Cursuri 1-4

• Primul text românesc ar fi Psaltirea Hurmuzachi, din zona Banatului (1490-

1510)
• Cele mai multe din cărțile literaturii vechi sunt manuscrise, textele erau copiate
de așa-zișii grămătici (oameni învățați) sau de copiști (ucenici din mănăstiri)
• Multe dintre aceste cărți conțineau diferite texte, de la rugăciuni și povești, la
rețete (miscelaneu)
• Cărțile tipărite cu litere fixe, înainte de anul 1500 = incunabule
• Multiplicitatea copiilor implică și nerespectarea fidelității textului original, apărând
fenomenul de interpolare (ex. Letopisețul lui Grigore Ureche)
• Singurele texte care scapă de fenomenul interpolării sunt cărțile liturgice, fiind
și primele texte tipărite (secolul al XVI-lea)
• Fiind foarte scumpe, de obicei ele erau procurate de comunități întregi de oameni
• În 1508 apare prima carte tipărită în Țara Românească
• Tipografiile aparțineau mitropoliilor sau curților domnești, popularizarea lor fiind
manifestată abia în secolul al XVIII-lea
• Poveștile manuscrise sunt numite de Hașdeu cărți populare, pe când cronicile și
letopisețele reprezintă date istorice îmbogățite (fără a le afecta veridicitatea) estetic ca o
consecință a exercițiului artistic
• Predicile erau un izvor al inspirației literare, fiind înțesate de ornamente retorice
denotând un anumit rafinament cultural
• Țiganiada lui Budai-Deleanu – parodie a culturii vechi grefată pe un model
iluminist de modernitate – Dimitrie Cantemir marchează un inexorabil progres al culturii
române, întrerupt însă de războaiele ruso-turce, căzând victimă unor distrugeri
successive ce efectuează un tabula rasa asupra patrimoniului cultural
• Se poate vorbi de literatura română veche ca o prelungire a culturii bizantine
(rădăcina culturii române vechi este cultura bizantină), iar căderea Imperiului Bizantin
(1453) îi determină pe cărturari să migreze în țările române, ceea ce duce la
dezvoltarea culturală a acestor zone
• Influența indirectă a Imperiului Bizantin se transpune în cultura slavă, ce
circumscrie cultura Principatelor
• Apare visul de a reface Constantinopolul creștin, ceea ce influențează
comportamentul, atitudinea, organizarea, arta patronată de domnitorii români spre
cultura bizantină
• Astfel, prin această propagare culturală, Constantinopolul își continuă existența
până la începutul secolului al XIX-lea

ISTORIA SCRISULUI ROMÂNESC

• Școlile din nordul Moldovei adoptă forme ale cărții mai sofisticate prin
deprinderea artei miniaturale
• Scrisul românesc decurge organic din cel slavon, iar aceste scrieri sunt
răspândite și în alte spații ortodoxe (în special datorită înfloriturilor specifice scrierilor din
aceste zone)
• Apare sinonimia între Biserică (ca loc) și activitatea scriitoricească
• Primele texte românești, începând cu secolul al XV-lea, se scriu cu ezitări, iar
multe nu au supraviețuit
• Primele texte: Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană, Psaltirea
Hurmuzachi, scrise în zona Banatului/Hunedoarei
• În aceste scrieri se observă cultivarea rotacismului, apariția consoanei n
intervocalic în cuvinte provenite din latină
• Cărțile populare sunt o serie de povestiri de diferite facturi, de circulație largă,
traduse în română la începutul secolului al XVII-lea/sfârșitul secolului al XVI-lea, până în
secolul al XIX-lea, îmbogățite cu diverse motive literare vernaculare
• B. P. Hasdeu descoperă cel mai vechi miscelaneu de astfel de lucrări: Codex
Sturdzanus
• M. Gaster (filolog german) descrie 3 tipuri de astfel de cărți: etice, estetice și
religioase
• N. Cartojan separă cărțile populare descoperite în Biblioteca Academiei (două
volume): influența sud slavă și influența grecească; această caracterizare presupune
imposibilitatea găsirii unui text sursă originar, același text având multiple surse
• M. Moraru (1974) sistematizează aceste cărți din punct de vedere al conținutului,
în manieră structuralistă: schema cadrului (antiteza, Floarea Darurilor) și schema
traseului, pe care sunt grefate diverse motive
• Predilecta influență în folclor, multe dintre motivele dezvoltate în aceste
povești infuzează literatura populară (basme, balade…)
• Cărțile de înțelepciune: Floarea Darurilor, Fiziolog (manual popular de zoologie
cu filon moralizator)
• Fiziolog: populat în special de animale fictive (glipsor, stratocamilul) decât reale,
având originea în Alexandria (loc al sincretismului popular și religios)
• Aceste crestomații conțineau atât povestiri, cât și aforisme simple, sfaturi
pentru o potrivită conduită morală
• Al. Duțu: aceste cărți erau adresate mediului monahal sau înfățișau arhetipul
omului nobil, în viziune renascentistă (cărți formative)
• Romanele populare: de dragoste (Erotocrit), provenite pe filieră grecească și
trecute prin grila renașterii, conțin și elemente specifice romanelor cavalerești
• Romane pe teme antice, grefate de schemă renascentistă (Esopia)
• Rescrieri, răspunsuri, reacții la legendele antice (Istoria surpării Troadei)
• Intermediarii grecești au fost Dares Frigianul si Dictys Cretanul, ce încearcă să
elimine elementele păgâne
• Literatura de prevestire: Rujdeniță (organizat pe luni, se dă horoscopul după
luna de naștere pe sexe, cu rețete medicale fantastice și prezintă interesele oamenilor
din acea vreme: sănătatea animalelor, numărul de copii…), Trepetnic (cartea
semnelor, interpretarea fenomenelor palmosomatice, adică a mișcării involuntare a
mușchilor), Gromovnic (interpretarea fenomenelor somatice, prezic viitorul comunității,
pretinde a da buletine meteorologice), Coliatnice (prevestiri în funcție de ziua în care
se serbau sărbătorile: dacă ziua de Crăciun cădea într-o duminică, se anunțau secetă și
molime)
• Cărți talisman (amulete): perioada veche implică o puternică credință în cartea
scrisă
• Amulete formule, imagini cu formule, cu numele Maicii Domnului (metafore din
Vechiul Testament și 72 de acatiste, 72 de nume ale lui Iisus Hristos); Visul Maicii
Domnului: capătă statutul de text amuletă prin copiere repetată; descântece (a desface
o vrajă/rău) manuscrise
• Hagiografii: viețile sfinților, împodobite de obicei cu elemente fabuloase, de
poveste; pot apărea și ca o interferență între culturi
• Hagiografiile sunt cărți populare numai în măsura în care sunt răspândite în
public și în care sunt preponderent fabuloase, cultivă gustul pentru fabulos !!!!!!!!!!!!!!!
• Cărțile apocrife (texte așa-zis ascunse, dezvoltarea unor scene biblice sau
grefarea unor scene pe textul biblic)
• Multe cărți apocrife conțin și elemente păgâne, motiv care a dus la includerea
lor într-un indice de cărți interzise
• Bogomilism (Eremia Bogomil) = erezie de factură maniheistă, provenită din
Asia, care îl consideră pe Dumnezeu creatorul lumii spirituale și pe Satana/Lucifer
creatorul lumii materiale
• Omul devine astfel creația Satanei prin corporalitate și creația lui Dumnezeu prin
spiritualitate
• Textele apocrife vizează atât Vechiul cât și Noul Testament: nu toate conțin
elemente eretice, ele fiind acceptate de Biserică drept tradiție (Protoevanghelia lui
Iacob)
• Apocalipsul lui Pavel: descriere a călătoriei lui Pavel în Rai și în Iad, neacceptată
de Biserică și considerată de Sfântul Augustin eretică; influențeză Apocalipsul Maicii
Domnului, iarăși respins de Biserică
• Apocalispul are rol explicativ, conține multe semne prevestitoare ale sfârșitului
lumii și ale venirii Antihristului (scrieri eshatologice)
• Apocrifele referitoare la Vechiul Testament (ciclul paliei istorice) conțin
povești referitoare la diverse personaje ale Vechiului Testament (povestea lui
Melchisedec)

FENOMENUL CĂRȚILOR TIPĂRITE (SECOLUL AL XVI-LEA)

• Tiparul apare foarte repede în țările române, apărând prima oară în Țara
Românească
• În 1508 apare prima tipăritură cu litere chirilice: călugărul Macarie, Liturgherul
lui Macarie, tipărit în slavonă
• Începuturile tiparului în limba română sunt legate intrinsec de răspândirea
protestantismului, promovând traducerile Bibliei în limbile vernaculare
• În Evul Mediu există dihotomia între limbile sacre și cele vernaculare (greaca,
slavona în ortodoxism, latina în catolicism)
• Prima încercare de acest fel aparține lui John Wycliffe (secolul XIV)
• Prima traducere integrală a Bibliei aparține lui Martin Luther în limba
germană
• Ecoul doctrinei protestante răsună în Transilvania, loc în care autoritățile erau
protestante iar poporul ortodox
• Propagandă protestantă prin traducerea Cărtilor Sfinte (sau a altor scrieri
religioase) în limba română duce și la tipărirea Catehismelor (întrebări și răspunsuri)
• Prima tipăritură în limba română se presupune a fi Catehismul de la Sibiu
(1544)
• În 1551-1553 apare, tot la Sibiu, Tetraevangheliarul slavo-român al lui Filip
Moldoveanu
• La jumătatea secolului al XVI-lea: diaconul Coresi învață meșteșugul la
Târgoviște și este ulterior chemat de judele Brașovului la Brașov, unde tipărește o
multitudine de cărți, cele mai multe în slavonă; în română tipărește cărți atât de
factură protestantă cât și de factură ortodoxă
• Prima sa tipărtură în limba română este un catehism protestant după modelul
lui Luther
• Tipărește în română: Pravila (carte de origine răsăriteană în care erau detaliate
pedepsele date de preoți pentru anumite păcate), Tetraevangheliar (tradus din
slavonă), Cazanie I (culegere de predici în limba română, tipărită la Bălgrad), legată de
o carte de rugăciuni protestante (Molitvenic), la Brașov tipărește Cazania a II-a
(tradusă din slavonă)
• Liturgherul Sfântului Ioan Gură de Aur (din slavonă) este tipărită la cererea
unui pastor protestant, cererea reprezintă un dialog interconfesional
• Secolul al XVI-lea marchează prima încercare de traducere a Bibliei în limba
română (1581): Mihai Tordaș, Ștefan Herce, Efrem Zocan, Moisi Peștișel, Archirie,
sponsorizați de Gesti Freanți la Oraștie, sub tiparul lui Ștefan Coresi, fiul diaconului
• Prima traducere se face după biblia tradusă din maghiară de Gaspar Heltay:
Palia de la Orăștie, în care sunt traduse primele două cărți ale Vechiului Testament,
Geneza și Exodul
• Secolul al XVII-lea marchează o amploare a protestantismului în toată
Europa
• Chril Lukaris, Patriarhul de la Constantinopol, realizează un catehism
ortodox, dar cu multe concesii protestante
• În urma Sinodului de la Kiev (1640) apare Mărturisirea Ortodoxă, care conține
concesii catolice
• Mitropolitul Kievului, Petru Movilă, împreună cu domnul Moldovei, Vasile Lupu,
exercită o puternică influență în cadrul celor 3 Sinoade (Kiev, Iași, Constantinopol)
• Sinoadele de la Iași, iar apoi cel de la Constantinopol au ca rezultat
perfecționarea Mărturisirii, scrisă inițial în latină, tradusă ulterior în greacă (Melinte
Sirigul) și tipărită la Iași
• Mitropolitul Varlaam constă nevoia imperioasă a unor traduceri în limba
romnână a textelor biblice (numită ulterior de Mihai Moraru Contrareforma Ortodoxă)
ca răspuns activ la propaganda protestantă
• Valorificarea elementului specific ortodox (hagiografii, texte despre Sfânta
Tradiție)
• Apare Răspuns împotriva catehismului calvinesc, tipărită la Mănăstirea Dealu
• Șapte Taine (explicarea celor Șapte Taine, conține și elemente de pravilă)
• În Țara Românească Matei Basarab (1632-1654) înființează tipare și școli în
limba slavonă
• Multe mănăstiri erau administrate (închinate) de alte mănăstiri din Athos,
Constantinopol, Ierusalim
• Cărțile tipărite în română din această perioadă sunt traduceri din slavonă,
iar primele cărți tipărite aici au fost cazanii
• La Tiparnița de la Târgoviște sunt tipărite cărți mici de cult (ex. Rugăciuni pentru
Taina Botezului), ce marchează o trecere a limbii române ca limbă de cult

CURS 5

CARTI TIPARITE IN TARILE ROMANE

 -cel mai important centru tipografic al Transilvaniei a fost Alba-Iulia ( Bălgrad)
 -mitropoliții erau acceptați numai cu acordul principelui calvin si isi pastrau
sorgintea/ elementul ortodox prin slujbele oficiale in slavona
 -Ilie Iorest (iși pierde scaunul pt refuzul de a tipări Catehismul calvin) → urmat
de Simion Ștefan ce introduce oficierii slujbelor in lb romana (dar face concesii
calvinilor)
 -Simion Ștefan cere ajutor din Tara Romanesca pt traducerea Noului
Testament. Este ajutat de Silvestru ⇒ traducerea si tiparirea Noului
Testament de la Bălgrad (1648)
 -prefata implica abordarea traducerii in lb romana din cauza multitudinilor
dialectelor (variante dialectale)
 -1651: Psaltirea de la Bălgrad (tradusa din ebraica) : subliniaza confruntarea
filologica, nu atat cea cultică
 -incercarea protestantilor de a traduce Biblia in limbile vernaculare dau nastere
filologiei
 -la Bălgrad se mai tiparesc doua catehisme protestante
 -1656- moartea lui Simion Ștefan
 -Ioan Zoba din Vinț --- conducea tiparul de la Bălgrad (1683 --- Sicriul de aur
de factura protestanta; 1685—Cărare pe scurt spre fapte bune
indreptătoare )
 -Varlaam intelege importanta tiparului—este de acord (Mitropolitul)/ sa
tipareasca carti de cult ortodoxe in lb romana ( Ioan Zoba din Vinț fiind filocalvin)

Mitropolitul Dosoftei (Dimitrie Barila)

 -1671- ajunge mitropolit al Moldovei
 -cere ajutor pt reînfiintarea tiparului de la patriarhul Rusiei (Ioachim)
 -isi incepe activitatea tipografica la Iași – Dumnedzaiscă Leturghie (cea mai
importanta carte de cult in Biserica in lb romana – 1679)
 -Viața si petrecerea svinților 1. Dosoftei insereaza material la limita
imaginarului si a teologicului
2. traduce carti/texte ce se gasesc in traditia
ortodoxa
3.in Prefață povesteste periplul personal si pomeneste
multitudinea sfintilor care exista. Dar care nu au fost descoperiti
4. vietile sfintilor au uneori cateva versuri pe care
le preced (jocuri de cuvinte privind etimologia numelor lor)
 5.sursele/ bazinul surselor sale arata erudiția,
vasta sa cultura filologica
 -traduce si tipărește o Psaltire slavo-română
-tipareste/traduce un Paraclis, acatist și canoane ale Maicii Domnului și Psaltirea în
versuri (1673) la Vniev

Psaltirea in versuri
 -nu a fost scrisa cu scopul de a fi citită in Biserică
 -Dosoftei adapteaza textul original (leu – lup)
 -ofera interpretari ale textelor in propriile versuri
 -nu era o practica ortodoxa (era de origine protestanta)
 -forma/frumusetea formei pt ca omul sa-si apropieze mesajul
 -îi cere patriarhului Ierusalimului o prefață (textul biblic poate fi citit in 4
feluri: d.p.d.v istoric, tropologic (povetea Vechiului Testament raportata la viata
oamenilor), pre o altă plăzuitură -tipologic (elemente din Vechiul Testament
prefigurand Noul Testament), anagonic (in Vechiul Testament apar urme ale
Celei de-a Doua Veniri)
 -9 dintre psalmi au interpretari tipologice – nu litera/ forma ei conteaza, ci sensul
inteligibil transmis
 -efortul de traducator este dublat de cel hermeneutic
 -versurile lui Dosoftei nu au sminteli (versificatie perfecta- Mihai Dinu,
Ladislau Caldi)
 -modelul Kochanovski
 -Dosoftei era felpolon, avand incredere in capacitatea Poloniei si a Moldovei de a
intelege otomanii
 -Constantin Cantemir cere anatemizeaza lui Dosoftei, exilat la Polonia
 -pt a-si edulcora situatia, traduce din greaca in rusa carti de cult pt patriarhul
Ioachim (legatura este stabilita de spatarul Nicolae Milescu)
 -in tipografia de la Iași sunt tipărite și cărțile lui Dimitrie Cantemir (Divanul,
– Gâlceava omului cu lumea -este tiparita bilingv, in greaca si romana)
 -se tipatesc si cartile dascalului Dimitrie Cantemir (Ierimia Cacavelas)
 -1688 tiparul de la bucuresti – prima traducere integrala a Bibliei sub egida
domnitorului Ștefan Cantacuzino

CURS 6
 -a doua jum a sec al 17-lea, activitatea tipografica a Tarii Romanesti se muta la
Bucuresti
 -1687 – tipografia se reia la Mitropolie
-- se tipareste Cazania (“Cheia Înțelesului”), Varlaam, numit mitropolit al
Ungrovlahiei
 -“Biblia de la Bucuresti” – (Biblia lui Șerban, patronata de Șerban
Cantacuzino)- tradusa de fratii Greceanu (Septuaginta), Nicolae Milescu (VT)
si de Simion Ștefan (NT)
 -Mitrofan tipareste Biblia lui Șerban (episcop la Iasi), ce il aduce cu el pe
Antim Ivireanu (originar din Georgia)
 -calugarit la Ierusalim unde a invatat diverse mestesuguri, avand o inclinatie atre
artele plastice
 -1688: venirea pe tron a lui Constantin Brâncoveanu
 -isi asuma rolul de a raspandi scrierile religioase in spatiul ortodox ⇒ centre
tipografice (Centrul tipografic de la Buzau incredintat lui Radu Greceanu, locul
unde Antim s-a perfectionat in arta tiparului)
 -Antim devine egumen de Snagov, dupa ce a condus tipogrfia de la Bucuresti
unde tipareste carti religioase in limba greaca
 -1693- Evangheliar greco-român (prefata de Radu Greceanu)
 -se ingrijeste de Manastirea de la Snagov; reorganizeaza viata monahala,
infiinteaza o tipografie
 -1696- “Slujba Sf Constantin si Elena”, tiparita de ucenicul lui Antim, Mihail
Ișvanovici (dedicata domnului Constatin Brancoveanu)
 -“Carte sau lumină”, carte distribuita gratuit cedinciosilor (o reactie la greco-
catolicismul din Transilvania)- tradusa din Maxim Pelopanezianul
 -Antim il trimite pe M. Ișvanovici sa reia activitatea tipografica de la
Bălgrad, unde tipareste “Chiriacodromiom” (slujbe pt Sf Liturghie) si o
Bucoavnă (abecedar cu texte religioase0
 -la Snagov se tipareste o gramatica a lb slavone si “Floarea Darurior”
 -Gheorghe Radovici (un alt ucenic)- in activitatea sa ulterioara
 -1701: Liturghier greco-arab (pt crestinii din Siria)
 -1702: Ceslov greco-arab
 -1701: se intoarce la tipografia Mitripolia din Bucuresti
 -1705: devine episcop de Râmnic; infiinteaza la Râm o tipografie
 -scrie o carte “Învățătură pre scurt despre Taina Pocăinții”
 -“Paraclisu Maicii Domnului” – tradusa din greaca in slavona
 -“Molitvelnic” (la sfarsitul caruia adauga si un Liturghier)- 1706-primul
 -1708, 22 februarie -Antim Ivireanu devine mitropolitul Tarii Romanesti
 -1710-“Învățătură bisericeascala cele mai trebuincioase si mai de folos pentru
învățătura preotilor”
 -1713: tipografia de la Targoviste (infiintata in 1708): Liturghierul in lb romana
 -infiinteaza tiparul in Georgia, la Tbilisi
 -Antim creeaza un suradialect, o sinteza a dialectelor din cele trei Tari
Romanesti ( cartile sale sunt distribuite in toate cele 3 Tari Romanesti)
 -la jumatatea sec al 18-lea – primul moment de unire lingvistica a
dialectelor romane – sunt reluate activitatile tipografice in Moldova si in
Transilvania
 -Antim creeaza pt prima data o limna de cult (geniul sau lingvistic pt a face
diferentele dialectale comprehensibil/ o sineza lingvistica)
 -a doua jum a sec al 18-lea : centrele tipografice infiintate de Brancoveanu si de
Antim isi continua activitatea; centrele tipografice incep sa iasa de sub egida
Mitropoliilor ⇒ incepe “negoțul” cu carti
 -sunt tiparite carti populare, mici carti pt preoti
 ⇒ (rezulta din ultimele 2 liniute) modernizarea tiparului

CURS 7
“Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau, Theodosie”

 -scrise in sec al 16-lea in lb slavona

 -tradusa in lb romana de Udiștre Năsturel la curtea lui Matei Basarab
(subliniaza importanta descendentei din neamul Basarabilor a domnitorilor Tarii
Romanesti
 -tradusa si in lb greaca (manuscrisul a fost gasit sub alt nume)
 -afirmare/legitimarea institutiei imparatului (imp ca uns al lui Dumnezeu)
 -paternitatea acestor scrieir →D. Russo: un calugar ca autor al acestei carti
patronnate de Nicolae Basarab
→ N. Iorga: opera ii apartine domnitorului
 -doua parti: prima descrie povestile regilor si imparatilor Israelului (Regi din
Biblie), continuamd cu “Povestea lui Constantin cel Mare”
→ordine “cronologica” de la regii iudaici la cei crestini
→N. Basarab, prin organizarea cartii, daniile la Muntele Athos, construirea
de biserici si manastiri → domnitorii romani ca protectori si “propăvăduitori” ai
cultutrii si ai religiei bizantine (il alege pe Constantin cel Mare ca model al conduitei
sale)

 -cartile de invataturi erau populare in Europa Rasariteana (“Invataturile lui

Vasile Macedoneanul catre fiul sau Leon”, “Invataturile lui Constatin
Profirogenetul, ale lui Manuel Paleologul catre fiul sau, Ioan”)
 -importanta egalitatii umane (idee crestina, apoi valorificata in umanismul
Renasterii): domnitorul este egal slugilor sale in fata lui Hristos
 -importanta responsabilitatii domnitorului fata de supusii sai
 -Renasterea “Paleologă” (ultima Renastere bizantină, este favorizata de
instabilitatea politia din Imperiu si de nevoia aliantei cu Occidentul in urma
precaritatii situatiei Imperiului
 → redescoperirea Antichitatii
 -elementul:
-ideologic (Renasterea, ortodoxia)
-cltural (perpetuarea culturii bizantine)
⇒ detremina fondul filosofic al “Învataturilor”
 -romanul “Varlaam si Ioasaf” – model al monarhului cat si al monahului
(monarhul cu valente monahale)
 -opera de natura inhasta(apare ca traditie in Muntele Athos,teorizata in 1350 in
urma unor Sinoade organizate de Imparatul Ioan Cantacuzino pe tema creatiei
Lumii aparuta in momentul Schimbarii la Fata)
 -daca Lumina este→ creata ⇒ omul porneste de la cunoasterea senzoriala
spre cea “inteligibila” intr-o oarecare masura (inteleg pt a crede/ca sa cred)
⇒ pot cunoaste cat mai multe)
→ increata ⇒ omul cunoaste mai intai cele inteligibile,
apoi pe cele pe cale senzoriala. Aceasta cunoastere se face numai prin rugaciune
continua ⇒ increderea de a reface legatura cu Divinitatea ( cred ca sa inteleg)
  -rugaciunea continua, completata de practicile ascetice ⇒ unirea
rationamentului cu simtirea
 -teoretizarea practicii isihaste este facuta in partea a 2-a a “Invataturilor”:
monahul isi merita pozitia numai in masura dedicarii sale practicilor isihaste
 -icoanele = picturi si scrieri despre Maica Domnului si despre Iisus Hristos
→ monarhul ca model iconic
 -discurs catre mama sa: creeaza o paralela intre figura Maicii Domnului si a
mamei ce se sacrifica pt copiii sai
 -curtea domnitorului comparata cu o gradina pe care un gradinar o are in grija
 -meritocratia (importanta intelepciunii ca si criteriu alegerii boierilor), dreptatea
in judecata, milostenia fata de slugi, grija fata de boieri…..
 -pragmatismul, apelul la ratiune in sfaturile domnitorului
 -devin un model pentru cornicile noastre

Cronicile romanesti
 -au ca exemplu → cronografele (ist lumii de la inceputurile ei)
 -“Cronica lui Constantin Manasses”- cronica din sec al 10-lea, mult citata in
epoca
→ cosmografiile (cum arata lumea. Pamantul ca centrul unor
cercuri concentrice)
 -materialul istoric provenea din anale (inregistrari succinte ale faptelor din
cancelarie/manastire.)
 -prima cronica: “Letopisețul Ștefanin” (tradus in latina si trimis in Polonia
tradusa(si adaugita) de un invatat german)
 -“nucleul” acestui letopiset va fi preluat si de restul cronicarilor din Moldova

CURS 8
Istoriografia in Molova
 -incepe in lb slavona: “Cronica lui Ștefan cel Mare” (minime detalii, sursele
principale erau analele)
 -cronografele = scrieri ample care începeau de la Facerea Lumii
 -unul dintre cele mai vechi cronografe= “Cronica lui Constantin Manesses”
(cronograf de factura bizantina, scris intai in versuri- sec al 12-lea – tradus in
bulgara in proza in sec 14 si ajunge in Principate in sec 16)
 -povetile pornesc de la Facerea Lumii si se continua cu Regii, dupa care
urmeaza istoria Romei si a Greciei si pana la Imp Bizantin
 -stilui ei bombastic influenteaza si istoriografia romanilor
 -Cronica ștefanina, prin diversele si multiplele ei copieri, ii sunt adaugate
diverse alte evenimente
 -Cronica lui Macarie/Eftimie/Azarie
 -Macarie, un egumen al Manastirii Neamt, continua cronica lui Manasses
pana la Petru Rareș
 -Eftimie, egumen la Căprina-scrisa in timpul domniei lui Alexandru Lapusneanul
 -Azarie scrie pt Petru Șchiopul; il continua pe Macarie; demersul lui capata
constiinta istorica
  -la Azarie, accentul cade pe demersul lui Lapusneanul de a indeparta
protestanismul din Moldova si nu pe cruzimea lui
 -Grigore Ureche: scrie sub impulsul umanismului (cronica oferea
identitatea/puneau in lumina originea greco-latina clasica a poporului)
 -preia si continua “Vechiul letopiset” (letopisetul moldovenesc)
 -manuscrisul lui Ureche nu a fost gasit, dar multe copii ale sale au fost
descoperite, ce contin divese completari (Simion Dascalul, Axinte Uricariul, Misail
Călugărul)
 -Simion Dascălul sustine provenienta moldovenilor din talhari romani (motiv de
polemica pt Miron Costin, care va ataca acest punct de vedere in “De neamul
moldovenilor”)
 -Simion Dascălul avea o prpensiune pt interpretarea eclectică a originii
popoarelor (dimensiunea narativa a demersului lui Simion Dascălul)
 -constiinta difuza a rolului auctorial (ideea continuarii istoriei din punctul in
care precedentul a lasat-o)
 -cea mai mare pondere o are domnia lui Ștefan cel Mare (cauta in izvoare
externe. Cronica lui Ioachim Bielski, Cronica lui Martin Paskawski → demers
filologic)
 -Grigore Ureche aglutineaza o diversitate de elemente, adauga, de ex, cazanii
(cuvinte de invatatura la anumite evenimente, comentate din punct de vedere
axiologic)
 -Predoslovia argumenteaza latinitatea moldovenilor (aduce argumente din
limbă, din izvoare straine..)
 -viziunea unui univers coerennt dominat de o Divinitate mereu dreapta
 -discurs asupra popoarelor inconjuratoare (descrierea Poloniei, Imp Tatarilor,
Imp Otoman) → o alteritate a perspectivei
 → sintetizarea esentelor celorlalte popoare in cateva pagini (privire “de sus”,
dintr-o perspectiva diferita ⇒ un demers umanist)
 -Grigore Ureche crede intr-o congruenta intre istorie si felul cum Divinitatea
conduce lumea/viata omului (relatia micro-macricosmos privita din acest
punct de vedere este specific umanismului, Renasterii): nimic nu este
intamplator, Dumnezeu ghideaza totul

Miron Costin
 -cunoaste cultura si scrierile romanilor (Plutarh):a fost educat intr-un colegiu
iezuit din Bar
 -dovada a unei puternice constiinte auctoriale: fascinatia pt originea latina a
moldovenilor si incercarile de a o reda in scrierile sale
 -ideea de a da o opera de la inceputuri (discrus asupra identitatii poporului,
predilectiei de orientare umanista)
 -scrisul=oglinda a mintii omului (furnizarea unei imagini complete nu doar a
istoriei, cat a lumii- imago mundi orientare umanista)
 -propensiunea pt imaginea holistica a lumii
 (doua Renasteri: sec al 16-lea, a doua jum a sec 17)
 -scrisul poate reda imaginea holistica a lumii
 -modelul este istoriografia antica (Homer, Plutarh, Titus)
  -polemizeaza cu Simion Dascalul in Predoslovie
 -introduce si ideea vesniciei scrisului si a importantei lecturii
 -discurul identitar este evidentiat prin argumentatia in favoarea
asemanarilor dintre Italia si Molova
 -Letopisetul devine pt Miron Costin o simpla consemnare istorica (in
contrast cu elementele disparate din letopisetul lui Ureche); are o clara
constiinta a despartirii genurilor
 -cronica se imparte in doua parti: prima, alcatuita din surse scrise (“Istoria
Poloniei”- Samuel Rivardowski, “Cosmografia” lui Sebastian Münster) si a doua
alcatuita din relatarile evenimentelor la care el insusi a participat
 -moralitatea domnitorului nu mai influenteaza mersul tarii (a domniei lui)
 -“Roata lumii” ce tine de un aleator ingrijitor ⇒ nevoia sa de a conceptualiza
(prin aforisme) de a cuprinde esenta faptelor istorice deseori incoerente
 -calamitatea privita in desfasurarea ei, nu ca un semn divin
 -nelinistea de tip baroc (la nivel ideatic, nu atat stilistic)
 -baroc- jum sec al 16-lea -jum sec al 17-lea caracterizat printr-un stil greoi,
excesiv, incarcat de podoabe (angoasa artistului in fata mortii inevitabile)
 -surprinde haosul; moartea este vazuta in materialitatea ei grotesca
 -omul guvernat de aleator
 -arta compenseaza angoasa constiintei cand fiintei umane prin bogatia detaliului
a incercarea de a-l face sa se piarda in labirintul fastului artistic
 -a 2-a parte introduce elemente memorialistice, incepe sa redea perceptia
proprie asupra evenimentelor (percepe haosul, drama personajelor sale)
 -primele momente de literar din istoriografia noastra
(angoasa+subiectivitate)

CURS 9
Ion Neculce
 -nu cunoastem sa fi fost școlit intr-o institutie spre deosebire de M Costin si
de Gr Ureche
 -ptima parte a vietii si-a petrecut-o in Muntenia, in jurul stolnicului Cantacuzino
(scolit la Padova)
 -se întoarce in Moldova in timpul domniei lui Constantin Camtemir
 -pleaca in exil impreuna cu Cantemir in Rusia
 -un letopiset atipic: este introdus de culegerea de legende “O sama de cuvinte”
(povesti insolite, uneori incredibil, elementul insolit fiind explorat in larghete de
Neculce)
 -nu scrie cu sensul verosimilitatii istoriei; “in inima sa”= asumarea
subiectivitatii, filtrarea evenimentului istoric prin subiectivitate

“Letopisetul Tarii Moldovei”

 -relatare mult umanizata a istorie; observarea oamenilor determina si
semnificarea evenimentelor
 -predilectia portretului, in special cel fizic, evidentiind acele trasaturi care
reflecteaza caracterul moral
 -predilectia lui pt descriere confera veridicitatea discursului
  -detaliul anatomic starneste o puternica reactie din partea cititorului (portretul lui
Dumitrașco-voda Cantacuzino)
 -Neculce nu doar scrie astfel istoria, ci o si citeste diferit, gaseste
precaritatea omului chiar si in prosperitatea si fastul descrise in cronografele
bizantine
 -preconizeaza stilui specific sec al 18-lea, prin fascinatia pt descrierea
aproapelui, o reorientare catre propria lume
 -faptul divers, surprinderea unor evenimente/detalii aparent disparate, dar care
confera letopisetului o viziune mai larga, asupra intregii lumi
 -singura personalitate sincera admirata este Dosoftei (in teoria lui
Kierkegaard, omul religios ar fi surprins in persoana lui Dosoftei, iar esteticul in
persoana lui Neculce

Cronicile din Tara Romaneasca

 -doua cronici scrise din perspectiva a doua mari familii: a Cantacuzinilor si a
Bălenilor
 -Constantin Cantacuzino deplange lipsa cronicilor din Tara Romaneasca, motiv
pr care consulta surse straine
 -“Istoria Tarii Romanesti” :in predoslovie deplange lipsa surselor interne,
contradictiile traditiilor si lipsa obiectivitatii a cantecelor populare
 -distinge intre mtologie si istorie
 -aduce multe dovezi ale latinitatii muntenilor (podul de peste Dunare, “santurile”
sapate de Traian, proveniente numelui “vlah” din numele comandantului Flaccus,
cuvinte originare din latina)
 -primul istoric roman care punesi discuta problema continuitatii elementului
roman in Dacia, cu argumente valabile si astazi
 -Constantin Cantacuzino, un veritabil umanist

“Cronica Cantacuzinilor”
 -atribuita lui Stoica Ludescu
 -pana la 1688
 -generat de conflictul intre Cantacuzini si Băleni (Constantin Cantacuzino
(tatal) ar fi fost ucis de unul din Baleni)
 -cronicile sunt impregnate de nevoia de a-si impune perspectiva personala
(diferente foarte mari intre relatarile aceluiasi eveniment)
 -se remarca tonul acid
 -lipsa surselor determina caracterul lacunar, sec al primei parti a celor doua
letopisete
 -surse:
a.cantece grecesti despre Mihai Viteazul, creionat ca un erou menit sa
elibereze Constantinopol
b.surse despre Patriarhul Nifon (Viata Patriarhului Nifon)
c.cronici moldovene
d.cronici/relatari de dregatorii din Țarigrad
 -cronica impregnata/mustind de elemente religioase (diavolul ca personaj
care indeamna oamenii la rele)
  -personaje comparate cu figuri biblice (Iuda, Solomon..)
 -fragmente pamfletare (ce se desprind ca atare din cronica fiind copiate desoeri
separat)
 -elementul religios capata si valente fabuloase

“Cronica Bălenilor”
 -se surprinde ineditul, insolitul evenimentelor relatate → inclinatia spre
spectacular
 -personaje secundare, surprinderea lor denota fascinatia pt destinul
spectaculos
 -prima descriere/ consemnare a unui spectacol (descrierea fabulosilor
pehlivani)
 -se remarca dihtomia spectacularului si a umanului, reprezentata de autorul
“Cronicii Balenilor”, respectiv de Neculce (diferenta relatarii domniei lui Dumitru
Cantacuzino)

CURS 10

(Notite Ioana)
Istoriografia in Tara Romaneasca
 -cel care continua cronica Balenilor este Radu Popescu
 -1688- se produce o conciliere intre Baleni si Cantacuzini: un Bălean se
casatoreste cu o fata a lui Serban Cantacuzino
 -Radu Popescu, un anti-Cantacuzin, continua letopisetul Balenilor cu domnia
lui C Brancoveanu
 -Radu Popescu are o atitudine negativa despre Brancoveanu (prin legatura sa
cu neamul Cantacuzinilor) pe care il contureaza ca un domn care ar sacrifica
bunastarea poporului si a tarii pt a-si pastra tronul
 -acest lucru este exemplificat in relatarea epsidoului generalului Heissler
 -Radu Popescu este convins de verosimilitatea cronicii sale ce prezinta
latura negativa a domniei lui (ex: introducerea taxei văcăritului)
 -spre deosebire de impletirea temperamentului usor impulsiv si a intelepciunii lui
Brancoveanu din Anonim , Radu Popescu ii imputa o cruzime gratuita
 -cronica sa este destul de succinta: relatarea invaziei lăcustelor si a trimiterii
lui Brancoveanu dupa moaste de la Muntele Athos este prezentata fara
implicarea rolului domnitorului
 -episodul cu patriarhul Staicu: Radu Popescu este partizan al complotului
 -ura vehementa pt Brancoveanu pt R Popescu se rasfrange si asupra familiei
sale: mândria Nariei oglindeste orgoliul tatalui sau; toata familia este atinsa de
aceeasi avaritie si de acelasi orgoliu ca Brancoveanu
 -deplange cresterea haraciului si starea generala precara a tarii (in ciuda
adevarului istoric)
 -dupa Adrianopol, Brancoveanu devine mai crud, mai rau
 -singurele personaje conturate intr-o maniera mai negativa sunt
Cantacuzinii (ii numeste fiii dracului)
 -nu ofera multe detalii in privinta executarii lui Brancoveanu
  -prezinta norocul (fericirea lui Brancoveanu) precum M Costin in Viata lumii :
bogatia sa se datoreaza numai norocului (nestatator, orb)
 -repetitivitatea cuvintelor dure
 -schimbarea reprezentata de domnia lui Brancoveanu pare sa fie motivul
invectivei (tonului virulent) lui R Popescu

Cronica de Cute despre Constantin Brancoveanu (R. Greceanu)

 -o incepe la 10 ani de la inscaunarea lui Brancoveanu
 -se deschide cu o Predoslovie care prezinta o imagine deosebit de pretioasa
a domnitorului
 -Curtea lui Brancoveanu cunoaste o deosebita inflorire dpdv cultural
(personalitati importante)
 -arete = dragoste manifestata prin grija pt altii
 -cronica este bogata in citate (Ioan Gura de Aur, Platon) (alt element al
pretiozitatii cronicii)
 -domnitorul este o intruchipare a acestui arete (bunatatea ca virtutea funciara
a lui Brancoveanu)
 -prezinta descendenta lui Brancoveanu (descendent din neamul Basarabilor
din partea tatalui, descendent din neamul Cantacuzin, cu predilectie din Ioan
Cantacuzino
 -aceasta acroșare genealogica il pune pe Brancoveanu intr-o lumina
extraordinara
 -titlulrile capitolelor sunt rezumative
 -este foarte detaliata; il urmareste pas cu pas pe Brancoveanu, de la ctitoriile
lui, la acte, la gesturile domnitorului
 -este extrem de impresionat de persoana lui Brancoveanu (ex. Refacerea unei
clopotnite adaugand un ceas- primul de acest fel din Bucuresti, ctitoria Manastirii
Horezu)
 -Greceanu este fascinat de eleganța gesturilor lui Brancoveanu (asezarea
propriei haine pe umerii lui Mihai Cantacuzino stolnicul)
 -trecerea unui sol englez prin Tara Romaneasca coincide cu Invataturile lui
Neagoe Basarab (sfaturile in privinta primirii solilor)
 -sunt povestite si reconstrucțiile facute de Brancoveanu (biserici, cladiri de la
Curte): reconstruieste Bucurestiul, da o noua fata Tarii Romanesti
 -cronica este neterminata, ultimele luni ale domniei lui Brancoveanu nu sunt
relalate
 -moartea lui Brancoveanu consemneaza trecerea intr-o noua epoca
 -Brancoveanu, prin relatarile cronicilor, devine un personaj sublim

Dimitrie Cantemir
 -se formeaza la curtea tatalui sau (devenit domnitorul Moldovei) Constantin
Cantemir, care pune foarte mult accent pe educatia fiilor sai
 -Divanul , prima carte a lui Cantemir, este dedicata dascalului sau, Ierimia
Cacavelea, despre care avea o atitudine duala (ii imputa limitarea propriilor
cunostinte)
  -este alcatuit din 3 parti, a treia fiind de fapt o traducere din Stimulei virtutum et
fraena peccatorul de A. Wissiwatius , de la care construieste primele doua parti
 -prima parte este un dialog (intre lume si intelept), iar a doua parte este o
culegere de citate prin care sunt argumentate ideile din prima (citate biblice
majoritar)
 -D. Cantemir este trimis la Constantinopol (ca zoolog), unde are acces la
biblioteca seraiului si profita din plin de oportunitatea de a se cultiva (are o
libertate maxima)
 -ca legatura cu Academia Patriarhiei de la Constantinopol, unde este interesat de
logica, scriind un mic tratat de logica (un lat) in care difineste termenii logici
 -logica = lumina ratiunii data de Dumnezeu omului
 -scrie o carte despre muzica in turca
 -devine pasionat de filosofie, traduce din Ioannis Baptistae van Helman (ii scrie
o prefata in care il compara cu Sf. Ioan Botezatorul)
 -preia ideea ca stiinta antichitatii este cea adevarata
 -stiinta trebuie relevata, tinuta foarte strans de Sf. Scriptura
 -Aristotel = tatal spiritualitatii pagane pentru Cantemir
 -scrie un tratat de filosofie care se rasfrange in Istoria urologica (1705)
 -il preocupa ideea de dinastiei, de continuitate in domnie
----------------------------------------------------------

(Notitele mele)
Cronicile din Tara Romaneasca (si in lectia anterioara)

 -cronicile muntenesti scrise in concurenta: Letopisetul Cantacozinesc si Cronica

Bălenilor. Ambele merg pana la 1868 cand se intampla o casatorie intre copiii
acestora (un Bălean se casatoreste cu o fata a lui Serban Cantacuzino)
 --Radu Popescu este rugat de Mavrocordat sa continue letopisetul, el preia
cronica balenilor si o continua punand o parte foarte mare despre
Brancoveanu ==> o noua cronica despre Brancoveanu. Spre deosebire de
anonim, el nu-l suporta pe brancoveanu, este o cronica antibrancoveanu. Il
prezinta ca fiind fățarnic, egoist, nu-l interesează nimic in afara de propria
bunăstare. El spune ca Brancoveanu a chemat turcii in tara ca sa-si apere
domnia, arata mereu ceea ce a facut rau. E adevarat ca el a introdus o taxa,
lucru pe care Radu Popescu nu uita sa-l scoată in evidenta cu multa vehemență.
Intr-un moment, Brancoveanu devine crud, spre deosebire de prezentarea
din celelalte scrieri, este rau, spune cum l-a omorat pe un oarecare Cârstea
fara nicun motiv. Trece peste o gramada de episode, este o poveste succinta.
 -in conflictul cu Staicu din cronica anonima, ai zice ca aici aproape ca este de
partea tradatorilor (in vziunea lui Radu Popescu). Toata familia lui
brancoveanu este vazuta negativ de acesta. Momentul dupa Adrianopol,
 devine si mai rau, si mai crud (opozitie cu anonimul brancovenesc). Nici Radu
Popescu nu insista foarte mult asupra momentului in care a fost omorat
brancoveanu. In final vedem perspectiva din care scrie: daca anonimul era
fascinat de viata lui brancoveanu pt ca avea tot ce-si dorea, Radu Popescu
considera ca tot ce are sunt darurile norocului

Cronica de curte scrisa de Radu Greceanu

 Greceanu= personalitate imp a vremii si a curtii lui Brancoveanu. Incepe sa scrie
cronica la 10 ani dupa inscaunarea domnului. Incepe cu o predoslovie (face o
imagine a lui Brancoveanu).
 Domnitorul, in viziunea lui, este extrem de bun, milostiv, bland, curajos, isteț
etc.
 Spune ca dinspre tata se inrudeste cu basarabenii, iar dinspre mama avea
sange imparatesc, din cantacuzini.
 Titlul (foarte lung,cateva randuri, titluri rezumative). Este cea mai lunga dintre
cronici si nu uita sa povestească absolut nimic, spune pas cu pas fiecare gest,
fiecaere act facut de Brancoveanu.
 E un scriitor “plictisitor”. Este extrem de impresionat de fiecare lucru pe care-l
face Brancoveanu, prezinta eleganta gesturilor. Cand se apuca sa faca
Manastirea Horezu= foarte detaliat/ cand are ideea de a reface Targoviste (era in
declin) si sa o faca a doua capitala a tarii.
 Consemneaza gesturi ale domnitorului chiar daca nu semnifica nimic.
Consemneaza si ctitoriile mai putin stiute de noi: reface curtea domneasca di
temelie, reface biserici din Bucuresti, le reasaza pe toate = Bucurestiul arata
total diferit dupa domnia lui, o alta fata a Tarii Romanesti. Infiinteaza
Academia Sf Sava.
 Cronica lui nu se termina, ultimele luni ale domniei nu sunt consemnate in
cronica, nu stim ce s-a intamlat mai departe cu Radu Greceanu, nu si-a continuat
nici activitatea lui de traducator.

Dimitrie Cantemir

 o figura controversata de la sf sec 17 si inceputul sec 18. Se formeaza la curtea

tatalui sau, Constantin Cantemir. Constantin isi dorea sa aiba niste fii invatati (pt
ca isi da seama ca vremurile s-au schimbat si il aude pe Eremia Cacavela sa-i
invete), el stia doar sa se semneze. Cantemir dedica prima carte lui Eremia
Cacavela. Scrie “Divanul”
 -A. Wissiwatius, Stimuli virtutum et fraena peccatorum- o carte in latina din
care el traduce prima parte. In a doua parte reda cu argumente dialogul
prezentat in prima parte
 -Virgil Cândea spune ca prin Divan, Cantemir vrea sa se prezinte lumii
 -cantemir gaseste la Istambul ceea ce cauta: foarte multi oameni invatati si
acces la foarte multe biblioteci (petrece acolo aproximativ 15 ani). E momentul
lui de libertate. Ia legatura cu cei din Patriarhia din Constantinopol. E pasionat
de logica. Invata sa cante si scrie o carte in turca depre muzica, despre muzica
orientala spune ca e „mult mai perfecta decat cea a Europei”. Tot in
 perioada asta constantinopoliteana devine pasionat de filosofie si traduce din
opera lui Ioannis Baptistae van Helmont. Scrie o prefata in care il compara pe
acesta cu Ioan Botezatorul.
 -l-a preocupat foarte mult ideea de dinastie
 -in testament imparte cu generozitate sfaturi

CURS 11

Dimitrie Cantemir
 -dupa batalia de la Stanilesti se reapuca de scris cu seriozitate. In Rusia scrie
cea mai mare parte a operei sale, scrisa in Latina, cate ceva in rusa si
foarte putin in romana.
 → I se cere sa scrie despre Moldova ⇒ Cantemir scrie o serie de lucrari, cea mai
imp “Descrierea starii de odinioara si de astazi a Moldovei” in ea reface
viata cotidiana din Moldova, explica de la sistemul administrativ pana la o
descriere geografica a Moldovei cu formele de relief, cu obiceiurile (la nunti,
colindat, inmormantari, boboteaza), despre cum erau oamenii, ce limba vorbeau,
explica dc foloseau alfabetul chirilic. Lucrarea se vrea obiectivă, Cantemir ne
ofera si o Harta a Moldovei.
 → In afara de asta scrie si o opera istorica despre Moldova: “Hronicul
Vechimei a romano moldo vlahiilor”. Isi propune o lucrare cu care sa ajunga
pana in contemporaneitate, dar ajunge pana la descalecatul lui Dragos. Lucrarea
a fost redescoperita de Scoala Ardeleana, iar ei vor face ca acest hronic sa
circule. El nu e un istoric placut, e o lucrare greoaie
 → o alta opera scrisa tot in latina = “Viata lui Constantin Cantemir”- este prima
oara cand cineva face asa ceva intr-o alta limba. Il prezinta pe acesta ca un pers
fabulous, rezolva tot cu multa inspiratie, un pers de roman, un om de baza al
turcilor. O carte in care apare insusi Dimitrie Cantemir, ne povesteste de viata lui
de inceput cand stătea cu Constantin Cantemir, cu care se sfatuia seara. Ne
prezinta acest pers in latura lui foarte inteleapta. Ajunge putin in
memorialistica.
 → opera pt care este cunoscut in tot occidentul “Istoria cresterilor si a
descresterilor curtilor otomanice”. O carte care prezinta ist Imp Otoman aflat
intr-un moment de declin. Pt el, imp otoman in momentul respectiv era in plin
declin. Nu era ceva nou, aceasta tema fusese abordata si de alti scriitori.
Noutatea cartii lui a fost aceea ca el a venit cu surse din interiorul imp
otoman, avusese acces la biblioteca din constantinopol, venise chiar cu
portrete ale sultanilor, ne da date pe care occidentalii nu le aveau (modul in
care ei masurau timpul), detalii despre ortografia anumitor cuvinte din lb
turca.
 → Petru cel Mare ii cere sa scrie despre religia mahomedana ⇒ face asta
atat in rusa, cat si in latina. Aici cantemir aproape se incurca, zice ca ar fi avut
nevoie de mai multe surse. Prezinta religia in componentele ei majore, dar
mai ales in partea narativa, in povestile pe care le propune, practicile acestora
(el considera aceasta scriere insuficienta). Ne spune cine o sa ajunga in iad si
cine in rai.
  → are si lucrari mai mici= “Cercetarea naturii monarhiilor”. Aici isi prezinta
conceptia privind monarhia. Ii dedica acest mic tratat lui Petru cel Mare.
 -tot Petru cel Mare ii cere sa scrie despre momentul Brancoveanu din Tara
Romaneasca
 → caiete in care el isi nota lucruri interesante despre popoarele din Caucaz,
inclusiv cu schite ale diferitelor cladiri, cu o curiozitate de veritabil antropolog
 → moare la Petersburg din cauza diabetului, se spune ca i s-a dus capul in
Scoția

Scrierea din timpul tineretii (Cantemir)

 → traducere de Ioana Costa (2018): “Icoana de nezugravit a stiintei
preasfinte”.
 Cantemir face o alegorie. Este vb despre un tanar Pictor care isi proune sa
picteze cunoasterea absoluta/ stiinta.
 Incearca sa faca acest lucru cu propriile lui culori, dar nu ii iese, nu reuseste sa
creeze imaginile respective si atunci realizeaza ca trb sa se desprinda de culorile
obisnuite, adica de ratiunea obisnuita.
 Se afla in plina noapte a stiintei omenesti. Trebuie sa renunte la tot ceea ce
era senzitiv.
 Tanarul intra intr-un fel de colaps, pare ca fiinta lui se dizolva pt ca tot ceea ce
putea el rationa este anulat, trece la un moment 0 al existentei. Momentul
colapsului ii arata lumea in dezastul ei, apoi el accede intr-o alta realitate si
anume stiinta; abia acum isi da seama ca are nevoie de culori sfinte.
 Stiinta i se arata ca un batran cu barba alta, mantie (pe care se aflau toate
culorile la un loc), purtand pe piept o oglinda si incearca sa-l picteze.
 Dupa ce incearca de cateva ori, renunta si atunci incepe sa invete, incepe sa
inteleaga rostul lumii si cum a fost facuta lumea.
 In acea oglinda vede inceputurile lumii si in continuare este o refacere, o
rescriere a cosmogoniei din perspectiva crestina si reluand si explicand acest
process de Geneza a lumii si rosturile fiecarui element din lume. ⇒ alfam de la
Cantemir ca lumea nu e facuta din 4 elemente (cum zic Platon si Aristotel), ci din
doua: apa si aer. Zice ca pamantul se creaza ca un rod al apelor, iar focul nu
este altceva decat caldura emanata din soare, care la randul lui este un rod al
aerului. Pamantul contine in el niste arhei (spune el), contine germenii tuturor
lucrurilor, matricea, formele.
 Discursul asupra luminii: doua tipuri de lumina: cea pe care o percepem cu
ochiul si lumina divina, dar pe care omul, incercand sa o perceapa prin simtiri,
apare ca intuneric.
 Adevarata lumina este cea emanata de divinitate.
 Prin simt, nu percepem realitatea corect.
 La cunoastere ajungi cu ajutorul revelatiei, deschizand ochiul interior catre
lumina divina.
 Batranul care reprezenta stiinta sacra este tatal Timpului, iar timpul ca
durata, la Cantemir, este tot o inventie omeneasca, el nu exista, exista doar ca
vesnicie in ordine divina.
 Omul percepe timpul ca pe o miscare, ori el inseamna eternitate.
  Omul este supus simturilor si ratiunea lui il ajuta doar pana intr-un punct; omul
are tendinta de a abuza aceasta ratiune si o ridica la rangul de absolut, incearca
sa ridice o stiinta profana la rang de stiinta absoluta.

Istoria Ieroglifica
 -s a spun ca ar fi un pamflet
 -poate fi decodificat pe mai multe paliere. Pe de o parte, conflictul ist, pe de
alta parte, palierul simbolic: aici intra toate aceste ieroglife, masti pe care le
face; ele nu sunt alese intamplator, fiecare animal e ales cu un scop, sunt niste
povesti.
 O cheie a romanului este decriptarea acestor povesti.
 Exista si un palier filosofic care incadreaza cartea pe de o parte in curentul
baroc si pe de alta parte se leaga intrinsec de cedintele lui Cantemir ⇒ de
aici romanul este un joc de-a literatura, un joc foarte sofisticat si alambicat
si in alecalsi timp cu un umor extraordinar.
 In “ist ieroglifica” avem o lume pe dos: avem o adunare a tarii pasarilor (tar rom)
si a tarii animalelor (mold) cu imparatii leul si vulturul pt a alege conducator in
tara patrupedelor (aleg strutocamila).
 Asezarea lor ne arata perceptia lui Cantemir despre societate.
 Dupa ce incearca sa se aseze, se intampla un accident mic: liliacul nu stia unde
sa se aseze ⇒ animalele si pasarile incearca sa-l aseze facand tot felul de
rationamente. Se manifesta “bulgarele de zapada” ⇒ realizeaza ca mai multe
animale sunt hibride, nu decat liliacul si ajung la strutocamila (isi pun intrebari
daca e potrivit pt tron, hotarasc ca da).
 Lupul si vulpea isi dau seama ca inorogul (simbol hristic; are capacitatea de a
vindeca orice boala; are capacitatea de a desparti apele cand se amesteca; are
puterea de a reaseza lucrurile la locul lor) trebuia sa fie pe tron (adica Dimitrie
Cantemir). Hibridul in general este considerat ca o creatura rea, malefica,
nefireasca, sta intre lumi.
 Hiberbat = figura de stil constand in schimbarea, prin dislocări, a topicii normale
(sporeste patetismul).
 Cantecul nuptial = palier licentios si o infernala parodie din Acatistul Maicii
Domului (margaritar= simbol hristic).
 E o parodie a unei nunti care ar trb sa fie intre doua principii.
 Face un joc de lumini din “Icoana de nezugravit a stiintei preasfinte” = o
lume care se vrea rationala, intelegatoare, dar este prada stiintei senzitive.
 Episodul cand strutocamila este adusa acasa: un tablou ridicol; celelalte
animale stau la un banchet imens. La acest banchet apare o rascoala a
mustelor (toate gazelle); incercarea animalelor de a prinde muștele e
ridicola ⇒ acest episod ii permite sa alature doua cuvinte : imparatii (care stau
la masa) si mustele, acum ne dam seama ca erau niste imparati ai mustelor ⇒
avem de aface cu o traducere a unui belzebut.
 Subliniaza ideea ca suntem intr-o lume a raului, intr-o lume pe dos, condusa
de rau, de belzebut, de satan.
 Partea a doua a cartii este dominata de o figura a hameleonului pt ca isi
asuma prinderea inorogului.
  Hameleonul este descries in fel si chip: ca animal, Dimitrie se amuza sa ne
dea o descriere de zoolog. Ne explica mecanismul prin care isi schimba
culoarea: spune ca fiecare solz era format din 4 culori principale si isi rotea solzii
pt a-si schimba culoarea, are proprietatea de a se hrani cu aer, ne spune
dimensiunile, cum are gatul, gura.
 Hameleonul incearca sa manipuleze toate personajele din partea a doua,
unele nu se lasa inselate, spre deosebire de altele. Se aseamana cu batranul
care avea o mantie pe care se aflau toate culorile concomitent ( in “Icoana de
nezugravit a stiintei preasfinte”).
 Inorogul este prins in coltii crocodilului, dar scapa cu ajutorul cocosului
(ambasadorul frantei), iar soimul (cel care trebuia sa-l prinda) este cel care
contribuie la deznoamant.

(Notite Ioana)
Dimitrie Cantemir
 -dupa bătălia de la Stănilești, pleaca cu țarul la Petersburg, unde scrie cea mai
mare parte a operei sale in latina, la cerinta Societatii Stiintifice de la
Branderburg
 -I se cere sa scrie despre Moldova, cea mai cunoscuta opera fiind Descripto
Moldaviae (descrierea stării de odinioara si de astazi a Moldovei) =vb despr
impartirea administrativa, obiceiurile oamenilor, refieful tarii etc.
 -scrie si o opera istorică despre Moldova: Hronicul vechimii romano-moldo-
vlahilor
 explica originile poporului roman, mizand (chiar exagerand) latinitatea-
porneste de la origine si ajunge la Dragos Voda (Al Doilea Descalecat) si ia in
considerare foarte multe repere bibliografice (Neculce, M. Costin, N. Costin,
Neculce, etc)
 lucrarea a fost redescoperita de Scoala Ardeleana, ce o pun ca punct de
plecare a tezei lor despre originea latina a poporului roman
 -Viata lui Constantin Cantemir opera unde prezinta intelepciunea tatalui sau
intr-o lumina deosebit de favorabila
 -Istoria crestinilor si a descendentilor Curtilor Otomanice (descrierea unui
declin a Imp Otoman).Noutatea operei consta in sursele interne provenite din
imperiu (avea acces la Biblioteca de la Constantinopol)- da detalii privind
masurarea timpului, ortografia cuvintelor turcesti, obiceiuri specific turcilor (care
erau complet straine Occidentului)
 -la cererea lui Petru cel Mare scrie (in rusa, apoi in latina) despre religia
mahomedana (Sistema religiei mahomedane)
 -in Cercetarea naturii monarhiilor prezinta propria conceptie privitoare la
monarhii (dedicate țarului, in care este reprezentat drept salvatorul crestinatatii –
monarhul ca salvator)
 -descrie domnia (in mod virulent, invectiv) lui Brancoveanu in Scurtă istorie
despre stapanirea familiilor Brancovenilor si Cantacuzinilor
 -gasirea unor caiete in care sunt descrise/notate aspecte ale
popoarelor/tablourilor din Caucaz
  -moare la Petersburg (apar dispute in privinta locului in care se afla capul lui
Cantemir)

Sacrosanctae scrientiae indepingibilis imago (prima traducere relevanta si reusita

este facuta de Ioana Costa (2018): “Icoana de nezugravit a stiintei preasfinte”.)
 -reprezentata sub forma unor alegorii (pictorul care incearca sa zugraveasca o
imagine cu anumite culori)- culorile= cunoasterea sensibila, logica, facuta prin
simturi
 -acest pictor incerca sa picteze pe intuneric, pe o panza neagra (cunoasterea
sensibila nu poate patrunde religia)
 -pictorul are un copals, in care i se arata o imagine apocaliptica, apoi are o
revelatie: un batran (stiinta), ce se cere pictat (imposibil, caci batranul, in fiecare
punct al mantiei sale, contine toate culorile lumii)
 -rostul lumii, pe care pictorul il invata (oglinda realizeaza o recreere a
cosmogoniei: geneza lumii, in care fiecare element are un rol, o functie)
 -lumea, creata din doua elemente: apa, aer (care imparte cumva apele)
 -pamantul ca rod al apelor (o inchegare)
 -focul = caldura Soaorelui, rod al aerului
 -Pamantul contine “ahei” ca elemente germinale (o matrice a Universului)
 -2 tipuri de lumina: perceptibila si divina (vazuta ca intuneric daca se incearca
sa fie patrunsa prin simturi)
 -omul, odata cu parasirea Paradisului, devine rob al simturilor, este incapabil sa
recuprinda cunoasterea pierduta prin facultatile simturilor (prin ratiune)
 -batranul= tatal timpului (ca durata el este o inventie omeneasca; vesnicia
perceputa de om drept mișcare, timp=imutabil)
 -greseala anticilor, a filozofilor contemporani= incercarea e a ridica o
cunoastere profunda la rangul de cunoastere absoluta

Istoria ieroglifica
 -poate fi citit in mai multe chei: pamflet, scriere incifrata
 -diferite paliere: cel simbolic (“măști”, fiecare animal are o poveste in spate) si
conflictul istoric
 -o cheie este reprezentata de descriptarea simbolurilor animaliere (Inorogul la
portile Orientului -B. Crețu)
 -palierul filozofic: incadrarea romanului in baroc si credintele lui Cantemir
 -romanul = un joc literar sofisticat, totusi umoristic
 -un incredibil simt parodic, probabil cel mai bine conturat in literatura veche
 -Inorogul (figura alegorica a lui Dimitrie Cantemir)- este ucis numai cand este
pus in fata unor fecioare (simbol hristic), capacitatea vindecatoare, separarea
apelor (celor curate de cele murdare)
 -rationalul nu poate functiona intr-o lume a patimilor, singurul care poate constitui
un criteriu al deosebirii celor doua notiuni este Inorogul
 -fiinte hibride (diabolice in mitologie)- create de animale si de pasari, sunt
simbolul coruptiei, pe care Inorogul trebuie sa o opreasca
  -Cantemir se foloseste de hiperbat (figura de stil constand in schimbarea, prin
dislocări, a topicii normale) pentru a insera sentenții (cuvinte alese), proverbe, cu
scopul de a infrumuseta istoria si de a spori patetismul discursului
 -nunta Strutocamilei cu Helga contine o parodie a Acatistului Maicii Domnului
(lumea prezentata este una rea, infernala – o inversiune a Bunei Vestiri)
 -Liliacul este singurul care are acces la adevar (jocul de lumini preluat din
“Icoana de nezugravit a stiintei preasfinte”)
 ⇒ este prezentata o lume care se vrea rationala, care insa cade prada
cunostintelor sensibile
 -denuntarea incercarii celorlalte animale de a aglutina, de a uni doua lumi
disjuncte, de inconciliat
 -“rascoala mustelor” – Imparatul Mustelor (Belzebut)- cei doi domnitori- sugestia
unei lumi conduse de rau
 -a doua parte a romanului este centrata in figura Hameleonului (incearca sa
insele celelalte animale in prinderea Inorogului)
 -joc al vocilor narative (D Cantemir ca Inorog, cat si ca voce narativa separata
 -Prin figura Inorogului, el denunță încercarea celorlalte animale de a aglutina
două lumi disjuncte, imposibil de conciliat
 -Răscoala muștelor: împăratul muștelor, Belzebut, creează impresia unei lumi
conduse de principiul răului
 -A doua parte a romanului se conturează în jurul figurii Hameleonului, care
încearcă să păcălească celelalte animale în prinderea Inorogului și conține
un joc al vocilor narative: Dimitrie Cantemir ca Inorog, cât și ca voce
narativă separată

SECOLUL AL XVIII-LEA
• Secol acoperit de mister, enigmatic, la limita dintre modernitate și perioada
veche
• Purtătorul a ceea ce a fost și continuatorul a ceea ce va să fie: o nouă
sensibilitate, o nouă deschidere spre lumea occidentală
• Cronicile încep să se ocupe de un spațiu și de un timp limitate

Dionisie Ecleziarhul
 -Se călugărește în urma morții soției sale și face un periplu prin mănăstirile din
Țara Românească
 -Spune despre sine că nu este un mare învățat, ci doar un simplu preot
 -Este foarte interesat de documente istorice, copiază manuscrise, pomelnice ale
domnitorilor; este un copist, ocupație prin care își câștigă traiul
 -Hronograful (1764-1815) acoperă o perioadă de timp relativ scurtă, are un fin
filon didactic, specific cronografelor (clișeu)
 -Preocuparea firească pentru evenimentele din afara țării ocupă o mare parte
din cronică (răzmerița muscalilor, cuceririle lui Napoleon, reformularea principiilor
Revoluției Franceze)
 -Percepe alteritatea ca amenințare, îi face pe oameni interesați de
evenimentele petrecute în afara granițelor
  -Se remarcă preocuparea gazetărească, pentru povestirea faptelor intrinsec
legate de propria lume
 -Cronica apare ca o încercare de a pune ordine într-o lume haotică, intuiția
fatalității unei lumi greu de suportat
 -Are o retorică strâns legată de Biblie (rușii sunt pravoslavnicii creștini, turcii
sunt păgânii)
 -Placerea redării detaliilor legate de propria lume, de reperele din propria
proximitate: consemnarea prețurilor, a faptelor mărunte denotă adresarea
cititorului din proximitate temporală și nu posterității
 -Aplecarea spre viața obișnuită a oamenilor
 -Consemnarea faptului insolit, cum ar fi domnia lui Mavrogheni și poruncile
bizare ale acestuia: porțile caselor, mănăstirilor, bisericilor erau permanent
deschise, țepele mereu ridicate…
 -Dionisie încearcă să caricaturizeze perfecționismul aproape patologic al
domnitorului Mavrogheni, (ce transformă viziunea într-una distopică) ce părea
a încerca să construiască o lume perfect rânduită din toate punctele de vedere,
să aibă control absolut asupra individului
 -Istoria capătă valența de știre, element predilect mai ales în cronicile versificate
 -Sunt bine reprezentate diferențele între culturi: odată cu invazia armatelor
străine în țară, ele aduc cu sine și tradițiile și cultura lor (rușii canibali, balurile
nemților)
 -Confluența culturilor este înregistrată asiduu, comic, uneori caricatural
 -Cronica lui Dionisie Ecleziarhul este o frescă a vremii sale, ce reprezintă
foarte bine păturile de jos și cea mijlocie ale țării (bieții oameni este folosit
recurent, personaj colectiv), de cele mai multe ori neglijate de cronicari

Cronicile versificate
 -Unii critici identifică începutul literaturii oricărui popor cu apariția poeziei (pe
al doilea plan ar fi plasată existența unei conștiințe individuale)
 -Cronicile versificate marchează o mutație organică a istoriei în poetic prin
obținerea unei forme artistice memorabile din prelucrarea faptului istoric
 -Vocația (caracterizarea poeziei medievale de Eugen Negrici): magnificării
(Psalmi, rugăciuni, ode), a desăvârșirii (meditația morală), euristică (limbaj
criptic, versuri alambicate), a evaziunii (idile), a ludicului și a divertismentului,
a insolitului și a peripeției (cronica versificată)
 -Dan Simionescu clasifică cronicile versificate în: cronici care povestesc
despre uciderea unui domnitor, cronici care redau episoade din războaiele
ruso-turce, povestiri satirice, povestiri ale faptului istoric divers, cronica
polemică (în special pe teme religioase), versuri istorice ocazionale
 -Specificul cronicilor este propensiunea pentru insolit, este o poezie a
spectaculosului, o strigare a faptului insolit
 -Unele fragmente au pătruns în cântecele populare (colinde), datorită graniței
slab precizate între scris și oral
 -Există și cronici versificate animate, spre exemplu Cântecul de jale despre
moartea postelnicului Constantin Cantacuzino (tradus din greacă de Radu
Greceanu)
  -Pitarul Cristache scrie Cronica morții lui Mavrogheni, ce consemnează insolitul
și urgența performării, a transmiterii acestor fapte
 -Versurile sunt simple, personajele sunt caracterizate prin antiteză, în tușe
groase, nu există fluiditate în construirea caracterului personajelor (țin
uneori de pamflet)
 -Aplecarea către personajele alb-negre
 -Comentariile autorului mizează pe sublinierea, pe dezvoltarea motivului fortuna
labilis: oamenii, locurile, orașele sunt toate supuse inconsecvenței sorții
 -Tehnica anticipării (anunță de la început ceea ce va fi povestit), se observă
plăcerea povestirii, detaliile trebuie să uimească și nu deznodământul
 -Cronicile versificate sunt puternic marcate afectiv, împănate cu imagini
insolite, spectaculoase, uneori greu de digerat pentru publicul modern
→ Preocuparea pentru mărfuri este un simptom al finalului de epocă, a ciocnirii
cu o altă civilizație
→ Secolul al XVIII-lea marchează dezvoltarea literarului, a conștiinței unei
altei pături sociale și a existenței oamenilor din jurul individului; se face remarcată
prezența unui om care simte nevoia de a se simți pe sine ca entitate individuală
într-un colectiv, de a-și povesti propria viață; aceasta era condiția omului de sfârșit de
secol XVIII
---------------------------------------------------------------------------------------------------

Sec 18
 -o problema si o enigma pt cultura noastra, mai ales ca intr un anumit sens multi
nu-l iau in serios
 -un secol acoperit de mister, pe de alta parte e un secol enigmatic despre care
trb sa intelegem ca e cumva la limita dintre modernitate si perioada veche,
practic pregateste terenul perioadei moderne
 -secolul care perpetueaza, este purtatorul si continuatorul a ceea ce a fost, pe de
alta parte, s-a format o alta perceptie asupra lumii, e un secol al schimbarilor

Dionisie
 -are avantajul ca este el insusi un pers care apartine unei clase sociale nu
foarte invatate, e un preot, probabil ca a facut scoala prin scolile
manastiresti
 -i-a murit preoteasa la 20 si ceva de ani si s-a calugarit (dupa cum era obiceiul) si
apoi incepe un soi de periplu in manastiri. Peste tot pe unde merge are o
preocuare foarte mare pt documente, copiaza documentele, face culegeri de
documente, miniaza tot felul de manuscrise pe care le gaseste in manastire. Aici
avem micul copist, dar care avea acces la o paleta larga de texte
 -traduce niste texte din rusa despre Napoleon
 -e un copist oarecare, pe la sf vietii ajunge sa copieze pt bani, deci isi asigura
traiul prin asta
 -putem spune ca e un om din patura medie
 -in aceste conditii se apuca sa scrie un hronograf care sa acopere anii 1764-
1815
 -acopera o perioada de timp scurta
 -scopul este didactic, tipic unui cronograf, un cliseu pe care el il
perpetueaza si care ii motiveaza scrierea
 -interesant este ca spune ca nu exista o cronica despre acea perioada despre
care spune el, dar de fapt erau
 -se adreseaza celor care citesc carti populare, celor foarte aproape de nivelul lui
 -marea preocupare pe care Dionisie o are pt ceea ce se intampla in afara
tarii. El isi incepe Hronograful cu o preocupare fata de miscarile din afara tarii,
iar acestea ii ocupa o foarte mare parte din cronica. Il preocupa mult figura lui
Napoleon, situatia din Franta atat de mult incat sa reformuleze principiile
Revolutiei Franceze, principiile l au ajutat pe Bonaparte sa acceada pe tron. Il
intereseaza o situatie sociala foarte de deparrte, lucru care ne arata feul in
care pt omul secolului al 18 functiona alteritatea. Pt ei functiona ca
amenintare, felul in care Ecaterina isi ducea sau nu razboiul cu Crimeea.
Razboaiele care se desfasurau de multe ori pe teritoriile tarii romanesti ii face pe
oameni sa fie constienti de ceea ce se intampla in afara
 -istoria din afara tarii nu e pusa in pagini de mari literatura si apartine unui
context intrinsec fata de ceea ce se intampla in viata lui
 -ai zice ca e o cronica ce incearca sa puna putina ordine intr-o lume
haotica
 -se vede aceasta perceptie a temerii, a fatalitatii unei sorti destul de greu de
suportat cand vorbeste despre comete (cand s-au razboit pt prima data muscalii
cu turcii). Ne arata cometa ca pe un lucru absolut minunat (de 15 cozi), e un
altfel de perceptie asupra semnului. Se vrea o descriere aproape stiintifica
 -turcii sunt marele dusman, pt ca marele dusman este păgânătatea
 -isi prezinta lumea mica din jur, din proximitatea lui, ia pulsul societatii. Ii
place sa prezinte preturi= e clar ca daca tu consemnezi preturi, te adresezi
cuiva care stie preturile, e clar ca nu scria pt urmasii urmasilor etc…se
astepta sa citeasca cineva din vremea lui. Are aplecarea catre viata
obisnuita a oamenilor
 -uneori are un fel de a consemna pe care le gasim in insemnarile de pe marginea
cartilor
 -ne explica si cum a asezat divanul Ipsilanti
 -consemneaza si faptele insolite ca la Domnia lui Mavrogheni:ce a facut, cand
a venit in tara, ne face portretul lui, apoi masurile pe care le ia: punea bisericile
sa fie deschise ziua si noaptea si se deghizeaza ca sa vada daca preotii isi tin
bine slujbele. Oamenii perpep aceasta domnie intr-un mod caricatural, aproape
hilar. E un pers straniu
 -istoria capata valenta de stire, de eveniment care trebuie spus
 -un alt element interesant in cronica este diferenta dintre culturi. razboaiele
care se dadeau aduceau cu ele armatele care veneau din diferite societati,
armatele aveau nevoie de mancare, uneori sunt insolite. Ex: rusii (simpatico lui
Dionisie) aduc cu ei o populatie (calmuci) care manca carne de om, mancau
copiii de ovrei, un lucru socant (aparitii stranii)
 -aparitii simpatice: armata nemteasca, ea dădea baluri de care erau interesate
mai ales femeile
 →confruntarea sociala care uneori starneste rasul, uneori e caricaturala
  -e o fresca a timpului, a vremii sale, cu lucrurile rele care se intamplau
(descrieri de jafuri ale turcilor, ce pateau oamenii cand veneau turcii, cum ii
omorau.) BIETII OAMENI=PERSONAJ COLECTIV
 -un alt element al cronicii: scenele grotesti ale mortilor , plăcerea de a
explica cum sunt omorati domnitorii

Cronicile versificate: O alta manifestare a sec 18

 -1967: au foast consemnate intr-o editie a lui Dan Simonescu
 -Mihai Zamfir (critic) in Scurta istorica panoramica a lit romane
 -in cronicile versificate avem o evolutie organica a notatiei istorice catre o
forma a poeticului
 -exista o tendinta a evolutiei dintr-o notatie pur istorica catre literar
 -Eugen Negrici- face o incercare de a ordona aceasta poezie in functie de
vocatia lor:
1. a magnificarii (in psalmi, rugaciuni, cantece ale pers biblice, ode dedicate eroilor
civili), desăvarșirii (meditatia morala),
2. euristică (un limbaj criptic si se fanifesta in versuri alambicate ),
3. evaziunii (se manifesta in idile),
4. a ludicului si a divertismentului (in texte goliartice)
5. a insolitului si a peripeției (in cele despre care vb noi)
 -cronicile au o aplecare catre inedit, iti arata o intamplare care a zguduit
mintea oamenilor din mom respective, pare o adevarata gazeta
 -Dan Simonescu (editorul cronicilor) a impartit cornicile in 6 parti:
1. cele care pov despre uciderea domnitorilor (una dintre cele mai bn
reprezentate),
2. cronici si povestiri din razboaie ruso-austro-turce,
3. povestirile satirice (slab reprezentate),
4. povestiri care trateaza despre mazilirea domnului Moruzi,
5. cronica polemica ( versuri de polemica religioasa),
6. versuri istorice ocazionale (stihurile lui Miron Costin etc)
 -majoritatea cronicilor versificate n au un autor, ele sunt copiate, răscopiate si
distorsionate si nu sunt neaparat asumate, exista un raport destul de fluid intre
felul in care sunt spuse in scris si felul in care exista oral. Moartea lui Constantin
Brancoveanu: isi imbarbateaza copiii
 -sunt si cronici asumate de autori: ex o cronica scrisa in greceste, tiparita la
Venetia de un prieten al fam Cantacuzino, tradus in romaneste de Radu
Greceanu si tiparit undeva la Snagov. Istoria lui Mavrogheni =o cronica asumata
de pitarul Hristache care nu doar semneaza cronica, ci declara si dc s-a apucat
sa scrie cronica. Exista aproape o urgenta a performarii, a spunerii. Intalnim
asta in mai multe astfel de scrieri
 -in cronica despre uciderea lui Constantin avem o adresare deosebita, o
adresare catre lumea intreaga, o poezie a spectaculosului si a spectacularului
 -versurile sunt simple, personajele care fac parte din aceste fapte insolite sunt
caracterizate in linii destul de groase si de obicei in antiteza: buni-rai etc, o
caracterizare cu tuse ingrosate, nu exista finite de psihologie a personajele, ele
sunt destul de clar conturate. Ex: in cornica lui Ct. Cantacuzino: tusele sunt
 ingrosate. Unele sunt conturate in ton pamfletar. Aceasta aplecare catre pers
albe si negre se desfasoara foarte mult in cronicile versificate
 -comentariile facute de autor mizeaza foarte mult pe ilustrarea principiului
soartei schimbătoare (fortuna labilis), o soarta pe care n o au decat oamenii, ci
inclusiv orasele. Ex Pătimirea Galaților: arata starea de odinioara si de azi a
Galatilor, cum a putut sa decada si cum s-a pustiit in momentul invaziei
 -observam o tehnica a anticiparii care nu e mereu de bun augur. Practic noi
stim de la bun inceput ce se intampla, e o plăcere a precizarii detaliilor povestilor.
Vestea istorica este stiuta. Detliile incep sa fie interesante. Placerea detaliilor
insolite, a jelaniei, sunt marcate afectiv, de multe ori impanate de imagini care
socheaza. Pe de alta parte, sunt imaginile greu de digerat pt noi astazi ale
faptelor de cruzime= pragul de sensibilitate mult mai ridicat decat cel de azi
 -faptele de zi cu zi (erau interesati si de acestea)
 -preocuparea pt marfuri (simptom de final de epoca). Final manifestat chiar
prin aparitia literarului, un inceput de constiinta a existentei din jur, constiinta
unei noi paturi sociale care incepe sa se manifeste, un om care simte nevoia sa
se identifice pe sine si sa povesteasca evenimentele

Occsio Gregori
 -Scrisă între 1777-1780, probabil de niște studenți, prima piesă de teatru în
limba română; vorbește despre uciderea lui Grigore Ghica, domn care
încerca să realizeze multiple alianțe (ruși, austrieci...), fără știrea turcilor
 -Spațiu ludic, se spune că a fost jucată în timpul carnavalelor (fărșang, din
maghiară)
 -Uciderea lui Ghica, inspirată din cronicile versificate (adaugă trădarea boierilor
celor mai apropiați domnului); prezentare caricaturală a personajelor (replici
strict acționale)
 -Întâmplare aproape arhetipală a vremii (tiparul uciderii domnitorului):
valoarea arhetipală a piesei
 -Cântecul soției lui Ghica (asemănare cu cântecul soției lui Brâncoveanu, ce
funcționează ca un principiu ordonator; motivul simplu redat al fortuna labilis):
cântecul de jale al femeii rămasă văduvă, înstrăinată de lume (dimensiune
arhetipală: doamna avea rolul de a rămâne necăsătorită după moartea
domnitorului)
 -Această înstrăinare este sugerată prin folosirea singulară a limbii maghiare
 -Tatăl nostru în țigănește (limba sacră, răsturnare a valorilor): metafora
țiganilor (populară în epocă); spațiu șăgalnic
 -Predica (de asemenea concepută într-o notă ludică) dă o formă bizară întregii
piese, întrucât în acest fel este zugrăvită o liturghie catolică; dimensiunea
sacrificiului pe care o capătă moartea lui Ghica
 -Versuri goliardice: versuri jucăușe, vivace scrise de studenți în latină, citită ca
un debușeu la adresa culturii înalte din universități (Predica și Rugăciunea
sunt de această sorginte)
 -Testamentul lui Bacchus (zeitatea carnavalului): scenă a devorării zeului
fărșangului (ideea de Euharistie); o schemă arhetipală
  -Piesa juca un carnaval: metaforă pentru vremea pe care ei o trăiau,
carnavalul este prin excelență o reprezentare a angoasei barocului (finalul
acestei angoase, imposibilitatea de a reorganiza haosul, lumea entropică);
dorința unor principii ordonatoare, lumea părea și mai haotică prin prisma unui
viitor al unei noi ordini
 -Imposibilitatea de a o desprinde de contextul istoric tumultos, de crepuscul
de epocă istorică

Țiganiada, de Ion Budai-Deleanu

 -Operă singulară în cadrul Școlii Ardelene, preocupată de o reformă în cadrele
social și politic
 -O reacție firească, organică la contextul istoric
 -Trei viteji: rescriere a lui Don Quijote, integrată inițial în Țiganiada; a doua
variantă nu cuprinde notele de subsol, iar a treia este cea finală
 -Poate fi citită și ca un precursor al postmodernismului românesc (Levantul lui
Mircea Cărtărescu, Urmuz)
 -Produs și a spațiului în care a fost scrisă: Lvov, Polonia, unde aceste tipuri de
scrieri erau populare
 -Ion Budai-Deleanu are câteva scrieri istorice (om preocupat de fenomenul
cronicilor, al surselor), lingvistice (preocuparea pentru dialecte, etimologie):
Fundamentele limbii româneșți, Ortografia limbii românești în alfabet latin,
Lexicon românesc-nemțesc foarte fin cunoscător al limbii
 -Traduce lucrări utile oamenilor: rânduială pentru vânătoare, instrucții pentru
pașapoarte și emigrare din Bucovina, învățătură pentru culturile de tutun etc.
 -1875-1877: prima ediție, Buciumul Român, a doua 1925, a treia în 1958 (Paul
Cornea); receptarea ei începe abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea
 -Idea de parodic, de ludic este admisă de la bun-început; un umor cald,
tandru, însă nu lipsește și condescendența față de perioada veche
 -Iluminismul, Școala Ardeleană țin mai degrabă de modernitate, însă Țiganiada
are o viziune asupra viitorului, grefată pe tiparul literaturii vechi
 -Foarte multe aluzii la literatura veche; notele de subsol se autodevorează,
conține toate privirile pe care epoca lui Deleanu o avea despre perioada
veche; ultimul moment de privire către perioada veche fără viziunea
alterității; interesul pentru modul în care este spus mesajul, nu pentru conținutul
lui
 -Condescendența se răsfrânge și la cei care încă trăiesc conform cutumelor
vechi
 -Notele de subsol: parodie a modului de a înțelege, parodie a parodiei
 -Scriere de tranziție, marchează un mijloc
 -Trei nuclee narative (de aici și cheia reminiscenței baroce), fiecare cu
personajul său principal, toate ducând la eșecuri: firul lui Vlad Țepeș dezvăluie
aspirațiile iluzorii ale luptelor de ordin religios (Florescu în Castelul Iluzilor
adoptă un ton acid la adresa preocupărilor filozofice, științifice și teologice din
culturile orientale și occidentale; imaginea lui Țepeș ca apărător al creștinătății,
descrisă în Castelul Iluzilor, lupta axiologică dintre păgâni și creștini este
dizolvată)
  -Aruncare în derizoriu: deși câștigă lupta împotriva turcilor, domnului i se va
spune că nu a venit încă vremea pentru materializarea planurilor sale
 -Țiganii, personaj colectiv, alegorie a oamenilor de rând, existența lor este în
principal discursivă (discuții incoerente, atunci când ei nu-și pot duce la capăt
ideile, nu-și pot duce la capăt nici planurile)
 -Lumea lor este simplă, de jos, a valorilor inversate (sunt leneși, preocuparea
pentru mâncare): linie a culturii provenind din medievalitate, cultură a oamenilor
de jos
 -Firul narariv al lui Parpangel: aluzia la romanele cavalerești, influența
predominantă lui Cervantes asupra lui Budai-Deleanu, toposul castelului (iluzia
Satanei), tema dublului (Argineanu/Parpangel)
 -Simbolismul numelui, comicul de nume: Parpangel un invers al unui erou
angelic, Argineanu (dublu al lui Parpangel), Parpangel se investește în figura
eroului (hainele, armura îl fac cavaler, însă temporar, întrucât deziluzia nu
întârzie să-și facă apariția)
 -Parpangel povestește călătoria între Rai și Iad
 -Nunta este inutilă (bătălia finală ucide orice speranță pentru viitor: aruncarea
pruncilor în luptă)
----------------------------------------------------------------------------------

Occisio Gregori
 -piesa de teatru scrisa intre1777-1780 (sf sec 18) in mediul transilvan, probabil
de niste studenti
 -uciderea lui Grigore Ghica (subiectul piesei), este un subIect serios pus intr-
un fel ludic. S-a spus ca piesa se juca de multe ori la finalul Carnavalului. Avem
un testament al lui Bacchus (zeul prin excelenta al carnavalului).
 -pers sunt ca niste caricaturi, arata ca in benzile desenate: cu replici putine
care duc mai departe sau expun un conflict, sunt replici strict actionale
 -toata povestea pare o intamplare arhetipala. Tiparul omorarii domnului, era un
tipar care se intampla de fiecare data. Intamplarea arhetipala se termina cu
cantecul sotiei lui Ghica care aminteste de cantecul sotiei lui Brancoveanu, ea
ramane singura pe lume. In general, doamna nu se recasatorea cand ii murea
sotul (asta era recomandarea)
 -Tatal nostru in tiganeste, apoi urmeaza un fel de Predica (da o forma cel putin
bizara, pare ca totul capata forma unei liturghii catolice unde se citeste
evanghelia, apoi se spune tatal nostru, apoi se predica= un fel de parodie la
liturghie)
 -urmeaza cateva cantece, unul este tiganesc (pare ca tiganeasca este o
limba “sacra”)
 -spre final: un testament al lui Bacchus (zeitatea suprema)- ceea e le spune el
este despre cum trupul lui trebuie devorat- o scena foarte stranie a Zeului (te
duce cu gandul la ideea de euharistie)
 -piesa juca de fapt un carnaval, nu se juca intr-un carnaval, piesa pare un
imens carnaval = totul e un carnaval, totul e cu susul in jos. Carnavalul este prin
excelenta o manifestare a literaturii baroce. Frica este atat de mare incat totul
 este haos (oamenii deja priveau dincolo de lumea premoderna, spre ceea ce e
dupa si acolo pare si mai rau decat era)
 -Occisio Gregori este o opera care capteaza spiritul vremii asa cum era el:
haotic, tragic, dureros, imposbil de cuprins cu o minte rationala

Țiganiada
→ opera singulara in iluminism si in cadrul Școlii Ardelene
 -un moment de dezvoltare organica a literaturii, deci parodia cartilor este inca o
reactie fireasca, inca nu e nimic atat de rational in scris. Operele lui Budai-
Deleanu sunt printre singurele originale sau chiar singulare ale scolii ardelene.
Tiganiada a fost elaborata in etape: este o rescrie a lui don Qujote, a fost initial
fara note de subsol, apoi Deleanu adauga aceste note de subsol si in felul asta
ne da piesa de teatru atat de complexa de astazi si care face obiectul
nenumaratelor studii.
 Structura Tiganiadei structureaza Divanul, Marius Chivu vede in Tiganiada un
postmodernism = piesa a tot fost vizitata in contemporaneitate, Urmuz
(postmodern) “viziteaza” Tiganiada = toata lumea simte aici un ludic pe care-l
revendica
 -Deleanu: are o serie de scrieri istorice= un om preocupat de fenomenul cronicii
si de fenomenul surselor. Are si o serie de scrieri lingvistice (observam ca in
notele de subsol sunt explicatii lingvistice). Scoala Ardeleana considera ca
romana se trage din latina vulgara.
 -Tiganiada a fost scrisa initial cu litere chirilice, dar cu o ortografie mai noua (in
sesnul ca se renuntate la un set de slove chirilice, ceea ce ducea la adoptarea
alfabetului latin). Este un foarte fin cunoscator al limbii
 -Deleanu traduce tot felul de lucrari care ar putea folosi oamenilor “Randuiala pt
vanatoare”, “Instructii pt pasapoarte si emigratii din Bucovina”, “Invatatura pt
samanaturi de tabac din Moldova”
 -prima editie in 1875-1877 in “Buciumul roman”
 -1969- prima editie stiintifica a textului
 -de la inceput precizeaza autorul ca e de fapt o “jucărea”, nu incearca sa
ascunda ideea de parodic, se joaca de-a sursele, joc gasit in cornicile de
dinainte
 -iluminismul in sine nu tine de perioada veche, e o chestiune de modernitate, se
inventeaza primele reguli de scriere
 -e un Ianus cu 2 fețe: face o recapitulare a perioadei de dinainte
 -in notele de subsol se fac aluzii la viata lui Miron Costin, a lui Dosoftei
 -e un text care se autodevoreaza, in notele de subsol sunt toate privirile pe
care vremea lui Deleanu le indreptau catre perioada veche, sunt o gramada de
grile, de figuri care privesc pt ultima data spre perioada veche
 -la Deleanu avem privirea filosofului, dar avem si privirea simpla a lui Simplitian
 -discutia din subsol este despre cum este spus, mai mult ii intereseaza cum se
spune decat ce se spune
 -Adevărovici astepta sa vada ce se intampla, nu privea condescendent
 -spre deosebire de umorul rece al lui Cantemir, Deleanu are un umor cald, dar
este o distanta pe care o presupune fata de literatura veche. Exista palierul ironic
fata de oamenii care n au aceasta distanta pt perioada veche
 -ceea ce se intampla sus e o parodie, iar notele de subsol sunt o parodie a
parodiei, a lecturii, a actuluui de a intelege lumea
 -este o scriere de trecere, o scriere la mijloc de drum
 -toate firele narative duc la esecuri, niciun fir nu are un sf fericit, poate doar cel
al lui Parpangel cu Romica, dar si ea e sortita nebuniei finale
 -sfersitul este descumpanitor. Firul narativ al lui vlad este cel mai surprinzator in
final
 -pare ca lupta intre bine si rau s-a inscris in mintea oamenilor ca un fel de iluzie
 -parea cu mancarea poate face trimitere la Biblie, pt ca lacomia este unul dintre
cele mai mari pacate
 -un alt fir interesant este cel al lui parpangel - aluzie la romanele cavaleresti, aici
se vede si influenta pe care Cervantes o manifesta asupra lui Budai Deleanu (cu
Don Qujote)
 -se vorbeste despre un comic al numelor: Argineanu- intr-o zona a parodicului