CURENTE LITERARE

Curentul literar este miscarea de idei si principii artistice care reunette scri
itorii
ce adera la aceleassi conceptii literare fata de care se simt atrasi spiritual, n
scriindu+se
astfel n maniera literara respectiva. De obicei, ideile estetice si literare ale
unei astfel de
grupari se fac publice printr-un manifest sau program literar.
Umanismul
Termenul de Umanism are doua semnificatii:
1.
Pozitie filozofica care pune omul si valorile umane mai presus de orice,
orientndu-se n special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea
suprema, este un scop n sine si nu un mijloc. Umanismul implica un devotament
pentru cautarea adevarului si moralitatii prin mijloace umane, n sprijinul
intereselor umane. Axndu-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul
respinge validitatea justificarilor transcendentale cum ar fi dependenta de
credinta, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelatii divine. Umanistii s
ustin
moralitatea universala bazata pe conditia umana ca loc comun, sugernd ca
solutiile problemelor sociale si culturale umane nu pot fi provincialiste.
2.
Miscare spirituala care sta la baza Renasterii, aparuta n Italia n secolul al XIVlea si care s-a extins n mod progresiv n Europa apuseana pna n secolul al
XVII-lea. Ea este marcata de rentoarcerea la textele antichitatii greco-romane,
care servesc ca modele ale modului de viata, de gndire si de creatie artistica.
Reprezentanti n cultura universala: F. Petrarca, G. Boccaccio, Pico della Mirando
la,
Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti -Italia; F. Rabelais, P. Ronsard -Fra
nta;
Martin Luther Germania; Thomas Morus, W. Shakespeare -Anglia; Erasmus din
Rotterdam supranumit printul umanismului -Tarile de Jos. n cultura romna: Nicolaus
Olahus -Transilvania, Stefan cel Mare, Neagoe Basarab, Constantin Brncoveanu;
Udriste Nasturel, Nicolae Milescu, Simion Stefan, Dosoftei, Antim Ivireanu, Grig
ore
Ureche, Miron Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Ion Neculce, Dimitrie
Cantemir. Ideile sustinute de cronicari: etnogeneza romneasca (originea romna,
unitatea si continuitatea poporului nostru); lupta pentru independenta nationala
; reflectia
filozofica asupra conditiei. Permanente ale umanismului n cultura romna, dupa seco
lul
al XVIII-lea: I.H. Radulescu, M. Kogalniceanu, N. Balcescu, Bogdan Petriceicu Ha
sdeu,
Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Vasile Prvan, G. Calinescu.
Clasicismul
Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: ratiunea domina
sentimentele, caracterul moralizator acordnd importanta unor specii literare
corespunzatoare (fabula, satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere:
caracterul
avarului (Arpagon), unitate de timp, loc si actiune (un singur cadru, timp scurt
, maxim
24h, un singur plan), exces de pudoare, rafinament, personaje oneste, morale.

Se mai pot desprinde si alte trasaturi ale operei: simetria si echilibrul compoz
itiei,
concizia si rigoarea unor exprimari care capata uneori caracter de sentinta... T
ermenul
comporta sensuri largi, exprimnd o atitudine estetica fundamentala ce se caracter
izeaza
prin tendinta de a observa fenomenele n contextul universului si de a le nchega ntr
-un
sistem proportional si armonios, corespunzator frumosului si concordant cu norme
rationale care impun tipuri model, perfectiunea, idealul. Curentul se defineste
ca o
miscare artistica si literara care promoveaza ideile de echilibru si armonie a f
iintei umane,
constituite n modele durabile si care se pot regasi n timp.
Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetica fundamentala de observare
si
realizare a unui sistem armonios, stabil, proportional, dominat de elementele fr
umosului,
n concordanta cu norme specifice (cele trei unitati n dramaturgie), tinde spre un
tip
ideal, echilibrat, senin, al perfectiunii formelor. S-a manifestat n toate artele
literatura,
pictura, muzica, arhitectura. Trasaturi: regula celor trei unitati n dramaturgie
(de loc,
timp, actiune); puritatea genurilor si a speciilor literare; ntietatea ratiunii; i
mitarea
modelelor greco-romane; cultul pentru adevar si natural (n literatura), infrumuse
tarea si
innobilarea naturii (n pictura); promovarea virtutii
propunnd un tip ideal de om
virtuos, multilateral, complet (tip social exceptional, unic
un model); natura s
e
subordoneaza idealului uman
caracter moralizator. Cultiva trasaturi distincte
cu
rajul,
vitejia, generozitatea sau lasitatea, avaritia, naivitatea. Puritatea stilului,
sobrietatea, stil
nalt nu amestecul de stiluri. Prin extensie, termenul se foloseste si pentru a de
numi
perfectiunea, armonia.
Reprezentanti n literatura universala: Corneille, Racine, Mollire, Boileau, La
Fontaine, La Bruyere. n literatura romna: T. Maioresc, E. Lovinescu, I. Budai Dele
anu,
V. Alecsandri, Al. Odobescu, B.P. Mumuleanu, M. Eminescu, I. Creanga, I.L. Cragi
ale, I.
Slavici.
Iluminismul
Iluminismul este miscarea filozofica, stiintifica, estetica, literara care s-a m
anifestat n
Europa n secolul al XVIII-lea, cunoscuta si sub denumirea de epoca luminilor sau
luminism. Tarile unde se manifesta mai ntai sunt Anglia si Franta. nceputul se lea
ga de
anul 1688 cand se voteaza n parlamentul Angliei Declaratia drepturilor, care
fundamenteaza libertatea si drepturile omului. n Franta, iluminismul va cunoaste
mpliniri si progrese deosebite prin realizarea stralucitei lucrari de sinteza fil
ozofica,

estetica si social-politica Enciclopedia, la care au colaborat personalitati ale

culturii
universale: Montesquieu, Voltaire, Rousseau, Diderot, dHolbach, Helvtius.
Trasaturi: rationalismul, spiritul laic, toleranta religioasa, emanciparea prin
cultura si
educatie a poporului. Se pun n circulatie concepte ca: egalitatea si dreptul natu
ral,
suveranitatea poporului, sistem de guvernare prin monarhia luminata
republica. P
rin:
luminare, toleranta, cultura, buna-ntelegere si munca, omul poate ajunge la o per
cepere
rationala si universala si la stapnirea de sine.
Reprezentanti n cultura universala: Franta -Montesquieu (Scrisori persane), Volta
ire
(Brutus, Zadig, Candid tragedii), Diderot (Cugetari filozofice, Nepotul lui Rame
au etc.),
Beaumarchais (Barbierul din Sevilla, Nunta lui Figaro); Anglia -Daniel Defoe (Ro
binson

Crusoe), J. Swift (Calatoriile lui Guliver); Germania -Lessig (Laocoon, drama Na

than
inteleptul etc.); Italia Carlo Goldoni (Badaranii, Hangita etc.); Rusia Radiscev
(Calatoriede la Petersburg la Moscova); n cultura romna: Scoala Ardeleana: Samuil
Micu, Petru
Maior, Gh. Sincai, I. Budai; Gheorghe Lazar, Dinicu Golescu, n Moldova: Gheorghe
Asachi.
Romantismul
Termenul comporta sensuri largi, diferite, n concordanta cu scopul urmarit,
afirmndu-se ca o reactie fata de clasicism. Exprima atitudinea estetica caracteri
zata prin
relevarea aspectelor concrete, istorice opuse tipurilor eterne si abstracte ale
clasicismului.
Afirma factorul emotional al imaginatiei, al sensibilitatii, al subiectivitatii,
spontaneitatii
cu tendinta de evaziune n vis, n trecut, n exotism.
Romantismul se constituie ca miscare artistica la sfrsitul secolului al XVIII-lea
n
Anglia si Germania, iar n secolul al XIX-lea n Franta. S-a extins n toata Europa si
aproape n toate tarile lumii. Curentul a fost anticipat de preromantism. A afirma
t
specificul national, mai ales n Anglia, Germania, Italia.
Caracteristici: introduce noi categorii estetice: urtul, grotescul, macabrul, fan
tasticul,
aspiratia spre originalitate, libertatea formelor, introducerea de noi specii: d
rama
romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica, inovatii prozodice; pri
matul
subiectivismului, al pasiunii, al fanteziei supunndu-se genului liric; cultivarea
specificului national prin istorie, folclor, natura ; folosirea antitezei n struc
tura poeziei si
n conceperea personajelor; mbogatirea si largirea limbii literare prin includerea
limbii
populare, arhaismelor, regionalismelor a argoului; personaje exceptionale n mpreju
rari
exceptionale.
Reprezentanti n literatura universala: V. Hugo care publica Prefata la drama
Cromwell (1827), considerata ca un manifest al romantismului european; Lamartine
,
Vigny, Musset, G. de Nrval (Franta); Schiller, Heine, Grimm (Germania); Byron,
Schelley, Keats, Scott (Anglia); Manzoni, Leopardi (Italia), Puskin, Lermontov (
Rusia).
n literatura romna cunoaste trei etape:
1.
romantismul si preromatismul scriitorilor de la 1848-1870 -romantism vizionar,
patriotic: I.H. Radulescu, V. Carlova, N. Balcescu, C. Negruzzi, M.
Kogalniceanu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Al. Russo, Andrei Muresanu, Al.
Odobescu, B.P. Hasdeu;
2.
romantismul eminescian considerat si ca ultima etapa a romantismului universal;

3.
romantismul posteminescian identificabil n curentele samanatorism, simbolism:
Al. Macedonski, O. Goga, St. O. Iosif, B. St. Delavrancea.
Ecouri ale romantismului se regasesc si n etapele ulterioare ale literaturii pnaas
tazi. n artele plastice: Delacroix, Gricault, David, Rude, Turner, C.D. Rosenthal
,
Th. Aman, N. Grigorescu. n muzica Schubert, Schumann, Brahms, Chopin,
Ceaikovski, Verdi, Wagner, Berlioz, Paganini, Liszt, Weber, Bruckner, G. Mahler,
R.
Strasuss au reprezentat si postromantismul. Apare liedul, drama muzicala wagneri
ana.

Romatismul poate fi considerat unul din curentele larg reprezentate n cultura

universala.
Realismul
Termenul denumeste conceptia artistica, literara care are ca preocupare reprezen
tarea
obiectiva, veridica a realitatii. A aparut n Franta, la mijlocul secolului al XIX
-lea ca o
reactie antiromantica. A fost folosit pentru prima data n 1850 aplicat cu inteles
ul modern
n pictura lui Gustave Courbet, iar n 1857 de romancierul Jules Hussan (Champfleury
),
considerat si teoreticianul realismului.
Caracteristici: obiectivitatea, tipicul (mprejurari tipice, personaje tipice), te
ndinta
critica; personaje realiste, complexe -arivistul, avarul, sceleratul, inocentul;
lipsa
idealizarii; stil sobru, impersonal.
Reprezentanti n literatura universala: Balzac, Merime, Stendhal, Thackery, Flaube
rt,
Ch. Dikens, Tolstoi, Dostoievski, Ibsen, Gogol. n literatura romna: Nicolae Filimo
n, I.
Creanga, I.L. Caragale, Liviu Rebreanu, G. Calinescu, Marin Preda.
Suprarealismul
A fost teoretizat si practicat la revistele:

Urmuz ,

Alge .

Spirit teribilist, negatevist-initiat de poetul francez Andre Breton, care a imp

us nume
referentiale in literatura si arta:scriitorii
Louis Aragon, Paul Eluard, Lacques
Prevert si
pictorii Max Ernst, Salvator Dali, Pablo Picasso, Giorgio de Chirico etc.
Tehnica artistica
dicteul automat
spontan, continuu al subconstientului, fara
controlul actiunii. Se exalta psihanaliza, cultivarea lumii tulburi, a complexel
or, a
proectiilor onirice,a halucinatiilor. Un rol deosebit l-au avut tezele filozoful
ui francez
Henri Bergson.
Trasaturi:crearea unei alte lumi, propune un sistem de cunoastere continuind
expresionismul si opunindu-se dadaismului.
Reprezentanti din literatura romana: Arghezi, Bogza, Voronca, Naum, Teodorescu e
tc.

Naturalism
Naturalismul este o ramura a realismului, o miscare literara proeminenta la
sfrsitul secolului XIX n Franta si n restul Europei.
Scriitorii naturalisti au fost influentati de catre teoria evolutionista a lui C
harles
Darwin. Acestia credeau ca ereditatea unei persoane si mediul decid caracterul a
cesteia.
n timp ce realismul ncearca doar sa descrie subiectii asa cum sunt ei n realitate,
naturalismul radicalizeaza principiile estetice ale realismului n directia reprez
entarii
aspectelor dure, brutale ale realitatii.
Naturalismul considera ca mediul socio cultural exercita o influenta absolut
covrsitoare n aparitia si dezvoltarea personalitatii umane. De asemenea studiau
elemente umane tarate, alcoolici, criminali, sau persoane alterate genetic de un
mediu
social viciat.Observatiile lor n materie de psihologie erau totusi rudimentare avn
d n
vedere ca psihologia se dezvolta abia dupa aparitia teoriilor lui Sigmund Freud.
Naturalistii au adoptat de asemenea tehnica descrierii detaliate de la predeceso
rii lor
imediati, realistii.
Principalul sustinator al naturalismului a fost mile Zola, care a scris un tratat
despre subiect ("Le roman experimental") si a folosit stilul n multele sale roman
e. Alti
autori francezi influentati de Zola sunt Guy de Maupassant, Joris Karl
Huysmans si fratii Goncourt.
Elementele naturaliste se gasesc n literatura romna n unele nuvele ale
lui Caragiale si Delavrancea sau n proza lui Liviu Rebreanu. Adesea
termenul naturalism este folosit de catre criticii literari cu un sens mai gener
al, care l
apropie de cel al termenului realism, subliniind conformitatea cu natura, fideli
tatea fata
de realitate a reprezentarii artistice.
Reprezentanti n literatura universala: E. Zola, G. de Maupassant, A. Daudet,
Martin du Gard (Franta) G. Hauptmann (Germaia); Th. Dreiser (America ); n literat
ura
romna: I.L. Caragiale, B. St. Delavrancea, L. Rebreau.
Impresionismul
Impresionismul este o miscare artistica, manifestata la nceput n pictura, mai
trziu si n muzica, mai ales n Franta , si care marcheaza desprinderea artei moderne
de
academismul traditional. Pictura impresionista s-a dezvoltat n perioada cuprinsa
ntre 1867 si 1886 , caracterizata prin concentrarea asupra impresiilor fugitive p
roduse de
o scena sau de un obiect, asupra mobilitatii fenomenelor, mai mult dect asupra
aspectului stabil si conceptual al lucrurilor, prefernd pictura n aer liber si fol
osind o
cromatica pura si tuseuri fine de penel pentru a simula lumina reala.

n Germania, reprezentanti ai impresionismului au fost Lovis Corinth si Max

Liebermann, n Italia, Giorgio Boldini, Simone Lega, n Danemarca, Peter Krojer,
n Suedia , Anders Zorn. Arthur Schnitzler, Hugo von Hofmannsthal, Rainer Maria
Rilke. n Franta corespondentul impresionismului n literatura este de fapt simbolis
mul.

Poporanismul
Poporanismul este o ideologie traditionala romneasca, ntemeiata n 1890 de
avocatul si jurnalistul Constantin Stere, n spiritul curentelor traditionaliste c
are au
debutat cu Junimismulanilor 1860 si Samanatorismul lui Nicolae Iorga. Stere a co
nstruit
o ideologie n jurul conceptului de unicitate a civilizatiei rurale romnesti, pe ca
re o
exalta ca fiind autentica, organica, n opozitie cu civilizatia urbana considerata
a fi straina
de realitatea romneasca, fiind o civilizatie de import, deci inorganica. Stere
argumenteaza ca singura forma sociala si politica viabila n Romnia sfrsitului de se
col
XIX nu putea fi dect viata rurala, n care taranul si satul traditional trebuiau sa
fie actorii
principali ai dezvoltarii. De fapt, Constantin Stere s-a inspirat din doctrina
curentului narodnicismului rusesc. Din cauza unor divergente doctrinare, Constan
tin
Stere si Constantin Dobrogeanu Gherea s-au despartit. Primul a format Partidul S
ocial
Democrat al Muncitorilor, care a fuzionat cu Partidul National Liberal, n timp ce
al
doilea s-a apropiat de marxism.
Reprezentanti: Jean Bart, Spiridon Popescu, Calistrat Hogas, Mihail
Sadoveanu, Gala Galaction, Octavian Goga, Ion Agrbiceanu.
Parnasianismul
Parnasianismul este denumirea unui curent literar de la sfrsitul secolului XIX.
Parnasianismul a aparut ca o reactie (neo-clasica) la romantism, cultiva expresi
a
impersonala, descriptiva, ornamentala si cizelata, raportata la peisaje exotice,
dar si la
obiecte de arta, carora le consacra poezii de virtuozitate formala (sonet, ronde
l, rondo).
Parnasianismul promova: impersonalismul; natura obiectivata
n viziuni
ntemeiate pe receptarea strict senzoriala a lucrurilor; cultivarea formelor fixe
de poezie
(sonetul, rondelul, glosa, gazelul etc.) si a tiparelor prozodice alambicate; el
ogiul
civilizatiilor (arhetipale si interferentiale), al mitologiilor, religiilor, geo
grafia lirica
devenind planetara; surprinderea spatiilor exotice sau luxuriante, de la cele po
lare la cele
ecuatoriale, si lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere nalte (nestematele, met
alele rare,
podoabele de interior).
Parnasienii erau o grupare de poeti din Franta secolului XIX ce si-a tras
denumirea de la revista n care publicau, Parnasul contemporan, la rndul ei aceasta
purtnd numele muntelui Parnas, casa Muzelor nmitologia greaca. Publicata ntre anii
1866 si 1876, a inclus poezii scrise de Charles Leconte de Lisle, Thodore de
Banville , Sully Prudhomme, Paul Verlaine, Franois Coppe si Jos Mara de Heredia.
Parnasienii erau de asemenea influentati de Thophile Gautier si de doctrina

acestuia a "artei pentru arta". Din dorinta de a elibera poezia din chingile rom
antismului
militau pentru poezia obtinuta cu ajutorul mestesugului, tematica lor viza subie
cte clasice
sau exotice pe care le tratau cu o mare rigiditate a formei si cu o maxima detas
are a
emotiei. Elementele acestei detasari proveneau in foarte mare masura din Estetic
a lui
Arthur Schopenhauer.
Parnasianismul european este bine reprezentat de poetii francezi: Thophile
Gautier, Thodore de Banville, Charles Leconte de Lisle, Jos-Maria de Hrdia, SullyPrudhomme, Franois Coppe, Catulle Mends, de poetii englezi: Austin

Dobson, Edmund Gosse, Andrew Lang , de poetii germani, de la August Graf von
Platen la Stefan George , de poetii iberici avnd n frunte pe Ruben Dario, de
scoala de la Atena , reprezentata de Kostis Palamas.

noua

Parnasianismul nu s-a limitat doar la teritoriul european. Poate cel mai

idiosincratic dintre autorii parnasieni , Olavo Bilac e un autor brazilian care
a prelucrat
versurile si metrul poetic fara sa elimine complet emotia poetica.
n literatura romna, nca din 1880 si pna n perioada interbelica, alaturi
de simbolism, parnasianismul a reprezentat o notabila directie modernista a poez
iei noui /
decadente, directie promovata
n simbioza parnasianism-simbolism . Primele semne
ale parnasianismului si-au facut aparitia n literatura romna, ntre 1866 si 1869, n
Pasteluri de Vasile Alecsandri, aproape sincron cu cele din Franta, unde curentul
si-a
avut prima scoala ntre 1866 si 1880, caci bardul de la Mircesti era la curent cu or
ice
noutate / miscare literara franceza; dar prima veritabila scoala parnasiano-simbol
ista
din literatura romna se datoreaza lui Alexandru Macedonski, cenaclului si reviste
i sale,
Literatorul, pe care le-a condus si n primele doua decenii ale secolului al XX-le
a.
Alti parnasieni romni sunt Ion Pillat, Ion Barbu, Nicolae Davidescu, Mircea
Demetriad, Gabriel Donna, Alexandru Obedenaru, Gheorghe Orleanu, Alexandru Petro
ff,
Iuliu Cezar Savescu, Eugeniu Sperantia, D. Rariste, Ion Acsan, Al. Andritoiu, Mi
rcea
Ciobanu, Eugen Dorcescu, Ilarie Hinoveanu.
Constructivismul
Grupat in jurul revistei Contemporanul condusa de I.Vinea-milita pentru
corespondentele dintre arta si spiritul contemporan al tehnologiei moderne, inve
ntind
forme noi, ce concureaza natura. Artistul trebue sa fie creator de valori esteti
ce. Au fost
incurajate: pictura abstracta, armonia de senzatii cromatice, cubismul
percepere
a
obiectelor, stilizarea sculpturii, sincretismul artelor; pictografia, colajul po
etic,
functionalismul arhitectural.
Se impune Constantin Brncusi, prin contributia fundamentala la dezvoltarea artei
moderne,a sculpturii.
Simbolismul
Simbolismul a fost o miscare artistica si literara de la finele secolului XIX, c
are se
opunea naturalismului si parnasianismului, potrivit careia valoarea fiecarui obi
ect si
fenomen din lumea nconjuratoare poate fi exprimat si descifrat cu ajutorul simbol
urilor;
mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent
Adesea se considera ca poeti ca Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud si Paul

Verlaine fac parte din acest curent, dar Stephane Mallarm e cel care l ncarneaza ce
l
mai bine n poezie.

Definit n sens strict, simbolismul reprezinta un cerc literar restrns din care
faceau parte poeti cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain si Jean Moras. Ultimul
a
publicat manifestul miscarii n 1886, n ziarul Le Figaro.
Manifestul simbolist: n acel articol, Jean Moras vorbeste despre o arta care va fi
inamica declamatiei, a didacticismului sau a falsei sensibilitati si proclama ca
poezia
trebuie sa sugereze, nu sa descrie. La acestea adauga folosirea cuvintelor rare,
a
metaforelor rafinate si pretioase si a versurilor impare ce ar permite rennoirea
limbajului
poetic.
Desi simbolismul francez a durat foarte putin, el a fertilizat poezia moderna,
negnd gndirea stiintifica, rationalista. Pe drumul deschis de simbolism au pasit u
lterior
Arthur Rimbaud cu experieta clarviziunii, s-au nascut tema lui Charles Baudelair
e a
corespondentelor si una din temele poeziei lui Stephane Mallarm n care lumea ntreag
a
e doar o imensa carte.
Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale E
ului,
imaginea femeii, decadenta, arta pentru arta.
Manifestul simbolist a fost ulterior pus n versuri de Arthur Rimbaud n
poemul Les Voyelles ( Vocalele ), un exemplu perfect de sinestezie literara si Charl
es
Baudelaire n poemul Correspondances( Corespondente ), n care natura este definita
drept un "templu de simboluri".
n literatura romna, simbolismul patrunde prin poemele si textele teoretice ale
lui Alexandru Macedonski. Alti reprezentanti sunt Stefan Petica, Ion Minulescu s
i mai
alesGeorge Bacovia, care foloseste poezia simbolista drept pretext, pentru a cre
a o poezie
metafizica, cu nuante expresioniste sau existentialiste.
Trasaturile simbolismului literar:
1.
utilizarea simbolurilor, simbolul oferind posibilitatea unei interpretari multip
le.
2.
cultivarea sugestiei cu ajutorul careia sunt puse n evidenta stari sufletesti vag
i,
confuze,de melancolie, plictiseala.
3.
cultivarea elementului muzical,a sonoritatii verbale.
4.
existenta sinesteziei (perceperea simultana a unui ansamblu de senzatii,
auditive,vizuale).
Semanatorismul
Semanatorismul (sau Samanatorismul) este un curent ideologic si literar constitu
it

la nceputul secolului XX n jurul revistei Samanatorul (1901-1910). La aparitia

semanatorismului a contribuit si interesul crescnd care s-a manifestat n acea peri
oada
fata de problema taraneasca, aflata n faza unei crize acute, marcata prin repetat
e
rascoale, care au culminat cu rascoala din 1907. Principalul teoretician al aces
tui curent a
fost Nicolae Iorga. El a asimilat preocupari mai vechi, pe care le-a definit, si
ntetizat si

teoretizat, supunnd criticii unele aspecte ale societatii si atragnd atentia asupr
a
necesitatii culturalizarii taranimii. Pozitia critica era ntregita de pretuirea t
raditiilor
istorice si folclorice, a valorilor nationale, a luptei de eliberare nationala e
tc. Nicolae
Iorga a considerat opera lui Alexandru Vlahuta drept un apogeu al semanatorismul
ui.
La 2 decembrie 1901 apare la Bucuresti primul numar al revistei
sub directia lui George Cosbuc si a lui Alexandru Vlahuta.

Samanatorul ,

Nici un scriitor remarcabil nu a fost integral samanatorist, astfel nct putem vorb
i mai
curnd despre colaboratori, ca: Alexandru Vlahuta, George Cosbuc, Duiliu
Zamfirescu, Stefan Octavian Iosif, Emil Grleanu, Ion Agrbiceanu, n prima lor faza
si Mihail Sadoveanu sau Liviu Rebreanu.
Modernismul
Modernismul este o miscare culturala, artistica si ideatica care include artele
vizuale, arhitectura, muzica si literatura progresiva care s-a conturat n circa t
rei decenii
nainte de anii 1910 -1914, cnd artistii s-au revoltat mpotriva traditiilor academic
e si
istorice impuse si considerate standard ale secolelor anterioare, ncepnd cu cele
alesecolului al XIV-lea si culminnd cu rigiditatea si "osificarea"
academismului secolului al 19-lea.
Unii istorici ai artei mpart secolul al XX-lea n perioada moderna si cea postmoder
na, pe
cnd altii le vad ca doua perioade ale aceleiasi ere artistice. Prezentul articol
prezinta
miscarea care a nceput la finele secolului al XIX-lea; pentru arta dupa anii 1970
, vedeti
articolul despre postmodernism.
Modernistii au crezut ca prin refuzarea traditiei ar fi putut descoperi noi si r
adicale
feluri de a crea "un altfel de arta". Arnold Schoenberg a crezut n ignorarea armo
niei
tonale, traditionale sistemul ierarhic de organizare a muzicii care a ghidat ace
st
domeniu pentru mai bine de doua secole si jumatate
ntruct a descoperit un mod nou
de a organiza sunetul, bazat pe gruparea notelor n rnduri de cte douasprezece. Acea
sta
tehnica a rezultat n creerea muzicii seriale a perioadei de dupa primul razboi mo
ndial.
Artistii abstracti, inspirati de miscarea impresionista si de lucrarile lui Paul
Czanne si Edvard Munch, au pornit conceptual de la presupunerea ca att culoarea ct
si
forma -nu reprezentarea lumii naturale -sunt elementele esentiale ale artei vizu
ale.
Astfel, Wassily Kandinsky, Piet Mondrian si Kazimir Malevich au ncercat sa
redefineasca arta ca si aranjamentul culorii pure. Dezvoltarea fotografiei a afe
ctat
puternic acest aspect al modernismului, fiindca nu mai era nevoie de functia pur

descriptiva ale niciuneia din artele vizuale. Acesti artisti modernisti au crezu
t cu tarie ca

prin refuzarea reprezentarilor reale si materiale, arta va trece de faza materia

lista si va
intra ntr-una spirituala.
Reprezentanti: I.Barbu, C.Petrescu, I.Voronca, A.Holban, P.Constantinescu, G.Bra
escu,
G.Calinescu, V.Steinu, H.Papadat-Bengescu s.a.
Postmodernismul
Postmodernismul este termenul de referinta aplicat unei vaste game de evolutii n
domeniile de teorie critica, filozofie, arhitectura, arta, literatura si cultura
. Diversele
expresii ale postmodernismului provin, depasesc sau snt o reactie a modernismului
.
Daca modernismul se considera pe sine o culminare a cautarii unei estetici a
iluminismului, o etica, postmodernismul se ocupa de modul n care autoritatea unor
entitati ideale (numite metanaratiuni) este slabita prin procesul de fragmentare
,
consumism, si deconstructie. Jean-Franois Lyotard a descris acest curent drept o
nencredere n metanaratiuni (Lyotard, 1984); n viziunea acestuia, postmodernismul
ataca ideea unor universalii monolitice si n schimb ncurajeaza perspectivele fract
urate,
fluide si pe cele multiple.
Un termen nrudit este postmodernitatea, care se refera la toate fenomenele care
au succedat modernitatii. Postmodernitatea include un accent pe conditia sociolo
gica,
tehnologica sau celelalte conditii care disting Epoca Moderna de tot ce a urmat
dupa ea.
Postmodernismul, pe de alta parte reprezinta un set de raspunsuri, de ordin inte
lectual,
cultural, artistic, academic, sau filosofic la conditia postmodernitatii.
Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub
forma postmodernist ), utilizat pentru a descrie conditia sau raspunsul la
postmodernitate. De exemplu, se poate face referinta la arhitectura postmoderna,
literatura postmoderna, cultura postmoderna, filosofie postmoderna.
n anumite privinte, se poate spune ca literatura postmoderna nu se raporteaza la
cea moderna, pe masura ce si dezvolta sau rafineaza stilul si devine constienta d
e sine siironica. mpreuna, literatura moderna si postmoderna reprezinta o ruptura
de realismul
de secol XIX, unde naratiunea descrie un fir epic tratat dintr-un punct de veder
e obiectiv
sau omniscient. Sub raportul personajului, cele doua literaturi exploreaza subie
ctivismul,
renunta la realitatea exterioara, pentru a examina stari interioare de constiint
a (exemplumodernist fiind fluxul constiintei n maniera Virginiei Woolf sau a lui Ja
mes Joyce). n
plus, si literatura moderna si cea postmoderna exploreaza fragmentarismul n narar
e si
constructia (exemplele moderniste, sunt Virginia Woolf, operele dramaturgului
suedez August Strindberg sau ale autorului italian Luigi Pirandello).
Spre deosebire de literatura postmoderna, creatia moderna a considerat
fragmentarea si extrema subiectivitate drept expresii ale unei crize existential

e, ale unui
conflict interior. n schimb, literatura postmoderna evita aceasta criza. Personaj
ele
torturate si izolate, anti-eroii lui Knut Hamsun sau Samuel Beckett, lumea de co
smar al
lui T.S. Eliot din Tara pierduta fac loc n scrierile postmoderne unor naratiuni
deconstruite si auto-reflexive din romanele scrise de John Fowles, John Barth, s
au Julian

Barnes. ntre timp, operele unor autori cum ar fi David Foster Wallace, Don De
Lillo, Paul Auster sau Thomas Pynchon n Gravity's Rainbow, satirizeaza societatea
paranoida a modernismului, nascuta din iluminism.
Neomodernismul
Neomodernismul este un curent ideologic, literar definit de spiritul creator
postbelic, caracterizat prin respingerea formelor grave si prin redarea temelor
grave ntr-o
maniera ludica, de joc, ce ascunde nsa tragicul. Literatura neomodernista este de
finita
printr-un imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile si expresie e
rmetica.
Neomodernismul s-a conturat n doar 7 numere ale revistei "Albatros" editata n 1941
si
condusa de Geo Dumitrescu. Aceasta noua forma de manifestare a modernismului ce
se
prelungeste pna prin anii '60 este ndreptata cu fata spre un trecut exemplar. Scri
itorii
neomodernisti doresc sa se desparta de "spiritul veacului", care este cel al raz
boaielor si
sa recupereze valorile si modelele.
Printre reprezentantii de seama ai ideologiei neomoderniste se numara Gellu
Naum si Nichita Stanescu, acesta din urma fiind liderul generatiei anilor '60. S
criitorii
generatiei saizeciste aveau o libertate interioara si protestau mpotriva realismu
lui
socialist.
Gndirismul
Gndirismul este un curent ideologic care s-a format n Romnia primelor decenii
ale secolului XX, n jurul revistei Gndirea , de la care si trage numele. Orientarea sa
este spreOrtodoxie si autohtonism, redeptnd traditionalismul, nationalismul si un
itatea
nationala sub egida Ortodoxiei. Principalii exponenti au fost trei importanti co
laboratori
ai revistei: Radu Dragnea, Pamfil Seicaru si Nichifor Crainic. Gndirismul are afi
nitati cu
alte curente traditionaliste din secolul XIX, printre care cel mai relevant
este Samanatorismul lui Nicolae Iorga, nsa se deosebeste de acesta din urma prin
preocuparea excesiva fata de rolul social si cultural pe care ar trebui sa-l joa
ce credinta
ortodoxa.
Curentul gndirist a contribuit, pe de o parte, la revelarea unor elemente de
substrat, la ncurajarea preocuparilor folclorice si etnografice, iar pe de alta p
arte, s-a
dovedit predispus la culminari nationaliste zise n mod eronat de-a dreapta.
Expresionismul

Expresionismul si are originea n Germania (vezi: Expresionismul german), fiind

reprezentat de catre Ernst Ludwig Kirchner, Erich Heckel, Karl Schmidt-Rottluff,
Max
Pechstein -grupul Die Brcke ("Puntea") dinDresda -si Franz Marc, August Macke -di
n
jurul Almanahului Der Blaue Reiter ("Calaretul albastru") din Mnchen -acoperind
perioada 1905 -1918. Vor adera mai trziu Emil Nolde, Paul Klee si Wassily Kandins
ky.
Expresionismul este reactia fireasca a unui grup de pictori germani la academism
si conventii estetice rigide, dar si la autoritarismul celui de-al doilea Reich.
Revolta
artistilor a proclamat libertatea creatoare absoluta si primatul expresiei asupr
a formei.
Rezultatul este o arta spectaculoasa din punct de vedere cromatic si o estetica
revolutionara.
n pofida programelor si periodicilor sale, expresionismul nu a fost niciodata o
scoala n adevaratul sens al cuvntului. Reprezentat de artisti foarte diferiti,
expresionismul se impune mai mult ca un stil, dect ca o miscare artistica. Acest
stil va
depasi de altfel repede granitele picturii: va cuprinde n sfera sa si sculptura,
poezia si
muzica, cu compozitori ca Arnold Schnberg si Alban Berg. Revolta expresionista
propune o formula noua, dar pastreaza temele traditionale, rareori abordnd revend
icari
politice sau sociale. Este o revolutie pur estetica, caracterizata de culori tip
atoare,
contrastante, de linii frnte si curbe, de un ritm discontinuu.
Expresionismul devine, ncepnd din 1933, tinta atacurilor naziste. n
anul 1937 se organizeaza expozitia "Arta degenerata": expresionistii sunt prezen
tati aici
ca dusmani ai regimului si rasei germane. Operele lor sunt confiscate si excluse
din
muzee. Din fericire, n ciuda distrugerilor si a razboiului, s-a reusit recuperare
a multor
tablouri, chiar daca unele au fost deteriorate. Ele au fost redate patrimoniului
universal si
iubitorilor de arta, ca o dovada ca violenta nu poate nvinge niciodata frumosul.
n afara Germaniei, cei mai cunoscuti pictori expresionisti sunt
norvegianul Edvard Munch, cu celebrul sau tablou Tipatul, elvetianul Cuno Amiet,
olandezii Lambertus Zijl si Kees van Dongen, finlandezul Akseli Gallen-Kallela p
recum
si cehul Bohumil Kubista.
n literatura, expresionismul este adesea considerat o revolta mpotriva
realismului sau naturalismului, o cautare a unei realitati psihologice sau spiri
tuale, iar nu
o nregistrare a unor evenimente exterioare surprinse n secventa lor logica. n roman
,
termenul este leagat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce (vezi: tehnica f
luxului
constiintei, stream of consciousness). n teatru, August Strindberg este considera
t un

precursor al miscarii expresioniste, desi termenul poate fi aplicat unui grup de

dramaturgi
germani din primele decenii ale secolului al XX-lea, incluznd pe Georg Kaiser, Er
nst
Toller si Frank Wedekind. Opera lor este caracterizata de o bizara distorsionare
a realului.
Alti dramaturgi, desi nu erau afiliati curentului, au scris opere cu tenta expre
sionista, de
exemplu Karel Capek n R.U.R. (1921) si Eugene O'Neill n mparatul Jones (1921).
Miscarea, desi a durat putin timp, a dat un avnt substantial modernizarii teatrul
ui
european.
Numeroase opere literare romnesti au intrat n atingere cu expresionismul.
Astfel, majoritatea poeziilor sau pieselor de teatru ale lui Lucian Blaga pot fi
afiliate
acestui curent. Un alt exemplu ar putea fi piesa lui Mihai Saulescu, Saptamna lum
inata.
Opera Saptamna luminata de Nicolae Brnzeu pe un libret de Constantin Pavel dupa

piesa lui Mihai Saulescu; cu premiera n 1943 la Opera Romna din Bucuresti. Aceasta
din urma poate fi considerata prima opera romneasca de orientare expresionista; e
a
reliefeaza un tragism rascolitor, realizat cu o maiestrie uimitoare. Din neferic
ire, dupa
1990, nicio Opera din tara nu a nscris-o n repertoriul ei.
Dadaismul
Generatia de artisti de dupa primul razboi mondial, confruntata pentru prima dat
a
cu ororile unui razboi care nu dadea semne ca s-ar apropia de sfrsit a fost una d
in cele
mai radicale din istoria umanitatii.
Intelectualii, dezertorii, refugiatii politici, toti revoltatii mpotriva absurdit
atii
acestui conflict, se reunesc n mod regulat n jurul scriitorului romn Tristan Tzara,
organizatorul Cabaretului
.

Voltaire , n Zrich, capitalaElvetiei, pe atunci stat neutru

Vrnd sa raspunda absurdului prin absurd, ei si manifesta revolta mai curnd prin
provocare, dect prin idei estetice.
Astfel, manifestul dadaist a fost publicat ntr-un prim si singur numar al reviste
i
Cabaret Voltaire.
n Romnia, dadaismul este vizibil, partial, n unele productii poetice sau a unora
din domeniul artelor plastice, publicate n reviste de avangarda precum: unu ,
Contimporanul , Integral , Punct , 75 H.P. , unde alaturi de elemente suprarealiste
se recunosc si cele futuriste. Caracteristica miscarii romnesti de avangarda lite
rara este
chiar eclectismul. De aceea un dadaism n stare pura este mai greu de descoperit.
Un
dadaism mai marcat este vizibil n textele lui Sasa Pana.
Integralismul
Integralismul este un curent literar romnesc de avangarda din epoca interbelica
bazat pe constructivism ce continea si elemente de dadaism, suprarealism sau fut
urism.
Ideile integralismului se regasesc, de pilda, n paginile revistei Integral. Teore
tizat de
poetul Ilarie Voronca, integralismul proclama eliberarea de sub autoritatea oric
aror
dogme estetice, logice, etice sau sociale si promoveaza o arta a imediatului si
a
autenticitatii totale.
Integralistii urmareau o "ordine-sinteza, ordine-esenta constructivista, clasica
"
(Ilarie Voronca), un paradox ce caracterizeaza si alte curente de factura avanga
rdista.
ntr-un interviu cu Luigi Pirandello, Mihail Cosma(cunoscut si sub numele de Claud
e
Sernet) defineste integralismul ca "o sinteza stiintifica si obiectiva a tuturor

eforturilor
estetice ncercate pna n prezent (futurism, expresionism, cubism, suprarealism etc.)
,
totul pe fundamente constructiviste si urmarind sa reflecte viata intensa si gra
ndioasa a

secolului nostru bulversat de vitezele mecanicismului, prin inteligenta rece a i

nginerului
si prin triumful sanatos al sportsmanului". Manifestul integralismului, publicat
n primul
numar al revistei Integral, afirma: "Noi traim definitiv sub semn citadin. Ritmviteza...
planeta de stindarde, uzine; dansul masinilor pe glorii de bitum. O ncrucisare de
ere.
Clase sociale coboara, economii inedite sunt construite. Proletarii impun forme"
.
Reprezentanti: Ilarie Voronca, Stephan Roll, Filip Brunea-Fox, Benjamin
Fondane, Mihail Cosma, Ion Calugaru.