Sunteți pe pagina 1din 11

Ursitoarele

Prin unele părţi ale Dobrogei bătrânii spun că există trei Ursitoare, care trăiesc laolaltă într-o casă,
îngrijindu-se de „candelele” vieţii omeneşti. Un lucru important de precizat este faptul că acestea se
hrănesc cu carne pe care o fură. Obişnuiesc să coboare în casă pe hornul acesteia, pentru a veghea la
căpătâiul nou-născutului împreună cu mama copilului. În zona mai nordică a Dobrogei, a treia seară
după naştere, mama copilului pune pe masă pâine, sare, mălai, o jumătate de sticlă de vin, două
lumânări şi câteva fire de busuioc, şi le lasă aşa pentru ca Ursitoarele să aibă cu ce se ospăta. A doua zi,
moaşa este cea care ia aceste bucate. Tot în această zonă, moaşa trebuie să viseze în această noapte
pentru a-i putea tălmaci viitorul pruncului nou-născut. După unele credinţe Ursitoarele se numesc:
Ursitoarea – care este cea mai mare dintre ele, fiind cea care ţine fusul şi furca, Soarta - cea care-i
prezice destinul pruncului şi Moartea, cea care curma firul. Uneori se spune că acest fir este dat de către
Dumnezeu Ursitoarelor, iar acestea trebuie să îl pună pe pământ, aşezând pe el toate întâmplările pe
care le va avea omul şi de la care dânsul nu se va putea abate cu nici un chip. Mai toate popoarele cum
ar fi sârbi, cehi, albanezi, ruşi, croaţi, sloveni deţin câte o denumire pentru Ursitoare, deşi tradiţiile sunt
cu totul diferite, în funcţie de istoria poporului respectiv.

Oleleul

Obiceiul colindatului cu măşti se pierde în negura vremilor, fiind de fapt, rezultatul practicilor magice
precreştine dinaintea Anului Nou, peste care s-a „grefat” sărbătoarea creştină a Naşterii Domnului. În
Dobrogea mai există încă acest obicei. Se adună o ceată de băieţi şi bărbaţi tineri care pleacă la colindat.
Unul dintre ei este costumat: pe cap poartă o mască roşie, cu gura mare, dinţii mari, cu coarne legate
între ele cu ardei roşii, iuţi, iar pe deasupra îmbrăcămintei poartă o şubă mare, mâţoasă, făcută din
blană de oaie. Toată costumaţia este menită să înspăimânte. Oleleul pleacă la colindat, copii ies pe la
porţi şi pe stradă să îl vadă şi se ţin după grupul de colindători. Din când în când oleleul se întoarce spre
copii şi se face spre ei, cei mici ţipă şi fug extrem de încântaţi. Colindă împreună cu ceata lui numai şi
numai la casele oamenilor înstăriţi şi foarte gospodari, nu din poartă-n poartă. Sunt primiţi cu voioşie şi
mândrie de către gazde, li se dau bani, sunt puşi la masă, li se dă de mancare şi de băut. Tot anul care
urmează, băiatul care a întruchipat oleleul nu intră în biserică, nu se spovedeşte şi nu se mărturiseşte.

Ropotinul ţestelor

Una din sărbătorile importante ale femeilor este marţea a treia după Paştelor, numită Ropotinul
Ţestelor şi dedicată confecţionării ţestelor pentru coacerea pâinii, turtei şi mălaiului de-a lungul unui an.
Femeile, adunate mai multe laolaltă, pe părţi de sat sau pe neamuri, frământau lutul, îl înmuiau cu apă şi
îl amestecau cu pleavă, îl modelau sub forma unui clopot sau platoşă mai bombată. După zvântarea
ţestelor la soare, femeile le netezeau lipindu-le cu lut fin pentru a nu se crăpa la temperaturi înalte, le
împodobeau cu ramuri verzi şi flori de cămp, le aşezau pe foi de lipansă se usuce la dogoarea Soarelui. În
această zi femeile confecţionau din lut şi capacele cu care astupau gura sobelor şi cuptoarelor de copt
pâine. După terminarea lucrului femeile petreceau, cu mâncare şi băutură, fără să neglijeze stropitul
ţestelor cu vin. Ropotinul Ţestelor era ziua când femeile credeau că au dreptul să se poarte mai aspru cu
bărbaţii. Tehnica primitivă a prelucrării lutului cu mâna, numai într-o anumită zi a anului, în exclusivitate
de femei, obiceiurile şi credinţele legate de confecţionarea şi apoi de folosirea ţestului etc. sunt
reminescenţe ale neoliticului ceramic şi agricol când dreptul de a prelucra şi modela lutul aparţinea în
exclusivitate femeii (Oltenia, Muntenia, Dobrogea).

Datini laice în Dobrogea

Colindatul cetelor de copii şi flăcăi continuă şi în noaptea Ajunului Anului Nou, când se fac urăturile cu
Pluguşorul, Sorcova şi Plugul, centrate pe urări legate de belşug şi sănătate pentru colectivitate. În
Dobrogea aceste obiceiuri au pătruns mai ales pe calea transhumanţei şi colonizării, prin care nou veniţii
din Transilvania, Muntenia şi Moldova au ajuns în lumea satului dobrogean, aducând cu ei obiceiuri din
alte zone, pe care le-au adaptat specificului local. Aşa este, de exemplu, jocul cu măştile denumit
„Struţul“, care se practică încă în localităţile dobrogene Saraiu, Gârliciu şi Ciobanul. Este o adaptare a
textului şi personajelor „Brezaiei“ munteneşti, în care apare masca animalieră a caprei, cu botic
clămpănitor, adaptată la o costumaţie specifică, o ţesătură groasă din lână, de care sunt prinse legături
de stuf, plantă care se găsea din abundenţă pe malul lacurilor dobrogene.

Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun, în Dobrogea. Cum se organizau colindătorii pe vremuri

„Dacă femeile şi fetele se ocupă cu treburile din interiorul locuinţei (gătit, curăţenie), capii de familie,
ajutaţi de băieţi, repară garduri, porţi, anexe gospodăreşti şi sparg lemne pentru cele trei zile de Crăciun
în care se consideră că este mare păcat să se lucreze. Apoi, casele primenite se gătesc de sărbătoare, cu
ţesături lucrate cu măiestrie de stăpânele casei, frumos ornamentate în culori vii.

De asemenea, în camera curată se pun cele mai frumoase şi curate lucruri: aşternuturi, feţe de pernă,
ştergare, pe jos se aştern foiţe de lână. Pregătirea şi împodobirea interiorului locuinţei ţărăneşti se fac cu
mare atenţie în fiecare gospodărie, iar primirea colindătorilor în camera curată este un semn de mare
cinste din partea gazdei, dar şi un prilej de sugerare a situaţiei materiale a fetei de măritat. De aceea,
aceasta va deveni «sediul» lucrurilor celor mai de preţ din casă a podoabelor şi a obiectelor de valoare”,
au explicat muzeografii constănţeni.

Şi icoana Naşterii Domnului, încadrată de ştergar curat (de borangic, în Dobrogea) şi cu un fir de busuioc,
precum şi candela aprinsă ocupă un loc de mare cinste, pe peretele de la răsărit. De asemenea, în aceste
zile, se pregătesc şi cele mai frumoase straie de sărbătoare cu care ţăranul se va duce la biserică.

Desigur, nu trebuie să uităm nici de colindători. Pe vremuri, din ceata de colindători făceau parte tinerii
cei mai serioşi, de încredere şi buni cântăreţi, pentru a da un bun exemplu comunităţii, aceştia fiind
priviţi ca buni gospodari în sat.

Reguli nescrise
În Dobrogea de Sud, existau nişte reguli nescrise, un fel de cod deontologic pe care trebuia să-l respecte
fiecare dintre membrii grupului. Acest „regulament” se referea la criteriile de primire în ceată şi la
obligaţiile membrilor săi în timpul repetiţiilor şi în timpul colindatului.

„Pentru a fi admis în ceată, tânărul trebuia să fie creştin, să fie flăcău cu trecere şi nume în sat, să aibă
armata făcută (criteriu valabil doar în anumite aşezări), să ştie să scrie şi să citească, să fie bun cântăreţ,
să nu fie divorţat sau văduv, să nu fi necinstit vreo fată, să nu fie beţiv, să nu fie hoţ, să nu aibă vreun
defect fizic sau psihic şi să locuiască în sat. Membrii cetei trebuiau să participe la toate repetiţiile, să dea
ascultare

şefului de ceată, să nu se îmbete şi să nu producă scandaluri în sat”, a declarat directorul Muzeului de


Artă Populară, Maria Magiru.

În plus, regulile trebuiau să fie respectate mai ales în timpul colindatului. Astfel, fiecare flăcău din ceată
trebuia să fie atent la cântarea colindelor, să nu producă vreo stricăciune sau furt gospodarilor pe care îi
colinda, să nu ascundă din banii primiţi pentru colindat şi să bea cu măsură ca să nu se îmbete, cunoscut
fiind obiceiul gazdelor de a-i cinsti pe tinerii colindători cu un păhărel de vin.

Trebuie precizat că în Dobrogea există o varietate mare de colinde (colinde de fată, de tineri căsătoriţi,
de mort, de străin, de cioban, de pescar etc.), însă elementul religios nu este foarte pregnant.

Tradiţii pentru noaptea de Anul Nou, în Dobrogea

În satele dobrogene, în noaptea dintre ani, oamenii încă se mai ghidează după superstiţii străvechi.
Dobrogenii pregătesc plăcinte cu monede şi fac urări de belşug.

Se spune că persoana care găseşte moneda din plăcintă va avea parte de bani tot anul. Oamenii cred că
în noaptea de Revelion trebuie să ai neapărat bani în buzunar, fiindcă doar aşa vei avea parte de un an
îmbelşugat, fără probleme financiare. De asemenea, există credinţa că vei avea noroc dacă în noaptea
dintre ani porţi haine de culoare roşie.

Superstiţiile fac referire şi la rânduiala casei. Bătrânii spun că noaptea de Anul Nou nu trebuie să te
prindă cu casa nemăturată, fiindcă aşa va fi tot anul.

Tot de Revelion, oamenii obişnuiesc să facă prognoze meteo, pentru a şti dacă va fi un an bun pentru
agricultură. Ei pun în seara de Anul Nou sare în 12 foiţe de ceapă, fiecare corespunzând unei luni din an.
Dacă sarea se umezeşte, e semn că luna va fi ploioasă. Dacă rămâne uscată, înseamnă că va fi o perioadă
secetoasă.

Jocurile cu măşti sunt prezente în toate satele din Dobrogea. Cel mai cunoscut este „Capra“, obicei
preluat din judeţul Teleorman, unde mai este cunoscut şi sub denumirea de „Turca“. O ceată de băieţi
însoţiţi de capra cu botul clămpănitor umblă din casă-n casă pentru a face urări de sănătate şi belşug. În
satele de pe malul Dunării, capra este împodobită cu stuf.
Traditii de iarna. Craciunul si Anul Nou in Dobrogea

Obiceiurile dobrogene specifice sarbatorilor de iarna sunt asemanatoare celor practicate in alte zone ale
tarii; ele reflecta atat relatia om-natura, cat si legatura cu divinitatea. Pe 6 decembrie se celebreaza ziua
Sfantului Nicolae, sarbatoare mult asteptata de catre copii. Acestia isi curata ghetutele si le asaza
aproape de usa, sperand ca Mosul sa vina si sa le aduca dulciuri. Se spune ca doar copiii cuminti sunt
rasplatiti cu daruri; cei neascultatori primesc o nuielusa pe care o folosesc adesea parintii.

In Ajunul Craciunului, cetele de tineri pornesc la colindat. In unele zone din Dobrogea, cu precadere pe
limesul dunarean, colindele se aud inca inainte de ivirea zorilor si inceteaza abia a doua zi dimineata. Pe
vremuri, grupurile erau formate doar din baieti necasatoriti; fetele nu mergeau niciodata la colindat, ele
ii intampinau pe colindatori. In prezent, in satele dobrogene pot fi intalnite trei cete: ceata copiilor,
ceata mica, a flacailor, si ceata mare, alcatuita din barbati insurati. Fiecare grup are un conducator sau
un sef de ceata si o ierarhie bine stabilita. La Adamclisi, obiceiul colindatului este insotit de jocul caprei,
denumit si ţurca. Unul dintre tineri poarta un costum care infatiseaza o barza cu coarne de cerb sau un
cerb cu cioc de barza si joaca alaturi de colindatori un dans scurt. In prima zi de Craciun, turca se muta in
mijlocul satului, unde ofera un adevarat spectacol. Repertoriul cetelor este foarte bogat si cuprinde atat
colindele amuzante ale copiilor, cat si colindele flacailor, adresate fie tinerilor necasatoriti, fie cuplurilor,
pescarilor sau ciobanilor. In schimbul urarilor de belsug si sanatate, colindatorii primesc colaci, cozonac,
fructe, tuica fiarta si bani. De asemenea, fetele nemaritate daruiesc flacailor coronite impletite din flori.

Colindatul cu masti este un obicei foarte raspandit in Dobrogea. In seara de Ajun se merge cu ursul si
oleleul. Un membru al cetei se costumeaza fie in urs, fie poarta o masca cu coarne, menita sa
inspaimante. Oleleul intra doar in gospodariile oamenilor instariti, unde este ospatat si primeste bani.
Traditia spune ca tot anul viitor, baiatul care a intruchipat oleleul nu are voie sa intre in biserica.

n dimineata zilei de Craciun, crestinii imbraca haine de sarbatoare si merg cu mic, cu mare, la biserica.
De pilda, rusii lipoveni au un costum traditional pe care il folosesc doar la slujbele religioase. Barbatii
poarta camasa fara guler (rubasca) legata cu un brau din lana si pantaloni negri, largi. Tinuta femeilor
este compusa din fusta lunga numita iubca, rubasca si brau. Fetele tinere isi impletesc parul intr-o
singura coada, iar femeile maritate poarta batic.

Dupa slujba, dobrogenii petrec in jurul mesei festive, alaturi de familie si prieteni. Intre preparatele de
Craciun se regasesc gasca umpluta cu mere, sarmalele si specialitatile din peste. Exista obiceiul ca
picioarele mesei sa fie legate cu lanturi pentru ca raul sa fie tinut departe de casa. Dupa Craciun incep
pregatirile pentru Anul Nou, care se sarbatoreste cu Sorcova si Plugusorul. Baietii pornesc prin sate si le
ureaza gospodarilor sanatate, belsug si un an nou fericit. In Tulcea se practica jocul caiutilor, simbol al
fortei si tineretii; foarte dinamic si original, dansul arata legatura puternica stabilita intre calul capabil sa
intuiasca vointa omului si calaretul care conduce fara efort animalul. In prima zi a noului an, copiii merg
din casa in casa si arunca cu boabe de grau sau orez, urand gazdelor prosperitate; obiceiul se numeste
semanat. In casele in care sunt fete de maritat, semanatorii trebuie sa fie baieti tineri si frumosi.

Sarbatoarea nasterii Domnului si anul nou sunt prilejuri de veselie si de intalnire cu cei dragi. Crestinii
uita de suparari, se impaca unii cu altii, isi fac cadouri si petrec in jurul meselor bogate, sperand ca vor fi
sanatosi si fericiti.
Iata cateva dintre obiceiurile si traditiile de Craciun specifice zonei Dobrogei, pe care ar fi pacat sa le
dam uitare cu totul:

Colindatul

Colindatul, cea mai frumoasa modalitate prin care anuntam Nasterea Domnului este, cu siguranta, una
dintre cele mai asteptate traditii de Craciun. In satele dobrogene, cetele de colindatori erau, pe vremuri,
compuse din tinerii cei mai seriosi, de incredere si, desigur, buni cantareti, fiind vazuti de catre
comunitate ca un bun exemplu de gospodari in sat. Trebuia ca ei sa fie crestini, cu reputatie buna, sa nu
fie betivi sau hoti si sa fie neaparat locuitori ai satului in care colindau. De asemenea, toti membrii
grupului de colindat trebuia sa fie prezenti la toate repetitiile si sa asculte de seful cetei. Tema colindelor
este desigur religioasa, insa exista si colinde dobrogene legate de tinerii casatoriti, de morti, de straini,
de pescari, etc. Colindatorii sunt primiti de gazde cu fel si fel de bucate, mere, nuci si cozonaci, gogosi iar
de multe ori si cu un paharel de vin. In Dobrogea de Sud, colindatorii sunt recompensati cu cate un colac
cu lumanare aprinsa, gogosi calde si cu tuica fiarta.

Colindatul continua pana in noaptea de Anul Nou, cand sunt nelipsite uraturile cu Sorcova si Plugusorul.

Randuiala din gospodarie

In general, treburile din interiorul gospodariei sunt tinute de femei si de tinerele fete, care au grija ca
intreaga casa sa straluceasca de curatenie. Barbatii, capii de familie, alaturi de feciori, se ocupa de
repararea gardurilor, portilor, de spartul lemnelor si toate lucrurile gospodaresti din curte. Apoi, fiecare
familie taie cate un porc, urmand ca din carnea acestuia sa pregateasca piftia, carnatii, tochitura,
lebarul, friptura si sarmalele.

Totodata, in camera de oaspeti se pun cele mai pretioase lucruri din casa, cele mai frumoase si curate
fete de perna si asternuturi de pat, iar pe podea se asaza foite de lana. Aceasta este odaia in care se
primesc colindatorii, ca semn de mare cinste din partea gazdelor, dar si ca prilej de a-si arata situatia
materiala a eventualei fete de maritat.

Jocurile

In timp ce Plugusorul, Capra si Ursul se interpreteaza in majoritatea satelor, celelalte jocuri dobrogene
specifice sarbatorilor de iarna au loc doar in anumite sate. De pilda, Iapa se joaca in Ciobanu si in
Garliciu, jocul Strutul are loc in Saraiu, Jienii se joaca in Chirnogeni, Lipnita, Seimenii Mici, Ivrinezu Mic si
Ivrinezu Mare, iar Cerbul se joaca in Seimenii Mici. De asemenea, Plugusorul este interpretat doar
pentru gazdele care au posibilitatea rasplatirii si este recompensat numai cu bani. Familiile mai nevoiase
si batranii singuri, care nu au posibilitati financiare, sunt ajutati de comunitate pentru ca si ei sa se simta
binecuvantati in aceasta perioada magica a anului.

Obiceiurile si traditiile viata satului dobrogean ne imbogatesc sufletele in aceste zile sfinte ale anului.
Sunt fascinante, unele amuzante, altele controversate, dar toate unice si extrem de interesante. Daca
vei ajunge sa petreci un Craciun in Dobrogea, bucurandu-te de aceste traditii ce tind sa se stinga odata
cu trecerea anilor, nu vei regreta!
Vremea colindelor din Dobrogea Colindele încep în oraşele şi satele din Constanţa şi Tulcea cu o zi sau
două înainte de Crăciun. Numele generic al celui mai răspândit colind este "Moş Ajunul" cu variantele lui
"Ajunul" sau "Bună Dimineaţa". "Mai există ceva întâlnit în Dobrogea şi anume Bună Bună Seară, colind
pe care nu l-am mai întâlnit până aici, eu fiind din zona Buzăului, însă chiar aşa se intitulează "Bună Bună
Seară la Moş Ajun". Se petrece fie în seară dinainte de Ajun fie în seara Ajunului Crăciunului", spune
părintele Iulian. Versurile acestor colinde sunt simple şi nu au un mesaj ieşit din comun. Ele se termină
inevitabil cu "Ne daţi ori nu ne daţi?", iar răsplata celui colindat vine imediat: fructe, prăjiturele, cozonac
şi, mai nou, totul se reduce la bani. "Sunt şi zone în Dobrogea în care se primesc exclusiv nuci, mere, nu
se oferă bani. Dobrogea are un specific care nu trebuie ignorat, este o zonă cosmopolită, în care s-au
populat anumite teritorii cu nuclee de oameni veniţi din diferite zone ale ţării. Vorbim de sate cu origine
oltenească, muntenească sau ardelenească. Fiecare a venit din zona respectivă şi-a adus obiceiurile şi
tradiţia, de aceea întâlnim o coloratură de obiceiuri şi de manifestări de la sat la sat" crede preotul
constănţean. O coloratură locală o aduc colindele legate de Sfântul Andrei. Acestea însă sunt foarte
rare şi se întâmpla în ajunul sărbătorii de Sfântul Andrei, nu de Crăciun.

Jocul măștilor în Dobrogea

Obiceiurile de Anul Nou, gravitează în jurul jocurilor cu măști. În zonele din Dobrogea, colindele au ajuns
prin intermediul celor stabiliți în regiune, care au adus și obiceiurile din alte zone. Românii veniți din
Moldova, Muntenia sau Transilvania, au oferit satului dobrogean aceste tradiții, pe care le-au adaptat
specificului local, spun etnologii.

Cele mai răspândite obiceiuri populare de Anul Nou sunt jocurile în care predomină măștile de animale
și personaje travestite. Măști urâte sau frumoase, de moși sau babe, animale, plugari sau vânători sunt
folosite de săteni și au o diversitate impresionantă de caractere. Ei umblă peste tot prin sat și nu lasă nici
o zonă necolindată, pentru a găsi răul, oriunde s-a ascuns acesta.

În satul Vișina din județul Tulcea, în ajunul Anului Nou colindă cetele de flăcăi, cu căluți, cu capra și cu
ursul, spune Bianca Folescu, administratorul Suvenir din Dobrogea.

În comuna Luncavița din Tulcea, localnicii păstrează tradiția moșoaielor, obicei străvechi, ce are rolul de
a vesti venirea sărbătorilor și de a alunga spiritele rele din gospodării. Moșoii au măști realizate din
cătrună, un dovleac golit de miez. Dovleacul se pregătește pentru sărbătorile de iarnă, încă din perioada
verii, când se află pe câmp. El este suspendat și se formează astfel o curbură, care reprezintă nasul
moșoiului, când masca este finalizată. Dovleacul este sculptat pentru a i se da forma unei fețe umane și
se împodobește cu blană, coronițe sau ghirlande. Moșoiul este, de fapt, moșul casei, cel care are grijă de
gospodărie. Costumația localnicilor din Luncavița care colindă cu Moșoaiele, constă, pe lângă mască și în
atașarea unor coarne ce cerb și a unor clopote mari din tablă. Moșeicuța, soția moșoiului, poartă clopote
de alamă și coarne mai mici, de regulă de țap.
În Dobrogea, se obișnuiește să se meargă cu Struțul, Ursul sau cu Capra. Struțul este un colind întâlnit în
localitățile dobrogene Gârliciu, Ciobanu și Saraiu și reprezintă o adaptare după textul și personajele
”Brezaiei” din Muntenia. Grupul de colindători se îmbracă în haine groase și tradiționale din lână,
cojoace de stofă și căciuli negre de astrahan, pe care prind legături de stuf, plantă întâlnită frecvent pe
malul Dunării și al lacurilor. Ceata formată trebuie să aibă în componență un număr par de membri. Tot
în Dobrogea, băieții din satele din sud-vest poartă peste căciulă, coronițe făcute de fete.

Ritualuri și superstiții de Anul Nou


Unele ritualuri la care apelează fetele de Sfântul Andrei, apar și în ajunul Anului Nou. Ele încearcă, prin
diverse practici, să afle cum le vor fi ursiții și din ce zonă vor proveni. Tot în acestă noapte, femeile
întocmesc un calendar cu ajutorul foilor de ceapă. Ele află cum va fi anul următor din punct de vedere al
vremii și al recoltelor, în funcție de evoluția acestora.

De asemenea, tradiția spune că în noaptea de Revelion trebuie să fie mult zgomot în casă pentru a
alunga spirirtele rele, iar cei care se sărută sub vâsc, vor avea mult noroc în dragoste. O altă superstiție
este că în ultima zi din an nu trebuie să cheltuim bani ori să aruncăm lucruri din casă, pentru că dăm
afară norocul.

În prima zi din noul an, de Sfântul Vasile, ”păzitorul de duhuri rele”, în Dobrogea, dar și în restul țării au
apărut multe practici magice și ritualuri. Se spune că această zi marchează nu doar începutul unui nou
an, ci și un nou ciclu de viață.