P. 1
CURENTE LITERARE

CURENTE LITERARE

3.0

|Views: 11,094|Likes:
Published by Alina Dumitru

More info:

Published by: Alina Dumitru on Jan 20, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/05/2014

pdf

text

original

CURENTE LITERARE Curentul literar este mişcarea de idei şi principii artistice care reuneţte scriitorii ce adera la aceleasşi concepţii

literare faţa de care se simt atraşi spiritual, înscriindu+se astfel în maniera literară respectivă. De obicei, ideile estetice şi literare ale unei astfel de grupări se fac publice printr-un manifest sau program literar. Umanismul Termenul de Umanism are două semnificaţii: Poziţie filozofică care pune omul şi valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine şi nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului şi moralităţii prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependenţa de credinţă, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelaţii divine. Umaniştii susţin moralitatea universală bazată pe condiţia umană ca loc comun, sugerând că soluţiile problemelor sociale şi culturale umane nu pot fi provincialiste. 2. Mişcare spirituală care stă la baza Renaşterii, apărută în Italia în secolul al XIVlea şi care s-a extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de reîntoarcerea la textele antichităţii greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viaţă, de gândire şi de creaţie artistică.
1.

Reprezentanţi în cultura universală: F. Petrarca, G. Boccaccio, Pico della Mirandola, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti - Italia; F. Rabelais, P. Ronsard - Franţa; Martin Luther Germania; Thomas Morus, W. Shakespeare - Anglia; Erasmus din Rotterdam supranumit prinţul umanismului - Ţările de Jos. În cultura română: Nicolaus Olahus - Transilvania, Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu; Udriste Năsturel, Nicolae Milescu, Simion Ştefan, Dosoftei, Antim Ivireanu, Grigore Ureche, Miron Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir. Ideile sustinute de cronicari: etnogeneza românească (originea română, unitatea şi continuitatea poporului nostru); lupta pentru independenţa naţională; reflecţia filozofică asupra condiţiei. Permanente ale umanismului în cultura română, după secolul al XVIII-lea: I.H. Rădulescu, M. Kogălniceanu, N. Bălcescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, G. Călinescu. Clasicismul Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: raţiunea domină sentimentele, caracterul moralizator acordând importanţă unor specii literare corespunzătoare (fabula, satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate de timp, loc şi acţiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de pudoare, rafinament, personaje oneste, morale.

în concordanţă cu norme specifice (cele trei unităţi în dramaturgie). idealul. Nepotul lui Rameau etc. Helvtius. Diderot (Cugetari filozofice. naivitatea. În literatura română: T. proporţional. Cragiale. care fundamenteaza libertatea şi drepturile omului. constituite în modele durabile şi care se pot regăsi în timp. B. V. avariţia.Se mai pot desprinde şi alte trăsături ale operei: simetria şi echilibrul compoziţiei. spiritul laic. tinde spre un tip ideal. stiinţifică. armonia. Începutul se leagă de anul 1688 cand se votează în parlamentul Angliei Declaraţia drepturilor. pictură. În Franţa. Rousseau. Candid tragedii). I. Budai Deleanu. Racine. Curentul se defineşte ca o mişcare artistică şi literară care promovează ideile de echilibru şi armonie a fiinţei umane. Iluminismul Iluminismul este mişcarea filozofică. imitarea modelelor greco-romane. Alecsandri. Trăsături: raţionalismul. al perfecţiunii formelor. Beaumarchais (Barbierul din Sevilla. omul poate ajunge la o percepere raţională şi universală şi la stăpânirea de sine. termenul se foloseşte şi pentru a denumi perfecţiunea. cultul pentru adevăr şi natural (în literatură). E. muzică. unic – un model).Montesquieu (Scrisori persane). Maioresc. Cultivă trăsături distincte – curajul. S-a manifestat în toate artele – literatură. promovarea virtutii – propunând un tip ideal de om virtuos. Voltaire (Brutus. Prin extensie.L. Anglia . Trăsături: regula celor trei unităţi în dramaturgie (de loc. cultură. I. definit ca atitudine estetică fundamentală de observare şi realizare a unui sistem armonios. Puritatea stilului. Curentul clasicismului. dHolbach. Slavici. timp. Diderot. toleranţa religioasă. vitejia. Creanga. Lovinescu. estetică şi social-politică Enciclopedia. M. bună-înţelegere şi muncă. întâietatea raţiunii. senin.P. stil înalt nu amestecul de stiluri. Ţările unde se manifestă mai întai sunt Anglia şi Franţa. exprimând o atitudine estetică fundamentală ce se caracterizează prin tendinţa de a observa fenomenele în contextul universului şi de a le închega într-un sistem proporţional şi armonios. Nunta lui Figaro). complet (ţip social – excepţional. generozitatea sau laşitatea. emanciparea prin cultură şi educaţie a poporului. toleranţă. Odobescu. I. multilateral. natură se subordonează idealului uman – caracter moralizator. Reprezentanţi în cultura universală: Franţa . dominat de elementele frumosului. literară care s-a manifestat în Europa în secolul al XVIII-lea. sistem de guvernare prin monarhia luminată – republica. la care au colaborat personalităţi ale culturii universale: Montesquieu. arhitectură. corespunzător frumosului şi concordant cu norme rationale care impun tipuri model. Se pun în circulaţie concepte ca: egalitatea şi dreptul natural. acţiune).Daniel Defoe (Robinson . cunoscută şi sub denumirea de epoca luminilor sau luminism. Zadig. Reprezentanţi în literatura universală: Corneille. echilibrat. Mumuleanu. estetică. perfecţiunea.. La Fontaine. stabil.. infrumusetarea şi innobilarea naturii (în pictură). puritatea genurilor şi a speciilor literare. Voltaire. Termenul comportă sensuri largi. iluminismul va cunoaşte împliniri şi progrese deosebite prin realizarea strălucitei lucrări de sinteză filozofică. I. concizia şi rigoarea unor exprimări care capătă uneori caracter de sentinţă. Prin: luminare. Boileau. La Bruyere. Eminescu. suveranitatea poporului.). sobrietatea. Al. Mollire.

Th. introducerea de noi specii: drama romantică. Gheorghe Lazar. al pasiunii. meditaţia.P. Grigorescu. Andrei Muresanu. Carlova. cultivarea specificului naţional prin istorie. Rădulescu. Leopardi (Italia). primatul subiectivismului. Sincai. A afirmat specificul naţional. nuvela istorică. Hangita etc. iar în secolul al XIX-lea în Franţa. personaje excepţionale în împrejurări excepţionale. afirmându-se ca o reacţie faţa de clasicism. folclor. Scott (Anglia). Weber. al fanteziei supunându-se genului liric. N. . al sensibilităţii. O. În cultura română: Şcoala Ardeleană: Samuil Micu. D. în Moldova: Gheorghe Asachi. 2. poemul filozofic. Alecsandri. Lamartine. Chopin. Odobescu. al subiectivităţii. B. Macedonski. În artele plastice: Delacroix. Italia Carlo Goldoni (Badaranii. Berlioz. Afirma factorul emoţional al imaginaţiei. S-a extins în toată Europa şi aproape în toate ţările lumii. de Nrval (Franţa). Germania. G. C. Italia. grotescul. Curentul a fost anticipat de preromantism. Petru Maior. Romantismul se constituie ca mişcare artistică la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Anglia şi Germania. Gh. drama Nathan inteleptul etc. Puskin. Liszt. în exotism. patriotic: I. N. Negruzzi. Rude. spontaneităţii cu tendinţa de evaziune în vis. Vigny. Brahms. St. Heine. Paganini. J. Russo. Turner. Strasuss au reprezentat şi postromantismul. Kogălniceanu. Ceaikovski. Schelley. St. Rusia Radiscev (Calatorie de la Petersburg la Moscova). Dinicu Golescu. Bălcescu. V. I. Hugo care publica Prefaţa la drama Cromwell (1827). Germania . Bolintineanu. Goga. Schiller. Manzoni. inovaţii prozodice. Mahler. În literatura română cunoaşte trei etape: 1. Swift (Calatoriile lui Guliver). Reprezentanţi în literatura universală: V. Wagner. În muzica Schubert. romantismul eminescian considerat şi ca ultimă etapă a romantismului universal. Bruckner.Lessig (Laocoon. B. în trecut. îmbogaţirea şi lărgirea limbii literare prin includerea limbii populare. istorice opuse tipurilor eterne şi abstracte ale clasicismului.). Exprimă atitudinea estetică caracterizată prin relevarea aspectelor concrete. M. V. Caracteristici: introduce noi categorii estetice: urâtul. Gricault. Grimm (Germania). Al. R.D. Romantismul Termenul comportă sensuri largi. Musset. C.romantism vizionar. Haşdeu. aspiraţia spre originalitate. mai ales în Anglia.H. Ecouri ale romantismului se regasesc şi în etapele ulterioare ale literaturii până astăzi. Delavrancea. Budai. O. David. Aman. simbolism: Al.). Rosenthal. romantismul posteminescian identificabil în curentele sămănătorism. drama muzicala wagneriană. Byron. Keats. natură . 3. folosirea antitezei în structura poeziei şi în conceperea personajelor. regionalismelor a argoului.Crusoe). Schumann. arhaismelor. Lermontov (Rusia). romantismul şi preromatismul scriitorilor de la 1848-1870 . macabrul. Al. în concordanta cu scopul urmărit. Iosif. libertatea formelor. G. considerată ca un manifest al romantismului european. fantasticul. Apare liedul. Verdi. diferite.

Teodorescu etc. Tehnica artistica – dicteul automat – spontan. În literatura română: Nicolae Filimon. Marin Preda. I. Thackery. Stendhal. care a impus nume referentiale in literatura si arta:scriitorii – Louis Aragon. veridică a realităţii. Lacques Prevert si pictorii – Max Ernst.arivistul.L. a complexelor. avarul. . negatevist-initiat de poetul francez Andre Breton. propune un sistem de cunoastere continuind expresionismul si opunindu-se dadaismului. considerat şi teoreticianul realismului. Caragale. I. fara controlul actiunii. Gogol. continuu al subconstientului. tipicul (împrejurari tipice. Bogza. Liviu Rebreanu. Pablo Picasso. A aparut în Franţa. Realismul Termenul denumeşte concepţia artistică. Dikens. personaje tipice). iar în 1857 de romancierul Jules Hussan (Champfleury). Ibsen. G. Se exalta psihanaliza. Ch. tendinţa critică. Tolstoi. Reprezentanţi în literatura universală: Balzac. literară care are ca preocupare reprezentarea obiectivă. Creangă. Un rol deosebit l-au avut tezele filozofului francez Henri Bergson. Naum. A fost folosit pentru prima dată în 1850 aplicat cu intelesul modern în pictura lui Gustave Courbet. complexe . „Alge”. Paul Eluard. Trasaturi:crearea unei alte lumi. cultivarea lumii tulburi. Suprarealismul A fost teoretizat si practicat la revistele: „Urmuz”. Salvator Dali. Călinescu. lipsa idealizării. Merime. la mijlocul secolului al XIX-lea ca o reacţie antiromantică. Reprezentanti din literatura romana: Arghezi. Voronca. Spirit teribilist. inocentul.Romatismul poate fi considerat unul din curentele larg reprezentate în cultura universală. Flaubert. Dostoievski.a halucinatiilor. personaje realiste. sceleratul. stil sobru. Giorgio de Chirico etc. Caracteristici: obiectivitatea. a proectiilor onirice. impersonal.

Daudet. mai ales în Franţa . subliniind conformitatea cu natura. Naturaliştii au adoptat de asemenea tehnica descrierii detaliate de la predecesorii lor imediaţi. mai târziu şi în muzică. şi care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradiţional. care îl apropie de cel al termenului realism. naturalismul radicalizează principiile estetice ale realismului în direcţia reprezentării aspectelor dure. Caragiale. B. În Franţa corespondentul impresionismului în literatură este de fapt simbolismul. realiştii. o mişcare literară proeminentă la sfârşitul secolului XIX în Franţa şi în restul Europei. L. alcoolici.Naturalism Naturalismul este o ramură a realismului. Principalul susţinător al naturalismului a fost Émile Zola. în Italia. Zola. Anders Zorn. Scriitorii naturalişti au fost influenţaţi de către teoria evoluţionistă a lui Charles Darwin. Rainer Maria Rilke. Naturalismul considera că mediul socio cultural exercită o influenţă absolut covârşitoare în apariţia şi dezvoltarea personalităţii umane.L. asupra mobilităţii fenomenelor. Dreiser (America ). Elementele naturaliste se găsesc în literatura română în unele nuvele ale lui Caragiale şi Delavrancea sau în proza lui Liviu Rebreanu. Peter Krojer. Adesea termenul naturalism este folosit de către criticii literari cu un sens mai general. de Maupassant. Delavrancea. Impresionismul Impresionismul este o mişcare artistică. În Germania. St. în Danemarca. care a scris un tratat despre subiect ("Le roman experimental") şi a folosit stilul în multele sale romane. De asemenea studiau elemente umane tarate. manifestată la început în pictură. Joris Karl Huysmans şi fraţii Goncourt. Hauptmann (Germaia). brutale ale realităţii.Observaţiile lor în materie de psihologie erau totuşi rudimentare având în vedere că psihologia se dezvoltă abia după apariţia teoriilor lui Sigmund Freud. Simone Lega. Th. criminali. mai mult decât asupra aspectului stabil şi conceptual al lucrurilor. Giorgio Boldini. fidelitatea faţă de realitate a reprezentării artistice. Martin du Gard (Franta) G. sau persoane alterate genetic de un mediu social viciat. . Hugo von Hofmannsthal. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 şi 1886 . preferând pictura în aer liber şi folosind o cromatică pură şi tuşeuri fine de penel pentru a simula lumina reală. Arthur Schnitzler. în Suedia . Rebreau. A. În timp ce realismul încearcă doar să descrie subiecţii aşa cum sunt ei în realitate. G. În literatura română: I. Alţi autori francezi influenţaţi de Zola sunt Guy de Maupassant. caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect. Reprezentanţi în literatura universală: E. Aceştia credeau că ereditatea unei persoane şi mediul decid caracterul acesteia. reprezentanţi ai impresionismului au fost Lovis Corinth şi Max Liebermann.

Stere a construit o ideologie în jurul conceptului de unicitate a civilizaţiei rurale româneşti. podoabele de interior). ornamentală şi cizelată. rondo). Calistrat Sadoveanu. Primul a format Partidul Social Democrat al Muncitorilor. de poeţii englezi: Austin Hogaş. a inclus poezii scrise de Charles Leconte de Lisle. elogiul civilizaţiilor (arhetipale şi interferenţiale). rondel. Parnasianismul european este bine reprezentat de poeţii francezi: Théophile Gautier. José-Maria de Hérédia. dar şi la obiecte de artă. în spiritul curentelor tradiţionaliste care au debutat cu Junimismulanilor 1860 şi Sămănătorismul lui Nicolae Iorga. glosa. în opoziţie cu civilizaţia urbană considerată a fi străină de realitatea românească. gazelul etc. Théodore de Banville . cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul. întemeiată în 1890 de avocatul şi jurnalistul Constantin Stere. Reprezentanţi: Jean Bart. Parnasianismul promova: impersonalismul. tematica lor viza subiecte clasice sau exotice pe care le tratau cu o mare rigiditate a formei si cu o maximă detaşare a emoţiei. Octavian Goga. Spiridon Popescu. cultiva expresia impersonală.) şi a tiparelor prozodice alambicate. Stere argumentează că singura formă socială şi politică viabilă în România sfârşitului de secol XIX nu putea fi decât viaţa rurală. la rândul ei aceasta purtând numele muntelui Parnas. rondelul. Constantin Stere s-a inspirat din doctrina curentului narodnicismului rusesc. Parnasianismul a apărut ca o reacţie (neo-clasică) la romantism. surprinderea spaţiilor exotice sau luxuriante. Parnasienii erau o grupare de poeţi din Franţa secolului XIX ce şi-a tras denumirea de la revista în care publicau. natura obiectivată – în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor. raportată la peisaje exotice. organică. metalele rare. al mitologiilor. casa Muzelor înmitologia greacă. descriptivă. deci inorganică. SullyPrudhomme. Sully Prudhomme. Catulle Mendès. Constantin Stere şi Constantin Dobrogeanu Gherea s-au despărţit. fiind o civilizaţie de import. Din cauza unor divergenţe doctrinare. cărora le consacra poezii de virtuozitate formală (sonet. Paul Verlaine. Din dorinţa de a elibera poezia din chingile romantismului militau pentru poezia obţinută cu ajutorul meşteşugului. în care ţăranul şi satul tradiţional trebuiau să fie actorii principali ai dezvoltării. Parnasianismul Parnasianismul este denumirea unui curent literar de la sfârşitul secolului XIX. pe care o exaltă ca fiind autentică. Mihail .Poporanismul Poporanismul este o ideologie tradiţională românească. François Coppée. De fapt. Elementele acestei detaşări proveneau in foarte mare masura din Estetica lui Arthur Schopenhauer. François Coppée şi José María de Heredia. Gala Galaction. Charles Leconte de Lisle. Ion Agârbiceanu. Parnasul contemporan. care a fuzionat cu Partidul Naţional Liberal. geografia lirică devenind planetară. şi lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte (nestematele. în timp ce al doilea s-a apropiat de marxism. Publicată între anii 1866 si 1876. religiilor. de la cele polare la cele ecuatoriale. Théodore de Banville. Parnasienii erau de asemenea influentati de Théophile Gautier si de doctrina acestuia a "artei pentru artă".

dar prima veritabilă „şcoală“ parnasiano-simbolistă din literatura română se datorează lui Alexandru Macedonski. parnasianismul a reprezentat o notabilă direcţie modernistă a poeziei noui / decadente. pictografia. functionalismul arhitectural. Mircea Demetriad. Andrew Lang . în «Pasteluri» de Vasile Alecsandri. pe care le-a condus şi în primele două decenii ale secolului al XX-lea. Edmund Gosse. sincretismul artelor. de manifestare propriu acestui curent Adesea se consideră că poeţi ca Charles Baudelaire. armonia de senzatii cromatice. Gheorghe Orleanu. Simbolismul Simbolismul a fost o mişcare artistică şi literară de la finele secolului XIX. dar Stephane Mallarmé e cel care îl încarnează cel mai bine în poezie. Andriţoiu. inventind forme noi. cenaclului şi revistei sale. Mircea Ciobanu. Ion Acsan. de la August Graf von Platen la Stefan George . Gabriel Donna. Rarişte. reprezentată de Kostis Palamas. Arthur Rimbaud şi Paul Verlaine fac parte din acest curent. Primele semne ale parnasianismului şi-au făcut apariţia în literatura română. . Alexandru Petroff. Poate cel mai idiosincratic dintre autorii parnasieni . aproape sincron cu cele din Franţa. În literatura română. direcţie promovată – în „simbioza parnasianism-simbolism”. Literatorul. de poeţii iberici având în frunte pe Ruben Dario. Nicolae Davidescu. Alexandru Obedenaru. ce concureaza natura. Ilarie Hinoveanu. Artistul trebue sa fie creator de valori estetice. stilizarea sculpturii. de „noua şcoală de la Atena“. Eugen Dorcescu. care se opunea naturalismului şi parnasianismului. Iuliu Cezar Săvescu. colajul poetic.Dobson. Constructivismul Grupat in jurul revistei „Contemporanul” condusa de I.Vinea-milita pentru corespondentele dintre arta si spiritul contemporan al tehnologiei moderne. unde curentul şi-a avut „prima şcoală“ între 1866 şi 1880. alături de simbolism. Al. încă din 1880 şi până în perioada interbelică. Alţi parnasieni români sunt Ion Pillat. Olavo Bilac e un autor brazilian care a prelucrat versurile şi metrul poetic fara sa elimine complet emoţia poetică. Ion Barbu. cubismul – perceperea obiectelor. căci bardul de la Mirceşti era la curent cu orice noutate / mişcare literară franceză. Parnasianismul nu s-a limitat doar la teritoriul european. potrivit căreia valoarea fiecărui obiect şi fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimat şi descifrat cu ajutorul simbolurilor. Se impune Constantin Brâncusi.a sculpturii. prin contributia fundamentala la dezvoltarea artei moderne. de poeţii germani. între 1866 şi 1869. mod de exprimare. Au fost incurajate: pictura abstracta. Eugeniu Speranţia. D.

confuze. aflată în faza unei crize acute. decadenta. el a fertilizat poezia modernă. utilizarea simbolurilor. marcată prin repetate răscoale. Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul. Albert Samain şi Jean Moréas. arta pentru artă. Manifestul simbolist: În acel articol. simbolismul reprezintă un cerc literar restrâns din care făceau parte poeţi cum ar fi Stuart Merrill. Ultimul a publicat manifestul mişcării în 1886. în ziarul Le Figaro. imaginea femeii.vizuale). La acestea adaugă folosirea cuvintelor rare. Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Les Voyelles („Vocalele”). auditive. a didacticismului sau a falsei sensibilităţi şi proclamă că poezia trebuie să sugereze. Pe drumul deschis de simbolism au păşit ulterior Arthur Rimbaud cu experieţa clarviziunii. În literatura română. cu nuanţe expresioniste sau existenţialiste. care foloseşte poezia simbolistă drept pretext. Semănătorismul Semănătorismul (sau Sămănătorismul) este un curent ideologic şi literar constituit la începutul secolului XX în jurul revistei „Sămănătorul” (1901-1910). simbolismul pătrunde prin poemele şi textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. s-au născut tema lui Charles Baudelaire a corespondenţelor şi una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte. Deşi simbolismul francez a durat foarte puţin. în care natura este definită drept un "templu de simboluri". plictiseală. La apariţia semănătorismului a contribuit şi interesul crescând care s-a manifestat în acea perioadă faţă de problema ţărănească.a sonorităţii verbale. sintetizat şi . 2. pe care le-a definit. nu să descrie. 3. Alţi reprezentanţi sunt Ştefan Petică. angoasele identitare ale Eului. pentru a crea o poezie metafizică. care au culminat cu răscoala din 1907. raţionalistă. Jean Moréas vorbeşte despre o artă care va fi inamica declamaţiei. 4. a metaforelor rafinate şi preţioase şi a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic. Principalul teoretician al acestui curent a fost Nicolae Iorga. negând gândirea ştiinţifică. cultivarea elementului muzical. Trăsăturile simbolismului literar: 1. existenţa sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzaţii.Definit în sens strict. Ion Minulescu şi mai alesGeorge Bacovia. simbolul oferind posibilitatea unei interpretări multiple.de melancolie. cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt puse în evidenţă stări sufleteşti vagi. un exemplu perfect de sinestezie literară şi Charles Baudelaire în poemul Correspondances(„Corespondenţe”). El a asimilat preocupări mai vechi.

supunând criticii unele aspecte ale societăţii şi atrăgând atenţia asupra necesităţii culturalizării ţărănimii. a valorilor naţionale. vedeţi articolul despre postmodernism. Moderniştii au crezut că prin refuzarea tradiţiei ar fi putut descoperi noi şi radicale feluri de a crea "un altfel de artă". când artiştii s-au revoltat împotriva tradiţiilor academice şi istorice impuse şi considerate standard ale secolelor anterioare. Prezentul articol prezintă mişcarea care a început la finele secolului al XIX-lea. Modernismul Modernismul este o mişcare culturală. artistică şi ideatică care include artele vizuale.sunt elementele esenţiale ale artei vizuale. Nicolae Iorga a considerat opera lui Alexandru Vlahuţă drept un apogeu al semănătorismului. au pornit conceptual de la presupunerea că atât culoarea cât şi forma . Ştefan Octavian Iosif. La 2 decembrie 1901 apare la Bucureşti primul număr al revistei „Sămănătorul”. Duiliu Zamfirescu. începând cu cele alesecolului al XIV-lea şi culminând cu rigiditatea şi "osificarea" academismului secolului al 19-lea. astfel încât putem vorbi mai curând despre colaboratori.1914. pentru arta după anii 1970. George Coşbuc. pe când alţii le văd ca două perioade ale aceleiaşi ere artistice. Astfel. Poziţia critică era întregită de preţuirea tradiţiilor istorice şi folclorice. în prima lor fază şi Mihail Sadoveanu sau Liviu Rebreanu. Dezvoltarea fotografiei a afectat puternic acest aspect al modernismului. Aceşti artişti modernişti au crezut cu tărie că . fiindcă nu mai era nevoie de funcţia pur descriptivă ale niciuneia din artele vizuale.nu reprezentarea lumii naturale . tradiţionale – sistemul ierarhic de organizare a muzicii care a ghidat acest domeniu pentru mai bine de două secole şi jumătate – întrucât a descoperit un mod nou de a organiza sunetul. Unii istorici ai artei împart secolul al XX-lea în perioada modernă şi cea postmodernă. Piet Mondrian şi Kazimir Malevich au încercat să redefinească arta ca şi aranjamentul culorii pure. inspiraţi de mişcarea impresionistă şi de lucrările lui Paul Cézanne şi Edvard Munch.teoretizat. Arnold Schoenberg a crezut în ignorarea armoniei tonale. a luptei de eliberare naţională etc. Nici un scriitor remarcabil nu a fost integral sămănătorist. Această tehnică a rezultat în creerea muzicii seriale a perioadei de după primul război mondial. ca: Alexandru Vlahuţă. Emil Gârleanu. Wassily Kandinsky. sub direcţia lui George Coşbuc şi a lui Alexandru Vlahuţă. Artiştii abstracţi. bazat pe gruparea notelor în rânduri de câte douăsprezece. arhitectura. Ion Agârbiceanu. muzica şi literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 .

H. o etică. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o „neîncredere în metanaraţiuni” (Lyotard. renunţă la realitatea exterioară. literatura modernă şi postmodernă reprezintă o ruptură de realismul de secol XIX. Postmodernismul Postmodernismul este termenul de referinţă aplicat unei vaste game de evoluţii în domeniile de teorie critică. pe de altă parte reprezintă un set de răspunsuri. anti-eroii lui Knut Hamsun sau Samuel Beckett. C. A.Steinu. John Barth.Braescu. unde naraţiunea descrie un fir epic tratat dintr-un punct de vedere obiectiv sau omniscient. sau Julian . literatură şi cultură. se poate face referinţă la arhitectură postmodernă. literatură postmodernă. I. Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”).prin refuzarea reprezentărilor reale şi materiale. creaţia modernă a considerat fragmentarea şi extrema subiectivitate drept expresii ale unei crize existenţiale. fluide şi pe cele multiple. de ordin intelectual. şi literatura modernă şi cea postmodernă explorează fragmentarismul în narare şi construcţia (exemplele moderniste. sau filosofic la condiţia postmodernităţii. ale unui conflict interior. care se referă la toate fenomenele care au succedat modernităţii. Diversele expresii ale postmodernismului provin. Sub raportul personajului.a. Reprezentanti: I. P. filozofie. pentru a examina stări interioare de conştiinţă (exemplu modernist fiind „fluxul conştiinţei” în maniera Virginiei Woolf sau a lui James Joyce). tehnologică sau celelalte condiţii care disting Epoca Modernă de tot ce a urmat după ea. cultural. G. Împreună. Un termen înrudit este postmodernitatea. utilizat pentru a descrie condiţia sau răspunsul la postmodernitate.Calinescu.Holban. se poate spune că literatura postmodernă nu se raportează la cea modernă. V.Petrescu. arhitectură. operele dramaturgului suedez August Strindberg sau ale autorului italian Luigi Pirandello). sunt Virginia Woolf. Spre deosebire de literatura postmodernă. pe măsură ce îşi dezvoltă sau rafinează stilul şi devine conştientă de sine şi ironică. în viziunea acestuia. academic. În anumite privinţe. Postmodernismul.S.Barbu. artă. Postmodernitatea include un accent pe condiţia sociologică. În plus. filosofie postmodernă. Eliot din Ţara pierdută fac loc în scrierile postmoderne unor naraţiuni deconstruite şi auto-reflexive din romanele scrise de John Fowles. arta va trece de faza materialistă şi va intra într-una spirituală.Constantinescu. literatura postmodernă evită această criză. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului. 1984). De exemplu. consumism. În schimb.Voronca. şi deconstrucţie. depăşesc sau sânt o reacţie a modernismului.Papadat-Bengescu s. postmodernismul atacă ideea unor universalii monolitice şi în schimb încurajează perspectivele fracturate. Personajele torturate şi izolate. cultură postmodernă. G. cele două literaturi explorează subiectivismul. artistic. postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entităţi ideale (numite metanaraţiuni) este slăbită prin procesul de fragmentare. lumea de coşmar al lui T.

Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit. Neomodernismul s-a conturat în doar 7 numere ale revistei "Albatros" editată în 1941 şi condusă de Geo Dumitrescu. la revelarea unor elemente de substrat. în jurul revistei „Gândirea”. Această nouă formă de manifestare a modernismului ce se prelungeşte până prin anii '60 este îndreptată cu faţa spre un trecut exemplar. la încurajarea preocupărilor folclorice şi etnografice. limbaj ambiguu. Neomodernismul Neomodernismul este un curent ideologic. Don De Lillo. literar definit de spiritul creator postbelic. metafore subtile şi expresie ermetică. Expresionismul . născută din iluminism. Printre reprezentanţii de seamă ai ideologiei neomoderniste se numără Gellu Naum şi Nichita Stănescu. Pamfil Şeicaru şi Nichifor Crainic. Principalii exponenţi au fost trei importanţi colaboratori ai revistei: Radu Dragnea. de la care îşi trage numele. Scriitorii neomodernişti doresc să se despartă de "spiritul veacului". naţionalismul şi unitatea naţională sub egida Ortodoxiei. Scriitorii generaţiei şaizeciste aveau o libertate interioară şi protestau împotriva realismului socialist. s-a dovedit predispus la culminări naţionaliste zise în mod eronat de-a dreapta. Între timp. acesta din urmă fiind liderul generaţiei anilor '60. pe de o parte. redeptând tradiţionalismul. care este cel al războaielor şi să recupereze valorile şi modelele. Gândirismul are afinităţi cu alte curente tradiţionaliste din secolul XIX. printre care cel mai relevant este Sămănătorismul lui Nicolae Iorga. operele unor autori cum ar fi David Foster Wallace. ce ascunde însă tragicul. Orientarea sa este spreOrtodoxie şi autohtonism. de joc.Barnes. satirizează societatea paranoidă a modernismului. Gândirismul Gândirismul este un curent ideologic care s-a format în România primelor decenii ale secolului XX. caracterizat prin respingerea formelor grave şi prin redarea temelor grave într-o manieră ludică. însă se deosebeşte de acesta din urmă prin preocuparea excesivă faţă de rolul social şi cultural pe care ar trebui să-l joace credinţa ortodoxă. iar pe de altă parte. Paul Auster sau Thomas Pynchon în Gravity's Rainbow. Curentul gândirist a contribuit.

chiar dacă unele au fost deteriorate. Expresionismul este reacţia firească a unui grup de pictori germani la academism şi convenţii estetice rigide.R. Opera „Săptămâna luminată” de Nicolae Brânzeu pe un libret de Constantin Pavel după . Karl Schmidt-Rottluff. fiind reprezentat de către Ernst Ludwig Kirchner.şi Franz Marc. de linii frânte şi curbe. Ele au fost redate patrimoniului universal şi iubitorilor de artă. deşi termenul poate fi aplicat unui grup de dramaturgi germani din primele decenii ale secolului al XX-lea. s-a reuşit recuperarea multor tablouri. de exemplu Karel Čapek în R. deşi nu erau afiliaţi curentului. o căutare a unei realităţi psihologice sau spirituale. Este o revoluţie pur estetică. August Strindberg este considerat un precursor al mişcării expresioniste. Rezultatul este o artă spectaculoasă din punct de vedere cromatic şi o estetică revoluţionară. expresionismul se impune mai mult ca un stil. Săptămâna luminată. Paul Klee şi Wassily Kandinsky.acoperind perioada 1905 . Reprezentat de artişti foarte diferiţi. Vor adera mai târziu Emil Nolde. de un ritm discontinuu. Opera lor este caracterizată de o bizară distorsionare a realului. a dat un avânt substanţial modernizării teatrului european. olandezii Lambertus Zijl şi Kees van Dongen. Revolta artiştilor a proclamat libertatea creatoare absolută şi primatul expresiei asupra formei. Erich Heckel. Operele lor sunt confiscate şi excluse din muzee. dar păstrează temele tradiţionale. În afara Germaniei. ţinta atacurilor naziste. Mişcarea. În roman. deşi a durat puţin timp. cei mai cunoscuţi pictori expresionişti sunt norvegianul Edvard Munch. expresionismul nu a fost niciodată o şcoală în adevăratul sens al cuvântului. rareori abordând revendicări politice sau sociale. Ernst Toller şi Frank Wedekind. Revolta expresionistă propune o formulă nouă. În anul 1937 se organizează expoziţia "Arta degenerată": expresioniştii sunt prezentaţi aici ca duşmani ai regimului şi rasei germane.din jurul Almanahului Der Blaue Reiter ("Călăreţul albastru") din München . în ciuda distrugerilor şi a războiului. au scris opere cu tentă expresionistă. cu celebrul său tablou Ţipătul. cu compozitori ca Arnold Schönberg şi Alban Berg. incluzând pe Georg Kaiser. August Macke . În teatru. caracterizată de culori ţipătoare.grupul Die Brücke ("Puntea") dinDresda . dar şi la autoritarismul celui de-al doilea Reich.U. Expresionismul devine. elveţianul Cuno Amiet. În literatură. (1921) şi Eugene O'Neill în Împăratul Jones (1921). începând din 1933. Din fericire. Acest stil va depăşi de altfel repede graniţele picturii: va cuprinde în sfera sa şi sculptura. Max Pechstein . Un alt exemplu ar putea fi piesa lui Mihai Săulescu. contrastante. stream of consciousness). expresionismul este adesea considerat o revoltă împotriva realismului sau naturalismului. finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum şi cehul Bohumil Kubista.1918. termenul este leagat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce (vezi: tehnica fluxului conştiinţei. iar nu o înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în secvenţa lor logică. Numeroase opere literare româneşti au intrat în atingere cu expresionismul. Astfel. poezia şi muzica. decât ca o mişcare artistică. majoritatea poeziilor sau pieselor de teatru ale lui Lucian Blaga pot fi afiliate acestui curent.Expresionismul îşi are originea în Germania (vezi: Expresionismul german). Alţi dramaturgi. În pofida programelor şi periodicilor sale. ca o dovadă că violenţa nu poate învinge niciodată frumosul.

în paginile revistei Integral. clasică" (Ilarie Voronca). integralismul proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice. parţial. Un dadaism mai marcat este vizibil în textele lui Saşa Pană. Teoretizat de poetul Ilarie Voronca. Integraliştii urmăreau o "ordine-sinteză. în Zürich. pe atunci stat neutru. „Contimporanul”. nicio Operă din ţară nu a înscris-o în repertoriul ei. În România. publicate în reviste de avangardă precum: „unu”.piesa lui Mihai Săulescu. toţi revoltaţii împotriva absurdităţii acestui conflict. cu premiera în 1943 la Opera Română din Bucureşti. după 1990. de pildă. manifestul dadaist a fost publicat într-un prim şi singur număr al revistei Cabaret Voltaire.P. unde alături de elemente suprarealiste se recunosc şi cele futuriste. Într-un interviu cu Luigi Pirandello. Ideile integralismului se regăsesc. „Integral”. organizatorul Cabaretului „Voltaire”. „Punct”. „75 H. se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara. dadaismul este vizibil. etice sau sociale şi promovează o artă a imediatului şi a autenticităţii totale. ea reliefează un tragism răscolitor. decât prin idei estetice. capitalaElveţiei. cubism.”. logice. Caracteristica mişcării româneşti de avangardă literară este chiar eclectismul. refugiaţii politici. Mihail Cosma(cunoscut şi sub numele de Claude Sernet) defineşte integralismul ca "o sinteză ştiinţifică şi obiectivă a tuturor eforturilor estetice încercate până în prezent (futurism.). suprarealism etc. Aceasta din urmă poate fi considerată prima operă românească de orientare expresionistă. Vrând să răspundă absurdului prin absurd. expresionism. în unele producţii poetice sau a unora din domeniul artelor plastice. Din nefericire. De aceea un dadaism în stare pură este mai greu de descoperit. realizat cu o măiestrie uimitoare. dezertorii. Astfel. Intelectualii. totul pe fundamente constructiviste şi urmărind să reflecte viaţa intensă şi grandioasă a . Dadaismul Generaţia de artişti de după primul război mondial. un paradox ce caracterizează şi alte curente de factură avangardistă. Integralismul Integralismul este un curent literar românesc de avangardă din epoca interbelică bazat pe constructivism ce conţinea şi elemente de dadaism. confruntată pentru prima dată cu ororile unui război care nu dădea semne că s-ar apropia de sfârşit a fost una din cele mai radicale din istoria umanităţii. suprarealism sau futurism. ei îşi manifestă revolta mai curând prin provocare. ordine-eşentă constructivistă.

planetă de stindarde. dansul maşinilor pe glorii de bitum. O încrucişare de ere. uzine. Filip Brunea-Fox.. publicat în primul număr al revistei Integral..secolului nostru bulversat de vitezele mecanicismului. prin inteligenţa rece a inginerului şi prin triumful sănătos al sportsmanului". Proletarii impun forme". Ion Călugăru. Reprezentanţi: Ilarie Voronca. Stephan Roll. afirma: "Noi trăim definitiv sub semn citadin. Ritm-viteză. economii inedite sunt construite. Mihail Cosma. Benjamin Fondane. Manifestul integralismului. . Clase sociale coboară.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->