Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
UMANISMUL
Poziție filozofică care pune omul și valorile umane mai presus de orice,
orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel
valoarea supremă, este un scop în sine și nu un mijloc. Umanismul implică un
devotament pentru căutarea adevărului și moralității prin mijloace umane, în
sprijinul intereselor umane. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare,
umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi
dependența de credință, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelații divine.
Umaniștii susțin moralitatea universală bazată pe condiția umană ca loc comun,
sugerând că soluțiile problemelor sociale și culturale umane nu pot fi
provincialiste.
Literatura română umanistă se dezvoltă începând cu secolul al XVII-lea, prin
figuri de cărturari cunoscători ai limbilor greacă, slavonă și latină, precum Grigore
Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Udriște Năsturel și
stolnicul Constantin Cantacuzino.
Imediat după apariția tiparului, s-au înființat centre de tipărire a cărților laice și
religioase. Un rol important l-au avut aici domnitorii care au construit școli sau
biblioteci voievodale: Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin
Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir.
Activitatea cronicarilor moldoveni și munteni înscrie prima pagină în cultura
română. În concepția lor, istoria este purtătoarea unor valori educative și de aceea
principala lor preocupare este de a recupera trecutul prin scris.
Reprezentantul Umanismului
Pierre de Ronsard (n. 11 septembrie 1524 – d. 28 decembrie 1585) a fost un poet
francez.
A fost poetul Curții, foarte apreciat de rege
datorită ideilor sale în favoarea politicii reginei-
mamă contra hughenoților, exprimate în opera
sa Discours de la Misère de ce Temps (1562-
1563) și s-a bucurat de o poziție privilegiată:
aceea de a sta în dreapta suveranului.
Când în 1547 sosește la Paris, va crea în jurul
său o școală poetică, urmând a fi cunoscută în
epocă sub denumirea de Pleiada maestrului
Ronsard, în care activau Jean Dinemandi, zis
Dorat, Pontus de Tyard, și, nu în ultimul rând,
Remi Belleu.
Opere
Moartea Mariei Cum vezi în creangă roza în haina-i veșnic nouă, În tinerețea
lumii de Mai, prin alte flori, Și cerul gelozind-o de viile-i culori, Când zorile o
scaldă cu lacrime de rouă;
Corola-i poartă gingaș iubirea triumfală; Îmbălsămând grădina cu-arome dulci și
moi: Dar sub arșița dură, sub grindină și ploi, Tânjește-ncet și moare, petală cu
petală,
Tot astfel în avântu-ți de-ntâia tinerețe, Când lut și cer cinstitu-au suava-ți
frumusețe, Ți-a fost tăiat de parcă al vieții fraged fir.
La groapa ta primește-mi a lacrimii ardoare, Și vasul plin cu lapte, și-acest belșug
de floare, Ca trupul tău să fie și mort un tandafir.
Traducere: Nicu Porsenna
Curent literar
ILUMINISMUL
Reprezentantul iluminismului
Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778) a fost un filozof francez
de origine geneveză, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori
ai Iluminismului. A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și Diderot, spiritul
revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc
masiv în schimbările promovate de Revoluția
franceză din 1789 .
Romane
Urmărind crearea unor opere ale căror personaje să fie animate de înalte idealuri
eroice și principii morale ferme, scriitorii clasici s-au preocupat în mod special de
crearea unor eroi ideali, legați indisolubil de soarta statului, înzestrați cu cele mai
înalte virtuți morale și capabili de fapte eroice. Aceste personaje, de regulă regi sau
reprezentanți ai aristocrației, erau prezentați în odă, imn, poem epic, tablou istoric,
tragedie, socotite ca specii superioare ale literaturii. Modul de viață al burgheziei,
aflată în plină ascensiune în epoca respectivă, era lăsat pe planul doi, de aceasta
ocupându-se speciile literare socotite inferioare (comedia, satira, fabula). Aceste
specii erau considerate modele negative, ele ocupându-se în special de înfierarea
anumitor vicii (comedia era văzută de Aristotel ca "înfierare” a viciilor), de
prezentarea unor aspecte negative care trebuie îndreptate. Clasicismul înseamnă în
primul rând ordine (pe toate planurile), echilibru, rigoare, normă, canon, ierarhie și
credință într-un ideal permanent de frumusețe. Înseamnă ordine obiectivă,
perfecțiune formală (care va fi găsită în acele modele de frumusețe perfecte -
modelele clasice), înseamnă superioritate a rațiunii asupra fanteziei și pasiunii.
Printre reprezentanții de marcă amintim pe Nicolas Boileau (Arta poetică, tratat de
poetică normativă clasică). P. Corneille (Cidul - tragedie), J. Racine (Fedra -
tragedie), Moliere (Avarul - comedie), La Fontaine (Fabule)
Caracteristici
Reprezentantul clasicismului
Pierre Corneille (n. 6 iunie 1606, d. 1 octombrie 1684) a fost un scriitor francez,
unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alături
de Molière și Racine. Supranumit „fondatorul tragediei fanceze”, Corneille a
produs piese timp de aproape 40 de ani.
Opere
Reprezentanți:
Scrieri
Costache Negruzzi
Nicolae Filimon
Ion Luca Caragiale
Liviu Rebreanu
George Călinescu
Reprezentantul realismului
George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București – d. 12
martie 1965, Otopeni) a fost critic, istoric literar, scriitor,
publicist, academician român, personalitate enciclopedică a
culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici,
clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este
considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari
români din toate timpurile, alături de Titu
Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Și-a semnat întotdeauna
articolele ca G. Călinescu, după o modă destul de răspândită
în perioada interbelică.
Proză
Cartea nunții (1933)
Enigma Otiliei (1938) (inițial Părinții Otiliei)
Trei nuvele (1949)
Bietul Ioanide (1953)
Scrinul negru (1965)
Istorie și critică literară