Obiectul anatomiei, fiziologiei şi igienei

umane. De la celulă la organism.

 ANATOMIA este stiinţa care se ocupă
cu studiul formei si structurilor corpului
omenesc.
Obiectul de studiu al anatomiei este
omul viu.
Fiziologia este ştiinţa care se ocupă cu
studiul diverselor funcţii ale corpului uman
şi reglarea acestora. Între formă, structură
şi funcţie există o strânsă legătură
anatomică.
 Igiena umană studiaza influenta
factorilor mediului ambiant asupra
sanatatii omului si elaboreaza masuri si
legi sanitare menite sa fundamenteze
un mediu igienic optim de viata si de
munca.
Igiena este stiinta medicala care are
ca obiect de studiu sanatatea si factorii
ce o conditioneaza.
Scopul final al igienei este pastrarea
si promovarea sanatatii.
 De la celulă la organism
Pentru a putea înţelege funcţionarea corpului uman ca întreg trebuie să evidenţiem
nivelele structurale implicate pornind de la cel mai simplu până la cel mai complex.
La nivel infrastructural corpul omenesc este format din structuri chimice:
• atomi, ioni, molecule.
Moleculele formează organitele celulare din interiorul celulelor.
Grupe de celule similare formează ţesuturi şi acestea la râdul lor formează organe.
Organele se grupează în sisteme prin însumarea cărora rezultă organismul ca întreg.
 Celula este unitatea de bază a
materiei vii, la nivel celular se
desfăşoară toate funcţiile necesare
menţinerii vieţii. Fiecare celulă
prezintă o membrană care o separă
de mediul îconjurător şi o citoplasmă
în care se găsesc organite celulare
comune şi specifice, incluziuni, unul
sau mai mulţi nuclei.
Există şi celule anucleate (hematia
adultă).
Deşi organismul uman se dezvoltă
dintr-o singură celulă el va conţine 75
trilioane de celule incluzînd 200 de
tipuri diferite. În timpul dezvoltării
embrionare celulele se divid şi apoi
se diferenţiază din punct de vedere
structural şi funcţional.
 Un ţesut reprezintă un grup de celule
asemănătoare, specializate în realizarea unor
funcţii specifice. În organismul uman există 4
tipuri de ţesuturi:
• epitelial, conjunctiv, muscular si nervos;
Concepţia clasică a organizării corpului
omenesc include trei categorii de noţiuni: organ,
aparat si sistem.
Se înţelege prin noţiunea de organ o
asociere a unor ţesuturi diferenţiate în vederea
îndeplinirii anumitor funcţii.
Noţiunea de aparat era folosită pentru a
indica o reuniune de organe cu structură diferită,
dar cu funcţie principală comună (exemplu
aparatul digestiv, aparatul respirator, aparatul de
reproducere etc.).
 Organele includ un grup de ţesuturi cu rol diferit; prin însumarea acestor
roluri rezultă funcţia organului.
De exemplu, stomacul care este un organ cu rol în digestie are în
structura peretelui său ţesut epitelial , ţesut muscular , ţesut conjunctiv de
suport, ţesut nervos .
 Un grup de organe integrate ca structură si
funcţie formează un sistem care este definit ca
o sumă de organe cu aceeasi structură, adică
formate în mod predominant dintr-un anumit
ţesut (exemplu):
• sistemul osos, sistemul muscular, sistemul
nervos).
În concluzie totalitatea aparatelor şi
sistemelor formează un organism.
Mulţumiri pentru atenţia acordată!!