CURENTE LITERARE Curentul literar este mişcarea de idei şi principii artistice care reuneţte scriitorii ce adera la aceleasşi concepţii

literare faţa de care se simt atraşi spiritual, înscriindu+se astfel în maniera literară respectivă. De obicei, ideile estetice şi literare ale unei astfel de grupări se fac publice printr-un manifest sau program literar. Umanismul Termenul de Umanism are două semnificaţii: Poziţie filozofică care pune omul şi valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine şi nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului şi moralităţii prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependenţa de credinţă, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelaţii divine. Umaniştii susţin moralitatea universală bazată pe condiţia umană ca loc comun, sugerând că soluţiile problemelor sociale şi culturale umane nu pot fi provincialiste. 2. Mişcare spirituală care stă la baza Renaşterii, apărută în Italia în secolul al XIVlea şi care s-a extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de reîntoarcerea la textele antichităţii greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viaţă, de gândire şi de creaţie artistică.
1.

Reprezentanţi în cultura universală: F. Petrarca, G. Boccaccio, Pico della Mirandola, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti - Italia; F. Rabelais, P. Ronsard - Franţa; Martin Luther Germania; Thomas Morus, W. Shakespeare - Anglia; Erasmus din Rotterdam supranumit prinţul umanismului - Ţările de Jos. În cultura română: Nicolaus Olahus - Transilvania, Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu; Udriste Năsturel, Nicolae Milescu, Simion Ştefan, Dosoftei, Antim Ivireanu, Grigore Ureche, Miron Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir. Ideile sustinute de cronicari: etnogeneza românească (originea română, unitatea şi continuitatea poporului nostru); lupta pentru independenţa naţională; reflecţia filozofică asupra condiţiei. Permanente ale umanismului în cultura română, după secolul al XVIII-lea: I.H. Rădulescu, M. Kogălniceanu, N. Bălcescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, G. Călinescu. Clasicismul Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: raţiunea domină sentimentele, caracterul moralizator acordând importanţă unor specii literare corespunzătoare (fabula, satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate de timp, loc şi acţiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de pudoare, rafinament, personaje oneste, morale.

proporţional. în concordanţă cu norme specifice (cele trei unităţi în dramaturgie). V. Voltaire.. Helvtius. generozitatea sau laşitatea. exprimând o atitudine estetică fundamentală ce se caracterizează prin tendinţa de a observa fenomenele în contextul universului şi de a le închega într-un sistem proporţional şi armonios. literară care s-a manifestat în Europa în secolul al XVIII-lea. sobrietatea. vitejia. perfecţiunea. Începutul se leagă de anul 1688 cand se votează în parlamentul Angliei Declaraţia drepturilor. Candid tragedii). Anglia . multilateral. al perfecţiunii formelor. La Fontaine. Budai Deleanu. tinde spre un tip ideal. Maioresc. definit ca atitudine estetică fundamentală de observare şi realizare a unui sistem armonios. Diderot (Cugetari filozofice. Rousseau. Voltaire (Brutus. unic – un model). stiinţifică. Nunta lui Figaro). toleranţa religioasă. la care au colaborat personalităţi ale culturii universale: Montesquieu. pictură.L. muzică. complet (ţip social – excepţional. stil înalt nu amestecul de stiluri. cultură. omul poate ajunge la o percepere raţională şi universală şi la stăpânirea de sine. B. corespunzător frumosului şi concordant cu norme rationale care impun tipuri model. Slavici. stabil. Diderot. Reprezentanţi în literatura universală: Corneille. Al. suveranitatea poporului. Prin: luminare. bună-înţelegere şi muncă. termenul se foloseşte şi pentru a denumi perfecţiunea. Alecsandri. Ţările unde se manifestă mai întai sunt Anglia şi Franţa. La Bruyere. arhitectură..Montesquieu (Scrisori persane). M. Boileau. natură se subordonează idealului uman – caracter moralizator. Curentul clasicismului. E. armonia. dHolbach. constituite în modele durabile şi care se pot regăsi în timp. Nepotul lui Rameau etc. sistem de guvernare prin monarhia luminată – republica. toleranţă. I. imitarea modelelor greco-romane. cultul pentru adevăr şi natural (în literatură). Mumuleanu. întâietatea raţiunii. infrumusetarea şi innobilarea naturii (în pictură). Trăsături: raţionalismul.).Daniel Defoe (Robinson . iluminismul va cunoaşte împliniri şi progrese deosebite prin realizarea strălucitei lucrări de sinteză filozofică. care fundamenteaza libertatea şi drepturile omului. promovarea virtutii – propunând un tip ideal de om virtuos. puritatea genurilor şi a speciilor literare. Prin extensie. Mollire. I. I. Eminescu. Se pun în circulaţie concepte ca: egalitatea şi dreptul natural. dominat de elementele frumosului. timp. emanciparea prin cultură şi educaţie a poporului. Odobescu. Zadig. Reprezentanţi în cultura universală: Franţa . Lovinescu. S-a manifestat în toate artele – literatură. avariţia. Trăsături: regula celor trei unităţi în dramaturgie (de loc. naivitatea.Se mai pot desprinde şi alte trăsături ale operei: simetria şi echilibrul compoziţiei. senin. Puritatea stilului. În Franţa. Curentul se defineşte ca o mişcare artistică şi literară care promovează ideile de echilibru şi armonie a fiinţei umane. echilibrat. Termenul comportă sensuri largi. spiritul laic. Racine. concizia şi rigoarea unor exprimări care capătă uneori caracter de sentinţă. estetică. idealul. acţiune). Creanga. Iluminismul Iluminismul este mişcarea filozofică. Beaumarchais (Barbierul din Sevilla. I. Cragiale. În literatura română: T. Cultivă trăsături distincte – curajul.P. estetică şi social-politică Enciclopedia. cunoscută şi sub denumirea de epoca luminilor sau luminism.

O. Afirma factorul emoţional al imaginaţiei. Leopardi (Italia). Grimm (Germania). regionalismelor a argoului. Ecouri ale romantismului se regasesc şi în etapele ulterioare ale literaturii până astăzi. În literatura română cunoaşte trei etape: 1. Strasuss au reprezentat şi postromantismul. Lamartine. Curentul a fost anticipat de preromantism. În artele plastice: Delacroix. 2. Gricault. Th. drama muzicala wagneriană. D. S-a extins în toată Europa şi aproape în toate ţările lumii. Mahler. romantismul şi preromatismul scriitorilor de la 1848-1870 . în trecut. Germania . Brahms. V. Dinicu Golescu. Iosif. În cultura română: Şcoala Ardeleană: Samuil Micu. natură . romantismul posteminescian identificabil în curentele sămănătorism. spontaneităţii cu tendinţa de evaziune în vis. grotescul. Bălcescu. M. al fanteziei supunându-se genului liric. considerată ca un manifest al romantismului european. 3. Italia. patriotic: I. al sensibilităţii. în Moldova: Gheorghe Asachi. Verdi. Vigny. I. fantasticul. iar în secolul al XIX-lea în Franţa. Paganini. J. folosirea antitezei în structura poeziei şi în conceperea personajelor.D. Kogălniceanu. Sincai. simbolism: Al.P.romantism vizionar. Musset. A afirmat specificul naţional. în exotism. David. Romantismul Termenul comportă sensuri largi. meditaţia. Goga. . în concordanta cu scopul urmărit. al subiectivităţii. mai ales în Anglia. N. cultivarea specificului naţional prin istorie. Haşdeu. În muzica Schubert. Swift (Calatoriile lui Guliver). Turner. Negruzzi. Alecsandri. Schiller. arhaismelor.). C. Hugo care publica Prefaţa la drama Cromwell (1827). Gh. B. Puskin. Germania. Macedonski. Chopin. introducerea de noi specii: drama romantică. Heine. Wagner. V. afirmându-se ca o reacţie faţa de clasicism. romantismul eminescian considerat şi ca ultimă etapă a romantismului universal. istorice opuse tipurilor eterne şi abstracte ale clasicismului. Gheorghe Lazar. Manzoni. Scott (Anglia). St. Rude. C. Al. aspiraţia spre originalitate. al pasiunii. Russo. Andrei Muresanu. primatul subiectivismului. G. Caracteristici: introduce noi categorii estetice: urâtul.). B. Byron. Rosenthal. Lermontov (Rusia). macabrul. Petru Maior. St. Berlioz. Italia Carlo Goldoni (Badaranii. Hangita etc. Grigorescu. Apare liedul. Odobescu. inovaţii prozodice. Budai. Bruckner. drama Nathan inteleptul etc. personaje excepţionale în împrejurări excepţionale. Rădulescu. Aman. Schumann. Carlova. R. Keats. libertatea formelor. Ceaikovski. Rusia Radiscev (Calatorie de la Petersburg la Moscova). Liszt. N. Delavrancea. diferite.Crusoe). folclor. Al. O. Schelley. G. Romantismul se constituie ca mişcare artistică la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Anglia şi Germania. Reprezentanţi în literatura universală: V. nuvela istorică. Bolintineanu. poemul filozofic. Weber. îmbogaţirea şi lărgirea limbii literare prin includerea limbii populare.H. de Nrval (Franţa).Lessig (Laocoon. Exprimă atitudinea estetică caracterizată prin relevarea aspectelor concrete.

Dostoievski. Reprezentanti din literatura romana: Arghezi. tipicul (împrejurari tipice. Reprezentanţi în literatura universală: Balzac. Pablo Picasso. negatevist-initiat de poetul francez Andre Breton. Thackery. Ch. personaje realiste. „Alge”.arivistul. veridică a realităţii. Călinescu. personaje tipice). Un rol deosebit l-au avut tezele filozofului francez Henri Bergson. cultivarea lumii tulburi. avarul. A fost folosit pentru prima dată în 1850 aplicat cu intelesul modern în pictura lui Gustave Courbet. Se exalta psihanaliza. Salvator Dali. Merime. Suprarealismul A fost teoretizat si practicat la revistele: „Urmuz”. Stendhal. a proectiilor onirice. Marin Preda. G. Gogol. . a complexelor. Flaubert. literară care are ca preocupare reprezentarea obiectivă. lipsa idealizării. Naum. Tolstoi.Romatismul poate fi considerat unul din curentele larg reprezentate în cultura universală.L. continuu al subconstientului. complexe . Caracteristici: obiectivitatea. stil sobru. Giorgio de Chirico etc. I. impersonal. inocentul. la mijlocul secolului al XIX-lea ca o reacţie antiromantică. Liviu Rebreanu. În literatura română: Nicolae Filimon. Bogza. sceleratul. Trasaturi:crearea unei alte lumi. care a impus nume referentiale in literatura si arta:scriitorii – Louis Aragon. Caragale. Paul Eluard. iar în 1857 de romancierul Jules Hussan (Champfleury). Voronca. Creangă. Tehnica artistica – dicteul automat – spontan. Dikens. tendinţa critică. Spirit teribilist. Realismul Termenul denumeşte concepţia artistică. fara controlul actiunii. I. Ibsen. propune un sistem de cunoastere continuind expresionismul si opunindu-se dadaismului.a halucinatiilor. considerat şi teoreticianul realismului. Teodorescu etc. A aparut în Franţa. Lacques Prevert si pictorii – Max Ernst.

subliniind conformitatea cu natura. Martin du Gard (Franta) G. Pictura impresionistă s-a dezvoltat în perioada cuprinsă între 1867 şi 1886 . Reprezentanţi în literatura universală: E. Hauptmann (Germaia). alcoolici. Dreiser (America ). St. Caragiale. Zola. care îl apropie de cel al termenului realism.Observaţiile lor în materie de psihologie erau totuşi rudimentare având în vedere că psihologia se dezvoltă abia după apariţia teoriilor lui Sigmund Freud. în Suedia . Simone Lega. Impresionismul Impresionismul este o mişcare artistică. G. de Maupassant. naturalismul radicalizează principiile estetice ale realismului în direcţia reprezentării aspectelor dure. Rebreau. În Franţa corespondentul impresionismului în literatură este de fapt simbolismul. manifestată la început în pictură. Giorgio Boldini. Alţi autori francezi influenţaţi de Zola sunt Guy de Maupassant. Anders Zorn. Scriitorii naturalişti au fost influenţaţi de către teoria evoluţionistă a lui Charles Darwin. În timp ce realismul încearcă doar să descrie subiecţii aşa cum sunt ei în realitate. În Germania. mai târziu şi în muzică. sau persoane alterate genetic de un mediu social viciat. o mişcare literară proeminentă la sfârşitul secolului XIX în Franţa şi în restul Europei. în Italia. Delavrancea. B. Daudet. Naturaliştii au adoptat de asemenea tehnica descrierii detaliate de la predecesorii lor imediaţi. fidelitatea faţă de realitate a reprezentării artistice. . brutale ale realităţii. De asemenea studiau elemente umane tarate. Peter Krojer. L. asupra mobilităţii fenomenelor. criminali. Adesea termenul naturalism este folosit de către criticii literari cu un sens mai general. reprezentanţi ai impresionismului au fost Lovis Corinth şi Max Liebermann. preferând pictura în aer liber şi folosind o cromatică pură şi tuşeuri fine de penel pentru a simula lumina reală. Aceştia credeau că ereditatea unei persoane şi mediul decid caracterul acesteia. Naturalismul considera că mediul socio cultural exercită o influenţă absolut covârşitoare în apariţia şi dezvoltarea personalităţii umane. Rainer Maria Rilke. în Danemarca. mai ales în Franţa . Arthur Schnitzler. care a scris un tratat despre subiect ("Le roman experimental") şi a folosit stilul în multele sale romane. Th. mai mult decât asupra aspectului stabil şi conceptual al lucrurilor. În literatura română: I. şi care marchează desprinderea artei moderne de academismul tradiţional. caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive produse de o scenă sau de un obiect. Joris Karl Huysmans şi fraţii Goncourt. Hugo von Hofmannsthal. Elementele naturaliste se găsesc în literatura română în unele nuvele ale lui Caragiale şi Delavrancea sau în proza lui Liviu Rebreanu. A.L. realiştii.Naturalism Naturalismul este o ramură a realismului. Principalul susţinător al naturalismului a fost Émile Zola.

tematica lor viza subiecte clasice sau exotice pe care le tratau cu o mare rigiditate a formei si cu o maximă detaşare a emoţiei. Théodore de Banville . François Coppée şi José María de Heredia. care a fuzionat cu Partidul Naţional Liberal. natura obiectivată – în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor. glosa. geografia lirică devenind planetară. Sully Prudhomme. Parnasul contemporan. Parnasienii erau o grupare de poeţi din Franţa secolului XIX ce şi-a tras denumirea de la revista în care publicau. religiilor. cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul. Parnasianismul promova: impersonalismul. Gala Galaction. Mihail . Constantin Stere s-a inspirat din doctrina curentului narodnicismului rusesc. a inclus poezii scrise de Charles Leconte de Lisle. Octavian Goga. în care ţăranul şi satul tradiţional trebuiau să fie actorii principali ai dezvoltării. cultiva expresia impersonală. Spiridon Popescu. dar şi la obiecte de artă. rondo). Théodore de Banville. Primul a format Partidul Social Democrat al Muncitorilor. Parnasianismul european este bine reprezentat de poeţii francezi: Théophile Gautier. fiind o civilizaţie de import. de la cele polare la cele ecuatoriale.Poporanismul Poporanismul este o ideologie tradiţională românească. Ion Agârbiceanu. Paul Verlaine. Constantin Stere şi Constantin Dobrogeanu Gherea s-au despărţit. organică. şi lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte (nestematele. metalele rare. Stere a construit o ideologie în jurul conceptului de unicitate a civilizaţiei rurale româneşti. Parnasienii erau de asemenea influentati de Théophile Gautier si de doctrina acestuia a "artei pentru artă". gazelul etc. casa Muzelor înmitologia greacă. José-Maria de Hérédia. François Coppée. rondel. rondelul. descriptivă. de poeţii englezi: Austin Hogaş. ornamentală şi cizelată. Calistrat Sadoveanu. podoabele de interior). Publicată între anii 1866 si 1876. în opoziţie cu civilizaţia urbană considerată a fi străină de realitatea românească. surprinderea spaţiilor exotice sau luxuriante. deci inorganică. Parnasianismul Parnasianismul este denumirea unui curent literar de la sfârşitul secolului XIX. Din cauza unor divergenţe doctrinare. raportată la peisaje exotice. al mitologiilor. Charles Leconte de Lisle. pe care o exaltă ca fiind autentică. De fapt. în spiritul curentelor tradiţionaliste care au debutat cu Junimismulanilor 1860 şi Sămănătorismul lui Nicolae Iorga. la rândul ei aceasta purtând numele muntelui Parnas. SullyPrudhomme. întemeiată în 1890 de avocatul şi jurnalistul Constantin Stere. Din dorinţa de a elibera poezia din chingile romantismului militau pentru poezia obţinută cu ajutorul meşteşugului.) şi a tiparelor prozodice alambicate. Reprezentanţi: Jean Bart. cărora le consacra poezii de virtuozitate formală (sonet. Elementele acestei detaşări proveneau in foarte mare masura din Estetica lui Arthur Schopenhauer. Catulle Mendès. Stere argumentează că singura formă socială şi politică viabilă în România sfârşitului de secol XIX nu putea fi decât viaţa rurală. în timp ce al doilea s-a apropiat de marxism. elogiul civilizaţiilor (arhetipale şi interferenţiale). Parnasianismul a apărut ca o reacţie (neo-clasică) la romantism.

prin contributia fundamentala la dezvoltarea artei moderne. unde curentul şi-a avut „prima şcoală“ între 1866 şi 1880. stilizarea sculpturii. Alexandru Petroff. sincretismul artelor. parnasianismul a reprezentat o notabilă direcţie modernistă a poeziei noui / decadente. . dar prima veritabilă „şcoală“ parnasiano-simbolistă din literatura română se datorează lui Alexandru Macedonski. Mircea Demetriad. reprezentată de Kostis Palamas. Andriţoiu.Vinea-milita pentru corespondentele dintre arta si spiritul contemporan al tehnologiei moderne. Eugen Dorcescu. cubismul – perceperea obiectelor. Simbolismul Simbolismul a fost o mişcare artistică şi literară de la finele secolului XIX. Literatorul. dar Stephane Mallarmé e cel care îl încarnează cel mai bine în poezie. Se impune Constantin Brâncusi. Alexandru Obedenaru. Au fost incurajate: pictura abstracta. Andrew Lang . de „noua şcoală de la Atena“. aproape sincron cu cele din Franţa. de manifestare propriu acestui curent Adesea se consideră că poeţi ca Charles Baudelaire. cenaclului şi revistei sale. alături de simbolism. Poate cel mai idiosincratic dintre autorii parnasieni .a sculpturii. între 1866 şi 1869. Eugeniu Speranţia. Al.Dobson. pictografia. Ion Barbu. Ilarie Hinoveanu. Parnasianismul nu s-a limitat doar la teritoriul european. În literatura română. Nicolae Davidescu. Mircea Ciobanu. Ion Acsan. care se opunea naturalismului şi parnasianismului. Iuliu Cezar Săvescu. căci bardul de la Mirceşti era la curent cu orice noutate / mişcare literară franceză. Constructivismul Grupat in jurul revistei „Contemporanul” condusa de I. Alţi parnasieni români sunt Ion Pillat. de la August Graf von Platen la Stefan George . Artistul trebue sa fie creator de valori estetice. armonia de senzatii cromatice. mod de exprimare. Olavo Bilac e un autor brazilian care a prelucrat versurile şi metrul poetic fara sa elimine complet emoţia poetică. pe care le-a condus şi în primele două decenii ale secolului al XX-lea. ce concureaza natura. Gheorghe Orleanu. Arthur Rimbaud şi Paul Verlaine fac parte din acest curent. încă din 1880 şi până în perioada interbelică. D. Primele semne ale parnasianismului şi-au făcut apariţia în literatura română. inventind forme noi. functionalismul arhitectural. Rarişte. de poeţii iberici având în frunte pe Ruben Dario. direcţie promovată – în „simbioza parnasianism-simbolism”. Edmund Gosse. de poeţii germani. potrivit căreia valoarea fiecărui obiect şi fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimat şi descifrat cu ajutorul simbolurilor. colajul poetic. în «Pasteluri» de Vasile Alecsandri. Gabriel Donna.

Definit în sens strict. simbolismul pătrunde prin poemele şi textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. pe care le-a definit. a metaforelor rafinate şi preţioase şi a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic. cultivarea elementului muzical. plictiseală. simbolul oferind posibilitatea unei interpretări multiple. În literatura română. confuze. raţionalistă. decadenta. sintetizat şi . Trăsăturile simbolismului literar: 1. Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Les Voyelles („Vocalele”). angoasele identitare ale Eului.de melancolie. Semănătorismul Semănătorismul (sau Sămănătorismul) este un curent ideologic şi literar constituit la începutul secolului XX în jurul revistei „Sămănătorul” (1901-1910). imaginea femeii. auditive. un exemplu perfect de sinestezie literară şi Charles Baudelaire în poemul Correspondances(„Corespondenţe”). 4. Deşi simbolismul francez a durat foarte puţin. cu nuanţe expresioniste sau existenţialiste. nu să descrie. Ion Minulescu şi mai alesGeorge Bacovia. 2. 3. Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul. care au culminat cu răscoala din 1907. care foloseşte poezia simbolistă drept pretext. Jean Moréas vorbeşte despre o artă care va fi inamica declamaţiei. La apariţia semănătorismului a contribuit şi interesul crescând care s-a manifestat în acea perioadă faţă de problema ţărănească. simbolismul reprezintă un cerc literar restrâns din care făceau parte poeţi cum ar fi Stuart Merrill. el a fertilizat poezia modernă. arta pentru artă. pentru a crea o poezie metafizică. în ziarul Le Figaro. Manifestul simbolist: În acel articol. aflată în faza unei crize acute. El a asimilat preocupări mai vechi. utilizarea simbolurilor. în care natura este definită drept un "templu de simboluri". Pe drumul deschis de simbolism au păşit ulterior Arthur Rimbaud cu experieţa clarviziunii. s-au născut tema lui Charles Baudelaire a corespondenţelor şi una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte. existenţa sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzaţii. marcată prin repetate răscoale. La acestea adaugă folosirea cuvintelor rare. cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt puse în evidenţă stări sufleteşti vagi.a sonorităţii verbale.vizuale). Albert Samain şi Jean Moréas. Principalul teoretician al acestui curent a fost Nicolae Iorga. Alţi reprezentanţi sunt Ştefan Petică. negând gândirea ştiinţifică. Ultimul a publicat manifestul mişcării în 1886. a didacticismului sau a falsei sensibilităţi şi proclamă că poezia trebuie să sugereze.

ca: Alexandru Vlahuţă. Modernismul Modernismul este o mişcare culturală.teoretizat. Ştefan Octavian Iosif. în prima lor fază şi Mihail Sadoveanu sau Liviu Rebreanu. Astfel. începând cu cele alesecolului al XIV-lea şi culminând cu rigiditatea şi "osificarea" academismului secolului al 19-lea. Nicolae Iorga a considerat opera lui Alexandru Vlahuţă drept un apogeu al semănătorismului. muzica şi literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 . inspiraţi de mişcarea impresionistă şi de lucrările lui Paul Cézanne şi Edvard Munch. fiindcă nu mai era nevoie de funcţia pur descriptivă ale niciuneia din artele vizuale. Aceşti artişti modernişti au crezut cu tărie că . a valorilor naţionale. artistică şi ideatică care include artele vizuale. arhitectura. când artiştii s-au revoltat împotriva tradiţiilor academice şi istorice impuse şi considerate standard ale secolelor anterioare. Emil Gârleanu. Nici un scriitor remarcabil nu a fost integral sămănătorist. au pornit conceptual de la presupunerea că atât culoarea cât şi forma . Ion Agârbiceanu.nu reprezentarea lumii naturale . sub direcţia lui George Coşbuc şi a lui Alexandru Vlahuţă. vedeţi articolul despre postmodernism. tradiţionale – sistemul ierarhic de organizare a muzicii care a ghidat acest domeniu pentru mai bine de două secole şi jumătate – întrucât a descoperit un mod nou de a organiza sunetul. astfel încât putem vorbi mai curând despre colaboratori. pentru arta după anii 1970. Arnold Schoenberg a crezut în ignorarea armoniei tonale. La 2 decembrie 1901 apare la Bucureşti primul număr al revistei „Sămănătorul”. Duiliu Zamfirescu. bazat pe gruparea notelor în rânduri de câte douăsprezece. Dezvoltarea fotografiei a afectat puternic acest aspect al modernismului. Moderniştii au crezut că prin refuzarea tradiţiei ar fi putut descoperi noi şi radicale feluri de a crea "un altfel de artă". pe când alţii le văd ca două perioade ale aceleiaşi ere artistice. Artiştii abstracţi. Unii istorici ai artei împart secolul al XX-lea în perioada modernă şi cea postmodernă.1914. Prezentul articol prezintă mişcarea care a început la finele secolului al XIX-lea. Această tehnică a rezultat în creerea muzicii seriale a perioadei de după primul război mondial. Wassily Kandinsky. supunând criticii unele aspecte ale societăţii şi atrăgând atenţia asupra necesităţii culturalizării ţărănimii. Poziţia critică era întregită de preţuirea tradiţiilor istorice şi folclorice. George Coşbuc. Piet Mondrian şi Kazimir Malevich au încercat să redefinească arta ca şi aranjamentul culorii pure. a luptei de eliberare naţională etc.sunt elementele esenţiale ale artei vizuale.

sau filosofic la condiţia postmodernităţii. cultură postmodernă.Petrescu. Sub raportul personajului. Postmodernismul. În plus. unde naraţiunea descrie un fir epic tratat dintr-un punct de vedere obiectiv sau omniscient. Împreună. literatura postmodernă evită această criză.a.Calinescu. C. sau Julian . literatura modernă şi postmodernă reprezintă o ruptură de realismul de secol XIX. pe de altă parte reprezintă un set de răspunsuri. filosofie postmodernă. John Barth. în viziunea acestuia. Personajele torturate şi izolate. postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entităţi ideale (numite metanaraţiuni) este slăbită prin procesul de fragmentare. Reprezentanti: I. consumism. operele dramaturgului suedez August Strindberg sau ale autorului italian Luigi Pirandello). renunţă la realitatea exterioară. H. arta va trece de faza materialistă şi va intra într-una spirituală. arhitectură.Voronca. De exemplu. anti-eroii lui Knut Hamsun sau Samuel Beckett. academic. I. tehnologică sau celelalte condiţii care disting Epoca Modernă de tot ce a urmat după ea.Braescu. filozofie. lumea de coşmar al lui T. cele două literaturi explorează subiectivismul. literatură şi cultură. care se referă la toate fenomenele care au succedat modernităţii. În anumite privinţe. postmodernismul atacă ideea unor universalii monolitice şi în schimb încurajează perspectivele fracturate. În schimb. literatură postmodernă. G. sunt Virginia Woolf. se poate spune că literatura postmodernă nu se raportează la cea modernă. pentru a examina stări interioare de conştiinţă (exemplu modernist fiind „fluxul conştiinţei” în maniera Virginiei Woolf sau a lui James Joyce).prin refuzarea reprezentărilor reale şi materiale.Barbu. Diversele expresii ale postmodernismului provin. Spre deosebire de literatura postmodernă. 1984). artă. şi deconstrucţie.Holban. de ordin intelectual. pe măsură ce îşi dezvoltă sau rafinează stilul şi devine conştientă de sine şi ironică. utilizat pentru a descrie condiţia sau răspunsul la postmodernitate. artistic. Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”).Constantinescu. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului. V. A. fluide şi pe cele multiple. G. Eliot din Ţara pierdută fac loc în scrierile postmoderne unor naraţiuni deconstruite şi auto-reflexive din romanele scrise de John Fowles. şi literatura modernă şi cea postmodernă explorează fragmentarismul în narare şi construcţia (exemplele moderniste. depăşesc sau sânt o reacţie a modernismului. se poate face referinţă la arhitectură postmodernă. Un termen înrudit este postmodernitatea. Postmodernitatea include un accent pe condiţia sociologică. P. Postmodernismul Postmodernismul este termenul de referinţă aplicat unei vaste game de evoluţii în domeniile de teorie critică. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o „neîncredere în metanaraţiuni” (Lyotard. cultural. ale unui conflict interior.S.Steinu.Papadat-Bengescu s. creaţia modernă a considerat fragmentarea şi extrema subiectivitate drept expresii ale unei crize existenţiale. o etică.

naţionalismul şi unitatea naţională sub egida Ortodoxiei. Orientarea sa este spreOrtodoxie şi autohtonism. ce ascunde însă tragicul. Scriitorii neomodernişti doresc să se despartă de "spiritul veacului". însă se deosebeşte de acesta din urmă prin preocuparea excesivă faţă de rolul social şi cultural pe care ar trebui să-l joace credinţa ortodoxă. Scriitorii generaţiei şaizeciste aveau o libertate interioară şi protestau împotriva realismului socialist. de joc. iar pe de altă parte. literar definit de spiritul creator postbelic. Gândirismul are afinităţi cu alte curente tradiţionaliste din secolul XIX. Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit. Don De Lillo. în jurul revistei „Gândirea”. Printre reprezentanţii de seamă ai ideologiei neomoderniste se numără Gellu Naum şi Nichita Stănescu. acesta din urmă fiind liderul generaţiei anilor '60. Neomodernismul Neomodernismul este un curent ideologic.Barnes. operele unor autori cum ar fi David Foster Wallace. la revelarea unor elemente de substrat. Între timp. satirizează societatea paranoidă a modernismului. Neomodernismul s-a conturat în doar 7 numere ale revistei "Albatros" editată în 1941 şi condusă de Geo Dumitrescu. printre care cel mai relevant este Sămănătorismul lui Nicolae Iorga. caracterizat prin respingerea formelor grave şi prin redarea temelor grave într-o manieră ludică. Expresionismul . Paul Auster sau Thomas Pynchon în Gravity's Rainbow. la încurajarea preocupărilor folclorice şi etnografice. limbaj ambiguu. care este cel al războaielor şi să recupereze valorile şi modelele. redeptând tradiţionalismul. Pamfil Şeicaru şi Nichifor Crainic. născută din iluminism. pe de o parte. de la care îşi trage numele. Gândirismul Gândirismul este un curent ideologic care s-a format în România primelor decenii ale secolului XX. Această nouă formă de manifestare a modernismului ce se prelungeşte până prin anii '60 este îndreptată cu faţa spre un trecut exemplar. s-a dovedit predispus la culminări naţionaliste zise în mod eronat de-a dreapta. Principalii exponenţi au fost trei importanţi colaboratori ai revistei: Radu Dragnea. metafore subtile şi expresie ermetică. Curentul gândirist a contribuit.

În pofida programelor şi periodicilor sale.şi Franz Marc. finlandezul Akseli Gallen-Kallela precum şi cehul Bohumil Kubista. deşi nu erau afiliaţi curentului. Este o revoluţie pur estetică. fiind reprezentat de către Ernst Ludwig Kirchner. Numeroase opere literare româneşti au intrat în atingere cu expresionismul. olandezii Lambertus Zijl şi Kees van Dongen. (1921) şi Eugene O'Neill în Împăratul Jones (1921). chiar dacă unele au fost deteriorate. Operele lor sunt confiscate şi excluse din muzee. Revolta artiştilor a proclamat libertatea creatoare absolută şi primatul expresiei asupra formei. Erich Heckel. au scris opere cu tentă expresionistă. Paul Klee şi Wassily Kandinsky. în ciuda distrugerilor şi a războiului.1918.acoperind perioada 1905 . a dat un avânt substanţial modernizării teatrului european. expresionismul este adesea considerat o revoltă împotriva realismului sau naturalismului. de un ritm discontinuu. În literatură. s-a reuşit recuperarea multor tablouri. stream of consciousness). deşi a durat puţin timp. Astfel. poezia şi muzica. Un alt exemplu ar putea fi piesa lui Mihai Săulescu. ca o dovadă că violenţa nu poate învinge niciodată frumosul. Opera lor este caracterizată de o bizară distorsionare a realului. Expresionismul devine. o căutare a unei realităţi psihologice sau spirituale.grupul Die Brücke ("Puntea") dinDresda . termenul este leagat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce (vezi: tehnica fluxului conştiinţei. Ernst Toller şi Frank Wedekind. Săptămâna luminată. În teatru. În roman. expresionismul nu a fost niciodată o şcoală în adevăratul sens al cuvântului. Acest stil va depăşi de altfel repede graniţele picturii: va cuprinde în sfera sa şi sculptura.Expresionismul îşi are originea în Germania (vezi: Expresionismul german). cu compozitori ca Arnold Schönberg şi Alban Berg. Max Pechstein . începând din 1933.R. Revolta expresionistă propune o formulă nouă. incluzând pe Georg Kaiser. Rezultatul este o artă spectaculoasă din punct de vedere cromatic şi o estetică revoluţionară. dar şi la autoritarismul celui de-al doilea Reich.din jurul Almanahului Der Blaue Reiter ("Călăreţul albastru") din München . iar nu o înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în secvenţa lor logică. Mişcarea. ţinta atacurilor naziste. elveţianul Cuno Amiet. Alţi dramaturgi. Karl Schmidt-Rottluff. Reprezentat de artişti foarte diferiţi. În afara Germaniei. dar păstrează temele tradiţionale. decât ca o mişcare artistică. caracterizată de culori ţipătoare. Ele au fost redate patrimoniului universal şi iubitorilor de artă. cei mai cunoscuţi pictori expresionişti sunt norvegianul Edvard Munch. deşi termenul poate fi aplicat unui grup de dramaturgi germani din primele decenii ale secolului al XX-lea. de exemplu Karel Čapek în R. August Macke . contrastante.U. de linii frânte şi curbe. expresionismul se impune mai mult ca un stil. majoritatea poeziilor sau pieselor de teatru ale lui Lucian Blaga pot fi afiliate acestui curent. cu celebrul său tablou Ţipătul. Opera „Săptămâna luminată” de Nicolae Brânzeu pe un libret de Constantin Pavel după . Expresionismul este reacţia firească a unui grup de pictori germani la academism şi convenţii estetice rigide. Din fericire. rareori abordând revendicări politice sau sociale. Vor adera mai târziu Emil Nolde. August Strindberg este considerat un precursor al mişcării expresioniste. În anul 1937 se organizează expoziţia "Arta degenerată": expresioniştii sunt prezentaţi aici ca duşmani ai regimului şi rasei germane.

refugiaţii politici. Intelectualii. suprarealism etc. nicio Operă din ţară nu a înscris-o în repertoriul ei. „Punct”. ea reliefează un tragism răscolitor.P. de pildă. cu premiera în 1943 la Opera Română din Bucureşti. logice. ordine-eşentă constructivistă. dadaismul este vizibil. În România. publicate în reviste de avangardă precum: „unu”. decât prin idei estetice. organizatorul Cabaretului „Voltaire”. Teoretizat de poetul Ilarie Voronca. unde alături de elemente suprarealiste se recunosc şi cele futuriste. capitalaElveţiei. De aceea un dadaism în stare pură este mai greu de descoperit.). Integralismul Integralismul este un curent literar românesc de avangardă din epoca interbelică bazat pe constructivism ce conţinea şi elemente de dadaism. în unele producţii poetice sau a unora din domeniul artelor plastice. Ideile integralismului se regăsesc. cubism. Astfel. expresionism. manifestul dadaist a fost publicat într-un prim şi singur număr al revistei Cabaret Voltaire. Din nefericire. se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara. Caracteristica mişcării româneşti de avangardă literară este chiar eclectismul. „Integral”. realizat cu o măiestrie uimitoare.”. Un dadaism mai marcat este vizibil în textele lui Saşa Pană. suprarealism sau futurism. în Zürich. pe atunci stat neutru. un paradox ce caracterizează şi alte curente de factură avangardistă. „Contimporanul”. integralismul proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice. „75 H. totul pe fundamente constructiviste şi urmărind să reflecte viaţa intensă şi grandioasă a . parţial. în paginile revistei Integral.piesa lui Mihai Săulescu. Aceasta din urmă poate fi considerată prima operă românească de orientare expresionistă. Vrând să răspundă absurdului prin absurd. Dadaismul Generaţia de artişti de după primul război mondial. dezertorii. ei îşi manifestă revolta mai curând prin provocare. Într-un interviu cu Luigi Pirandello. etice sau sociale şi promovează o artă a imediatului şi a autenticităţii totale. Mihail Cosma(cunoscut şi sub numele de Claude Sernet) defineşte integralismul ca "o sinteză ştiinţifică şi obiectivă a tuturor eforturilor estetice încercate până în prezent (futurism. Integraliştii urmăreau o "ordine-sinteză. după 1990. toţi revoltaţii împotriva absurdităţii acestui conflict. clasică" (Ilarie Voronca). confruntată pentru prima dată cu ororile unui război care nu dădea semne că s-ar apropia de sfârşit a fost una din cele mai radicale din istoria umanităţii.

Ion Călugăru. Clase sociale coboară. prin inteligenţa rece a inginerului şi prin triumful sănătos al sportsmanului". uzine. Manifestul integralismului.. Benjamin Fondane.. Mihail Cosma. economii inedite sunt construite.secolului nostru bulversat de vitezele mecanicismului. dansul maşinilor pe glorii de bitum. publicat în primul număr al revistei Integral. . Filip Brunea-Fox. Reprezentanţi: Ilarie Voronca. O încrucişare de ere. Proletarii impun forme". afirma: "Noi trăim definitiv sub semn citadin. Stephan Roll. Ritm-viteză. planetă de stindarde.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful