Cucii

Reprezintă un ceremonial de fertilizare şi purificare a spaţiului şi timpului în prima zi

după Lăsatul Secului de Paşte. Obiceiul este o paradă a măştilor de cuci şi cucoaice, urmat de
o bătaie şi de horă. În vechime este atestat un obicei mai amplu, în trei părţi.

Prima se desfăşura în dimineaţa zilei de Lasata Secului, când cucoaicele (flăcăi

travestiţi în femei), cutreierau satele simulând bătaia cu chiuliciul (un bici în vârful căruia
atârna o opincă ruptă).

A doua parte a obiceiului o constituia o piesă care o avea în centru pe „bunica

cucilor”, în jurul căreia se adunau, în mijlocul satului, miri şi mirese, ciobani şi ciobăniţe,
vânători şi vraci, constituind o paradă zgomotoasă. După ce trăgeau trei brazde simbolice, în
formă de cerc, unul dintre ei (de obicei mirele) era udat cu vin. Seara se desfăşura ultima parte
a carnavalului, când măştile erau rupte de pe cap, se trânteau la pământ, se călcau în picioare
şi se striga: „Să piară cu tine/Tot ce-i rău în mine/Şi să fie luminat/Cum am fost înturnat”.

Sfârşitul era, fireşte, hora.