CURENTE LITERARE Curentul literar este mişcarea de idei şi principii artistice care reuneţte scriitorii ce adera la aceleasşi concepţii

literare faţa de care se simt atraşi spiritual, înscriindu+se astfel în maniera literară respectivă. De obicei, ideile estetice şi literare ale unei astfel de grupări se fac publice printr-un manifest sau program literar. Umanismul Termenul de Umanism are două semnificaţii: Poziţie filozofică care pune omul şi valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine şi nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului şi moralităţii prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependenţa de credinţă, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelaţii divine. Umaniştii susţin moralitatea universală bazată pe condiţia umană ca loc comun, sugerând că soluţiile problemelor sociale şi culturale umane nu pot fi provincialiste. 2. Mişcare spirituală care stă la baza Renaşterii, apărută în Italia în secolul al XIVlea şi care s-a extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de reîntoarcerea la textele antichităţii greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viaţă, de gândire şi de creaţie artistică.
1.

Reprezentanţi în cultura universală: F. Petrarca, G. Boccaccio, Pico della Mirandola, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti - Italia; F. Rabelais, P. Ronsard - Franţa; Martin Luther Germania; Thomas Morus, W. Shakespeare - Anglia; Erasmus din Rotterdam supranumit prinţul umanismului - Ţările de Jos. În cultura română: Nicolaus Olahus - Transilvania, Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu; Udriste Năsturel, Nicolae Milescu, Simion Ştefan, Dosoftei, Antim Ivireanu, Grigore Ureche, Miron Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir. Ideile sustinute de cronicari: etnogeneza românească (originea română, unitatea şi continuitatea poporului nostru); lupta pentru independenţa naţională; reflecţia filozofică asupra condiţiei. Permanente ale umanismului în cultura română, după secolul al XVIII-lea: I.H. Rădulescu, M. Kogălniceanu, N. Bălcescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, G. Călinescu. Clasicismul Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: raţiunea domină sentimentele, caracterul moralizator acordând importanţă unor specii literare corespunzătoare (fabula, satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate de timp, loc şi acţiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de pudoare, rafinament, personaje oneste, morale.

. armonia. Cragiale.L. timp. puritatea genurilor şi a speciilor literare. Prin extensie. La Bruyere. Termenul comportă sensuri largi. Racine. S-a manifestat în toate artele – literatură. estetică. Nunta lui Figaro). muzică. idealul. Reprezentanţi în cultura universală: Franţa . M. Ţările unde se manifestă mai întai sunt Anglia şi Franţa. infrumusetarea şi innobilarea naturii (în pictură). estetică şi social-politică Enciclopedia.Daniel Defoe (Robinson . promovarea virtutii – propunând un tip ideal de om virtuos. B. stil înalt nu amestecul de stiluri. definit ca atitudine estetică fundamentală de observare şi realizare a unui sistem armonios. Mumuleanu. naivitatea. Lovinescu. exprimând o atitudine estetică fundamentală ce se caracterizează prin tendinţa de a observa fenomenele în contextul universului şi de a le închega într-un sistem proporţional şi armonios. pictură. Anglia . La Fontaine. sistem de guvernare prin monarhia luminată – republica. concizia şi rigoarea unor exprimări care capătă uneori caracter de sentinţă. acţiune). În literatura română: T. I. la care au colaborat personalităţi ale culturii universale: Montesquieu. Reprezentanţi în literatura universală: Corneille. Iluminismul Iluminismul este mişcarea filozofică. Maioresc. dHolbach. Diderot (Cugetari filozofice. termenul se foloseşte şi pentru a denumi perfecţiunea. senin. Puritatea stilului. Curentul clasicismului. întâietatea raţiunii.. Rousseau. cultură. Creanga.Se mai pot desprinde şi alte trăsături ale operei: simetria şi echilibrul compoziţiei. multilateral. echilibrat. Beaumarchais (Barbierul din Sevilla. stabil. Trăsături: raţionalismul. Boileau. Al. I. cunoscută şi sub denumirea de epoca luminilor sau luminism.Montesquieu (Scrisori persane). dominat de elementele frumosului. tinde spre un tip ideal. Diderot. emanciparea prin cultură şi educaţie a poporului. generozitatea sau laşitatea. perfecţiunea. Prin: luminare. Helvtius. constituite în modele durabile şi care se pot regăsi în timp. iluminismul va cunoaşte împliniri şi progrese deosebite prin realizarea strălucitei lucrări de sinteză filozofică. Candid tragedii). Eminescu. stiinţifică. spiritul laic. corespunzător frumosului şi concordant cu norme rationale care impun tipuri model. care fundamenteaza libertatea şi drepturile omului. Odobescu. arhitectură. bună-înţelegere şi muncă. În Franţa. Zadig. Începutul se leagă de anul 1688 cand se votează în parlamentul Angliei Declaraţia drepturilor. Curentul se defineşte ca o mişcare artistică şi literară care promovează ideile de echilibru şi armonie a fiinţei umane. cultul pentru adevăr şi natural (în literatură). proporţional. Voltaire (Brutus.P. Mollire. al perfecţiunii formelor. Budai Deleanu. omul poate ajunge la o percepere raţională şi universală şi la stăpânirea de sine. I. I. complet (ţip social – excepţional. Alecsandri. Voltaire. suveranitatea poporului. unic – un model). vitejia. natură se subordonează idealului uman – caracter moralizator. în concordanţă cu norme specifice (cele trei unităţi în dramaturgie). Nepotul lui Rameau etc. imitarea modelelor greco-romane. V. Trăsături: regula celor trei unităţi în dramaturgie (de loc. Se pun în circulaţie concepte ca: egalitatea şi dreptul natural.). sobrietatea. toleranţă. literară care s-a manifestat în Europa în secolul al XVIII-lea. avariţia. Slavici. E. toleranţa religioasă. Cultivă trăsături distincte – curajul.

Strasuss au reprezentat şi postromantismul. G. Budai. Bolintineanu. Exprimă atitudinea estetică caracterizată prin relevarea aspectelor concrete. al subiectivităţii. în concordanta cu scopul urmărit. O. Delavrancea. 3. poemul filozofic.Lessig (Laocoon. St. Haşdeu. Andrei Muresanu.H. Negruzzi. Vigny. C.romantism vizionar. J. Al. V. Manzoni. Gricault. Carlova. mai ales în Anglia. Hugo care publica Prefaţa la drama Cromwell (1827). G. Ceaikovski. Dinicu Golescu. Leopardi (Italia). În artele plastice: Delacroix. iar în secolul al XIX-lea în Franţa. în Moldova: Gheorghe Asachi. R. Gh. O. B. Romantismul se constituie ca mişcare artistică la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Anglia şi Germania. diferite. Alecsandri. Macedonski. Al. îmbogaţirea şi lărgirea limbii literare prin includerea limbii populare. Odobescu. cultivarea specificului naţional prin istorie. primatul subiectivismului. al pasiunii. Sincai. Liszt. considerată ca un manifest al romantismului european. Afirma factorul emoţional al imaginaţiei. Italia Carlo Goldoni (Badaranii. Romantismul Termenul comportă sensuri largi. S-a extins în toată Europa şi aproape în toate ţările lumii. Lamartine. spontaneităţii cu tendinţa de evaziune în vis. Grigorescu.). 2.). Germania . fantasticul. Swift (Calatoriile lui Guliver). afirmându-se ca o reacţie faţa de clasicism. Reprezentanţi în literatura universală: V. Schumann. patriotic: I. al sensibilităţii. Verdi. folclor. Chopin. Gheorghe Lazar. Hangita etc. N. Puskin. grotescul. Schelley. A afirmat specificul naţional. regionalismelor a argoului. natură . Brahms. St. David. Iosif.Crusoe). Keats. romantismul şi preromatismul scriitorilor de la 1848-1870 . Paganini. Lermontov (Rusia). de Nrval (Franţa).D. în trecut. Mahler. romantismul posteminescian identificabil în curentele sămănătorism.P. romantismul eminescian considerat şi ca ultimă etapă a romantismului universal. Scott (Anglia). Th. . aspiraţia spre originalitate. Kogălniceanu. simbolism: Al. B. drama muzicala wagneriană. libertatea formelor. Byron. În muzica Schubert. Turner. folosirea antitezei în structura poeziei şi în conceperea personajelor. Bruckner. Heine. macabrul. al fanteziei supunându-se genului liric. Petru Maior. meditaţia. Rusia Radiscev (Calatorie de la Petersburg la Moscova). În cultura română: Şcoala Ardeleană: Samuil Micu. în exotism. inovaţii prozodice. Aman. Bălcescu. Schiller. personaje excepţionale în împrejurări excepţionale. În literatura română cunoaşte trei etape: 1. Italia. M. Wagner. D. Germania. Curentul a fost anticipat de preromantism. introducerea de noi specii: drama romantică. V. Rude. Russo. I. Berlioz. Apare liedul. Rădulescu. nuvela istorică. Weber. C. N. Rosenthal. istorice opuse tipurilor eterne şi abstracte ale clasicismului. Grimm (Germania). Musset. drama Nathan inteleptul etc. Caracteristici: introduce noi categorii estetice: urâtul. arhaismelor. Goga. Ecouri ale romantismului se regasesc şi în etapele ulterioare ale literaturii până astăzi.

Thackery. A aparut în Franţa. „Alge”. tipicul (împrejurari tipice. Realismul Termenul denumeşte concepţia artistică. literară care are ca preocupare reprezentarea obiectivă. propune un sistem de cunoastere continuind expresionismul si opunindu-se dadaismului. Naum. Gogol. veridică a realităţii. G. sceleratul.Romatismul poate fi considerat unul din curentele larg reprezentate în cultura universală. continuu al subconstientului. Se exalta psihanaliza. Trasaturi:crearea unei alte lumi. Tolstoi. a proectiilor onirice. Caragale. Salvator Dali. Paul Eluard. Lacques Prevert si pictorii – Max Ernst.arivistul. la mijlocul secolului al XIX-lea ca o reacţie antiromantică. lipsa idealizării. Marin Preda. A fost folosit pentru prima dată în 1850 aplicat cu intelesul modern în pictura lui Gustave Courbet. Călinescu. Dostoievski.a halucinatiilor. avarul. Spirit teribilist. Ibsen. stil sobru. inocentul. personaje realiste. a complexelor. Ch. Un rol deosebit l-au avut tezele filozofului francez Henri Bergson. iar în 1857 de romancierul Jules Hussan (Champfleury). Stendhal.L. Tehnica artistica – dicteul automat – spontan. Pablo Picasso. considerat şi teoreticianul realismului. Reprezentanti din literatura romana: Arghezi. Reprezentanţi în literatura universală: Balzac. negatevist-initiat de poetul francez Andre Breton. Liviu Rebreanu. tendinţa critică. Dikens. I. complexe . personaje tipice). În literatura română: Nicolae Filimon. Suprarealismul A fost teoretizat si practicat la revistele: „Urmuz”. Merime. Creangă. care a impus nume referentiale in literatura si arta:scriitorii – Louis Aragon. cultivarea lumii tulburi. Voronca. fara controlul actiunii. Flaubert. Bogza. Caracteristici: obiectivitatea. . I. Teodorescu etc. impersonal. Giorgio de Chirico etc.

În Germania. În literatura română: I. mai ales în Franţa . şi care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradiţional. în Suedia . naturalismul radicalizează principiile estetice ale realismului în direcţia reprezentării aspectelor dure. Naturaliştii au adoptat de asemenea tehnica descrierii detaliate de la predecesorii lor imediaţi. Hugo von Hofmannsthal. Delavrancea. Scriitorii naturalişti au fost influenţaţi de către teoria evoluţionistă a lui Charles Darwin. Martin du Gard (Franta) G. Anders Zorn. Caragiale. de Maupassant. Hauptmann (Germaia). Joris Karl Huysmans şi fraţii Goncourt. caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect. Peter Krojer. Giorgio Boldini. alcoolici. brutale ale realităţii. Dreiser (America ). Aceştia credeau că ereditatea unei persoane şi mediul decid caracterul acesteia. în Italia. . fidelitatea faţă de realitate a reprezentării artistice. De asemenea studiau elemente umane tarate. Rainer Maria Rilke. sau persoane alterate genetic de un mediu social viciat. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 şi 1886 . Rebreau. o mişcare literară proeminentă la sfârşitul secolului XIX în Franţa şi în restul Europei. Alţi autori francezi influenţaţi de Zola sunt Guy de Maupassant. B. criminali. Principalul susţinător al naturalismului a fost Émile Zola. preferând pictura în aer liber şi folosind o cromatică pură şi tuşeuri fine de penel pentru a simula lumina reală. Th. reprezentanţi ai impresionismului au fost Lovis Corinth şi Max Liebermann. Impresionismul Impresionismul este o mişcare artistică. mai mult decât asupra aspectului stabil şi conceptual al lucrurilor. Arthur Schnitzler. Simone Lega. St.Naturalism Naturalismul este o ramură a realismului.L. Adesea termenul naturalism este folosit de către criticii literari cu un sens mai general. care îl apropie de cel al termenului realism. G. L. realiştii. Reprezentanţi în literatura universală: E. În Franţa corespondentul impresionismului în literatură este de fapt simbolismul. Naturalismul considera că mediul socio cultural exercită o influenţă absolut covârşitoare în apariţia şi dezvoltarea personalităţii umane. asupra mobilităţii fenomenelor. Zola. Elementele naturaliste se găsesc în literatura română în unele nuvele ale lui Caragiale şi Delavrancea sau în proza lui Liviu Rebreanu. care a scris un tratat despre subiect ("Le roman experimental") şi a folosit stilul în multele sale romane. În timp ce realismul încearcă doar să descrie subiecţii aşa cum sunt ei în realitate. subliniind conformitatea cu natura.Observaţiile lor în materie de psihologie erau totuşi rudimentare având în vedere că psihologia se dezvoltă abia după apariţia teoriilor lui Sigmund Freud. A. Daudet. în Danemarca. manifestată la început în pictură. mai târziu şi în muzică.

în opoziţie cu civilizaţia urbană considerată a fi străină de realitatea românească. întemeiată în 1890 de avocatul şi jurnalistul Constantin Stere. Din dorinţa de a elibera poezia din chingile romantismului militau pentru poezia obţinută cu ajutorul meşteşugului. Constantin Stere şi Constantin Dobrogeanu Gherea s-au despărţit. Din cauza unor divergenţe doctrinare. Charles Leconte de Lisle. organică. François Coppée şi José María de Heredia. De fapt. Parnasianismul european este bine reprezentat de poeţii francezi: Théophile Gautier. Ion Agârbiceanu. Calistrat Sadoveanu. Constantin Stere s-a inspirat din doctrina curentului narodnicismului rusesc. Octavian Goga. care a fuzionat cu Partidul Naţional Liberal. gazelul etc. François Coppée. în spiritul curentelor tradiţionaliste care au debutat cu Junimismulanilor 1860 şi Sămănătorismul lui Nicolae Iorga. rondelul. Elementele acestei detaşări proveneau in foarte mare masura din Estetica lui Arthur Schopenhauer. Parnasianismul a apărut ca o reacţie (neo-clasică) la romantism. cultiva expresia impersonală. în timp ce al doilea s-a apropiat de marxism. raportată la peisaje exotice. Parnasienii erau o grupare de poeţi din Franţa secolului XIX ce şi-a tras denumirea de la revista în care publicau. Catulle Mendès. podoabele de interior). Sully Prudhomme. deci inorganică. de la cele polare la cele ecuatoriale. Parnasianismul Parnasianismul este denumirea unui curent literar de la sfârşitul secolului XIX. descriptivă. Parnasianismul promova: impersonalismul. Parnasul contemporan. Théodore de Banville . Reprezentanţi: Jean Bart. cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul. Mihail . a inclus poezii scrise de Charles Leconte de Lisle. SullyPrudhomme. tematica lor viza subiecte clasice sau exotice pe care le tratau cu o mare rigiditate a formei si cu o maximă detaşare a emoţiei. dar şi la obiecte de artă. pe care o exaltă ca fiind autentică. Gala Galaction. fiind o civilizaţie de import. şi lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte (nestematele. ornamentală şi cizelată. în care ţăranul şi satul tradiţional trebuiau să fie actorii principali ai dezvoltării.) şi a tiparelor prozodice alambicate. al mitologiilor. religiilor. cărora le consacra poezii de virtuozitate formală (sonet. Stere argumentează că singura formă socială şi politică viabilă în România sfârşitului de secol XIX nu putea fi decât viaţa rurală. de poeţii englezi: Austin Hogaş.Poporanismul Poporanismul este o ideologie tradiţională românească. natura obiectivată – în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor. José-Maria de Hérédia. metalele rare. Primul a format Partidul Social Democrat al Muncitorilor. Spiridon Popescu. rondo). elogiul civilizaţiilor (arhetipale şi interferenţiale). Théodore de Banville. Parnasienii erau de asemenea influentati de Théophile Gautier si de doctrina acestuia a "artei pentru artă". Stere a construit o ideologie în jurul conceptului de unicitate a civilizaţiei rurale româneşti. rondel. Publicată între anii 1866 si 1876. casa Muzelor înmitologia greacă. la rândul ei aceasta purtând numele muntelui Parnas. geografia lirică devenind planetară. Paul Verlaine. glosa. surprinderea spaţiilor exotice sau luxuriante.

Mircea Ciobanu. cenaclului şi revistei sale. de la August Graf von Platen la Stefan George . reprezentată de Kostis Palamas. cubismul – perceperea obiectelor. căci bardul de la Mirceşti era la curent cu orice noutate / mişcare literară franceză. Andriţoiu. Eugeniu Speranţia.Dobson. colajul poetic. Ilarie Hinoveanu. În literatura română. Arthur Rimbaud şi Paul Verlaine fac parte din acest curent. Nicolae Davidescu. Literatorul. Au fost incurajate: pictura abstracta. în «Pasteluri» de Vasile Alecsandri. functionalismul arhitectural. Gabriel Donna. Edmund Gosse. ce concureaza natura. de „noua şcoală de la Atena“. Alexandru Petroff. unde curentul şi-a avut „prima şcoală“ între 1866 şi 1880. Gheorghe Orleanu. Ion Acsan. prin contributia fundamentala la dezvoltarea artei moderne. între 1866 şi 1869. Se impune Constantin Brâncusi. stilizarea sculpturii.a sculpturii. de poeţii iberici având în frunte pe Ruben Dario. Eugen Dorcescu. Alexandru Obedenaru. . Artistul trebue sa fie creator de valori estetice. Al. armonia de senzatii cromatice. alături de simbolism. mod de exprimare. Ion Barbu. Poate cel mai idiosincratic dintre autorii parnasieni . potrivit căreia valoarea fiecărui obiect şi fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimat şi descifrat cu ajutorul simbolurilor. Rarişte. Constructivismul Grupat in jurul revistei „Contemporanul” condusa de I. direcţie promovată – în „simbioza parnasianism-simbolism”. sincretismul artelor. Mircea Demetriad. Olavo Bilac e un autor brazilian care a prelucrat versurile şi metrul poetic fara sa elimine complet emoţia poetică. de poeţii germani. Primele semne ale parnasianismului şi-au făcut apariţia în literatura română. Iuliu Cezar Săvescu. aproape sincron cu cele din Franţa. de manifestare propriu acestui curent Adesea se consideră că poeţi ca Charles Baudelaire.Vinea-milita pentru corespondentele dintre arta si spiritul contemporan al tehnologiei moderne. pictografia. dar prima veritabilă „şcoală“ parnasiano-simbolistă din literatura română se datorează lui Alexandru Macedonski. dar Stephane Mallarmé e cel care îl încarnează cel mai bine în poezie. încă din 1880 şi până în perioada interbelică. pe care le-a condus şi în primele două decenii ale secolului al XX-lea. Andrew Lang . inventind forme noi. Alţi parnasieni români sunt Ion Pillat. care se opunea naturalismului şi parnasianismului. parnasianismul a reprezentat o notabilă direcţie modernistă a poeziei noui / decadente. Parnasianismul nu s-a limitat doar la teritoriul european. D. Simbolismul Simbolismul a fost o mişcare artistică şi literară de la finele secolului XIX.

Albert Samain şi Jean Moréas. în care natura este definită drept un "templu de simboluri". Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Les Voyelles („Vocalele”).a sonorităţii verbale. raţionalistă. Ion Minulescu şi mai alesGeorge Bacovia. cu nuanţe expresioniste sau existenţialiste. sintetizat şi . simbolul oferind posibilitatea unei interpretări multiple. Jean Moréas vorbeşte despre o artă care va fi inamica declamaţiei. 2. cultivarea elementului muzical.vizuale). confuze. cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt puse în evidenţă stări sufleteşti vagi. Manifestul simbolist: În acel articol. a metaforelor rafinate şi preţioase şi a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic. La acestea adaugă folosirea cuvintelor rare.Definit în sens strict. care foloseşte poezia simbolistă drept pretext. marcată prin repetate răscoale. simbolismul reprezintă un cerc literar restrâns din care făceau parte poeţi cum ar fi Stuart Merrill. a didacticismului sau a falsei sensibilităţi şi proclamă că poezia trebuie să sugereze. Trăsăturile simbolismului literar: 1. el a fertilizat poezia modernă. 4. 3. plictiseală. La apariţia semănătorismului a contribuit şi interesul crescând care s-a manifestat în acea perioadă faţă de problema ţărănească. în ziarul Le Figaro. arta pentru artă. nu să descrie. Semănătorismul Semănătorismul (sau Sămănătorismul) este un curent ideologic şi literar constituit la începutul secolului XX în jurul revistei „Sămănătorul” (1901-1910). El a asimilat preocupări mai vechi. Alţi reprezentanţi sunt Ştefan Petică. pe care le-a definit. auditive. În literatura română. decadenta. existenţa sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzaţii. simbolismul pătrunde prin poemele şi textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. utilizarea simbolurilor. aflată în faza unei crize acute. Deşi simbolismul francez a durat foarte puţin. Pe drumul deschis de simbolism au păşit ulterior Arthur Rimbaud cu experieţa clarviziunii. pentru a crea o poezie metafizică. imaginea femeii.de melancolie. Principalul teoretician al acestui curent a fost Nicolae Iorga. negând gândirea ştiinţifică. un exemplu perfect de sinestezie literară şi Charles Baudelaire în poemul Correspondances(„Corespondenţe”). Ultimul a publicat manifestul mişcării în 1886. care au culminat cu răscoala din 1907. s-au născut tema lui Charles Baudelaire a corespondenţelor şi una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte. Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul. angoasele identitare ale Eului.

fiindcă nu mai era nevoie de funcţia pur descriptivă ale niciuneia din artele vizuale. Poziţia critică era întregită de preţuirea tradiţiilor istorice şi folclorice. Aceşti artişti modernişti au crezut cu tărie că . Moderniştii au crezut că prin refuzarea tradiţiei ar fi putut descoperi noi şi radicale feluri de a crea "un altfel de artă". Ion Agârbiceanu. Această tehnică a rezultat în creerea muzicii seriale a perioadei de după primul război mondial. vedeţi articolul despre postmodernism. Astfel.sunt elementele esenţiale ale artei vizuale. Duiliu Zamfirescu. tradiţionale – sistemul ierarhic de organizare a muzicii care a ghidat acest domeniu pentru mai bine de două secole şi jumătate – întrucât a descoperit un mod nou de a organiza sunetul. pe când alţii le văd ca două perioade ale aceleiaşi ere artistice. a valorilor naţionale. artistică şi ideatică care include artele vizuale. când artiştii s-au revoltat împotriva tradiţiilor academice şi istorice impuse şi considerate standard ale secolelor anterioare.teoretizat. muzica şi literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 .nu reprezentarea lumii naturale . Unii istorici ai artei împart secolul al XX-lea în perioada modernă şi cea postmodernă. sub direcţia lui George Coşbuc şi a lui Alexandru Vlahuţă. Modernismul Modernismul este o mişcare culturală. Nicolae Iorga a considerat opera lui Alexandru Vlahuţă drept un apogeu al semănătorismului. în prima lor fază şi Mihail Sadoveanu sau Liviu Rebreanu. Artiştii abstracţi. supunând criticii unele aspecte ale societăţii şi atrăgând atenţia asupra necesităţii culturalizării ţărănimii. Wassily Kandinsky. inspiraţi de mişcarea impresionistă şi de lucrările lui Paul Cézanne şi Edvard Munch. Dezvoltarea fotografiei a afectat puternic acest aspect al modernismului. Nici un scriitor remarcabil nu a fost integral sămănătorist. pentru arta după anii 1970. astfel încât putem vorbi mai curând despre colaboratori. George Coşbuc. arhitectura. începând cu cele alesecolului al XIV-lea şi culminând cu rigiditatea şi "osificarea" academismului secolului al 19-lea. Arnold Schoenberg a crezut în ignorarea armoniei tonale. a luptei de eliberare naţională etc. ca: Alexandru Vlahuţă.1914. Emil Gârleanu. Piet Mondrian şi Kazimir Malevich au încercat să redefinească arta ca şi aranjamentul culorii pure. bazat pe gruparea notelor în rânduri de câte douăsprezece. au pornit conceptual de la presupunerea că atât culoarea cât şi forma . Prezentul articol prezintă mişcarea care a început la finele secolului al XIX-lea. La 2 decembrie 1901 apare la Bucureşti primul număr al revistei „Sămănătorul”. Ştefan Octavian Iosif.

lumea de coşmar al lui T. utilizat pentru a descrie condiţia sau răspunsul la postmodernitate. În anumite privinţe. care se referă la toate fenomenele care au succedat modernităţii.a. I. se poate face referinţă la arhitectură postmodernă. postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entităţi ideale (numite metanaraţiuni) este slăbită prin procesul de fragmentare. fluide şi pe cele multiple. consumism. Diversele expresii ale postmodernismului provin. 1984). cultură postmodernă. filosofie postmodernă. pe măsură ce îşi dezvoltă sau rafinează stilul şi devine conştientă de sine şi ironică. literatură postmodernă. Spre deosebire de literatura postmodernă. de ordin intelectual. o etică. şi literatura modernă şi cea postmodernă explorează fragmentarismul în narare şi construcţia (exemplele moderniste. cultural. John Barth. renunţă la realitatea exterioară. Reprezentanti: I. Postmodernismul Postmodernismul este termenul de referinţă aplicat unei vaste game de evoluţii în domeniile de teorie critică.Voronca. Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”). Un termen înrudit este postmodernitatea. tehnologică sau celelalte condiţii care disting Epoca Modernă de tot ce a urmat după ea. sau filosofic la condiţia postmodernităţii. Sub raportul personajului. pentru a examina stări interioare de conştiinţă (exemplu modernist fiind „fluxul conştiinţei” în maniera Virginiei Woolf sau a lui James Joyce). artă. anti-eroii lui Knut Hamsun sau Samuel Beckett. cele două literaturi explorează subiectivismul. arhitectură. literatura postmodernă evită această criză.prin refuzarea reprezentărilor reale şi materiale.Barbu.S. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului. Postmodernismul. G. P. Postmodernitatea include un accent pe condiţia sociologică. C.Holban. Personajele torturate şi izolate.Steinu. postmodernismul atacă ideea unor universalii monolitice şi în schimb încurajează perspectivele fracturate. şi deconstrucţie. filozofie. academic. artistic. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o „neîncredere în metanaraţiuni” (Lyotard. În schimb. Eliot din Ţara pierdută fac loc în scrierile postmoderne unor naraţiuni deconstruite şi auto-reflexive din romanele scrise de John Fowles. În plus. se poate spune că literatura postmodernă nu se raportează la cea modernă. creaţia modernă a considerat fragmentarea şi extrema subiectivitate drept expresii ale unei crize existenţiale. unde naraţiunea descrie un fir epic tratat dintr-un punct de vedere obiectiv sau omniscient.Papadat-Bengescu s. V. De exemplu. sunt Virginia Woolf. ale unui conflict interior.Constantinescu. în viziunea acestuia.Calinescu. literatura modernă şi postmodernă reprezintă o ruptură de realismul de secol XIX. H. literatură şi cultură. operele dramaturgului suedez August Strindberg sau ale autorului italian Luigi Pirandello). sau Julian . G. A. pe de altă parte reprezintă un set de răspunsuri. arta va trece de faza materialistă şi va intra într-una spirituală.Petrescu. depăşesc sau sânt o reacţie a modernismului.Braescu. Împreună.

Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit. literar definit de spiritul creator postbelic. în jurul revistei „Gândirea”. metafore subtile şi expresie ermetică. la încurajarea preocupărilor folclorice şi etnografice. limbaj ambiguu. acesta din urmă fiind liderul generaţiei anilor '60. s-a dovedit predispus la culminări naţionaliste zise în mod eronat de-a dreapta. care este cel al războaielor şi să recupereze valorile şi modelele. Scriitorii neomodernişti doresc să se despartă de "spiritul veacului". născută din iluminism. Această nouă formă de manifestare a modernismului ce se prelungeşte până prin anii '60 este îndreptată cu faţa spre un trecut exemplar. Gândirismul are afinităţi cu alte curente tradiţionaliste din secolul XIX. Orientarea sa este spreOrtodoxie şi autohtonism. ce ascunde însă tragicul. naţionalismul şi unitatea naţională sub egida Ortodoxiei. Don De Lillo. Principalii exponenţi au fost trei importanţi colaboratori ai revistei: Radu Dragnea. Gândirismul Gândirismul este un curent ideologic care s-a format în România primelor decenii ale secolului XX. pe de o parte.Barnes. operele unor autori cum ar fi David Foster Wallace. Expresionismul . Neomodernismul Neomodernismul este un curent ideologic. de la care îşi trage numele. Paul Auster sau Thomas Pynchon în Gravity's Rainbow. iar pe de altă parte. la revelarea unor elemente de substrat. printre care cel mai relevant este Sămănătorismul lui Nicolae Iorga. satirizează societatea paranoidă a modernismului. caracterizat prin respingerea formelor grave şi prin redarea temelor grave într-o manieră ludică. însă se deosebeşte de acesta din urmă prin preocuparea excesivă faţă de rolul social şi cultural pe care ar trebui să-l joace credinţa ortodoxă. redeptând tradiţionalismul. Curentul gândirist a contribuit. Printre reprezentanţii de seamă ai ideologiei neomoderniste se numără Gellu Naum şi Nichita Stănescu. Între timp. Scriitorii generaţiei şaizeciste aveau o libertate interioară şi protestau împotriva realismului socialist. Pamfil Şeicaru şi Nichifor Crainic. Neomodernismul s-a conturat în doar 7 numere ale revistei "Albatros" editată în 1941 şi condusă de Geo Dumitrescu. de joc.

expresionismul nu a fost niciodată o şcoală în adevăratul sens al cuvântului. majoritatea poeziilor sau pieselor de teatru ale lui Lucian Blaga pot fi afiliate acestui curent. începând din 1933. olandezii Lambertus Zijl şi Kees van Dongen. expresionismul se impune mai mult ca un stil. finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum şi cehul Bohumil Kubista. În anul 1937 se organizează expoziţia "Arta degenerată": expresioniştii sunt prezentaţi aici ca duşmani ai regimului şi rasei germane. de linii frânte şi curbe. dar păstrează temele tradiţionale. o căutare a unei realităţi psihologice sau spirituale.1918.şi Franz Marc. Din fericire.U. În pofida programelor şi periodicilor sale. Revolta artiştilor a proclamat libertatea creatoare absolută şi primatul expresiei asupra formei. s-a reuşit recuperarea multor tablouri. în ciuda distrugerilor şi a războiului. Mişcarea. Max Pechstein . Expresionismul devine.acoperind perioada 1905 . Săptămâna luminată. Operele lor sunt confiscate şi excluse din muzee. Reprezentat de artişti foarte diferiţi. Paul Klee şi Wassily Kandinsky. Opera lor este caracterizată de o bizară distorsionare a realului. cu compozitori ca Arnold Schönberg şi Alban Berg. iar nu o înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în secvenţa lor logică. ţinta atacurilor naziste.Expresionismul îşi are originea în Germania (vezi: Expresionismul german). În literatură. termenul este leagat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce (vezi: tehnica fluxului conştiinţei. chiar dacă unele au fost deteriorate. (1921) şi Eugene O'Neill în Împăratul Jones (1921). Alţi dramaturgi. decât ca o mişcare artistică. incluzând pe Georg Kaiser. Numeroase opere literare româneşti au intrat în atingere cu expresionismul. Un alt exemplu ar putea fi piesa lui Mihai Săulescu. August Macke . Erich Heckel. cei mai cunoscuţi pictori expresionişti sunt norvegianul Edvard Munch. Rezultatul este o artă spectaculoasă din punct de vedere cromatic şi o estetică revoluţionară. rareori abordând revendicări politice sau sociale. cu celebrul său tablou Ţipătul. deşi termenul poate fi aplicat unui grup de dramaturgi germani din primele decenii ale secolului al XX-lea.grupul Die Brücke ("Puntea") dinDresda . expresionismul este adesea considerat o revoltă împotriva realismului sau naturalismului. Astfel. Vor adera mai târziu Emil Nolde. deşi a durat puţin timp. Opera „Săptămâna luminată” de Nicolae Brânzeu pe un libret de Constantin Pavel după .R. stream of consciousness). În afara Germaniei. caracterizată de culori ţipătoare. contrastante. Expresionismul este reacţia firească a unui grup de pictori germani la academism şi convenţii estetice rigide. de exemplu Karel Čapek în R. Ernst Toller şi Frank Wedekind. Revolta expresionistă propune o formulă nouă. de un ritm discontinuu. elveţianul Cuno Amiet. Este o revoluţie pur estetică. deşi nu erau afiliaţi curentului. dar şi la autoritarismul celui de-al doilea Reich. a dat un avânt substanţial modernizării teatrului european. au scris opere cu tentă expresionistă. Ele au fost redate patrimoniului universal şi iubitorilor de artă. ca o dovadă că violenţa nu poate învinge niciodată frumosul. poezia şi muzica. Karl Schmidt-Rottluff. fiind reprezentat de către Ernst Ludwig Kirchner.din jurul Almanahului Der Blaue Reiter ("Călăreţul albastru") din München . În roman. August Strindberg este considerat un precursor al mişcării expresioniste. În teatru. Acest stil va depăşi de altfel repede graniţele picturii: va cuprinde în sfera sa şi sculptura.

ea reliefează un tragism răscolitor. după 1990. etice sau sociale şi promovează o artă a imediatului şi a autenticităţii totale. De aceea un dadaism în stare pură este mai greu de descoperit. Într-un interviu cu Luigi Pirandello. integralismul proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice. pe atunci stat neutru. Astfel. Dadaismul Generaţia de artişti de după primul război mondial. „Punct”. Integralismul Integralismul este un curent literar românesc de avangardă din epoca interbelică bazat pe constructivism ce conţinea şi elemente de dadaism. în Zürich. decât prin idei estetice. Mihail Cosma(cunoscut şi sub numele de Claude Sernet) defineşte integralismul ca "o sinteză ştiinţifică şi obiectivă a tuturor eforturilor estetice încercate până în prezent (futurism. dadaismul este vizibil. unde alături de elemente suprarealiste se recunosc şi cele futuriste. În România. „Integral”. nicio Operă din ţară nu a înscris-o în repertoriul ei. de pildă. Caracteristica mişcării româneşti de avangardă literară este chiar eclectismul. ordine-eşentă constructivistă. în paginile revistei Integral. Ideile integralismului se regăsesc. organizatorul Cabaretului „Voltaire”. logice. toţi revoltaţii împotriva absurdităţii acestui conflict. Un dadaism mai marcat este vizibil în textele lui Saşa Pană.). Aceasta din urmă poate fi considerată prima operă românească de orientare expresionistă. se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara. cubism. expresionism.piesa lui Mihai Săulescu. totul pe fundamente constructiviste şi urmărind să reflecte viaţa intensă şi grandioasă a . manifestul dadaist a fost publicat într-un prim şi singur număr al revistei Cabaret Voltaire.P. Integraliştii urmăreau o "ordine-sinteză. Vrând să răspundă absurdului prin absurd. refugiaţii politici. Din nefericire. un paradox ce caracterizează şi alte curente de factură avangardistă. suprarealism etc. realizat cu o măiestrie uimitoare. în unele producţii poetice sau a unora din domeniul artelor plastice. clasică" (Ilarie Voronca). Intelectualii.”. „75 H. suprarealism sau futurism. cu premiera în 1943 la Opera Română din Bucureşti. ei îşi manifestă revolta mai curând prin provocare. dezertorii. publicate în reviste de avangardă precum: „unu”. confruntată pentru prima dată cu ororile unui război care nu dădea semne că s-ar apropia de sfârşit a fost una din cele mai radicale din istoria umanităţii. capitalaElveţiei. „Contimporanul”. parţial. Teoretizat de poetul Ilarie Voronca.

. publicat în primul număr al revistei Integral. planetă de stindarde. Filip Brunea-Fox. afirma: "Noi trăim definitiv sub semn citadin. Manifestul integralismului. O încrucişare de ere. uzine. dansul maşinilor pe glorii de bitum. Benjamin Fondane. Proletarii impun forme". economii inedite sunt construite. .secolului nostru bulversat de vitezele mecanicismului. Ion Călugăru. Stephan Roll. Reprezentanţi: Ilarie Voronca. Ritm-viteză.. prin inteligenţa rece a inginerului şi prin triumful sănătos al sportsmanului". Clase sociale coboară. Mihail Cosma.