CURENTE LITERARE Curentul literar este mişcarea de idei şi principii artistice care reuneţte scriitorii ce adera la aceleasşi concepţii

literare faţa de care se simt atraşi spiritual, înscriindu+se astfel în maniera literară respectivă. De obicei, ideile estetice şi literare ale unei astfel de grupări se fac publice printr-un manifest sau program literar. Umanismul Termenul de Umanism are două semnificaţii: Poziţie filozofică care pune omul şi valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine şi nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului şi moralităţii prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependenţa de credinţă, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelaţii divine. Umaniştii susţin moralitatea universală bazată pe condiţia umană ca loc comun, sugerând că soluţiile problemelor sociale şi culturale umane nu pot fi provincialiste. 2. Mişcare spirituală care stă la baza Renaşterii, apărută în Italia în secolul al XIVlea şi care s-a extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de reîntoarcerea la textele antichităţii greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viaţă, de gândire şi de creaţie artistică.
1.

Reprezentanţi în cultura universală: F. Petrarca, G. Boccaccio, Pico della Mirandola, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti - Italia; F. Rabelais, P. Ronsard - Franţa; Martin Luther Germania; Thomas Morus, W. Shakespeare - Anglia; Erasmus din Rotterdam supranumit prinţul umanismului - Ţările de Jos. În cultura română: Nicolaus Olahus - Transilvania, Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu; Udriste Năsturel, Nicolae Milescu, Simion Ştefan, Dosoftei, Antim Ivireanu, Grigore Ureche, Miron Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir. Ideile sustinute de cronicari: etnogeneza românească (originea română, unitatea şi continuitatea poporului nostru); lupta pentru independenţa naţională; reflecţia filozofică asupra condiţiei. Permanente ale umanismului în cultura română, după secolul al XVIII-lea: I.H. Rădulescu, M. Kogălniceanu, N. Bălcescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, G. Călinescu. Clasicismul Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: raţiunea domină sentimentele, caracterul moralizator acordând importanţă unor specii literare corespunzătoare (fabula, satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate de timp, loc şi acţiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de pudoare, rafinament, personaje oneste, morale.

unic – un model). Budai Deleanu. timp.L. tinde spre un tip ideal. cultul pentru adevăr şi natural (în literatură). Al. dominat de elementele frumosului. E.). armonia. Reprezentanţi în cultura universală: Franţa . iluminismul va cunoaşte împliniri şi progrese deosebite prin realizarea strălucitei lucrări de sinteză filozofică. emanciparea prin cultură şi educaţie a poporului. întâietatea raţiunii. Începutul se leagă de anul 1688 cand se votează în parlamentul Angliei Declaraţia drepturilor. dHolbach.. toleranţă. În Franţa. corespunzător frumosului şi concordant cu norme rationale care impun tipuri model. idealul. Voltaire (Brutus. constituite în modele durabile şi care se pot regăsi în timp. B.. naivitatea. Trăsături: raţionalismul. Cragiale. la care au colaborat personalităţi ale culturii universale: Montesquieu. Helvtius. imitarea modelelor greco-romane. cultură. echilibrat. senin. Creanga. Lovinescu. La Bruyere. La Fontaine. acţiune). care fundamenteaza libertatea şi drepturile omului. Nunta lui Figaro). Mollire. Prin extensie. I. Reprezentanţi în literatura universală: Corneille. S-a manifestat în toate artele – literatură. spiritul laic. al perfecţiunii formelor. puritatea genurilor şi a speciilor literare. proporţional.Se mai pot desprinde şi alte trăsături ale operei: simetria şi echilibrul compoziţiei. muzică. Beaumarchais (Barbierul din Sevilla. în concordanţă cu norme specifice (cele trei unităţi în dramaturgie). avariţia.Montesquieu (Scrisori persane). M. stabil. sobrietatea. Ţările unde se manifestă mai întai sunt Anglia şi Franţa. pictură. stiinţifică. Rousseau. arhitectură. Trăsături: regula celor trei unităţi în dramaturgie (de loc. generozitatea sau laşitatea. suveranitatea poporului. concizia şi rigoarea unor exprimări care capătă uneori caracter de sentinţă. literară care s-a manifestat în Europa în secolul al XVIII-lea. definit ca atitudine estetică fundamentală de observare şi realizare a unui sistem armonios. multilateral. Nepotul lui Rameau etc. toleranţa religioasă. Slavici. Mumuleanu. Alecsandri. omul poate ajunge la o percepere raţională şi universală şi la stăpânirea de sine. Iluminismul Iluminismul este mişcarea filozofică. vitejia. infrumusetarea şi innobilarea naturii (în pictură). Diderot. sistem de guvernare prin monarhia luminată – republica. estetică şi social-politică Enciclopedia. Eminescu. I. Voltaire.Daniel Defoe (Robinson . Maioresc. complet (ţip social – excepţional. Curentul clasicismului. promovarea virtutii – propunând un tip ideal de om virtuos. natură se subordonează idealului uman – caracter moralizator. Curentul se defineşte ca o mişcare artistică şi literară care promovează ideile de echilibru şi armonie a fiinţei umane. I. Anglia . perfecţiunea. Se pun în circulaţie concepte ca: egalitatea şi dreptul natural. În literatura română: T. Puritatea stilului. Candid tragedii). Zadig. Cultivă trăsături distincte – curajul. stil înalt nu amestecul de stiluri. estetică. termenul se foloseşte şi pentru a denumi perfecţiunea. Racine. Diderot (Cugetari filozofice.P. bună-înţelegere şi muncă. Odobescu. Boileau. Prin: luminare. I. Termenul comportă sensuri largi. exprimând o atitudine estetică fundamentală ce se caracterizează prin tendinţa de a observa fenomenele în contextul universului şi de a le închega într-un sistem proporţional şi armonios. V. cunoscută şi sub denumirea de epoca luminilor sau luminism.

libertatea formelor. St. . Bălcescu. Delavrancea.D. Schiller. Romantismul Termenul comportă sensuri largi. Brahms. B. îmbogaţirea şi lărgirea limbii literare prin includerea limbii populare. romantismul şi preromatismul scriitorilor de la 1848-1870 . V. Germania . Russo. Grigorescu. Weber. O. În cultura română: Şcoala Ardeleană: Samuil Micu. Negruzzi. patriotic: I. Haşdeu. Th. în exotism. al pasiunii. aspiraţia spre originalitate. Chopin. în concordanta cu scopul urmărit. În literatura română cunoaşte trei etape: 1. Scott (Anglia). D. Budai. Andrei Muresanu. Goga.). V. Exprimă atitudinea estetică caracterizată prin relevarea aspectelor concrete. Caracteristici: introduce noi categorii estetice: urâtul. Mahler. în trecut. al fanteziei supunându-se genului liric. poemul filozofic. 2. Hugo care publica Prefaţa la drama Cromwell (1827). C. Keats. I. G. meditaţia. Germania.Crusoe). Berlioz. Gheorghe Lazar. Rusia Radiscev (Calatorie de la Petersburg la Moscova).romantism vizionar. nuvela istorică. simbolism: Al. folosirea antitezei în structura poeziei şi în conceperea personajelor. Odobescu. fantasticul. Rădulescu. personaje excepţionale în împrejurări excepţionale. Sincai. Leopardi (Italia). introducerea de noi specii: drama romantică. Rude. Kogălniceanu. cultivarea specificului naţional prin istorie. Bruckner. O. iar în secolul al XIX-lea în Franţa. Ecouri ale romantismului se regasesc şi în etapele ulterioare ale literaturii până astăzi. Musset. Manzoni. G. Schumann. N. Dinicu Golescu. macabrul. Liszt. Gh. inovaţii prozodice. natură . Apare liedul. Curentul a fost anticipat de preromantism. romantismul posteminescian identificabil în curentele sămănătorism. al sensibilităţii. grotescul. drama Nathan inteleptul etc. Rosenthal. arhaismelor. M. Iosif. Al. Hangita etc. Italia. diferite. J. mai ales în Anglia. Ceaikovski. S-a extins în toată Europa şi aproape în toate ţările lumii. St. Macedonski. în Moldova: Gheorghe Asachi. Bolintineanu. de Nrval (Franţa). folclor. Verdi. N. primatul subiectivismului. Aman. B. Romantismul se constituie ca mişcare artistică la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Anglia şi Germania. Italia Carlo Goldoni (Badaranii. regionalismelor a argoului. drama muzicala wagneriană. C. Reprezentanţi în literatura universală: V. Byron. A afirmat specificul naţional. Grimm (Germania). considerată ca un manifest al romantismului european. Petru Maior. Strasuss au reprezentat şi postromantismul. Lermontov (Rusia).H.P. Al.Lessig (Laocoon. În artele plastice: Delacroix.). Afirma factorul emoţional al imaginaţiei. Swift (Calatoriile lui Guliver). romantismul eminescian considerat şi ca ultimă etapă a romantismului universal. afirmându-se ca o reacţie faţa de clasicism. istorice opuse tipurilor eterne şi abstracte ale clasicismului. Heine. Gricault. Alecsandri. Schelley. Lamartine. 3. David. Vigny. Carlova. Wagner. În muzica Schubert. Puskin. al subiectivităţii. spontaneităţii cu tendinţa de evaziune în vis. R. Paganini. Turner.

Spirit teribilist. Gogol. inocentul. complexe . Naum. impersonal. Realismul Termenul denumeşte concepţia artistică. continuu al subconstientului. negatevist-initiat de poetul francez Andre Breton. fara controlul actiunii. Marin Preda. veridică a realităţii. Voronca. iar în 1857 de romancierul Jules Hussan (Champfleury). Ibsen. Dikens. personaje tipice). tipicul (împrejurari tipice.Romatismul poate fi considerat unul din curentele larg reprezentate în cultura universală. Salvator Dali. Caracteristici: obiectivitatea. a proectiilor onirice. Lacques Prevert si pictorii – Max Ernst. G. tendinţa critică. lipsa idealizării. I. avarul. Teodorescu etc. Giorgio de Chirico etc. Ch. Creangă. „Alge”. I. Călinescu. la mijlocul secolului al XIX-lea ca o reacţie antiromantică. Tehnica artistica – dicteul automat – spontan. Flaubert. Caragale. Dostoievski. În literatura română: Nicolae Filimon. cultivarea lumii tulburi. considerat şi teoreticianul realismului. Stendhal. propune un sistem de cunoastere continuind expresionismul si opunindu-se dadaismului. Trasaturi:crearea unei alte lumi. Reprezentanti din literatura romana: Arghezi. literară care are ca preocupare reprezentarea obiectivă. Liviu Rebreanu. . sceleratul. Se exalta psihanaliza. Suprarealismul A fost teoretizat si practicat la revistele: „Urmuz”. Bogza. Un rol deosebit l-au avut tezele filozofului francez Henri Bergson. personaje realiste. Reprezentanţi în literatura universală: Balzac. care a impus nume referentiale in literatura si arta:scriitorii – Louis Aragon. Pablo Picasso.a halucinatiilor. Merime. Tolstoi. Thackery. Paul Eluard. A fost folosit pentru prima dată în 1850 aplicat cu intelesul modern în pictura lui Gustave Courbet. a complexelor. stil sobru.arivistul.L. A aparut în Franţa.

Reprezentanţi în literatura universală: E.Naturalism Naturalismul este o ramură a realismului. care îl apropie de cel al termenului realism. Delavrancea. B. . de Maupassant. Impresionismul Impresionismul este o mişcare artistică. care a scris un tratat despre subiect ("Le roman experimental") şi a folosit stilul în multele sale romane.Observaţiile lor în materie de psihologie erau totuşi rudimentare având în vedere că psihologia se dezvoltă abia după apariţia teoriilor lui Sigmund Freud. Caragiale. Aceştia credeau că ereditatea unei persoane şi mediul decid caracterul acesteia. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 şi 1886 . Hauptmann (Germaia). în Danemarca.L. Rainer Maria Rilke. Simone Lega. Dreiser (America ). Giorgio Boldini. mai mult decât asupra aspectului stabil şi conceptual al lucrurilor. Principalul susţinător al naturalismului a fost Émile Zola. În Germania. alcoolici. subliniind conformitatea cu natura. Martin du Gard (Franta) G. naturalismul radicalizează principiile estetice ale realismului în direcţia reprezentării aspectelor dure. De asemenea studiau elemente umane tarate. realiştii. L. Daudet. Zola. şi care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradiţional. caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect. o mişcare literară proeminentă la sfârşitul secolului XIX în Franţa şi în restul Europei. preferând pictura în aer liber şi folosind o cromatică pură şi tuşeuri fine de penel pentru a simula lumina reală. în Italia. Arthur Schnitzler. asupra mobilităţii fenomenelor. reprezentanţi ai impresionismului au fost Lovis Corinth şi Max Liebermann. brutale ale realităţii. Rebreau. Elementele naturaliste se găsesc în literatura română în unele nuvele ale lui Caragiale şi Delavrancea sau în proza lui Liviu Rebreanu. Naturaliştii au adoptat de asemenea tehnica descrierii detaliate de la predecesorii lor imediaţi. sau persoane alterate genetic de un mediu social viciat. în Suedia . criminali. mai ales în Franţa . fidelitatea faţă de realitate a reprezentării artistice. Hugo von Hofmannsthal. Anders Zorn. Naturalismul considera că mediul socio cultural exercită o influenţă absolut covârşitoare în apariţia şi dezvoltarea personalităţii umane. În timp ce realismul încearcă doar să descrie subiecţii aşa cum sunt ei în realitate. Alţi autori francezi influenţaţi de Zola sunt Guy de Maupassant. A. Peter Krojer. Joris Karl Huysmans şi fraţii Goncourt. Adesea termenul naturalism este folosit de către criticii literari cu un sens mai general. În literatura română: I. St. mai târziu şi în muzică. manifestată la început în pictură. Scriitorii naturalişti au fost influenţaţi de către teoria evoluţionistă a lui Charles Darwin. Th. În Franţa corespondentul impresionismului în literatură este de fapt simbolismul. G.

José-Maria de Hérédia. surprinderea spaţiilor exotice sau luxuriante. care a fuzionat cu Partidul Naţional Liberal. Parnasianismul promova: impersonalismul. religiilor. Constantin Stere s-a inspirat din doctrina curentului narodnicismului rusesc. rondelul. gazelul etc. Paul Verlaine. podoabele de interior). cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul. Octavian Goga. Théodore de Banville . Sully Prudhomme. natura obiectivată – în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor. Mihail . Charles Leconte de Lisle. Ion Agârbiceanu. Théodore de Banville. descriptivă. în opoziţie cu civilizaţia urbană considerată a fi străină de realitatea românească. în timp ce al doilea s-a apropiat de marxism.Poporanismul Poporanismul este o ideologie tradiţională românească. de la cele polare la cele ecuatoriale. tematica lor viza subiecte clasice sau exotice pe care le tratau cu o mare rigiditate a formei si cu o maximă detaşare a emoţiei. Din dorinţa de a elibera poezia din chingile romantismului militau pentru poezia obţinută cu ajutorul meşteşugului. la rândul ei aceasta purtând numele muntelui Parnas. Stere a construit o ideologie în jurul conceptului de unicitate a civilizaţiei rurale româneşti. cultiva expresia impersonală. întemeiată în 1890 de avocatul şi jurnalistul Constantin Stere. organică. glosa. François Coppée. şi lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte (nestematele. Parnasianismul a apărut ca o reacţie (neo-clasică) la romantism. Calistrat Sadoveanu. rondo). Elementele acestei detaşări proveneau in foarte mare masura din Estetica lui Arthur Schopenhauer. Gala Galaction. Primul a format Partidul Social Democrat al Muncitorilor. dar şi la obiecte de artă. Parnasianismul Parnasianismul este denumirea unui curent literar de la sfârşitul secolului XIX. al mitologiilor. deci inorganică. Publicată între anii 1866 si 1876. casa Muzelor înmitologia greacă. Parnasul contemporan. fiind o civilizaţie de import. Parnasianismul european este bine reprezentat de poeţii francezi: Théophile Gautier. a inclus poezii scrise de Charles Leconte de Lisle. Spiridon Popescu. Parnasienii erau o grupare de poeţi din Franţa secolului XIX ce şi-a tras denumirea de la revista în care publicau. Parnasienii erau de asemenea influentati de Théophile Gautier si de doctrina acestuia a "artei pentru artă". SullyPrudhomme. De fapt. Reprezentanţi: Jean Bart.) şi a tiparelor prozodice alambicate. Constantin Stere şi Constantin Dobrogeanu Gherea s-au despărţit. Din cauza unor divergenţe doctrinare. ornamentală şi cizelată. pe care o exaltă ca fiind autentică. Catulle Mendès. elogiul civilizaţiilor (arhetipale şi interferenţiale). în spiritul curentelor tradiţionaliste care au debutat cu Junimismulanilor 1860 şi Sămănătorismul lui Nicolae Iorga. raportată la peisaje exotice. Stere argumentează că singura formă socială şi politică viabilă în România sfârşitului de secol XIX nu putea fi decât viaţa rurală. de poeţii englezi: Austin Hogaş. în care ţăranul şi satul tradiţional trebuiau să fie actorii principali ai dezvoltării. François Coppée şi José María de Heredia. rondel. geografia lirică devenind planetară. metalele rare. cărora le consacra poezii de virtuozitate formală (sonet.

direcţie promovată – în „simbioza parnasianism-simbolism”. Literatorul. stilizarea sculpturii. alături de simbolism. Rarişte. mod de exprimare. sincretismul artelor. armonia de senzatii cromatice. Parnasianismul nu s-a limitat doar la teritoriul european.Dobson. . cenaclului şi revistei sale. de poeţii germani. de manifestare propriu acestui curent Adesea se consideră că poeţi ca Charles Baudelaire. de la August Graf von Platen la Stefan George . Mircea Demetriad. Andrew Lang . potrivit căreia valoarea fiecărui obiect şi fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimat şi descifrat cu ajutorul simbolurilor. Alexandru Petroff.Vinea-milita pentru corespondentele dintre arta si spiritul contemporan al tehnologiei moderne. Al. Au fost incurajate: pictura abstracta. Eugen Dorcescu. pe care le-a condus şi în primele două decenii ale secolului al XX-lea. Eugeniu Speranţia. parnasianismul a reprezentat o notabilă direcţie modernistă a poeziei noui / decadente. Constructivismul Grupat in jurul revistei „Contemporanul” condusa de I. prin contributia fundamentala la dezvoltarea artei moderne. căci bardul de la Mirceşti era la curent cu orice noutate / mişcare literară franceză. D. Primele semne ale parnasianismului şi-au făcut apariţia în literatura română. Andriţoiu. încă din 1880 şi până în perioada interbelică. Alţi parnasieni români sunt Ion Pillat. Gheorghe Orleanu. cubismul – perceperea obiectelor. reprezentată de Kostis Palamas. Ion Barbu. de poeţii iberici având în frunte pe Ruben Dario. Ion Acsan. Poate cel mai idiosincratic dintre autorii parnasieni . Se impune Constantin Brâncusi. Arthur Rimbaud şi Paul Verlaine fac parte din acest curent. Ilarie Hinoveanu. unde curentul şi-a avut „prima şcoală“ între 1866 şi 1880. dar Stephane Mallarmé e cel care îl încarnează cel mai bine în poezie. Olavo Bilac e un autor brazilian care a prelucrat versurile şi metrul poetic fara sa elimine complet emoţia poetică. pictografia. care se opunea naturalismului şi parnasianismului. Alexandru Obedenaru. colajul poetic. Edmund Gosse. de „noua şcoală de la Atena“. Iuliu Cezar Săvescu. În literatura română. Nicolae Davidescu. în «Pasteluri» de Vasile Alecsandri. aproape sincron cu cele din Franţa.a sculpturii. Gabriel Donna. Simbolismul Simbolismul a fost o mişcare artistică şi literară de la finele secolului XIX. functionalismul arhitectural. Mircea Ciobanu. ce concureaza natura. Artistul trebue sa fie creator de valori estetice. dar prima veritabilă „şcoală“ parnasiano-simbolistă din literatura română se datorează lui Alexandru Macedonski. inventind forme noi. între 1866 şi 1869.

simbolul oferind posibilitatea unei interpretări multiple. 4. Deşi simbolismul francez a durat foarte puţin. Trăsăturile simbolismului literar: 1. arta pentru artă. 3. imaginea femeii. a metaforelor rafinate şi preţioase şi a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic. La apariţia semănătorismului a contribuit şi interesul crescând care s-a manifestat în acea perioadă faţă de problema ţărănească. s-au născut tema lui Charles Baudelaire a corespondenţelor şi una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte. aflată în faza unei crize acute. simbolismul pătrunde prin poemele şi textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Manifestul simbolist: În acel articol. Alţi reprezentanţi sunt Ştefan Petică. decadenta. Semănătorismul Semănătorismul (sau Sămănătorismul) este un curent ideologic şi literar constituit la începutul secolului XX în jurul revistei „Sămănătorul” (1901-1910). simbolismul reprezintă un cerc literar restrâns din care făceau parte poeţi cum ar fi Stuart Merrill. care au culminat cu răscoala din 1907. Principalul teoretician al acestui curent a fost Nicolae Iorga. negând gândirea ştiinţifică. Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul. El a asimilat preocupări mai vechi. a didacticismului sau a falsei sensibilităţi şi proclamă că poezia trebuie să sugereze. 2. existenţa sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzaţii. utilizarea simbolurilor. în care natura este definită drept un "templu de simboluri". pentru a crea o poezie metafizică. confuze. Albert Samain şi Jean Moréas. angoasele identitare ale Eului. un exemplu perfect de sinestezie literară şi Charles Baudelaire în poemul Correspondances(„Corespondenţe”).Definit în sens strict. Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Les Voyelles („Vocalele”). pe care le-a definit. Jean Moréas vorbeşte despre o artă care va fi inamica declamaţiei. raţionalistă. Pe drumul deschis de simbolism au păşit ulterior Arthur Rimbaud cu experieţa clarviziunii. cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt puse în evidenţă stări sufleteşti vagi. Ion Minulescu şi mai alesGeorge Bacovia. În literatura română. cu nuanţe expresioniste sau existenţialiste. Ultimul a publicat manifestul mişcării în 1886.vizuale). el a fertilizat poezia modernă. plictiseală. care foloseşte poezia simbolistă drept pretext. auditive.de melancolie. cultivarea elementului muzical. marcată prin repetate răscoale. sintetizat şi .a sonorităţii verbale. în ziarul Le Figaro. nu să descrie. La acestea adaugă folosirea cuvintelor rare.

1914. Emil Gârleanu. Aceşti artişti modernişti au crezut cu tărie că . inspiraţi de mişcarea impresionistă şi de lucrările lui Paul Cézanne şi Edvard Munch. Artiştii abstracţi. Duiliu Zamfirescu. Unii istorici ai artei împart secolul al XX-lea în perioada modernă şi cea postmodernă.teoretizat. Arnold Schoenberg a crezut în ignorarea armoniei tonale.sunt elementele esenţiale ale artei vizuale. Nici un scriitor remarcabil nu a fost integral sămănătorist. supunând criticii unele aspecte ale societăţii şi atrăgând atenţia asupra necesităţii culturalizării ţărănimii. Poziţia critică era întregită de preţuirea tradiţiilor istorice şi folclorice. au pornit conceptual de la presupunerea că atât culoarea cât şi forma . tradiţionale – sistemul ierarhic de organizare a muzicii care a ghidat acest domeniu pentru mai bine de două secole şi jumătate – întrucât a descoperit un mod nou de a organiza sunetul. Prezentul articol prezintă mişcarea care a început la finele secolului al XIX-lea. Ştefan Octavian Iosif. Astfel. muzica şi literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 . ca: Alexandru Vlahuţă. Modernismul Modernismul este o mişcare culturală. a luptei de eliberare naţională etc.nu reprezentarea lumii naturale . George Coşbuc. Dezvoltarea fotografiei a afectat puternic acest aspect al modernismului. vedeţi articolul despre postmodernism. începând cu cele alesecolului al XIV-lea şi culminând cu rigiditatea şi "osificarea" academismului secolului al 19-lea. Moderniştii au crezut că prin refuzarea tradiţiei ar fi putut descoperi noi şi radicale feluri de a crea "un altfel de artă". Wassily Kandinsky. artistică şi ideatică care include artele vizuale. Această tehnică a rezultat în creerea muzicii seriale a perioadei de după primul război mondial. Ion Agârbiceanu. Piet Mondrian şi Kazimir Malevich au încercat să redefinească arta ca şi aranjamentul culorii pure. Nicolae Iorga a considerat opera lui Alexandru Vlahuţă drept un apogeu al semănătorismului. bazat pe gruparea notelor în rânduri de câte douăsprezece. în prima lor fază şi Mihail Sadoveanu sau Liviu Rebreanu. pe când alţii le văd ca două perioade ale aceleiaşi ere artistice. astfel încât putem vorbi mai curând despre colaboratori. sub direcţia lui George Coşbuc şi a lui Alexandru Vlahuţă. când artiştii s-au revoltat împotriva tradiţiilor academice şi istorice impuse şi considerate standard ale secolelor anterioare. La 2 decembrie 1901 apare la Bucureşti primul număr al revistei „Sămănătorul”. fiindcă nu mai era nevoie de funcţia pur descriptivă ale niciuneia din artele vizuale. pentru arta după anii 1970. a valorilor naţionale. arhitectura.

a. Un termen înrudit este postmodernitatea. cele două literaturi explorează subiectivismul. filosofie postmodernă.Petrescu. G. care se referă la toate fenomenele care au succedat modernităţii. şi literatura modernă şi cea postmodernă explorează fragmentarismul în narare şi construcţia (exemplele moderniste. arhitectură. John Barth. Personajele torturate şi izolate. ale unui conflict interior. creaţia modernă a considerat fragmentarea şi extrema subiectivitate drept expresii ale unei crize existenţiale. tehnologică sau celelalte condiţii care disting Epoca Modernă de tot ce a urmat după ea. de ordin intelectual. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o „neîncredere în metanaraţiuni” (Lyotard. o etică. se poate face referinţă la arhitectură postmodernă. postmodernismul atacă ideea unor universalii monolitice şi în schimb încurajează perspectivele fracturate. unde naraţiunea descrie un fir epic tratat dintr-un punct de vedere obiectiv sau omniscient. academic. se poate spune că literatura postmodernă nu se raportează la cea modernă. H. De exemplu. În plus. sunt Virginia Woolf. sau filosofic la condiţia postmodernităţii. filozofie. literatura modernă şi postmodernă reprezintă o ruptură de realismul de secol XIX. Postmodernismul Postmodernismul este termenul de referinţă aplicat unei vaste game de evoluţii în domeniile de teorie critică. pe de altă parte reprezintă un set de răspunsuri.prin refuzarea reprezentărilor reale şi materiale. sau Julian . V. Sub raportul personajului. cultural.Constantinescu. fluide şi pe cele multiple.S. consumism.Braescu.Steinu. artistic. renunţă la realitatea exterioară. A. cultură postmodernă.Barbu. literatură şi cultură. Eliot din Ţara pierdută fac loc în scrierile postmoderne unor naraţiuni deconstruite şi auto-reflexive din romanele scrise de John Fowles. P. Diversele expresii ale postmodernismului provin. C. pe măsură ce îşi dezvoltă sau rafinează stilul şi devine conştientă de sine şi ironică. În anumite privinţe. literatură postmodernă. şi deconstrucţie. În schimb.Holban. Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”). 1984). utilizat pentru a descrie condiţia sau răspunsul la postmodernitate. lumea de coşmar al lui T. arta va trece de faza materialistă şi va intra într-una spirituală. Spre deosebire de literatura postmodernă. depăşesc sau sânt o reacţie a modernismului. în viziunea acestuia. operele dramaturgului suedez August Strindberg sau ale autorului italian Luigi Pirandello). G.Voronca. literatura postmodernă evită această criză. artă. Împreună. Postmodernitatea include un accent pe condiţia sociologică. anti-eroii lui Knut Hamsun sau Samuel Beckett. I.Papadat-Bengescu s. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului. Reprezentanti: I. pentru a examina stări interioare de conştiinţă (exemplu modernist fiind „fluxul conştiinţei” în maniera Virginiei Woolf sau a lui James Joyce).Calinescu. postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entităţi ideale (numite metanaraţiuni) este slăbită prin procesul de fragmentare. Postmodernismul.

Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit. Gândirismul Gândirismul este un curent ideologic care s-a format în România primelor decenii ale secolului XX. naţionalismul şi unitatea naţională sub egida Ortodoxiei. Între timp. Scriitorii generaţiei şaizeciste aveau o libertate interioară şi protestau împotriva realismului socialist. Scriitorii neomodernişti doresc să se despartă de "spiritul veacului". Neomodernismul s-a conturat în doar 7 numere ale revistei "Albatros" editată în 1941 şi condusă de Geo Dumitrescu. de joc. la revelarea unor elemente de substrat. pe de o parte. Neomodernismul Neomodernismul este un curent ideologic. Expresionismul . în jurul revistei „Gândirea”. caracterizat prin respingerea formelor grave şi prin redarea temelor grave într-o manieră ludică. Principalii exponenţi au fost trei importanţi colaboratori ai revistei: Radu Dragnea. s-a dovedit predispus la culminări naţionaliste zise în mod eronat de-a dreapta. metafore subtile şi expresie ermetică. iar pe de altă parte. Gândirismul are afinităţi cu alte curente tradiţionaliste din secolul XIX. Paul Auster sau Thomas Pynchon în Gravity's Rainbow. Orientarea sa este spreOrtodoxie şi autohtonism. redeptând tradiţionalismul. la încurajarea preocupărilor folclorice şi etnografice. ce ascunde însă tragicul. născută din iluminism. însă se deosebeşte de acesta din urmă prin preocuparea excesivă faţă de rolul social şi cultural pe care ar trebui să-l joace credinţa ortodoxă. limbaj ambiguu. Printre reprezentanţii de seamă ai ideologiei neomoderniste se numără Gellu Naum şi Nichita Stănescu. care este cel al războaielor şi să recupereze valorile şi modelele. Curentul gândirist a contribuit. printre care cel mai relevant este Sămănătorismul lui Nicolae Iorga.Barnes. Această nouă formă de manifestare a modernismului ce se prelungeşte până prin anii '60 este îndreptată cu faţa spre un trecut exemplar. de la care îşi trage numele. Don De Lillo. literar definit de spiritul creator postbelic. operele unor autori cum ar fi David Foster Wallace. satirizează societatea paranoidă a modernismului. Pamfil Şeicaru şi Nichifor Crainic. acesta din urmă fiind liderul generaţiei anilor '60.

În roman. s-a reuşit recuperarea multor tablouri. Ernst Toller şi Frank Wedekind. August Strindberg este considerat un precursor al mişcării expresioniste. finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum şi cehul Bohumil Kubista. deşi a durat puţin timp. au scris opere cu tentă expresionistă. Ele au fost redate patrimoniului universal şi iubitorilor de artă. Revolta expresionistă propune o formulă nouă. cu compozitori ca Arnold Schönberg şi Alban Berg. În literatură. Paul Klee şi Wassily Kandinsky. expresionismul se impune mai mult ca un stil.R. Opera „Săptămâna luminată” de Nicolae Brânzeu pe un libret de Constantin Pavel după . În anul 1937 se organizează expoziţia "Arta degenerată": expresioniştii sunt prezentaţi aici ca duşmani ai regimului şi rasei germane. iar nu o înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în secvenţa lor logică. Mişcarea. Săptămâna luminată. ţinta atacurilor naziste. decât ca o mişcare artistică. de un ritm discontinuu. Alţi dramaturgi. Numeroase opere literare româneşti au intrat în atingere cu expresionismul. Un alt exemplu ar putea fi piesa lui Mihai Săulescu. În afara Germaniei. ca o dovadă că violenţa nu poate învinge niciodată frumosul. caracterizată de culori ţipătoare. deşi termenul poate fi aplicat unui grup de dramaturgi germani din primele decenii ale secolului al XX-lea. dar şi la autoritarismul celui de-al doilea Reich. termenul este leagat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce (vezi: tehnica fluxului conştiinţei. în ciuda distrugerilor şi a războiului. Astfel. cei mai cunoscuţi pictori expresionişti sunt norvegianul Edvard Munch. Din fericire.din jurul Almanahului Der Blaue Reiter ("Călăreţul albastru") din München . de exemplu Karel Čapek în R. Rezultatul este o artă spectaculoasă din punct de vedere cromatic şi o estetică revoluţionară.U. expresionismul nu a fost niciodată o şcoală în adevăratul sens al cuvântului. Karl Schmidt-Rottluff. Expresionismul este reacţia firească a unui grup de pictori germani la academism şi convenţii estetice rigide. În pofida programelor şi periodicilor sale. fiind reprezentat de către Ernst Ludwig Kirchner. În teatru. contrastante. dar păstrează temele tradiţionale. Reprezentat de artişti foarte diferiţi. Max Pechstein . Acest stil va depăşi de altfel repede graniţele picturii: va cuprinde în sfera sa şi sculptura. deşi nu erau afiliaţi curentului. cu celebrul său tablou Ţipătul. Vor adera mai târziu Emil Nolde. Erich Heckel. chiar dacă unele au fost deteriorate. Expresionismul devine. August Macke . de linii frânte şi curbe.1918. o căutare a unei realităţi psihologice sau spirituale. Opera lor este caracterizată de o bizară distorsionare a realului. Operele lor sunt confiscate şi excluse din muzee. incluzând pe Georg Kaiser. poezia şi muzica. majoritatea poeziilor sau pieselor de teatru ale lui Lucian Blaga pot fi afiliate acestui curent. Este o revoluţie pur estetică.Expresionismul îşi are originea în Germania (vezi: Expresionismul german). Revolta artiştilor a proclamat libertatea creatoare absolută şi primatul expresiei asupra formei. olandezii Lambertus Zijl şi Kees van Dongen.grupul Die Brücke ("Puntea") dinDresda .şi Franz Marc. stream of consciousness). expresionismul este adesea considerat o revoltă împotriva realismului sau naturalismului.acoperind perioada 1905 . începând din 1933. (1921) şi Eugene O'Neill în Împăratul Jones (1921). a dat un avânt substanţial modernizării teatrului european. elveţianul Cuno Amiet. rareori abordând revendicări politice sau sociale.

Ideile integralismului se regăsesc. etice sau sociale şi promovează o artă a imediatului şi a autenticităţii totale. confruntată pentru prima dată cu ororile unui război care nu dădea semne că s-ar apropia de sfârşit a fost una din cele mai radicale din istoria umanităţii. suprarealism sau futurism. cubism. Din nefericire. suprarealism etc. totul pe fundamente constructiviste şi urmărind să reflecte viaţa intensă şi grandioasă a . Intelectualii. în unele producţii poetice sau a unora din domeniul artelor plastice. ei îşi manifestă revolta mai curând prin provocare. Integraliştii urmăreau o "ordine-sinteză. logice. „Integral”. organizatorul Cabaretului „Voltaire”. În România. dezertorii. nicio Operă din ţară nu a înscris-o în repertoriul ei. Vrând să răspundă absurdului prin absurd. un paradox ce caracterizează şi alte curente de factură avangardistă. expresionism. Caracteristica mişcării româneşti de avangardă literară este chiar eclectismul. „Punct”. în Zürich. Într-un interviu cu Luigi Pirandello. ordine-eşentă constructivistă. manifestul dadaist a fost publicat într-un prim şi singur număr al revistei Cabaret Voltaire. „Contimporanul”. parţial.). toţi revoltaţii împotriva absurdităţii acestui conflict. de pildă. refugiaţii politici. integralismul proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice. se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara.P.piesa lui Mihai Săulescu. pe atunci stat neutru. De aceea un dadaism în stare pură este mai greu de descoperit. unde alături de elemente suprarealiste se recunosc şi cele futuriste. ea reliefează un tragism răscolitor. decât prin idei estetice. publicate în reviste de avangardă precum: „unu”. Astfel. Teoretizat de poetul Ilarie Voronca. în paginile revistei Integral. după 1990. capitalaElveţiei. Mihail Cosma(cunoscut şi sub numele de Claude Sernet) defineşte integralismul ca "o sinteză ştiinţifică şi obiectivă a tuturor eforturilor estetice încercate până în prezent (futurism. Un dadaism mai marcat este vizibil în textele lui Saşa Pană. Aceasta din urmă poate fi considerată prima operă românească de orientare expresionistă. cu premiera în 1943 la Opera Română din Bucureşti. clasică" (Ilarie Voronca). realizat cu o măiestrie uimitoare.”. dadaismul este vizibil. Dadaismul Generaţia de artişti de după primul război mondial. „75 H. Integralismul Integralismul este un curent literar românesc de avangardă din epoca interbelică bazat pe constructivism ce conţinea şi elemente de dadaism.

publicat în primul număr al revistei Integral.. Reprezentanţi: Ilarie Voronca. Filip Brunea-Fox. Clase sociale coboară. . planetă de stindarde. Mihail Cosma. Ion Călugăru. O încrucişare de ere.. afirma: "Noi trăim definitiv sub semn citadin. Manifestul integralismului. Benjamin Fondane. Ritm-viteză. dansul maşinilor pe glorii de bitum.secolului nostru bulversat de vitezele mecanicismului. prin inteligenţa rece a inginerului şi prin triumful sănătos al sportsmanului". uzine. Proletarii impun forme". economii inedite sunt construite. Stephan Roll.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful