Corpul omenesc sistem biologic are mai multe nivele de organizare

morfofuncional. Fiecare nivel are propriile sale legi, care se subordoneaz legilor
nivelului superior:

nivelul chimic sau molecular este constituit din diferite tipuri de atomi care se
combin pentru a forma molecule complexe, care la rndul lor, formeaz subansambluri
celulare organitele celulare;

nivelul celular. Celula este unitatea de baz structural, funcional i genetic a

organismului. n organismul uman exist peste 200 de tipuri diferite de celule;

nivelul tisular. esuturile sunt grupri de celule organizate n scopul efecturii unei
anumite funcii. Cu toat marea varietate de celule din corpul nostru (peste 200),
existpatru tipuri fundamentale de esut: epitelial, conjunctiv, muscular i nervos,
fiecare avnd o funcie caracteristic;

nivelul de organ. Organul este o structur format din cel puin dou tipuri de esut,
dar cele mai multe sunt constituite din cele 4 tipuri fundamentale. Organul este un
centru funcional ultraspecializat, ndeplinind o funcie specific;

sistemul de organe este format din mai multe organe care lucreaz coordonat, pentru
ndeplinirea unei funcii comune. n corpul nostru exist mai multe sisteme de organe
(sistemul osos, muscular, nervos, endocrin, cardio-vascular, respirator, digestiv, urinar,
reproductor);

nivelul de organism reprezint nivelul superior de organizare. Organismul este un tot

unitar morfologic i funcional, care include toate celelalte nivele.

Prin sistemele sale, organismul ndeplinete trei categorii de funcii principale: de

relaie, de nutriie i de reproducere.

Miliardele de celule ale organismului uman lucreaz continuu i coordonat, asigurnd

structura normal a esuturilor i organelor i constana mediului intern.

Mediul intern este format din snge, limf i lichid intercelular ( interstiial ).

Corpul uman este un tot unitar morfologic i funcional aflat n strns corelaie cu
mediul nconjurtor. Ca orice organism, i cel uman este alctuit din unitile
fundamentale ale lumii vii celulele. Acestea alctuiesc esuturi, iar prin asocierea lor,
diferite tipuri de esuturi alctuiesc organele. Organele pot fi asociate n sisteme sau
aparate pentru ndeplinirea unei funcii.
 Cel mai inalt nivel de organizare este organismul, care reprezinta ansamblul tuturor
sistemelor de organe care sunt capabile, prin cooperare coordonata, sa realizeze
functiile fundamentale de relatie, nutritie si reproducere. Un organism este un sistem
deschis care face shimburi de materie, energie i informaie cu mediul nconjurtor, este
viu i dispune de viata (triete) o anumit perioad limitat, care se sfrete odat
cu moartea organismului.

Este alctuit din celule, esuturi, organe, aparate i sisteme. Trstura

dominant a organismului, ca sistem biologic, dar i a prilor sale componente o
constituie unitatea indisolubil dintre structur i funcie. Integrate intr-un tot unitar,
sistemele de organe relaizaeaza, ca orice organism viu, procese vitale carcateristice:
metabolism, miscare, sensibilitate, crestere,diferentiere si homeostazie.

Tema 1. CELULA
Primele cercetari asupra structurii celulare au fost facute de catre Robert
Hooke. Acesta a experimentat pe material din pluta pe care l-a sectionat si la
examinat microscopic observand ca este alcatuit din camarute dreptunghiulare,
strans lipite intre ele pe care le-a denumit cella (tradus din limba latina =
camaruta).
Ulterior cercetarile asupra celulelor au continuat atat la plante cat si la
animale pana la aparitia teoriei celulare care defineste celula ca fiind unitatea de
baza structurala, functionala si genetica a tuturor organismelor vii.
Dimensiunea celulelor
Majoritatea celulelor sunt microscopic avand dimensiune medie, cuprinse
intre 10 - 100 (micron). Exista exceptii de cellule care au dimensiuni
macroscopice (ex: ovulele, fibrele musculare) si cellule cu dimensiuni extrem de
mici (hematiile adulte globulele rosii) care au 7 .
Forma celulelor
Dupa fecundatie in primele zile de formare a embrionului toate celulele
sunt sferice. Pe masura ce se formeaza tesuturile, celulele pot avea forma de stea
(ex. neuronii), forma de fus (cele muscular), forme de cub (celulele din caile
respiratorii), de cilindru (ex. Din intestinal subtire), etc.
Alcatuirea celulei
1. Compozitia chimica a celulei
Materia vie este alcatuita din 6 elemente chimice fundamentale si un nr. de
elemente auxiliare sau secundare.
Elementele fundamentale sunt: carbon, oxigen, hidrogen, azot, sulf si fosfor.
Elementele auxiliare sunt: magneziu, calciu, potasiu, sodiu, clor, fier, zinc si
seleniu.
 Aceste elemente chimice formeaza peste 600 tipuri de combinatii chimice
organice si anorganice.
Substantele organice: protein, glucide si lipide.

Proteinele sunt substante organice complexe, care au in principal, rol

structural in alcatuirea membranelor celulare, in structurile musculare, osoase, in
hemoglobina, etc.
Subunitatile chimice ale proteinelor se numesc aminoacizi.
Exista si proteine functionale, ca de exemplu enzimele care faciliteaza
desfasurarea unor reactii chimice, si nucleoproteinele (ADN si ARN).
Glucidele, carbohidrati sau zaharuri, sunt substante organice complexe care
au principalul rol energetic in organism.
Lipidele sau grasimile sunt de asemenea substante complexe care au atat rol
structural cat si functional.
Substantele anorganice sau mineralele: cea mai importanta este apa (60
90% din citoplasma este apa), reprezinta principalul solvent si mediu de reactie.
In afara de apa gasim saruri, cloruri, fosfati, sulfati, etc.

2. Cele 3 componente fundamentale ale unei celule sunt:

a) Membrana
b) Citoplasma
c) Nucleul
a) Membrana este foita externa care acopera continutul celular. Dpdv chimic este
formata din doua straturi de fosfolipide printre care se gasesc moleculele de
proteine.
Uneori pe suprafata fosfolipidelor se pot afla molecule de cholesterol si chiar
glucide.
Proteinele din structura membranei pot indeplini urmatoarele functii:
- Participa la transportul activ al unor substante intre interiorul si exteriorul
celulei (transporta sodium, potasiu, glucoza si aminoacizi).
- Leaga celulele intre ele intr-un tesut
- Receptioneaza stimuli externi si hormoni
Functiile membrane celulare:
- Rol de protective
- Da forma celulei
- Este permeabila selectiv sau semipermeabila
- In cazul unor cellule (nervoase sau musculare), membrana este polarizata
electric in stare de repaus cu sarcini pozitive la exterior si negative la interior
b) Citoplasma
- Umple continutul cellular si are 2 subcomponente structural: hialoplasma sau
citoplasma fundamental si organitele celulare.
Hialoplasma este o solutie coloidala care contine apa, saruri minerale si
substante organice sub forma de picaturi. Este sediul principal al tuturor reactiilor
celulare.
In functie de temperatura, hialoplasma se gaseste in stare de gel sau gelatina,
cand e frig si stare de sol cand e cald.
Organitele celulare pot fi impartite in doua categorii:
1. Organite comune
2. Organite specifice
Organitele comune sunt :
- reticolul endoplasmatic (RE),
- aparatul Golgi
- mitocondrii
- ribozomi
- lizozomi
- centrul cellular
Reticolul endoplasmatic are aspectul unui sistem de canale care strabat
toata citoplasma de la membrana nucleului pana la membrana celulara.
Exista doua tipuri de RE: neted si rugos (aspru) cand pe suprafata lui se
gasesc ribozomi.
Rolul RE este acela de a transporta substante intre membrane nucleului si
membrana celulei, de a participa la sinteza proteinelor impreuna cu ribozomii si
mai rar de a depozita diferite substante.
Aparatul Golgi se mai numeste si dictiozom si este format dintr-un system
membranar asemanator unor saci turtiti care se termina la capete cu mici vezicule.
Rolul lui este de a elimina si excreta diferite substante.
 Mitocondriile sunt formatiuni ovale cu membrane dubla in care membrane
interna formeaza adancituri numite criste care contin enime oxidoreducatoare
(enzime care ard elementele nutritive).
Rolul mitocondriilor este de a realize respiratia celulara pentru a elibera
energia necesara organismului.
Ribozomii se mai numesc si granulele lui Palade,dupa numele cercetatorului
American de origine romana care i-a descoperit si anume George Emil Palade. A
primit premiul Nobel.
Rolul lor este de a fi sediul sitezei proteinelor.
Lizozomii sunt formatiuni sferice prezente in majoritatea celulelor animale,
dar mai ales in globulele albe, leucocite, pentru ca ei contin substante cu proprietati
antimicrobiene.
Centrul celular sau centrozomul se afla in apropierea nucleului. Contine
ARN si participa impreuna cu nucleul la inmultirea celulelor.
Neuronii sunt singurele celule care nu contin central celular pentru ca nu
se inmultesc.
Organitele specifice sunt neurofibrile, corpii nissl (doar in neuron),
miofirbilele (doar in celulele muscular), cilii si flagelii care sunt firisoare care apar
pe suprafata membrane unei celule cu rol in miscare (de ex. flagelul
spermatozoizilor).

Nucleul se afla de obicei in central celulei, majoritatea celulelor avand un

singur nucleu. Exista si celule cu 2 nuclei celulele ficatului, cu foarte multi nuclei
celulele muscular, dar si fara nucleu globulele rosii ale sangelui. Nucleu este
delimitate printr-o membrane nuclear dubla, starabatuta de pori, de la care pronesc
tuburile RE. In interior se afla plasma nuclear bogata in ADN.
Intr-o celula in repaus AND-ul se prezinta sub forma filamentelor de
cromatina intens colorata. Din cromatina in timpul diviziunii celulare se formeaza
cromozomi.
Printre filamentele de cromatina se gasesc si unul sau doi nuclei.
Rolul nucleului este acela de a realiza diviziunea celulara sau inmultirea
celulelor.

Tema 2. TESUTURILE
Tesutul reprezinta o grupare de celule care au acceasi origine, forma,
structura si functie. Toate celulele tesuturilor se formeaza prin diviziunea mitotic a
celulei ou (sau zigot).
In corpul omului exista 4 tipuri principale de tesuturi:
1. Tesutul epitelial
2. Tesutul conjunctiv
3. Tesutul muscular
4. Tesutul nervos
 Tesutul epitelial

Este format din celule strans lipite intre ele, asezate pe o membrana bazala
(membrane de sprijin).
Caracteristic este faptul ca nu au sursa proprie de hrana pentru ca nu sunt
strabatute de vase de sange. Se hranesc prin difuziune, din tesuturile conjunctive,
deasupra carora se afla.
Exista 3 tipuri de epitelii:
1. Epitelii de acoperire
2. Epitelii glandular
3. Epitelii senzoriale.
1. Epiteliile de acoperire se gasesc la suprafata corpului epiderma sau pot sa
captuseasca peretii interni ai unor organe cavitare unde
formeza mucoase sauendotelii.
Celulele tesutului pot fi pavimentoase, cubice, cilindrice, asezate pe unul sau
mai multe straturi.
In sacul epidermei, celulele pavimentoase sunt asezate pe mai multe straturi,
straturile de la suprafata avand pereti puternic ingrosati, cu keratina si celule
moarte care se cojesc (deshuameaza periodic).
Un tip special de epitelii de acoperirre este uroteliul caracteristic cailor de
excretii (uretere, vezica si uretra) care favorizeaza eliminarea urinii.
2. Epiteliile glandulare sunt formate din celule care au proprietatea de a produce si
elimina anumite substante.
 Atunci cand aceste celule se asociaza cu vase de sange si nervi se formeaza
glande. Glandele pot fi endocrine, exocrine si mixte.
Glandele endocrine sunt cele care produc hormoni pe care ii elibereaza
direct in sange. Glanda tiroida, hipofiza, suprarenalele, pancreasul endocrine,
glandele sexuale (ovare si testicolele), timusul, epifiza.
Glandele exocrine sunt cele care isi elimina produsul de secretie la suprafata
corpului sau un anumite cavitati printr-un canal de secretie. Glandele lacrimare,
salivare, sudoripare, sebacee, mamare, gastrice, pancreasul exocrine suc
pancreatic, glandele sexual (ovulele si spermatozoizii).
Glandele mixte au si productie endocrina si exocrina.
3. Epiteliile senzoriale sunt alcatuite din celule care au proprietatea de a receptiona
actiunea unor stimuli din mediul intern sau extern
Intra in alcatuirea organelor de simt: ochi, urechi, mucoasa nazala, mucoasa
limbii, piele, etc.

Tesutul conjunctiv

Se afla sub tesutul epitelial si poate sa indeplineasca urmatoarele functii:

1. Hraneste epiteliul sub care se afla, prin vasele de sange pe care le contine.
2. Reprezinta un deposit de saruri pentru intregul organism
3. Protejeaza organe vitale si mentine temperatura corpului participand la
termoreglare.
Tesutul conjunctiv are 3 componente principale:
- Cellule conjunctive
- Fibre elastice, de reticulina si de colagen
- Substante fundamentale care umple spatiile dintre celule si fibre
In functie de cantitatea de saruri din substantele fundamentale deosebim:
- Tesut conjunctiv moale
- Tesut conjunctiv semidur sau cartilaginos
- Tesut conjunctiv dur sau osos
1. Tesutul conjunctiv moale contine o cantitate foarte mica de saruri si se prezinta
sub forma de:
- Tesut moale, lax sau omogen. Este cel mai raspandit tip de tesut care umple
spatiile dintre organelle corpului
- Tesutul moale elastic prezent in peretele vaselor de sange
- Tesut moale fibros, intra in alcatuirea foitelor care protejeaza muschii si
tendoanele
- Tesutul moale reticulat in care predomina fibrele de reticulina sub forma de
retea in ochiurile careia se gasesc celule. Se afla in ganglionii limfatici, splina si
maduva rosie a oaselor.
- Tesutul moale adipos sau gras in care predomina celulele care acumuleaza
grasime si se gaseste in hipoderm si in jurul organelor vitale.
2. Tesutul conjunctiv semidur sau cartilaginous contine o cantitate medie de saruri
si poate fi:
- Tesut cartilaginos elastic: se gaseste in pavilionul urechii, varfului nasului si
epiglota.
- Cartilaginos fibros: este cel mai rezistent si se gaseste in discurile dintre
vertebre si meninscuri.
- Hialin sau omogen se gaseste in cartilajele articulare, laringe, trahee si
cartilajele costale
3. Tesutul dur sau osos se caracterizeaza prin faptul ca substanta fundamentala este
puternic impregnata cu saruri de Ca si fosfor si se numeste oseina.
In functie de modul in care se distribuie lamele de oseina si celelalte
componente ale tesutului, deosebim:
a) Tesut osos compact
b) Tesut osos spongios
a)Tesutul osos se gaseste in diafiza oaselor lungi si la suprafata oaselor scurte si
late.
Este cel mai rezistent tip de tesut pentru ca oseina se dispune sub forma de
lamele concentrice foarte ordonate intre care se distribuie celulele osoase.
b) Tesutul osos spongios se afla in epifizele oasleor si in interiorul oaselor
scurte si late. Lamelele sunt asezate la intamplare ramanand spatii care dau
aspectul de burete, spatii in care se afla maduva rosie osoasa (este sediul formarii
celulelor sangelui, mai ales globulele rosii).

Tesutul muscular
Exista 3 tipuri de tesut muscular:
1. Tesut muscular striat
2. Tesut muscular neted
3. Tesut muscular cardiac
1. Tesutul muscular striat intra in alcatuirea muschilor scheletici, limbii, faringelui
si primei portiuni a esofagului.
Celulele (fibrele) musculare striate au urmatoarele caracteristici:
- Au forma de fus sau de cilindru
- Prezinta foarte multi nuclei, localizati la periferie
- In citoplasma, in afara organitelor commune tuturor celulelor se gasesc
organite specific denumite miofibrile.
Miofibrilele sunt formate din proteine contractile. Unele au filament mai
groase de miozina, altele au mai subtiri de actina.
Miozina formeaza discuri intunecate, iar actina discuri clare. Discurile clare
sunt strabatute de fasii numite membrane Z.
Unitatea functionala cuprinsa intre 2 membrane Z successive se
numestesarcomer. Asezarea ordonata a miofibrilelor la acelasi nivel in toate
celulele invecinate face ca muschii striate sa aiba contractii rapide, puternice si
voluntare sau constiente.
2. Tesutul muscular neted intra in alcatuirea peretilor organelor interne, iar fibrele
muscular prezinta urmatoarele caracteristici:
- Au forma de fus
- Au un singur nucleu
- miofibrilele sunt asezate dezordonat, ceea ce face ca si contractile sa fie slabe,
lente, difuze si involuntare

3. Tesutul muscular cardiac intra in alcatuirea peretelui inimii. Se mai numeste si

miocard. Dpdv structural seamana cu muschiul strait, dar dpdv functional seaman
cu muschiul neted.
O proprietate deosebita este automatismul, adica proprietatea de a se
contracta sub influenta impulsurilor autopropagata fara declansare nervoasa.

Tesutul nervos

Intra in alcatuirea sistemului nervos si este format din 2 tipuri de celule:

1. Celule nervoase sau neuroni
2. Celule gliale sau de sustinere
1. Neuronul este singura celula care nu se divide, formata din corp celular si
prelungiri. Corpul celular are forma de stea; un singur nucleu asezate central si
organite celulare comune si specific: meurofibrilele si corpi nissl sau tigroizi.
Neurofibrilele au rolul de a sprijini celelalte componente celulare, iar corpii
nissl de a participa la sinteza proteinelor implicate in realizarea memoriei.
Prelungirile neuronilor sunt dendritele si axonul.
Dendritele sunt prelungiri scurte si ramificate prin care impulsul nervos vine
dinspre alti neuroni spre corpul celular al neuronului proprie.
Axonul este o prelungiri unica, lunga prin care impulsul nervos pleaca spre
alti neuroni. La capatul axonului se gasesc ramificatii cu butoni terminali, in care
se afla substante cu rol de mediator chimic (adrenalina de exemplu), care
faciliteaza trecerea impulsului de la un neuron la altul.
Axonul este protejat de 3 invelisuri sau teci, cel mai important fiind invelisul
demielina cu rol de izolator electric.
Proprietatile neuronilor:
1. Excitabilitatea
2. Conductibilitatea
Excitabilitatea este proprietatea neuronului de a raspunde printr-o
manifestare electrica sau chimica la actiunea unui stimul care are o anumite
intensitate denumite prag.
Conductibilitatea reprezinta proprietatea de a conduce impulsul. Este mai
mare in cazul axonilor cu teaca de mielina pentru ca impulsul sare din strangulatie
in strangulatie.
Legaturile dintre neuroni se numesc sinapse si ele se pot realiza intre axonul
unui neuron si dendritele sau corpul celular ale altui neuron.
2. Celulele gliale se gasesc printre neuroni, sunt mai numeroase decat acestia. Spre
deosebire de neuroni se pot inmulti si au rolul de a hrani neuronii, de a-i sprijini, de
a inlatura resturile neuronilor morti si foarte rar de a ocupa locul neuronilor
distrusi.