Umanismul

Participanț
i
Definiție. Context
istoric.
 Definiție. Context istoric.
• Reprezintă un curent socio-cultural apărut în perioada Renașterii (sec. al XIV-lea –
al XVI-lea), apărut inițial în Florența Italia, de unde s-a extins ulterior la nivelul
întregii Europe.
• Are în centrul preocupărilor sale omul și problematica sa, considerând că ființa
umană este perfectibilă. Idealul uman al acestei mișcări îl reprezintă omul
universal (uomo universale),armonios fizic și intelectual, pasionat de toate fromele
de cunoaștere, individ cu o vastă cultură, stăpân pe limbile clasice, cunoscător al
muzicii, al filozofiei și al științelor.
• Într-un sens mai restrâns, termenul de umanism s-a specializat pentru a denumi,
global, totalitate științelor umaniste,diferite de științele propriu-zise.
• Cu toate acestea, literatura este manifestarea spirituală care are cele mai strânse
relații cu ceea ce se înțelege în deobște prin umanism.
Umanismul în
Europa
 Umanismul în
Europa
o Umaniștii renascentiști vor impune noi valori și idealuri precum
libertatea și demnitatea ființei umane.
o Din Italia umanismul s-a răspândit în restul Europei occidentale,în
principal în țările catolice.
Reprezntați:
În Italia: Giovani Boccaccio, Niccolo Machiavelli, Dante Alighieri
În Franța: François Rabelais, Michel de Montaigne
În Anglia: William Shakespeare, Francis Bacon
În Țările de Jos: Erasmus din Rotterdamn
Umanismul în
România
 Umanismul în
România
• S-a manifestat mai târziu decât cel european mai precis în secolele al
XVI-lea – al XVIII-lea
• Curentul umanist a pătruns la noi prin scrierile în limba greacă, latină
și slavonă care circulau pe teritoriul țării noastre.
• Primul umanist român a fost Nicolaus Olahus. Lucrarea sa
fundamentală, “Hungaria”(1535), scrisă în limba latină, nu a intrat în
circuitul culturii române.
• O particularitate a Renașterii românești o constituie faptul că voievozii
folosesc nu numai forța armată, ci și cultura pentru a stăvilii
expansiunea Otomană.
• În sec. al XVII-lea apar primii cărturari cunoscători ai culturii clasice.
• Momentul de vârf al umanismului în țara noastră este reprezentat de
către apariția operelor cronicarilor moldoveni. Deținător al unei copii a
„Letopisețului” lui Grigore Ureche, Constantin Cantacuzino a patronat
traducerea și editarea „Bibliei de la București”(1688).
• Prima traducere integrală a Bibliei a fost realizată în timpul domniei
lui Șerban Cantacuzino, acesta fiind autorul „Istoriei Țării
Românești”,însoțit de prima hartă a țării publicată la Padova, în 1700.
• Cel mai mare umanist român este considerat Dimitrie Cantemir(1674-
1723), personalitate multiliterală, cea mai luminată minte a sec. al
XVIII-lea. Umanist deplin cu preocupări în filosofie, istorie, literatură,
muzică, științe.
Caracteristici
generale
 Caracteristici generale
 Umanismul pune accent pe faptul că omul este o ființă rațională,liberă,
înzestrată cu demnitate și liber arbitru.
 Orientarea învațământului către diciplinele umaniste: studierea limbilor
vechi, a retoricii, poeticii, a istoriei, a moralei; punându-se accent astfel nu
numai pe perfecționarea intelectuală, ci pe sănatatea fizică, enciclopedismul.
Creațiile Antichității devin surse de inspirație atât pentru scriitori, cât și
pentru artiștii plastici
 Contestarea dogmatismului și a abuzelor (anticlericalismul), generate de
lectura în originala textelor sfinte de către savanții vremii; această opoziție
se concretizeză în Germania în Refroma din 1517 al lui Martin Luther, care
se află la baza protestantismului.
 Proiect realizat de:

• Țepeș Răzvan
• Teodor Țuțuianu
• Iosifescu Flavian
• Țăranu
Alexandru

Profesor coordonator: Apetroei Mihaela