Umanismu

l.Iluminis
mul
Bâltâc Giulia
 11 G
Umanismu
l
“ ”
Definitie
Umanismul este miscarea social-
culturala inspirata de conceptia ca omul, fiind o fiinta superioara,
se poate perfectiona prin cultura si arta. In opozitie cu ideologia si
cultura medievala, curentul umanist promoveaza increderea in
propria capacitate de dezvoltare spirituala si intelectuala a fiecarui
om si militeaza pentru evolutia multilaterala a personalitatii.
Umanistii impulsioneaza atitudinea de respingere a oprimarii si a
injosirii omului, incurajand manifestarea demnitatii si plenitudinii
morale. Pornind de la premisa ca apogeul dezvoltarii armonioase a
omului a fost atins in antichitate, prin idealul "omului universal",
umanistii au studiat cu entuziasm culturile si limbile greaca si latina.
In cadrul acestei miscari s-au format numerosi carturari de mare
eruditie filozofica, istorica, filologica, literara si in alte domenii,
denumite si astazi umaniste.
 Trasaturi
♠ reconsiderarea si valorificarea traditiilor
culturale ale Antichitatii;
♠ formarea si dezvoltarea omului ca spirit universal
("uomo universale");
♠ pretuirea eruditiei, a demnitatii si libertatii
umane;
♠ omul sa fie dominat de ratiune;
♠ armonizarea fiintei umane cu natura
inconjuratoare;
♠ folosesc ca limba de cultura latina si slavona.
 Umanismul in cultura europeana
Umanismul a fost initiat in epoca Renasterii (secolele XIV-XVI), ca reactie
impotriva Feudalismului, iar centrul miscarii umaniste a fost Italia, de unde
ideile sale generoase s-au raspandit in aproape toate tarile Europei. Renasterea
Europeana i-a avut ca reprezentanti pe Dante, Francesco Petrarca, Giovanni
Boccaccio, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Niccolo Machiavelli in Italia; pe
Francois Rabelais, Pierre Ronsard si Michele Montaigne in Franta; pe Thomas
Morus in Anglia; pe Martin Luther in Germania, pe Erasmus din Rotterdam in
Olanda etc. Dezvoltarea culturii are loc in ritm rapid prin infiintarea de
Universitati in toate marile orase europene, in cadrul carora s-au organizat
biblioteci dotate, in principal, cu operele clasice ale Antichitatii, intre care
Biblioteca Vaticanului (1455) cuprindea peste 1200 de volume. Aparitia tiparului,
inventat de catre Gutenberg in 1440, a facut posibila tiparirea nu numai a
operelor antice, dar mai ales ale cartilor scrise in limbile nationale. Astfel, in
1623 sunt tiparite, la Londra, 36 de piese ale lui Shakespeare, intr-un tiraj de o
mie de exemplare.
 Giovanni Boccaccio
Giovanni Boccaccio (n. 1313,
Florența, Republica Florentină – d.
21 decembrie 1375, Certaldo,
Republica Florentină) a fost un poet
și umanist italian. Cu povestirile
sale reunite în II Decamerone
(„Decameronul”, 1470) a influențat
nu numai dezvoltarea literaturii
italiene, dar a și creat modelul
genului de nuvelă, reluat în creația
multor scriitori europeni.
 Umanismul la Boccaccio
Concepția de viață a Umanismului care este inclusă și în Decameron ne
îndeamnă să trăim bine și complet. Prin numeroasele povestiri în care
sunt arătate o mulțime de tipuri de oameni, cunoașterea lumii este
obținută prin intermediul observării, experimentării și analizei
raționale. În lucrare se poate urmări foarte bine și autoîmplinirea în
sensul cel mai larg, conferindu-le vieților protagoniștilor un scop,
astfel cititorul privind cu uimire și satisfacție frumusețea existenței
umane, provocările și dramele ei, și chiar inevitabilul morții. O
trăsătură importantă în Decameronul lui Boccaccio este că opera
prezintă și expresia sentimentului popular, printre personaje apărând
meșteșugari, preoți, călugări, țărani, alături de personaje feminine din
mediile respective. Boccaccio redă viața eliberată de constrângerile
morale ascetice, studiază pasiunile omenești nu numai în forma lor
plenară, ci și în cea instinctuală, punându-le față în față cu convențiile
unei societăți ipocrite, naive. Astfel, Decameronul devine expresia unei
ample, puternice, variate și incisiv de satirice răzvrătiri împotriva
tradițiilor impuse.
 Martin Luther
Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483,
Eisleben, Saxonia - d. 18 februarie 1546),
pastor și doctor în teologie, a fost primul
reformator protestant ale cărui reforme
au dus la nașterea Bisericii Evanghelice-
Luterane. Primele idei ale Reformei
protestante au fost enunțate de Martin
Luther în 1517, în calitatea sa de preot
catolic și profesor de exegeză biblică la
Universitatea din Wittenberg.
Excomunicarea sa din Biserica Catolică a
survenit în anul 1521.
 Umanismul la
Luther
Prin traducerea Bibliei în germană (1517 - 1534), Luther a
contribuit la crearea limbii literare germane supradialectale,
deschizând o epocă nouă literaturii moderne. Opera sa literară
constituie un model de limbă vie, plastică, sugestivă, de o oralitate
cuceritoare, relevând inventivitatea spiritului popular.
ideile religioase ale lui Luther s-au îndepărtat de doctrina oficială
a Bisericii. A început prin a vorbi de teologia noastră, în contrast
cu cea care se preda la Erfurt.
Chestiunea imediată care i-a stârnit proteste vehemente a
constituit o practica a bisericii de vindere a indulgentelor . O
indulgenta era iertarea păcatelor acordata de Biserica.Ea putea sa
includă o reducere a timpului pe care păcătosul urma să îl
petreacă în purgatoriu.
 Pe 31 octombrie 1517, Luther a lipit pe ușa bisericii din Wittenberg cele 95 de
Tezeîn care denunța cu tărie penalitatea bisericii în general și practica vânzării
indulgențelor în special. Luther i-a trimis arhiepiscopului Dar Mainz o copie a
tezelor respective. În plus, acestea au fost tipărite și răspândite în întreaga
regiune. Protestele lui Luther împotriva bisericii au devenit tot mai vehemente,
el ajungând curând să conteste autoritatea papei și a conciliilor generali ale
Bisericii și să se lase călăuzit numai de Biblie si de rațiunea pură.
Luther este cunoscut ca „părintele Reformei”. Intenția lui însă nu a fost crearea
unei biserici noi, alternative, ci înnoirea Bisericii Universale.
 Umanismul romanesc
In Tarile Romane, curentul umanist se dezvolta incepand cu secolul al XVII-lea, cand
apar primii carturari cunoscatori ai culturii clasice si ai limbilor greaca si latina, ca:
Udriste Nasturel, Varlaam, Simion Stefan, Dosoftei, Nicolae Milescu. Activitatea si
scrierile marilor cronicari Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce apoi Dimitrie
Cantemir in Moldova, Stolnicul Constantin Cantacuzino in Tara Romaneasca, au
determinat aparitia unui umanism specific romanesc, cum ar fi elogiul adus Tarilor
Romane pentru lupta impotriva expansiunii otomane sau argumentarea originii romane
a poporului si a latinitatii limbii romane.
Ei au pus bazele istoriografiei nationale, contribuind la tiparirea primelor carti de cult
religios in limba slavona. Umanismul romanesc are ca sursa cultura renascentista de tip
occidental sau oriental si, mai ales, umanismul popular. Obiectivele principale au fost:
reconstituirea istoriei, afirmarea latinitatii limbii si romanitatii poporului roman in
spatiul carpato-danubian-pontic, lupta pentru independenta de sub ocupatia otomana,
pretuirea naturii ca model al artei.
Tarile Romane s-au numarat printre primele centre ale
tiparului in Europa Rasariteana, la Targoviste luand
fiinta prima tipografie. Un rol esential l-au avut si
domnitorii luminati, care au construit biserici sau
monumente laice si care au infiintat scoli domnesti ori
biblioteci voievodale: Neagoe Basarab, Constantin
Brancoveanu, Constantin Cantacuzino, Dimitrie
Cantemir etc.
Activitatea cronicarilor ajunge la stralucire in secolele
al XVII-lea si al XVIII-lea, iar Letopisetele lor realizeaza
cea dintai imagine scrisa a istoriei noastre. In
conceptia cronicarilor, istoria este purtatoare de valori
educative, iar operele lor constituie si un act de mare
patriotism, principala preocupare fiind aceea a
recuperarii trecutului "sa nu se uite lucrurile si cursul
tarii" si sa nu se piarda "in negura emii". (Miron Costin).
 Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21
august 1723) a fost domnul Moldovei în două
rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710 - 1711) și un
mare cărturar al umanismului românesc. Printre
ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de:
enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric,
lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru
al Academiei de Științe din Berlin.
În opera lui Cantemir, influențată de umanismul
Renașterii, s-au oglindit cele mai importante
probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a
Moldovei de la sfârșitul secolului al XVII-lea și
începutul secolului al XVIII-lea.
 Divanul sau Gâlciava înțeleptului cu lumea sau Giudețul
sufletului cu trupul, scrisă în limbile română și greacă,
tipărită la Iași în 1698, din porunca fratelui lui Dimitrie,
Antioh vodă Cantemir. Această operă este prima lucrare
românească originală de gândire religioasă. În această
lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet,
natură sau conștiință. Dimitrie Cantemir sugerează
superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare, face din
om un stăpân al lumii, susține superioritatea vieții spirituale
asupra condiției biologice a omului, încearcă să definească
concepte filozofice și să alcătuiască o terminologie filozofică
(substări, asuprastări, împregiur-stări, macrocosmos,
microcosmos).(G.Călinescu, Op.cit.,p.29). În Divanul... omul
cu aspirațiile lui morale e pus în fața implacabilei Firi, care se
așează în poziția ispititoare a lui Mefistofeles.
Iluminism
ul
 Definitie
Curentul literar
iluminismul a rezultat din
curentul umanist al Renașterii
și este o replică la adresa
barocului, în încercarea de a
înlătura dogmele religioase și
de a propaga luminarea
maselor pe baza experienței
proprii.
 Trasaturi
♠ promovarea raţionalismului,
♠ caracter laic, antireligios, anticlerical,
♠ combaterea fanatismului şi a dogmelor,
♠ răspândirea culturii în popor,
♠ literatura preocupată de problemele
sociale şi morale;
 Iluminismul in cultura europeana
A aparut in secolul XVII in Anglia constituindu-se intr-o miscare de idei
care se opuneaideologiei de tip feudal. Evenimentul care marcheaza
inceputul acestui curent este revolutia burgheza din Anglia(1688). “Actul de
nastere” al iluminsmului poate fi considerat votarea decatre parlamentul
englez a “Declaratie Drepturilor Omului”.
Pe plan social, iluminismului ii corespunde cristalizarea burgheziei, clasa
care gaseste inideile iluminste o exprimare a propriei filozofii.
Aparitia iluminismului este sintetizata de dinamismul si spiritul
revolutionar al burgheziei.
Sub raport ideologic acest curent se cristalizeaza in Franta in secolul 18
fiind marcat deaparitia unei mari opere colective (17 volume si 11 volume
de planse)-Enciclopedia , alcatuita sub coordonarea lui Jean Jaques
Rousseau. Enciclopedia sintetizeaza toate cunostintele umaneacumulate
din cele mai vachi timpuri pana in acl moment .
In epoca a anut un ecou rasunator punand la dispozitie un imporant intrument de
cunoastere si dezvoltand publicului spiritulcritic si gustul pentru stiinta. De aici
iluminismul s-a raspandit intoate tarile Europei imbracand forme specifice
fiecaruia.
Evenimentele științifice și intelectuale din secolul al XVII-lea – descoperirile lui
Isaac Newton, raționalismul lui René Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle,
panteismul lui Benedict de Spinoza și empirismul lui Francis Bacon și John Locke
– au promovat credința în legile naturale și
în ordinea universală, precum și încrederea în rațiunea
ființei umane și în abilitățile inovatoare ale acesteia care au
reușit să influențeze întreaga societate a secolului al XVIII-lea.
Reprezentanti: Pierre Beaumarchais,
Daniel Defoe, Henry Fielding, Carlo Goldoni, Louis de
Montesquieu, Jean- Jacques Rousseau, Jonathan Swift,
François Voltaire
 Louis de
Montesquieu
S-a născut în castelul din la Brède, lângă Bordeaux, într-o
familie de magistrați aparținând micii nobilimi. A fost una
din cele mai complexe și importante figuri ale
iluminismului francez.

A activat în calitate de consilier (1714) în parlamentul de la

Bordeaux, devenind președintele acestuia (1716 - 1728) după
moartea unuia din unchii săi, căruia i-a moștenit titlul și
funcția. În 1728, a devenit membru al Academiei Franceze.
Opera sa majoră, Scrisori persane (1721), „profundă
alegorie a dragostei, moralei, politicii și religiei“, s-a bucurat
de un succes imens și imediat. Cartea este concepută sub
forma unei colecții de scrisori, despre care se presupune a fi
fost scrise de călători în Persia și de prietenii acestora din
Europa. Aici, autorul a satirizat și a criticat instituțiile
franceze.
 Jean Jacques
Rousseau
Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712, Geneva, Republica Geneva – d. 2
iulie 1778,Ermenonville, Franța) a fost un filozof elvețian, scriitor și
compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A
influențat hotărâtor, alături de Voltaire și Diderot, spiritul revoluționar,
principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv
în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789.
In 1761 publică Iulia sau noua Eloiză, un roman epistolar cu un succes
extraordinar, ca în anul următor să-i apară încă două dintre cele mai
importante cărţi, despre contractul social sau Emile, roman pedagogic, scrie
chiar un proiect pentru o Constituţie a insulei Corsica, dar… dar în urma
criticilor, tot mai vehemente la adresa acestor două cărţi care au culminat cu
interzicerea lor în Franţa şi la Geneva, autorul lor este nevoit să se facă
necunoscut, nevăzut, fuge să i se piardă urma. Iată câteva citate din Emile:
Ce înţelepciune poţi afla mai mare decât bunătatea? Numai raţiunea ne
învaţă să cunoaştem binele şi răul; Nu există fericire fără curaj, nici virtute
fără luptă; Copilăria este somnul raţiunii; Toate popoarele civilizate au
respectat femeia; Adevărul este ochiul raţiunii…”.
 Iluminismul românesc
Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Şcoala
Ardeleană şi cu reverberaţiile ei transcarpatine. Acest iluminism a
stat în serviciul idealului naţional, la a cărui fundamentare a
contribuit hotărâtor, prin demersul la istorie, la istoria limbii şi a
poporului. Iluminismul românesc va recurge, la rândul său, la
argumentele istorice în favorea unor revendicări politice.
Şcoala Ardeleană a pus în mişcare un amplu proces de afirmare
naţională şi culturală a românilor din Transilvania în a doua
jumatate a secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX -
lea. Cărturarii acestui curent au adus argumente ştiinţifice pentru
afirmarea drepturilor românilor din Transilvania. Activitatea lor
ştiinţifică s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic,
filosofic, literar.
 Învăţământul a contribuit şi el la răspândirea ideilor iluministe. Academiile
domneşti, întemeiate în Ţara Românească între 1678-1688, în Moldova la 1707,
au reprezentat într-adevar un însemnat focar de cultură al Răsăritului
ortodox. O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul
pentru tipărirea de cărţi. Între 1700 şi 1800, s-au tipărit de către români 799 de
cărţi dintre care 617 în româneşte, iar 182 în greceşte, latineşte, slavă, etc.
Procentul de carte laică a crescut necontenit, în dauna subiectelor religioase.
Printr-un jurnal de călătorie răspândeşte idei iluministe şi Dinicu Golescu,
luminatul boier muntean, care în Însemnare a călătoriei mele, surprinde
contrastele dintre civilizaţia ţărilor vizitate şi realităţile triste din patria sa. Cea
mai reprezentativă operă realizată în spirit iluminist este epopeea eroicomică
Ţiganiada de I.Budai-Deleanu. În Ţara Românească şi în Moldova, Chesarie
Râmniceanul şi Leon Gheuca răspândiseră idei iluministe datorate lecturilor
din raţionaliştii francezi şi, în special, din Enciclopedia lui Diderot.
Reprezentanti ai iluminismului romanesc: Samuil Micu Klein, Gheorghe
Sincai, Petru Maior.
 Ion Budai-Deleanu
Ion Budai-Deleanu (n. 6 ianuarie 1760, Cigmău,
Hunedoara– d. 24 august 1820 Liov, Imperiul
Austriac) a fost un scriitor, teolog, filolog,
lingvist, istoric și jurist, corifeu al Școlii
Ardelene.
Este autorul primei epopei în limba română,
"poemationul eroi-comic" Țiganiada sau Tabăra
țiganilor.
Țiganiada tratează un subiect alegoric cu
tendințe satirice antifeudale și anticlericale,
fiind o scriere complexă și neașteptat de
modernă care conține numeroase idei
iluministe.
 Opinie personala

In opinia mea, cele doua curente, umanismul si

iluminismul, au schimbat lumea intr-un mod foarte bun
dezvoltand noi idei bazate pe rationalism si eliberand
lumea de o bariera psihologica asupra gandurilor.
Unicitatea acestora fiind profund coplesitoare.