a unui organ
 Ex: țesutul pulmonar, ţesutul renal;  ORGANUL: ansamblul de ţesuturi cu anumite funcţii,
fără
corespondent anatomic ca organ
 Ex: eritron –totalitatae celulelor linie roșii (măduvă --> hematie)
 UNITATEA STRUCTURALĂ: subunitatea cu independenţă
structurală dintr-un organism
 Ex: lobul pulmonar, lobul hepatic
 UNITATEA FUNCŢIONALĂ: cea mai mică subunitate a unui
organ, cu independenţă funcţională
 Ex: unitatea motorie a mușchiului
 UNITATEA MORFO-FUNCŢIONALĂ: subunitate care
prezintă independenţă structurală și funcţională
 Ex: Nefron
 SISTEMUL:  Ex: sistemul renal, sistemul digestiv;
CELULA
 DEFINIȚIE: Celula reprezintă unitatea de bază structurală, funcţională şi
genetică a organismelor vii
 Citologia este ştiinţa care studiază celula.
 FORMĂ
 Iniţial, forma celulei este globulară
 Ulterior, celula se defineşte în funcţie de rolul pe care îl îndeplineşte în
organism
 Majoritatea celulelor au o formă fixă
 Sunt celule cu formă variată (ex: leucocite)
 DIMENSIUNE
 Medie: 20-30 µm
 Mici: hematii, limfocite
 Mari: celulele sexuale
 STRUCTURA CELULEI
 Membrana celulară (=plasmalemă)
 Citoplasma
 Nucleu
MEMBRANA CELULARĂ  Membrana este alcătuită din 3
straturi:
 Glicocalix: partea glucidică
 Membrana propriu-zisă
 Citoschelet
 Are structura unui mozaic fluid
 Lipide (42%)
 Strat dublu fosfolipidic
 Pol hidrofil:
 Colină, inozitol, etc
 Fosfat
 Glicerol
 Pol hidrofob:
 Acizi graşi
 Colesterol
 Proteine (52%)
 Transportori
 Canale ionice
 Pompe ionice
 Enzime
 Formaţiuni de recunoaştere
 Receptori membranari
 Glucide (3%)-glicolipide și
glicoproteine
TRANSPORT MEMBRANAR
 TRANSPORT PASIV
 Se realizează fără consum de energie
 Se realizează în sensul gradientului de concentraţie
 OSMOZA
 Trecerea apei printr-o membrană semipermeabilă până la
echilibrarea presiunii osmotice
 Trecerea apei se face din mediul mai diluat spre cel concentrat
 BULK-FLOW (SOLVENT DRAGUE)
 Fluxul de sovent antrenează câteva particule dizolvate
 DIFUZIUNEA SIMPLĂ
 Trecerea substanţei dizolvate direct prin membrana lipidică
 Caracteristică substanţelor lipofile
 DIFUZIUNEA FACILITATĂ
 Se realizează cu ajutorul unui transportor
 Ex: aminoacizi, glucoză
OSMOZA
TRANSPORT MEMBRANAR
 FILTRAREA
 Se realizează la nivelul porilor membranari
 Caracteristică substanţelor hidrofile
 Dimensiunea particulelor este mică
 ECHILIBRUL DONNAN
 Este implicat în realizarea potenţialului membranar
de repaus
 Este determinat de prezenţa unor anioni nedifuzabili
în interiorul celulei, care:
 Atrag particule cu sarcini electrice pozitive
 Resping particule cu sarcini electrice negative
ECHILIBRUL DONNAN
TRANSPORT ACTIV  Se realizează cu consum de energie
 Se realizează contrar gradientului de concentraţie
 Este un transport saturabil
 Se realizează cu viteză maximă atunci când toţi
transportorii sunt ocupaţi
 Poate fi inhibat competitiv
 Exemple:
 Primar
 Pompa de sodiu şi potasiu, pompa de protoni
 Secundar: simport, antiport
TRANSPORTUL CU AJUTORUL
VEZICULELOR
 EXOCITOZĂ: ieşirea unei substanţe dintr-o
celulă cu ajutorul veziculelor
 Transmiterea sinaptică
 Secreţia enzimelor digestive, hormonilor
 ENDOCITOZĂ: intrarea unei substanţe într-o
celulă cu ajutorul veziculelor
 Pinocitoză: intrarea unei particule lichide în celulă
 Fagocitoză: intrarea unei particule solide în celulă
CITOPLASMA  Definiție: Citoplasma este un sistem coloidal complex,
alcătuit din apă şi particule coloidale aflate în permanentă
mişcare
 ORGANITE CELULARE COMUNE
 Reticulul endoplasmatic
 Sistem membranar reprezentat de canalicule, vezicule şi cisterne
 Face legătura dintre plasmalemă şi membrana externă a
nucleului
 Poate fi rugos sau neted, în funcţie de prezenţa, respectiv,
absenţa ribozomilor ataşaţi
 Este supranumit „sistem circulator al celulei”
 Ribozomi
 Strucuri mici, corpusculare
 Sunt supranumiţi „corpusculii lui Palade”
 Au rol important în sinteza proteinelor
ORGANITE CELULARE COMUNE
 Aparatul Golgi
 Are o structură
membranară
 Este format din
vezicule şi cisterne
 Are rol în secreţia şi
excreţia unor
substanţe
ORGANITE CELULARE COMUNE
 Lizozomii
 Formaţiuni corpusculare
 Bogaţi în enzime hidrolitice
 Implicaţi în digestia celulară şi autoliză
 Mitocondria
 Este formată din 2 membrane: cea internă este
plisată, iar cea externă este netedă
 Are rol în respiraţia celulară şi în sinteza de ATP
ORGANITE CELULARE COMUNE
 Centrozom
 Formați din 2 centrioli
 Participă la formarea
fusului de diviziune şi
la separarea
cromozomilor
 Peroxizomii
 Formaţiuni
corpusculare
 Sunt bogaţi în enzime
oxidative
ORGANITE CELULARE SPECIFICE  Miofibrilele
 Se găsesc în celula musculară
 Au rol în contracţie
 Sunt alcătuite din miofilamente de actină şi miozină
 Neurofibrilele
 Se găsesc în celula nervoasă
 Au rol în susţinere şi un rol trofic
 Corpusculii Nissl (corpii tigroizi)
 Sunt implicaţi în sinteza proteică a celulei nervoase
NUCLEUL  Este situat central sau periferic
 Forma nucleului este variabilă, fiind în unele cazuri
un criteriu de clasificare a celulelor (ex. leucocite)
 Număr:
 Mononucleare: majoritatea celulelor
 Binucleare: celulele hepatice
 Polinucleare: fibra musculară striată
 Anucleare: trombocite, hematia
 Structura
 Membrana: dublă cu pori(=nucleolemă)
 Citoplasmă: cromatină --> cromozomii (44 autozomi, 2
heterozomi(alozomi))
 Nucleoli (unul sau mai mulți)
PROPRIETĂŢILE GENERALE ALE
CELULEI  MIŞCARE (=MOTILITATE)
 Există o mişcare celulară permanentă
 Celulele nu sunt într-o poziţie fixă
 Celulele execută o mişcare temporară, periodică,
datorată unor prelungiri
 Mişcare flagelară (ex: spermatozoid)
 Mişcare ciliară, cu ajutorul cililor (ex: epiteliul respirator)
 Mişcare cu ajutorul pseudopodelor
 IRITABILITATE
 este proprietatea celulelor de a suferi modificări sub
acţiunea factorilor externi
 Ex: pielea sub acţiunea razelor UV secretă melanină
PROPRIETĂŢILE GENERALE ALE
CELULEI
 METABOLISM
 reprezintă totalitatea schimburilor de materie şi energie care
se realizează între organism şi mediul înconjurător
 ETAPA DIGESTIVĂ
 Nutrienţii din alimente (macromolecule) se transformă prin digestie
în molecule simple, uşor de absorbit
 ETAPA CELULARĂ
 Este reprezentată de o serie de reacţii biochimice
 Reacţii anabolice => anabolism
 Formarea unor structuri mari care înmagazinează energie, pornind de la
structuri simple
 Ex: insulina favorizează anabolismul proteic
 Reacţii catabolice =>catabolism
 Desfacerea unor structuri mai mari în structuri simple cu eliberare de energie
 Ex: glucocorticoizii favorizează catabolismul proteic
 ETAPA EXCRETORIE
 Se elimină din celule şi organism substanţele nefolositoare, toxice
DIVIZIUNEA CELULARĂ  Este necesară pentru reproducere şi refacerea
ţesuturilor
 MITOZA
 Este caracteristică celulelor somatice
 Dintr-o celulă diploidă rezultă 2 celule diploide
 MEIOZA
 Este caracteristică celulelor sexuale
 Dintr-o celulă diploidă rezultă 4 celule haploide
DIVIZIUNEA CELULARĂ
 Este alcătuită din 4 faze
 Profază
 Metafază
 Anafază
 Telofază
DIVIZIUNEA CELULARĂ
 Diviziunea haotică determină apariţia de tumori
 Benigne: bine localizate, individualizate
(epiteliom, adenom);
 Maligne: nu pot fi localizate cu exactitate, se
răspândesc în organism (carcinom, sarcom).
PROPRIETĂŢI SPECIALE ALE CELULEI  EXCITABILITATE
 proprietatea materiei vii de a reacţiona prin manifestări
specifice la acţiunea unor stimuli
 Primul răspuns: potenţialul de acţiune
 Al doilea răspuns:
 Influxul nervos – celula nervoasă
 Contracţia – celula musculară
 Secreţia – celulele secretoare
 Tipuri de stimul
 Subliminal (sub prag): nu generează un răspuns general, ci
doar unul local, slab
 Liminal: generează un răspuns
 Supraliminal
PROPRIETĂŢI SPECIALE ALE CELULEI
 Legile excitabilităţii
 Reacţia de răspuns a unui organism apare la un stimul
liminal
 Un stimul subliminal va genera un răspuns slab, local
 Crescând treptat intensitatea stimulului, răspunsul va
creşte proporţional, până când, oricât de intens ar fi
stimulul, răspunsul rămâne nemodificat
 Reacţia de răspuns apare după o anumită perioadă de
latenţă
 Excitantul trebuie să acţioneze cu o anumită
bruscheţe, o anumită durată minimă de timp şi cu o
anumită frecvenţă, ca să existe un răspuns
PROPRIETĂŢI SPECIALE ALE CELULEI
 Potenţial membranar de repaus = diferenţa de
potenţial de o parte şi de alta a membranei pentru
celula vie în repaus
 Cine este responsabil de existența acestui potențial?
 Permeabilitatea selectivă a membranei pentru ionii de
Na+ şi K+  Structuri anionice nedifuzabile (Echilibrul Donnan)
 Pompa Na+K+-ATP-aza
PROPRIETĂŢI SPECIALE ALE CELULEI
 Potenţial de acţiune = apare în momentul
stimulării celulei cu un stimul prag sau supraliminal
 Etapele potențialului de acțiune
1. Perioada de latenţă
 Potenţialul urcă de la valoarea potenţialulului de repaus la
valoarea prag
2. Depolarizare = PERIOADA REFRACTARĂ ABSOLUTĂ
 Este rapidă
 Este caracterizată de intrarea sodiului în celulă
3. Repolarizare = PERIOADA REFRACTARĂ RELATIVĂ
 Potenţialul revine spre valori negative
 Sodiul rămâne în celulă
 Eflux de potasiu din celulă
PROPRIETĂŢI SPECIALE ALE CELULEI
4. Post potenţial negativ (Hipopolarizare)
 Maxim de sodiu în celulă
 Eflux maxim de potasiu din celulă
5. Post potenţial pozitiv (Hiperpolarizare)
 Revenirea la valoarea de repaus
 Refacerea concentraţiei de sodiu şi potasiu de o parte
şi de alta a membranei
PROPRIETĂŢI SPECIALE ALE CELULEI
 SECREŢIA
 Secreţia exocrină
 Produsul de secreţie este eliminat în afara
organismului sau în cavităţi care comunică cu
exteriorul
 Ex: secreţie gastrică, bronşică, salivară
 Secreţia endocrină
 Produsul de secreţie este eliminat în sânge sau în
limfă
 Ex:hormoni
PROPRIETĂŢI SPECIALE ALE CELULEI
 Secreţie paracrină
 Celula secretoare îşi varsă secreţia în spaţiul
interstiţial
 Secreția îşi manifestă acţiunea asupra celulelor vecine
 Secreţie autocrină
 Celula secretoare îşi varsă secreţia în spaţiul
interstiţial
 Secreția îşi manifestă acţiunea asupra celulei
secretoare
 Ex: prostaglandină (PGE2
,PGI2
), angiotensinogen
PROPRIETĂŢI SPECIALE ALE CELULEI
 CONTRACTILITATEA
 proprietatea caracteristică celulei musculare de a
răspunde la un potenţial de acţiune
PROPRIETĂŢI SPECIALE ALE CELULEI
 FAGOCITOZA
 Mecanism de apărare nespecific al organismului
 Participă celule specializate ale organismului =
fagocite
 Profesionale
 Neutrofile
 Monocite
 Macrofage
 Neprofesionale
 Mastocite
 Limfocite
 Bazofile
 Trombocite
PROPRIETĂŢI SPECIALE ALE CELULEI
 Etapele fagocitozei
 Aderarea particulei ce urmează a fi digerată de fagocit
 Includerea particulei printr-un proces de endocitoză
într-o veziculă => FAGOZOM
 Fagozomul este înconjurat de lizozomii din celulă =>
FAGO-LIZOZOM
 Digestia particulei ingerate cu ajutorul enzimelor
hidrolitice din lizozomi
 Se poate realiza prin reacţii
 Oxigen dependente: speciile reactive ale oxigenului : radicali
liberi ai oxigenului(ROS), anion superoxid, radical hidroxil, specii
reactive ale azotului - oxid nitric (NO)
 Oxigen independente
PROPRIETĂŢI SPECIALE ALE CELULEI
 Rezultatele posibile ale fagocitozei:
 Distrugerea particulei şi eliminarea ei din celulă
 Particula nu poate fi digerată, rămâne în ţesuturi =>
procesul se cronicizează => inflamaţie cronică
 Enzimele hidrolitice distrug atât fagocitul, cât și
celulele înconjurătoare=> necroză, puroi