Sunteți pe pagina 1din 17

Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie

Q: Care era idealul moral si idealul politic prezentat in carte? - by Sashenka

‘Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau


Teodosie’, opera baroca, numita de B. P. Hasdeu ‘falnic monument de literatura, politica,
filozofie si elocinta la strabunicii nostri ‘, scrisa in spiritul Renasterii, este o carte de
invatatura, un manual de educatie morala si politica si in acelasi timp un testament pentru
urmasi, cuprinzand sfaturi, maxime si invataturi ale domnitorului Neagoe Basarab (1512-
1521) pentru fiul sau si urmasii acestuia la tronul Tarii Romanesti.

Apartinand genului parenetic (categoria sfaturilor, indemnurilor etc), ‘Invataturile…’


folosesc izvoare bizantine si slave, restructurate insa dupa un plan care nu se mai
intalneste in nicio scriere similara.
Intre izvoarele folosite de Neagoe Basarab se afla scrieri religioase, indeosebi ’Biblia’
, cu ‘Vechiul si Noul Testament ‘ si cartile populare care circulau in epoca, ‘Varlaam si
Ioasaf’, ‘Alexandrina’, ‘Fiziologul’, ‘Calatoria Maicii Domnului in iad ‘, legenda despre
‘Lemnul crucii’.

Lucrarea este impartita in doua parti, prima parte cuprinzand o expunere teoretica a
doctrinei clasice a monarhiei bizantine, dupa care este inserata o apologie de texte
pedagogice, menita a ilustra ideile generale expuse la inceput.
Cele mai importante capitole sunt acelea care trateaza despre modul in care domnul
trebuie sa-i cinsteasca pe boieri sau sa-i pedepseasca in anumite cazuri (capitolul 5),
despre alegera dregatorilor si scoaterea lor din functii (capitolul 6), despre cum trebuie sa
se comporte la masa si despre neajunsurile betiei (capitolul 7), despre ‘solii si razboaie’
(capitolul 8, cel mai extins, si, in intregime original), despre cum trebuie sa judece
domnul pe supusii sai (capitolul 9).

Sfaturile cu caracter laic, practic, dina ceste capitole, sunt urmate de lungi dizertatii
religios- morale pe aceeasi tema, pe care autorul le-a preluat din cartea unui autor
bizantin din sec al XI-lea, Simion Monahul.
Prin interesul pentru zugravirea principelui ideal, ‘Invataturile…’ se dovedesc intrutotul
contemporane secolului lui Machiavelli. Exista in ‘Invataturile…’, ca si in ‘Principele’ lui
Machiavelli, o intreaga tehnica a stapanirii de sine, avertismente fata de comportamente
ce ar pune in primejdie prestigiul domnului si puterea sa.
In ceea ce priveste metodele de carmuire, ‘Invataturile…’ sunt net impotriva
amoralismului politic ce domina in Europa Renasterii. Neagoe pledeaza impotriva
hotaririlor luate dupa bunul plac al domnului, impotriva uciderilor fara judecata ori a
judecatilor sumare, concepand guvernarea ca implinire a unei legi a carei suprema tinta
este indreptarea oamenilor, si nu supunerea lor.

Daca scrierea si-a pastrat vioiciunea si prospetimea, putand fi citita astazi cu un interes
mai mult decat documentar, faptul se datoreaza tocmai insusirilëor structural-literare, in
care sunt transmise ideile si care abunda in imagini si formulari.
In stilul retoric, vocea impersonala a naratorului, care priveste evenimentele dintr-un
exterior auctorial, este inlocuita de implicarea totala in discurs, acesta prezentand marcile
auctoriale specific:adresare directa exprimata prin frecvente vocative, persoana a doua a
pronumelor si a verbelor. Pe acestea se aplica ornamentele artei oratorice : amplificarea
discursului, perioada frastica, ritmarea frazei, atitudinea persuasiva accentuata, folosirea
unor figuri de stil specifice, metafora, alegoria, parabola.

Timpul narativ este prezentul, creand totusi o impresie de irealitate, de voce venind de
dincolo de timp, tocmai din aceasta proiectie a intregului spatiu epicizat intr-un abis
temporal al vremurilor viitoare.
‘Invataturile…’ lui Neagoe Basarab tin de o indelungata experienta a vietii, de conturarea
unor norme de conduita pentru un personaj situat cel mai sus in ierarhia laica a vremii.
Stilul gnomic al textului aminteste de vechile sentinte ale clasicilor greci, de posibilitatea
acestora de a apela la inteligenta zeiasca, la oracole si la profeti divini.

Read more:
http://articole.famouswhy.ro/invataturile_lui_neagoe_basarab_catre_fiul_sau_teodosie/#i
xzz1EZPH6fHY
Top referate Admitere Teste Utile C

- cuvinte cheie -

Astronomie
Biologie
Chimie LITERATURA CRESTINA
Desen
Diverse
Drept Vizite: ? Nota
Economie
Engleza
Filozofie r4k4kp
Fizica Trasaturi generale
Franceza Literatura crestina a alcatuit o unitate autonoma in interiorul culturii antice. in multe privinte, e
Geografie a apartinut antichitatii, prefigurand mai degraba evul mediu. Desi ruptura cu traditiile antice n-
Germana n-a putut fi totala, literatura crestina exprima in mare masura o mentalitate si o ideologie noua
Informatica crestini, exponentii noii religii in general, convertesc in interesul religiei lor metavalori ca obseq
Istorie sanctitudo, pentru a raspandi cuvantul Domnului. Pe de alta parte, crestinii impun valori noi, ca
Marketing „gratia", gratia, coborata printre ei ca sa le intareasca existenta, si „binecuvantarea", benedicti
Matematica acordata de divinitate si de puternicii episcopi crestini. Totodata, cum am aratat, crestinismul
Medicina abandoneaza complet opozitia roman/Barbar. Pe de alta parte, chiar atunci cand scriau cu tale
Psihologie scriitorii crestini nu urmareau cu prioritate obiective literare. Pe cand chiar autorii necrestini de
Romana medicale considerau ca ei fauresc in primul rand literatura. Cum am mai notat de fapt, scriitori
confereau discursului lor vocatii polemice si doctrinare manifeste, considerau ca ei exprima, ap
propaga cuvantul revelat de Dumnezeu. Reiteram observatia ca ruptura fata de literatura necre
a fost totala. Se poate mai degraba vorbi de o alternanta intre discontinuitate si continuitate. A
crestini nu se izoleaza de tendintele estetice generale ale literaturii latine. Ei sunt inrauriti de cu
pagana a vremii, pe care concomitent o combat si incearca s-o integreze.
De fapt literatura crestina debuteaza tarziu, la sfarsitul secolului al ll-lea d.C. si la inceputul vea
urmator. Pentru ca nu pot fi considerate pendinte de literatura inscriptiile funerare mai vechi d
catacombe, scrise intr-o latina rudimentara. De fapt, chiar la Roma, limba oficiala a bisericii cre
fusese initial greaca, in care erau redactate textele sacre. Pana la urma emerge insa si o literat
crestina in latineste, propagata in Italia, Africa si in alte zone occidentale ale Imperiului. Cu une
exceptii, scriitorii crestini atesta ca religia noastra nu ramane total straina de marile traditii cult
filosofice ale antichitatii. Ei preiau, in functie de formatia lor retorica, indeobste necrestina, idei
concepte ale paganilor, prin excelenta neoplatoniciene, si se exprima intr-un stil clasicizant.
Preocuparile lor religioase vor asuma initial un caracter indeosebi apologetic, adica dirijat spre
• CREDITUL IPOTECAR PENTRU combaterea paganismului, pentru a imbraca ulterior o orientare patristica, menita sa reprobe
INVESTITII IMOBILIARE (economie) numeroasele erezii, ca donatismul, arianismul etc, care se dezvolta in sanul comunitatilor crest
• Comertul cu amanuntul (economie) ajuns de fapt la un simbolism abstract de tip gnostic: problemele pacatului si ale mantuirii au d
• IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA un statut privilegiat in reflectiile autorilor crestini. Totodata multi dintre autorii crestini provin d
(drept) romana. Prin ei, Cartagina pare aproape sa-si ia revansa asupra vechii Rome. Nu intamplator, i
• Mecanismul motor, Biela, organe polemica purtata impotriva lui Augustin, un episcop din Italia il va acuza pe marele scriitor si te
mobile proiect (diverse) african de perfidie punica!
• O scrisoare pierduta (romana) Pe de alta parte, unii scriitori crestini au realizat opere deosebit de performante din punct de v
• O scrisoare pierduta (romana) artistic: Tertuilian, Lactantiu, indeosebi Augustin, insa si altii, printre prozatori, Prudentius, prin
• Ion DRUTA (romana) poeti. Unele texte de proza capata o coloratura romanesca. Lirismul autentic se impleteste cu a
• COMPORTAMENT PROSOCIAL- retorice si cu limbajul declamatoriu, in numeroase opere literare crestine. Exponentii literaturii
COMPORTAMENT ANTISOCIAL in majoritatea lor, adera la cel de-al treilea clasicism1.
(psihologie) Minucius Felix
• COMPORTAMENT PROSOCIAL- Unii cercetatori moderni considera ca Tertuilian ar fi fost primul autor crestin important de liter
COMPORTAMENT ANTISOCIAL latina, iar Minucius Felix al doilea. Dar, in orice caz, testimoniul de apologetica latina oferit de M
Referate Meniu

Astronomie
Biologie
Conceptia sfantului augustin-teocentrismul
Chimie
CONCEPTIA SFANTULUI AUGUSTIN.
Desen TEOCENTRISMUL
Diverse Secolul al III-lea d.Hr este caracterizat in Imperiul Roman printr-o noua expresie a sentimentului
Drept religios, mai subtila si mai putin materiala, crestinismul. Proclamat ca religie de stat, initial mai mult din motive
politice si mai putin din vocatie religioasa, crestinismul devine fundamentul unei noi civilizatii.
Economie In aceasta perioada, in care Imperiul Roman era pe cale de a fi distrus de navalirile barbare, se naste
Engleza in Africa de nord, laThangaste, Augustin -Aurelius Augustinus-, (354-430), intr-o familie de functionari; mama
Filozofie sa, Monica, era crestina.
Educatia si-a facut-o in Cartagina. Lectura scrierilor lui Cicero l-au determinat sa studieze filozofia. In
Fizica
374, este profesor de retorica la Cartagina. Renumele sau crescand, 44681gto74uie9s
Franceza pleaca la Roma si Milano.
Geografie Dupa cum singur marturiseste, in scrierile sale “Confesiuni”, la Cartagina a trait in desfrau “fiind sedus si
seducand, fiind inselat si inseland, in diverse pofte lumesti”. Cu toate acestea a fost stapanit de dorinta de a
Germana
intelege religia.
Informatica Intr-o perioada de timp relativ scurta constiinta sa religioasa trece de la manheism (care sustine este o lupta
Istorie intre bine si rau, intre Dumnezeu si materie cu propovaduirea unei vieti aspre pentru a te elibera de fortele
Italiana raului) la scepticism, aprofundeaza scrierile lui Platon si Porfir, pentru ca in 387, sub influenta episcopului
Ambrosius sa se converteasca la crestinism.
Marketing Renuntand la cariera de dascal se intoarce in 388 in Africa, se hirotoniseste, dupa ti681g4474uiie
Matematica ce a trait doi ani intr-o manastire si devine ajutorul episcopului de Hippo Regius (Hippona).
Medicina In 396 devine episcop al orasului, pana la moarte influentand politica religioasa a bisericii
africane. Sfantul Augustin este autorul unei opere impresionante. In perioada 426-427,
Muzica
inventaria in “Retractationes” 93 de titluri cu 232 de carti, o bogata corespondenta,
Psihologie numeroase predici, dialoguri de inspiratie filozofica ” De ordine” (“Despre ordinea in succesiune”), “Contra
Romana Academicos” (“Impotriva filozofilor academici”),” De vita beata“ (“Despre viata fericita”) in care se dezbat cele
trei parti ale filozofiei antice (fizica, logica si morala),“Sololoquia”(gasirea unei fundamentari rationale, filozofice
Romana1
crestinismului, scrieri polemice impotriva diverselor curente eretice religioase (manheism, donatism, arianism),
Spaniola lucrari de exegeza a doctrinei crestine, tratate de teologie docmatica (“De fide et symbolo”- Despre credinta si
simbol, “De trinitate”- Despre Sfanta Treime, “De doctrina cristiana”-Despre doctrina crestina).
Doctrina despre pacatul originar, harul dumnezeiesc si predestinatie au fost teme pe care le-a tratat
in mod special.
De o deosebita importanta este lucrarea “Confesiuni” in care pe parcursul a 13 carti, Augustin descrie
framantarile constiintei sale pe drumul parcurs pana a deveni crestin. In aceasta scriere discuta de asemenea
despre timp si despre existenta raului pe lume.
Home Referatele In cele 22 de carti ale operei “Cetatea divina” (“De civita Dei”), Augustin da o replica literaturii pagane, care
Ultimele Referate acuza noua religie, crestinismul, de prabusirea Imperiului Roman. Folosind datele istorice, Augustin isi sustine
teza sa despre existeta concomitenta a doua categorii umane (doua cetati): una, a celor care sub influenta
Gestiunea fiscala a ideilor pagane nu urmaresc decat obtinerea de bunuri pamantesti si a doua, a celor care iubitori de Dumnezeu
intreprinderii se alatura bisericii, unde sunt pregatiti pentru viata viitoare.
Trasatura esentiala a lucrarilor lui Augustin este raportul dintre credinta si ratiune. Desi profound credincios,
Lucrare de licenta credinta este premiza filozofiei crestine, el considera ca ratiunea trebuie sa consolideze credinta si sa o faca
psihologie inteligibila: “Intelegerea este rasplata credintei. Deci nu incercati sa intelegeti pentru a crede, ci sa sa credeti
pentru a putea intelege”.
Alte lucrari de diploma Conceptia sa filozofica, in care a adoptat idei platonice si neo-platonice pe care le-a adaptat structurii sale
spirituale, a fost pusa in slujba teologiei. Pentru Augustin, Dumnezeu este centrul existentei.
Plati prin carduri Augustin a incercat sa explice in mod rational o serie de concepte si notiuni.
Ca si Platon considera ca sufletul isi are locul in trupul omnenesc (“ omul este suflet rational care se slujeste de
Publicitate un trup material si muritor”), insa spre deosebire de acesta, el considera ca Dumnezeu creeaza fiecare suflet
cand o fiinta umana vine pe lume.
Cunoasterea este produsul sufletului rational, ea bazandu-se pe informatiile primite prin intermediul simturilor
si pe cele percepute de minte “prin sine”. Mintea foloseste simturile pentru a cunoaste, dar prin nivelul ei
intelectual poate sa judece si sa interpreteze aceste informatii. Tot ceea ce cunoaste spiritul prin sine este
inteles, dintre simturi numai vazul poate da o informatie atat de clara (“ Ratiunea este vazul mintii, datorita
caruia ea percepe adevarul prin sine, fara mijlocirea trupului”).
Ca si pentru Platon, Augustin considera ca activitatea intelectuala are ca rezultat iluminarea mintii si
recunoasterea unor adevaruri fundamentale care sunt latente in mintile oamenilor. Descoperirea acestor
adevaruri, ajuta fiinta omeneasca sa stabileasca judecatile referitoare la ea insasi sau la ceea ce o inconjoara
(regula adevarului si a ratiunii drepte). Fiinta umana este pentru Augustin “o unitate”, acesta idee este insa in
Copyright © Contact | Trimite referat

Antim Ivireanul
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Antim Ivireanul

Mitropolie Mitropolia Ungrovlahiei


Înscăunare 28 ianuarie 1708
Retragere septembrie 1716
cca. 1650
Data nașterii
Iviria, Georgia
septembrie - octombrie 1716
Data decesului
Rumelia
Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană
Curente în literatura română
Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Antim Ivireanul (n. circa 1650, Iviria — d. Simbolism - Naturalism
1716, asasinat în Rumelia) a fost un autor, Modernism - Tradiționalism
tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit Semănătorism- Avangardism
român de origine georgiană. Mitropolit de Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism
București, autor al unor celebre Didahii, ce
Scriitori români
reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Listă de autori de limbă română
Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o Scriitori după genuri abordate
personalitate culturală remarcabilă a literaturii Romancieri - Dramaturgi
române vechi. A fost cel care a înființat prima Poeți - Eseiști
bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în Nuveliști - Proză scurtă
secolul XVIII. Literatură pentru copii
Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
v•d•m
Cuprins
[ascunde]
 1 Biografie
o 1.1 Sosirea în Țara Românească
 1.1.1 Tipografia domnească, București
 1.1.2 Mănăstirea Snagov
 1.1.3 București, 1701 - 1705
 1.1.4 Mănăstirea Govora, Vâlcea
 1.1.5 Mitropolit al Ungrovlahiei
 1.1.6 București
 2 Rolul lui Antim Ivireanul în propășirea culturii române
o 2.1 Tipograf, redactor, editor, creator de limbaj bisericesc în limba română
o 2.2 Întemeietor de tipografii, în premieră mondială, în limbile arabă și
georgiană
o 2.3 Scriitor, autor de lucrări bisericești
o 2.4 Ctitor de lăcașuri de cult
 3 Caterisirea și martiriul său; canonizarea sa în 1992
 4 Monografii
 5 Studii

 6 Legături externe

[modifică] Biografie
Născut probabil în 1650, în Iviria (Georgia sau Gruzia), ucis cândva în intervalul
septembrie–octombrie 1716 de către ostași turci.
Luat de tânăr în robie de turci și dus la Constantinopol, este ulterior eliberat,
trăind în preajma Patriarhiei ecumenice, unde a învățat sculptura în lemn, caligrafia,
pictura, broderia, precum și limbile greacă, arabă și turcă; probabil, tot acum a fost
călugărit sub numele Antim și hirotonit ieromonah.

[modifică] Sosirea în Țara Românească

Prin 1689 - 1690 este adus de Constantin Brâncoveanu în Țara Românească.


Aici a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a
încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care a imprimat 4
cărți.

[modifică] Tipografia domnească, București



o Invățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon (1691, limba
greacă),
o Slujba Sf. Paraschiva și a Sf. Grigore Decapolitul (1692, limba română),
o Evangheliarul greco–român (1693) și
o Psaltirea (1694, limba română).

[modifică] Mănăstirea Snagov


 După 1696 a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat tipografia,
imprimând 15 cărți (7 grecești, 5 românești, una slavonă, una slavo-română, una
greco-arabă), între care se pot menționa:


o Antologhionul (1697),
o Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699),
o Proschinitarul Sf. Munte Athos (1701, grecește),
o Liturghierul greco-arab (1701, prima carte tipărită cu caractere arabe din
lume),
o Evanghelia (1697),
o Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (1698),
o Carte sau lumină (1699),
o Învățături creștinești (1700),
o Floarea darurilor (1701), toate în românește

[modifică] București, 1701 - 1705


 Între 1701 și 1705 și-a reluat activitatea la București, unde a tipărit alte 15 cărți
(11 grecești, 2 românesti, una slavo-română, una greco-arabă), între care:


o Ceaslovul greco-arab (1702) și
o Noul Testament (1703), prima ediție a acestuia în Țara Românească.

[modifică] Mănăstirea Govora, Vâlcea


Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de Vâlcea, unde la tipografia de la
Mănăstirea Govora , tipărește alte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române, 3 grecești):

o Tomul bucuriei, (1705, grecește),
o Liturghierul și
o Evhologhionul (1706, într-un singur volum, ambele reprezentând primele
ediții românești al acestora în Muntenia,
o Învățătura pe scurt pentru taina pocăinței (1705, românește, lucrare
originală).

[modifică] Mitropolit al Ungrovlahiei


 La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind instalat în funcție
pe 22 februarie al aceluiași an. În această calitate, înființează ca și la Râmnicu
Vâlcea o tipografie la Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți (5 grecești,
una slavo-română, una slavo-româno-greacă, 11 românești), între care se remarcă
cele românești:


o Învățătură bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru
învățătura preoților (1710),
o Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească
fieștecarele din preoți și din diaconi deplin și cu cinste datoria hotarului
său (1714), ambele originale,
o Psaltirea (1710),
o Octoihul (1712),
o Liturghierul (1713),
o Evhologhionul (1713),
o Catavasierul (1714);

[modifică] București
 În 1715 tipografia a fost mutată la București, unde a mai imprimat alte două cărți
grecești.Prin tipografiile infiintate cu sprijinul ;ui Petru Movila,fiu de voievod
moldovean ajuns mitropolitul Kiev-ului,cartile religioase se raspandesc si
contribuie la unificarea limbi romane literare.

[modifică] Rolul lui Antim Ivireanul în propășirea culturii române

[modifică] Tipograf, redactor, editor, creator de limbaj bisericesc în limba


română

Prin cele 63 tipărituri, lucrate de el însuși, coordonate sau patronate, în limbi diferite
și de o mare diversitate, prin numeroșii ucenici pe care i-a format, este considerat -
alături de Diaconul Coresi - cel mai mare tipograf din cultura medievală
românească.
A avut un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în
slujbă. Deși româna nu era limba sa nativă, a reușit să creeze o limbă liturgică
românească limpede, care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până
astăzi.

[modifică] Întemeietor de tipografii, în premieră mondială, în limbile


arabă și georgiană

Prin activitatea sa tipografică, a sprijinit și alte popoare ortodoxe, imprimând cărți


pentru slavi, greci și arabi (din Patriarhia Antiohiei). Este și autorul unei premiere
mondiale în tipărit, Liturghierul greco-arab din 1701, a fost prima carte tipărită cu
litere mobile din lume având caractere arabe. În anul 1706, aceeași instalația
tipografică cu caractere arabe a fost dăruită patriarhului Atanasie Dabas, care a
instalat-o la Alep.
In 1699 a trimis pe unul din cei mai buni ucenici ai săi, ipodiaconul Mihail Ștefan,
la Alba Iulia, unde a tipărit o Bucoavnă și un Chiriacodromion. Pe același Mihail
Ștefan, l-a trimis în țara sa de origine, Georgia. Acolo, la Tbilisi, ipodiaconul a pus
bazele primei tiparnițe cu caractere georgiene din țara natală a lui Antim, unde au
fost tipărite mai multe cărți în limba georgiană.

[modifică] Scriitor, autor de lucrări bisericești

Pe lângă lucrările tipărite, au rămas de la el și câteva manuscrise:


 Primul manuscris rămas, Chipurile Vechiului și Noului Testament, adică obrazele
oamenilor celor vestiți ce se află în Sfânta Scriptură, în Biblie și în Evanghelie și
adunare pe scurt a istoriilor celor ce s-au făcut pe vremea lor ... , cu 22 foi text, la
care se adaugă 503 portrete în medalion, 3 schițe și 8 desene, tot în medalion, cu
personaje din Vechiul Testament (Târgoviște, 1709, manuscrisul original se
găsește la Kiev, iar în România există o copie realizată de dascălul Popa Flor,
realizată pe la mijlocul secolului al XVIII-lea).

 Tot în manuscris a rămas și opera sa omiletică, Didahiile (cu 28 predici la diferite


sărbători și 7 cuvântări ocazionale).

Analiza cărților originale publicate, dar și a celor două manuscrise duce la constatarea
că Antim Ivireanul avea nu numai o frumoasă cultură teologică, ci și una profană
întrucât folosea nu doar citate din Biblie, dar și din literatura patristică, respectiv
din filosofi antici. În multe din ele făcea o critică vehementă a moravurilor vremii.
Didahiile îl așează, fără nici o îndoială, în rândul celor mai de seamă predicatori
creștini din toate timpurile.

[modifică] Ctitor de lăcașuri de cult

Este ctitorul mănăstirii cu hramul "Toți Sfinții" din București – numită azi
Mânăstirea Antim - (1713 - 1715), pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare,
unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură și sculptură
din țara noastră. Pe seama veniturilor generate de aceasta, a alcătuit un testament,
intitulat "Învățături pentru așezământul cinstitei mănăstiri a tuturor sfinților, capete
32", în vederea organizării unei impresionante opere de asistență socială.

[modifică] Caterisirea și martiriul său; canonizarea sa în 1992


Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii ortodoxe și a poporului român,
dar mai ales din pricina atitudinii sale fățiș antiotomane, în toamna anului 1716, la
cererea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, a fost înlăturat din scaun,
închis, caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe viață în mănăstirea
"Sfânta Ecaterina" din Muntele Sinai. În drum spre locul exilului, a fost ucis de
ostașii turci și trupul aruncat undeva în râul Marița sau în Tungea, dincolo de
Adrianopol. Câțiva ani mai târziu, Patriarhia Ecumenică a ridicat această
nedreaptă caterisire și a fost reabilitat.
A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992, fiind prăznuit în fiecare
an la 27 septembrie.

[modifică] Monografii
 Arhim. Sofian Boghiu, Sfântul Antim Ivireanul și Mânăstirea Tuturor Sfinților,
Editura Bizantină, București, 2005, 172 pagini, format album (Reproduce pentru
prima dată integral și în polichromie manuscrisul Mitropolitului Antim Chipurile
Vechiului și Noului Testament, aflat la Kiev)
 Emile Picot, Notice biographique et bibliographique sur l'imprimeur Anthime
d'Ivir, metropolitaine de Valachie, în Nouveaux Melanges Orientaux ..., Paris,
1886, paginile 513-560;
 Ștefan Dinulescu, Viața și activitatea mitropolitului Tării Românești Antim
Ivireanul, Cernăuți, 1986, 100 de pagini (extras din "Candela");
 Nicolae Dobrescu, Viața și faptele lui Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei,
București, 1910, 119 pagini;
 Gabriel Popescu, Mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul, cârmuitor bisericesc
și propovăduitor al Evangheliei, în ST, an. XX, 1969, nr. 1 - 2, p. 5 - 97 (și
extras);
 Fanny Djindjihașvili, Antim Ivireanul, cărturar umanist, Iași, 1982, 132 de pagini

[modifică] Studii
 Damian P. Bogdan, Viața lui Antim Ivireanul, în BOR, anul LXXIV, 1956, nr. 8 -
9; alte studii în același număr al revistei;
 Preot Niculae Șerbănescu, Antim Ivireanul tipograf, paginile 690-760;
 Victor Brătulescu, Antim Ivireanul miniaturist și sculptor, paginile 766-774;
 Preot Profesor Alexandru I. Ciurea, Antim Ivireanul predicator și orator, paginile
775-817;
 Preot Profesor loan Rămureanu, Antim Ivireanul Iuptător pentru Ortodoxie,
paginile 831-853;
 Profesor Teodor M. Popescu, Antim Ivireanul, apostol și mucenic al dreptei
credințe, paginile 853-863;
 Ioan Nanu, Un monument istoric și de artă religioasă, ctitoria lui Antim, în BOR,
anul LXXXIX, 1961, nr. 3 - 4, paginile 223 -318;
 Preot Profesor D. Belu, Predicile Iui Antim Ivireanul, în MA, anul VIII, 1963, nr.
1-3, paginile 188-212;
 Aurelian Sacerdoțeanu, Antim Ivireanul arhivist, bibliotecar și topograf, în Glasul
Bisericii, anul XXII, 1963, nr. 9- 10, paginile 862-990 și anul XXIII, 1964, nr. 3-
4, paginile 223-244;
 Mario Ruffini, II metropolita Valacco Antim Ivireanul, în Oikumenikon, 1966,
volumul III, paginile 357-398;
 Gabriel Ștrempel, Un cronograf ilustrat atribuit mitropolitului Antim Ivireanul, în
Românoslavica, anul XIII, 1966, paginile 309-353;
 Dan Simonescu, Antim Ivireanul scriitorul, în Analele Academiei R.S.R., 1966,
paginile 663-675;
 Stelian Izvoranu, Antim Ivireanul sfătuitor și îndrumător pentru preoți și
duhovnici, în BOR, anul LXXXIV, 1966, nr. 9 - 10, paginile 971-981 (alte studii
tot acolo);
 Preot Niculae Șerbănescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, în MO, anul XVIII, 1966,
numărul 910, paginile 771-911 (alte studii tot acolo);
 Preot Profesor Teodor Bodogae, Personalitatea mitropolitului Antim Ivireanul, în
MB, anul XVI, 1966, numerele 7 - 9, paginile 467-482;
 Mircea Păcurariu, Importanța mitropolitului Antim Ivireanul pentru Biserica și
cultura românească, în MB, anul XVI, 1966, numerele 7 - 9, paginile 493-515
(alte studii în același număr);
 Preot Profesor Sofron Vlad, Mitropolitul Antim Ivireanul, în MA, anul XI, 1967,
numerele 1 - 3, paginile 43-81;
 Profesor Iorgu Ivan, Nulitatea actului de caterisire a mitropolitului Antim
Ivireanul, în în MA, anul XI, 1967, numerele 1 - 3, paginile 147-179;

 Alte studii se găsesc în


o Glasul Bisericii, anul XXV, 1966, numerele 9 - 10, paginile 831-844;
o MO, anul XXVII, 1975, numerele 11 - 12, paginile 856-872;
o MMS, anul LIl, 1976, numerele 5 - 6, paginile 360-382;

 Eugen Negrici, Antim, logos și personalitate, București, 1971, 262 pagini (analiza
Didahiilor);
 Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, 1979,
paginile 42-44;
 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, volumul II, București,
1981, paginile 143–161 (ediția a II-a, București, 1994, paginile 141-160)

[modifică] Legături externe

La Wikisursă există texte originale legate de Antim Ivireanul


 Biografie completă la situl "Dicționarului teologilor români"
 Sfinți Români

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Antim_Ivireanul
Categorii: Nașteri în 1650 | Decese în 1716 | Biserica Ortodoxă Română | Ctitori de
edificii religioase | Episcopi români | Gravori români | Martiri ai neamului românesc |
Mitropoliți români | Teologi ortodocși | Teologi români | Tipografi români

Unelte personale

 Creare cont / Autentificare

Spații de nume
 Articol
 Discuție

Variante

Vizualizări

 Citește
 Modifică
 Istoric

Acțiuni

Căutare

Cautare

Navigare

 Pagina principală
 Portaluri tematice
 Cafenea
 Articol aleatoriu

Participare

 Schimbări recente
 Proiectul săptămânii
 Ajutor
 Portalul comunității
 Donații

Trusa de unelte

 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Versiune de tipărit
 Navigare în istoric
 Citează acest articol

În alte limbi

 Deutsch
 English
 Español
 ‫עברית‬
 ქართული
 Nederlands
 Русский

 Ultima modificare 15:54, 16 ianuarie 2011.


 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire
în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de
utilizare.
Duminica 20, 22:41:38
Meniu autori Didahiile - ANTIM IVIREANUL
Alexandru Macedonski
Barbu Stefanescu
Delavrancea l8k4310lz22vsf
Antim Ivireanul (1660-1716), originar din Iviria, din Gruzia, este un erudit in spiritul grecesc,
Camil Petrescu
stapanind laolalta mestesuguri diferite, sculptura, pictura, tipariturile, dar si broderia. in 1705,
Costache Negruzzi Ivireanu este episcop de Ramnic; in aceasta perioada el tipareste un "Antologhion, adeca floarea
Gala Galaction cuvintelor" (1705), un "Evologhion" si un "Octoih" (1706). Domnia lui Nicolae Mavocordat ii
aduce moartea, pentru ca se opune voievodului: il indeamna sa paraseasca Bucurestiul, aratandu-i o
George Bacovia scrisoare potrivit careia Gheorghe Cantacuzino, descendentul lui Serban Cantacuzino, ar ataca, in
George Calinescu fruntea unei osti de 12 000 de oameni, capitala. Antim este exilat la manastirea de pe muntele Sinai
si predat unei garzi care, pe drum, il asasineaza la Galipoli si il arunca in raul Tundja. Una dintre
George Cosbuc operele sale importante este "Evanghelia greco-romana" (1693), urmata de o "Psaltire" in 1694.
Ioan Slavici invatand limba slavona, scrie la Snagov "Dreapta alcatuire a gramaticii slavonesti".
"Didahiile", opera sa principala, sunt scrieri ecleziastice de o valoare deosebita, cele treizeci si cinci
Ion Barbu de discursuri fiind redactate intre 1709 si 1716 in stilul oratoriei bizantine, cu o acribie exemplara,
Ion Creanga si rostite la slujbele bisericesti de la Bucuresti si Targoviste. Scrisul lui Antim este retoric, persuasiv,
cu multe repetitii, interogatii, ornamente stilistice in stil baroc, sensurile existentei umane fiind
Ion Luca Caragiale
exprimate metaforic, ca o expresie a sortii schimbatoare, alunecoase (pe tema ubi sunt?),
Liviu Rebreanu dincolo de care se simte imperativul moral al unei vieti cucernice: "Unde ti-ai ingropat partea
cea mai aleasa a sinelui tau, zidirea cea mai iscusita a dumnezeiestei puteri, sotia cea iubita a
Lucian Blaga
ingerilor? Unde este frumusetea aceea a inchipuirii cei dumnezeiesti? Unde este podoaba a darului
Marin Preda celui dumnezeesc? Unde este slava, unde sunt frumusetile lui cele minunate, carele se arata mai
Marin Sorescu minunat decat soarele?".
intr-o secventa extrem de concentrata din manual, lumea este comparata, in stilul legendelor despre
Mihai Eminescu Facere care vorbesc de broasca testoasa sustinatoare a pamantului, cu "o mare ce se turbura, intre
Mihail Sadoveanu care niciodata n-au oamenii odihna, nici liniste corabiile, intre valuri sunt imparatiile, craiile, domniile
si orasele, multimea norodului, politiile, supusii, bogatii si saracii, cei mari si cei mici...". Imensa
Mircea Cartarescu miscare browniana a lumii nestatornice determina o continua curgere, o instabilitate evenimentiala in
Mircea Eliade care fiinta umana este predestinata supunerii sortii schimbatoare. Zbuciumul vietii e reprezentat in
plan metaforic de "vanturile cele mari ce umfla marea", intr-o imagine hiperbolizata a lumii, cu
Nichita Stanescu enumeratii si repetitii care aglomereaza sufocant spatiul narativ: "valurile ce lupta cu corabia sunt
Octavian Goga nenorocirile care se intampla in toate zilele; norii ce negresc vazduhul, fulgerile ce orbesc ochii,
tunetele ce infricoseaza toata inima viteaza sunt intamplarile cele de multe feliuri, neasteptate
Titu Maiorescu
pagube, infricoserile vrajmasilor, supararile, necazurile ce ne vin de la cei din afara". Asupra omului
Tudor Arghezi se abate o serie de nenorociri: "necazurile ce ne vin de la cei din afara, jafurile, robiile, darile cele
Vasile Alecsandri grele si nesuferite...", o adevarata cutie a Pandorei dezlantuita.

Vasile Voiculescu