Sunteți pe pagina 1din 3

Romantismul

1. Manifestare, aparitie
Orientare ideologica, artistica si literara din prima jumatate a secolului al xIX – lea (aprox. 1790 – 1950), aparuta in
spatial european.
Context istoric, Context filozofic, Manifest literar
– revolutiile burghezo – democratice, lupta pentru independenta si libertate nationala
– filozofia idealista germana (Schelling, Fichte, Hegel, Schopenhauer)
– Victor Hugo, Prefata la drama Cromwell (1827): “Nu exista reguli, nici modele. […] Conceptul artei de frumos
include si uratul si grotescul.”
2. Trasaturi/principii estetice
– imaginatia – principiul fundamental de creatie; primatul sentimentului si al fanteziei creatoare
– subiectivitatea; expansiunea eului individual
– respingerea regulilor impuse de classicism; libertatea de creatie
– fascinatia misterului si a exceptionalului; antiteza; culoarea locala; interesul pentru mituri, folclor, simboluri,
trecutul istoric, natura si spatii exotice
– cultivarea emotiei si a sentimentului; intensitatea trairilor (pasiunea); antiteza
– afirmarea individualitatii, a originalitatii, a spontaneitatii
– amestecul genurilor si al stilurilor
3. Surse de inspiratie/ teme
– folclorul loc, miturile, fantastical, fabulosul
– trecutul istoric (Evul Mediu)
– natura locala sau spatiile exotice
– exceptionalul (situatii, personaje)
4. Raportul cu timpul
– evadarea din realitate in fantezie, vis, trecut istoric, spatiu natal sau spatii exotice
– antiteza trecut – prezent
5. Personajul literar
– personaje exceptionale in imprejurari exceptionale
– antiteza (inger – demon); titanul
– personaje din toate mediile sociale
– victoria pasiunii
– drama omului
– particularul/ exceptionalul
6. Stilul
– stilul metaforic
– fuziunea genurilor si a speciilor
– largirea si imbogatirea limbii literare: limbaj popular, arhaic etc. (valoarea stilistica)
7. Specii cultivate/Reprezentanti in literatura universala
– specii dramatice: drama istorica (V. Hugo, Puskin), filozofica, lirica (Shelley)
– specii lirice: meditatia, elegia, romanta (Lamartine, V. Hugo)
– specii epice: legenda, balada (H. Heine), poemul (Heine, Byron, Keats, A de Vigny, Puskin, Lermontov, Eminescu),
nuvela (istorica, fantastica – E. A. Poe), romanul (istoric, de aventuri, fresca) (Novalis, W. Scott, V. Hugo, E. A. Poe)
Reprezentanti in literatura romana
– C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, Mihai Eminescu
Traditonalismul

Definitie
Traditionalism inseamna atitudinea culturala care exprima un atasament excesiv pentru valorile trecutului, ale
traditiei, vazute intr-o pozitie de superioritate fata de cele noi. In arta si literatura, termenul traditionalism intra
in opozitie cu tendintele si valorile moderne. In traditionalism, un loc privilegiat il ocupa folclorul national, sursa de
inspiratie in creatia artistilor. In literatura romana, de orientare traditionala au fost samanatorismul, poporarismul
si gandirismul.

Caracteristici
Conceptul de traditionalism, vehiculat ca atare in perioada interbelica prin opozitie cu modernismul,
reprezinta o tendinta a liteaturii de a se indrepta spre lumea satului, spre folclor, spre istorie, spre “primitivism”
prin respingerea ideii de civilizatie. Fara a fi o miscare unitara, traditionalismul s-a concretizat in perioada
premergatoare Primului Razboi Mondial prin doua grupari literare.
Cea dintai s-a format in jurul revistei bucurestene Semanatorul (1901-1910), de la care isi ia si numele –
“semanatorism”. Principalul ideolog a fost Nicolae Iorga, iar printre colaboratori s-au numarat Alexandru Vlahuta,
George Cosbuc, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu. In centrul atentiei acestor scriitori se afla spatiul rurar, opus
orasului considerat un teritoriu decadent. Scopul era protejarea traditiei rurale, a specificului national, instruirea
unei zone securizante, care sa fereasca satul de influentele nocive din afara.
Cea de-a doua grupare traditionala s-a realizat in jurul revistei Viata romaneasca, aparuta la Iasi, din anul
1906 pana in 1929, si apoi la Bucuresti, din 1930. Condusa o lunga perioada de criticul G. Ibraileanu, revista i-a
avut printre colaboratori pe poetii Ion Minulescu, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu s.a. Punctul de plecare al gruparii
l-a constituit “narodnicismul” rus din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, de la care miscarea si-a luat numele –
“poporanism”. Continuand intr-o oarecare masura semanatorismul, poponaristii si-au extins “teritoriul”,
renuntand a se mai axa exclusiv pe lumea rurala.
Cea de-a treia grupare traditionala se organizeaza in perioada interbelica in jurul revistei Gandirea (1921-
1944). aza. Una este data de articolul lui Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin. Aici poetul-teoretician
impinge traditia dincolo de granitele Evului Mediu autohton, in preistorie si mit – in fapt un timp mitic romanesc. Pe
linia ideilor filozofului german Oswald Spengler din Declinul Occidentului, carte atat de discutata in epoca, el face
o disociere intre cultura, inteleasa ca momentul de avant al unui popor, si civilizatie, care anunta declinul.
Cea de a doua directie este a ortodoxismului, teoretizat de Nechifor Crainic in articolul-program Sensul
Traditiei si in eseul Isus in tara mea. Ilustratia revistei Gandirea, realizata in mare parte de pictorul Demian,
urmeaza acelasi traseu. Se militeaza in mare parte de o etnicizare a credintei in conformitate cu sufletul national .
Autohtonia si crestinismul devin, asadar, notele definitorii.
Cei mai importanti poeti grupati in jurul revistei sunt Vasile Voiculescu, Radu Gyr si Aron Cotrus. Primul
se caracterizeaza printr-o lirica prin care limbajul religios se imbina cu zbaterile omului aflat in fata unor intrebari
esentiale despre rosturile omuilui in univers, despre timp, precum Toiag de inger.

2
Clasicismul

1. Manifestare, aparitie
Curent literar si artistic din secolul al XVII – lea si inceputul celui de-al XVIII – lea (aparut in Franta).
Context istoric, Context filozofic, Manifest literar
– monarhia absoluta (domnia lui Ludovic al XIV – lea)
– rationalismul lui Descartes
– Nicolas Boileanu, Arta poetica (1674); arta este expresia ratiunii, iar scopul artei este sa placa si sa moralizeze\
2. Trasaturi/principii estetice
– curent rationalist
– obiectivitatea
– respectarea normelor de compozitie/ a regulilor (celor trei unitati; de loc, de timp, de actiune)
– interesul pentru natura umana (tipuri eterne)
– idealul imbinarii frumosului cu binele si adevarul, a utilului cu placutul
– ordine, echilibru, armonie, rigoare
– puritatea genurilor, sobrietatea stilului
– scopul: didactic, moralizator
3. Surse de inspiratie/ teme
– antichitatea Greco-romana, mitologia antica- istoria medieval (idealul cavaleresc)
4. Raportul cu timpul
– atemporalitatea, perenitatea, valorile general – umane
5. Personajul literar
– “caracterele (personaje cu o singura trasatura psihologica sau comportamentala, de ex.: avarul, ipocritul,
orgoliosul etc.); interes pentru tipurile eterne
– consecventa caracterului cu sine
– in tragedie: idealul canonic (model social conform normelor bunului gust si bunului simt); personajul provine din
aristocratie)
– victoria ratiunii asupra pasiunii
– omul abstract, exemplar; apoteoza omului
– universalul
6. Stilul
– stilul inalt
– puritatea: refuzul amestecului de stiluri, genuri sau specii
– claritate, precizie, concizie
– sobrietate, armonie, echilibru
7. Specii cultivate/Reprezentanti in literatura universala
– specii dramatice: tragedia (P. Corneille, J. Racine), comedia (Moliere)
– specii lirice: oda, idila, epigram, poezii cu forma fixa
– specii epice: fabula (La Fontaine), satira, scrisoarea, epopeea
Reprezentanti in literatura romana
– poetii Vacaresti, Gh. Asaci, C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu

S-ar putea să vă placă și