ROLUL

LITERATURII ÎIN
PERIOADA
PASOPTISTAĂ
 cuprins
1. Perioada pașoptistă
 Clasicismul……………………………………………………………………..
 Romantismul…………………………………………………………………..
2. Presa
 Ion Heliade-Rădulescu………………………………………………………
 Mihail Kogălniceanu………………………………………………………….
3. Poezia pașoptistă
 Zburătorul…………………………………………………………………………
 Grigore Alexandrescu………………………………………………………….
• Fabule………………………………………………………………………
• Anul 1840………………………………………………………………....
• Umbra lui Mircea. La Cozia…………………………………………

2
 cuprins
4. Proza pașoptistă
 Costache Negruzzi……………………………………………………………
• Alexandru Lăpușneanul………………………………………………
• Negru pe alb………………………………………………………………

5. Dramaturgia pașoptistă
 Vasile Alecsandri…………………………………………………………………
• Chirița în provinție……………………………………………………….
• Doină…………………………………………………………………………
• Istoria unui galban si a unei parale…………………………………
6. Curiozități
7. Bibliografie

3
 argument

Mișcarea pașoptistă a provocat, prin componentele

sale ideologice o explozie culturală, fenomen care duce
la sincronizarea spiritului românesc, încă aflat sub
cupola gândirii iluministe, cu mentalitatea europeană.
În acest studiu de caz intenționăm să punctăm rolul formator, precum
și elementele definitorii ale acestei perioade.

4
 1.
Perioada pașoptistă
Cei mai mulți dintre scriitorii pașoptiști au
aderat la idealurile Revoluției de la 1848,
fiind animați și de țelurile Marii Uniri.
Participanți direct la viață social-politică,
pașoptiștii au creat opere literare cu un
pronunțat caracter patriotic și militant,
inspirându-se din trecutul istoric, din lupta
pentru eliberare socială și unitate națională.

6
Caracterizată prinr-o puternică manifestare a conștiinței
naționale în toate provinciile românești, perioada fixată cu
aproximație 1830-1860 delimitează o epoca distinctă în
evoluția istorică a literaturii române, numită în mod curent
epoca pașoptistă.
Termenul de pașoptism desemnează mișcarea democratică și
revoluționară care precede, în Țările Române, Revoluția de
la 1848 și pregătește Unirea Principatelor(1859). Literatură
pașoptistă o continuă pe cea iluministă clasică din epoca de
tranziție sporindu-și, sub impulsul ideologiei burgheze
democrat-revoluționare, spiritul militant ca literatura
romantic progresistă.

7
 Radacinile pasoptismului

Noii reprezentanți ai „artei cuvântului”, născuți în cea

mai mare parte între anii 1810 – 1820, provin de obicei
din clasele de sus, însă nu din marea aristocrație, ci din
pătura boierimii mijlocii și mici, care se dezvoltă în
primele decenii ale secolului al XIX- lea.
Educați în spiritul ideilor și cărților occidentale,
vorbindu-și și scriindu-și franțuzește, ei introduc în țară
nu doar ideile intelectuale, ci și moda europeană.

8
Revenind în țară, intelectualii vremii, cuprinși de o
voință puternică de a-și ridica neamul, făcându-l
cunoscut Europei , înființează instituții culturale,
presă în limba națională, învățământul și o mișcare
teatrală, conform ideilor iluministe. Astfel
ajungem la concluzia pe care o enunță și Paul
Cornea în „Istoria literaturii române” și anume că
„ne aflăm într-o epocă de entuziasm naiv și
patriotism aprins, de proiecte uriașe și veleități
enciclopedice”.

9
 Romantismul și clasicismul

Romantismul este o mișcare artistică și filozofică apărută în ultimele decenii ale

secolului al XVIII–lea în Europa. Autorii romantici au scris din ce în ce mai mult
despre propriile lor sentimente, subliniind drama umană, iubirea tragică și ideile
utopice.

Pe de altă parte, clasicismul este un curent care se caracterizează prin „Obiceiurile,

gustul, portul, persoanele, caracterele și însuși limbajul și limba să fie istorice, să
semene cu ale veacului și locului în care se socotește scenă”, precum afirmă Dimitrie
Popovici.

10
 CLASICISMUL
O atitudine estetică există dintotdeauna în
năzuința omului spre bine, adevăr și
frumos.
Clasicii promovează idealul îmbinării
frumosului cu adevărul. Literatura clasică
se caracterizeaza prin ordine, echilibru,
armonie.
La clasici este natura frumoasă cu valoare
decorativă. Nu generează sentimente.
11
ROMANTISMUL
Triumful romantismului în Franța este marcat de
apariția manifestului artistic „Prefață” la drama
„Cromwell” a lui Victor Hugo apărut în 1827.
Întâlnim aici o afirmație a lui Victor Hugo care
spune așa: „Nu există reguli, nici modele.
Conceptul artei de frumos include și urâtul și
grotescul.”
Romanticii pledează pentru cultivarea emoției și
sentimentelor, intensitatea trăirilor, pasiune,
pentru afirmarea individualității.
Romanticii manifestă interes pentru frumusețea
naturii care se individualizează în funcție de
stările sufletești ale creatorului.
Privind în ansamblu, romantismul se constituie ca o reacţie împotriva
excesului de încredere în raţiune, promovat de clasicism, acţionând în
numele creaţiei şi a imaginaţiei. Dacă scriitorii clasici tindeau spre
obiectivitate, ignorând particularul în favoarea generalului, prin conturarea
unor tipuri umane precum avarul, mincinosul, ipocritul etc., romanticii nu
acceptau decât individualitatea.

12
Tinerii pașoptiști abordează curentul romantic, deși studiză la
academii de orientare clasică. Drept consecință, ei vor importa în țară
datele literare ale romantismului, fapt care va duce la
o combinație de concepții clasice și romantice în cultură.
Trecerea de la formulă clasică la cea romantică se
face treptat, ambele metode coexistând o bucată de vreme sau persistând la unul
și același scriitor până la sfârșit.

13
Ca orientare literară, în cuprinsul literaturii pașoptiste predomină romantismul care va
atinge apogeul abia cu M. Eminescu, considerat ultimul mare romantic european. Dar
elemente romantice sunt detectabile încă din poezia lui Al. Hrisoverghi, V. Carlova, I.
Heliade-Rădulescu, adică în opera celor care au cultivat motivul ruinelor și al
mormintelor, tema trecerii timpului, solitudinea și peisajul nocturn. În această ipostază
romantismul se va îmbina cu iluminismul și clasicismul. Grigore Alexandrescu, de
exemplu, este un scriitor clasic prin cultivarea unor specii literare aparținând acestui
curent, fabulă, satiră, epistolă, dar și un scriitor romantic, prin elegie, prin meditația
istorică, prin cultul trecutului. Unii pașoptiști, ca de exemplu Gheorghe Asachi, sunt
orientați mai puternic spre unul sau altul dintre curente. Clasicismul solid și incontestabil
al acestuia începe să sufere abia în deceniul al treilea din cauza presiunii mari aduse de
tendințele romantice.

14
 „Desprinşi de acest pământ, pe care nu au fost decât nişte
trecători efemeri, romanticii nu sunt totuşi acele făpturi
evanescente, ireale şi prea angelice, pe care le-a închipuit o
legendă deşartă. Cu cât te familiarizezi mai mult cu ei, cu atât
îţi dai mai bine seama că toţi au fost nişte fiinţe foarte bine
conturate şi foarte uşor de conturat, care au năzuit bineînţeles
să-şi regăsească obârşiile spirituale, dar au vrut şi să trăiască
din plin, aici jos, potrivit acestor obârşii.“
(Albert Beguin, ,,Sufletul romantic şi visul”)

15
Preocupările scriitorilor pașoptiști pentru istoria națională, pentru limba și îmbogățirea ei,
pentru educarea poporului sunt de atitudine romantică, dar se vor altoi pe dimensiuni
clasice indiscutabile, ținând de rigoare, limpezime, normă.

Astfel, în sânul epocii se depistează și elementele realiste, întrucât reflectarea problemelor

sociale și satirizarea viciilor orânduirii feudale, erau trăsături esențiale, promovate de
scriitorii perioadei, deși curentul realist se va constitui în literatura română abia în a două
jumătate a secolului al XIX-lea. De altfel, cum susține academicianul H. Corbu,
„romantismul și realismul aveau un punct de plecare comun: destrămarea orânduirii
feudale…”

16
Romantismul lui Costache Negruzzi, principalul
scriitor romantic al Moldovei, este ferit de
exagerările aduse de noul curent. Paul Cornea
afirmă că “Bunul gust, sobrietatea stilistică și
sentimentală, filozofia ușor sceptică, ușor
epicureică – toate aceste însușiri atât de rare în
epocă dau impresia că e realist, alteori că e
clasic. Oricum acesta rămâne un romantic prin
sursele de inspirație, viziune și procedee.”

17
 2.
PRESA
 Ion Heliade-Rădulescu
Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgoviște, Țara Românească –
d. 27 aprilie 1872, București, România) a fost un scriitor, filolog și om
politic român, membru fondator al Academiei Române și primul său
președinte, considerat cea mai importantă personalitate din cultura română
prepașoptistă, prin aportul său cultural și estetic la dezvoltarea literaturii
române, fiind apreciat și ca un precursor al poeziei moderne.
În 1818, el devine elevul lui Gh. Lazăr, căruia îi va urma la conducerea şcolii
de la "Sf.Sava". Este membru activ al asociaţiilor culturale din
epocă: "Societatea Literară" (din 1827), "Societatea Filarmonică" (din
1833), întemeietor al presei din Muntenia.

19
Mai târziu devine succesorul lui Gh. Lazăr la Colegiul Sfântul Sava, după retragerea
acestuia. În 1827 apare Societatea literară, din iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu. care
promova ideile iluministe: răspândirea şcolii româneşti, înfiinţarea unui teatru naţional,
publicarea de gazete, de traduceri şi de opere originale.
La 8 aprilie 1829 apare Curierul românesc, prima gazetă în limba română din Principate.
Câțiva ani mai târziu este director al Şcolii de muzică vocală, de declamaţie şi de
literatură care avea rostul de a pregăti actori profesionişti.
În 1836 îşi adună toate producţia literară în volumul Culegeri din scrierile lui I. Eliad de
proze şi de poezie. Apare, în subredacţia lui Heliade şi a lui Florian Aaron, Muzeul
Naţional, supliment săptămânal al Curierului românesc.

20
În 1846, Heliade propune planul unei "biblioteci universale", menită sa înzestreze cultura
noastră cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor,
întreprindere uriaşă, ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii, oricât de ambiţioase.
Este autor a numeroase traduceri, imitaţii şi prelucrări din clasici ai literaturii universale
(Boileau, La Fontaine, Dante Aligheri, Goethe, Byron ş.a). A militat pentru unificarea
limbii române literare (Gramatica românească), 1828.
Membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul
preşedinte al acesteia (1867 - 1870).

21
CURIERUL ROMÂNESC

22
Curierul Românesc a apărut la București la 8/20 aprilie 1829, sub conducerea lui Ion Heliade
Rădulescu. Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă și cu apariție
îndelungată, gazetă care pune bazele presei românești.
Inițial, gazeta trebuia să poarte numele de Curierul Bucureștilor.
În cuprinsul ziarului se publicau texte administrative, știri politice și militare, articole și note
de îndrumare, cuprinzând noțiuni elementare de istorie, geografie, comerț, economie,
industrie etc
Odata cu aparitia celor trei publicatii cu caracter regulat: „CURIERUL ROMANESC” (1829),
editat de Ion Heliade Radulescu; „ALBINA ROMANEASCA” (1829) a lui Gheorghe Asachi si
„GAZETA DE TRANSILVANIA” (1838) tiparita de Gheorghe Baritiu, evolutia cartii vechi
este considerata incheiata.

23
24
Perioada ce a urmat dominației fanariote a fost considerată de unii perioada renașterii
culturale române. Astfel datorită contactelor tot mai dese cu lumea apuseană, românii încep
să vadă drumul lung pe care l-au făcut statele vestice care au avut o soarta mai privilegiată
decât a noastră.
Ziarul sau revista, întreţin legăturile dintre autori şi cititori, provoacă întrebări şi răspunsuri.
„Curierul românesc” care începe să apară în Bucureşti la 8 aprilie 1829 şi „Albina
românească” în Iaşi la 1 iunie acelaşi an, sunt, e drept, la început gazete aproape oficiale,
pentru că publică mai ales ştiri politice din ţară şi din afară; dar mai târziu încep să dea şi
mici informaţii literare, să dea articole istorice, nuvele, poezii, astfel că ajung să strângă în
jurul lor toată mişcarea literară din ţară.
În Muntenia Heliade rămâne până la 1848 persoana cea mai însemnată a activităţii literare,
graţie „Curierului românesc” de care pomenirăm (1829-1848) şi revistei „Curier de ambe
sexe” (1836-1848).

25
 Mihail Kogălniceanu

,,N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întâiul tron din lume”, afirma
la Luneville, în Franţa, Mihail Kogălniceanu, cel care se considera, pe bună
dreptate, „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”.
Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iaşi; d. 20 iunie 1891, Paris) a
fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist român
originar din Moldova .
Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit pasionat şi comprehensiv,
Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi
ai generaţiei paşoptiste.

26
A devenit prim-ministru al României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859
a Principatelor Dunărene în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, și mai târziu
a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I. A fost de mai
multe ori ministru de interne în timpul domniilor lui Cuza și Carol. A fost unul
dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale (situându-se pe
curentul moderat al liberalismului). Fiind un liberal moderat, și-a început cariera
politică în calitate de colaborator al prințului Mihail Sturdza, în același timp
ocupând funcția de director al Teatrului Național din Iași și a publicat multe opere
împreună cu poetul Vasile Alecsandri și activistul Ion Ghica.

27
 DACIA LITERARA

Apărută intr-o perioadă dificilă pentru publicaţiile autohtone,revista Dacia Literară a simbolizat
un nou inceput pentru literatura română, reprezentând o noutate a presei.Intr-o perioadă în care
puţinele publicaţii existente prezentau preponderent fapte politice,Dacia Literară a fost pată de
culoare din presa românească,prin caracterul său literar.

28
Publicată la 30 ianuarie 1840,revista marchează un punct de cotitură în literatura
românească.În Introducţie ,articolul prezintă realităţile vremii în privinţa publicaţiilor
naţionaleDacia Literară este prima revistă care se angajează să publice doar lucrări literare
şi din toate zonele ţării ,realizându-se o unificare a românilor pe plan literar.Se va cere, de
asemenea, şi originalitate în creaţiile publicate, (fiecare cu ideile sale, ,,cu limba sa, cu
chipul său”),astfel promovându-se cultura naţională şi eliminându-se treptat puternica
influenţă a operelor străine.
Dacia Literară a fost publicaţia care a redresat literatura română şi care a oferit impulsul
necesar pentru dezvoltarea unei adevărate literaturi naţionale.

29
 Programul Daciei Literare
În primul număr al revistei, sub titlul "Introducție", Mihail Kogălniceanu, întemeietorul revistei, publică un
articol-program care sintetizează în patru puncte idealurile literare ale scriitorilor pașoptiști:
1.Combaterea imitației scriitorilor străini și a traducerilor mediocre: îngrijorat de sărăcia limbii române, I. H.
Rădulescu îndemna tinerii să scrie, deoarece operele românești scrise până în acea perioadă puteau fi numărate
pe degete.
2.Crearea unei literaturi de specific național: în loc să imite scrierile și scriitorii străini, românii ar putea crea o
literatură autohtonă, inspirat din natură, tradiție și folclor.
3.Lupta pentru unitatea limbii:eforturile Școlii Ardelene de unificare a limbii sunt continuate de pașoptiști, care
încearcă să formuleze normele limbii literare, respingând exagerările latiniste și pledând pentru introducerea
alfabetului latin.
4.Dezvoltarea spiritului critic: se introduce conceptul de critică obiectivă, subliniind că analiza critică se va
face numai asupra operei : "Critica noastră va fi nepărtinitoare. Vom critica cartea, iar nu persoana."

30
 3.
POEZIA pașoptistă
 Ion heliade-rădulescu
zburătorul

✣ Balada mitologică Zburătorul a apărut în „Curierul

românesc” (1844), gazetă condusă de el şi este considerată
capodopera creaţiei lirice a lui Ion Heliade Rădulescu.
Titlul baladei ilustrează mitul folcloric al zburătorului,
exprimând artistic starea de criză erotică a tinerelor fete la
vârsta adolescenţei, care simt sentimentul de dragoste
pentru prima oară şi de aceea nu-l recunosc, el
manifestându-se ca o boală.

32
 Structură, semnificaţii, limbaj poetic

✣ Poezia este structurată în trei secvenţe poetice, fiecare dintre ele constituindu-se într-o idee lirică:
instalarea sentimentului erotic, tabloul rustic al înserării construit ca un pastel şi ilustrarea mitului
zburătorului.
✣ Secvenţa întâi este realizată sub forma unui monolog liric al fetei, care îi descrie mamei – prin
adresare directă – senzaţiile şi trăirile pe care le simte intens şi care îi sunt total necunoscute.
Fiorul emoţional trăit pentru prima oară sugerează puritatea sentimentului de dragoste. Relatarea
stărilor sufleteşti pe care fata le percepe cu îngrijorare este construită gradat, prin interogaţii şi
vocative: „- Vezi, mamă, ce mă doare!”, „Că uite, mă vezi, mamă?”, „Oar’ ce să fie asta?”.

33
Secvenţa a doua începe cu o strofă de legătură între
monologul liric al fetei şi tabloul descriptiv care
constituie un pastel. În această strofă narativă, eul liric
devine personaj, manifestând sentimentul de
compasiune pentru fată, care nu mai este un simbol, ci
capătă identitate şi nume: Florica. Vocea epică
întrerupe fluxul narativ al baladei prin pastelul care
compune un cadru terestru al naturii rurale în
momentul înserării: „Era în murgul serei şi soarele
sfinţise”. Tabloul câmpenesc ilustrează înclinaţia
poetului pentru sublim şi spectaculos. Cirezile de vite
care vin de la păscut sunt personificate, vacile îşi
cheamă viţeii ca să-i hrănească – „în gemete de mumă
viţeii lor striga” – iar taurii „murmură”.
34
Secvenţa a treia ilustrează mitul zburătorului,
imaginat ca un fulger neaşteptat – „lumină iute ca
fulger trecătoare” -, interogaţiile sugerând şi aici
noutatea fiorului sentimentului de dragoste de care
se simte cuprinsă Florica: „Vreo stea mat cade
iară? vrun împărat mai moare? / Or e – să nu mai
fie! – vro pacoste de zmei?”. Femeile din sat sunt şi
ele speriate de grozăvia apariţiei unei arătări
malefice de basm, care este asemuită unui balaur
venit să răpească inima fetei: „Că ţintă l-alde
Floarea în clipă străbătu!”. Credinţa populară că
există forţe pe care omul nu le cunoaşte, face ca
femeile să-şi facă speriate cruce, pentru a alunga
duhurile rele: „Închină-te surato!”.
 Grigore alexandrescu

S-a născut la Târgovişte, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al

patrulea copil al lui Mihai Alexandrescu, care a fost vameș și vistiernic, și a
Mariei. Rămâne orfan şi sărac, dar de mic e deştept, cu o memorie
extraordinară. Învaţă greaca şi franceza. Ajuns la București, este elev la
pensionul Sfântul Sava, uimindu-și colegii prin cunostintele in literaturile
clasice, a fost coleg cu Ion Ghica. Face cunoştinţă cu Heliade. Impresionează
pe toţi prin talentul său poetic. Va sta şi acasă la Heliade, care-i va publica
prima poezie Miezul nopţii în Curierul Românesc, urmată de elegia
Adio. La Târgovişte.

35
O vreme, a fost ofiţer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 şi Lebăda şi puii
corbului) este întemniţat. A ocupat funcţii mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. A
debutat cu poezii publicate în ”Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. Poezia sa a
fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848.
În ultimii 25 de ani de viaţă a fost marcat de alienare mintală, pricinuită, după unele versiuni, de
otravirea cu beladonă.
A murit sărac la București în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o scrisoare trimisă din Paris lui
Alexandru Papadopol-Calimah, deplangea nepăsarea față de cel mai de seama fabulist român:
"Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mâhnit atât de mult, cât m-a mâhnit nepăsarea generației
actuale în privirea lui și uitarea în care căzuse numele lui, odinioară strălucit".

36
 FABULE
A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu.
Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848.
Fabulele lui Alexandrescu se constituie într-o adevărată "comedie a vremii" în travesti
animalier, punându-ne în contact cu varietatea de preocupări politice,
sociale sau artistice pe care le-a avut autorul de-a lungul unei cariere de câteva decenii.
Poetul liric scrie, mai întâi, meditaţii romantice, sub influenţa lui Lamartine. Tonul este
extraordinar de fantastic și umoristic. E ultimul fabulist autentic din literatura română,
lăsându-ne aproximativ 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii
autorităţilor (Câinele şi căţelul, Boul şi viţelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală ș.a.).

37
Fabulele lui Grigore Alexandrescu folosesc drept surse pe La Fontaine, Kralov, Voltaire și alți fabulisti
încă neidentificați, dar sunt adaptate în mod vizibil la realitățile româneșți.

Alexandrescu are în vedere și fauna numeroasă a demagogilor care se folosesc de nemulțumirile

îndreptățite ale supușilor pentru a parveni “Vulpoiul predicator”. Sunt surprinse și tipuri condiționate în
același timp social și intelectual-moral, cum ar fi cel al descendentului degenerat care se laudă cu
vechimea stirpei și meritele strămoșilor “Pisica sălbatică și tigrul” sau cel al proaspătului parvenit,
caracterizat prin ostentația noilor obiceiuri și respingerea precipitată a tot ceea ce-i poate aduce aminte
de originile umile “Boul și vițelul”. Unele fabule tratează probleme mai generale, cum ar fi aceea a
biruinței adevărului “Oglindele”, a responsabilității morale față de propriul popor “Toporul și pădurea”
sau a curajului necesar pentru a-ți asumă riscurile inevitabile ale progresului “Mierla și bufnița”.

38
 ,,Alexandrescu este incontestabil
cel mai de seamă fabulist al nostru...”
- D. Popovici

39
 Anul 1840

Poezia Anul 1840 de Gr. Alecsandrescu a fost publicată în „Dacia literară” în 1830 şi mai poate
fi intitulată Marea aşteptare.
Grigore Alexandrescu scrie un discurs ideologizat, de un colorit social foarte intens. Sistemul de
motive şi cel imaginistic se caracterizează prin neomogenitate, deoarece autorul încadrează în
acest text şi referinţe la propria biografie, şi un motiv biblic despre naşterea lui Mesia, şi
sentimente patriotice, elemente de pamflet,si de satiră. Anul 1840, crede Gr. Alexandrescu, va fi
unul reformator. Poetul îşi asumă chiar harul profetic atunci cand afirmă ca temeliile lumii se vor
schimba, se vor mişca, iar „vechile instituţii se şterg, s-au ruginit” .

39
Poezie mesianică este fixată asupra unei ,,clipe astrale" a istoriei, cum i se pare poetului a fi
momentul ales, ,,Anul 1840“. El se detaşează de propriul destin şi se consideră „mică parte
din trista omenire “. În final, anunţă ideea că îşi anulează durerea, chiar o dispreţuieşte: ,,Eu
rîz de-a mea durere şi o dispreţuiesc”. Sentimentul social îl determină pe Gr. Alexandrescu
să-şi conştientizeze condiţia sa civică, el declarîndu-se încadrat în societate, avănd acelaşi
destin ca şi compatrioţii săi.
Anul reformator vine, crede Alecsandrescu, cu un nou Mesia. Motivul biblic e prezent în
strofa a şasea, unde poetul îşi imaginează scena naşterii lui Hristos şi citează fraza uni bătrîn
rob,care s-a văzut elibirat:
Când se născu copilul ce s-aștepta să vie,
Ca să ridice iarăși pe omul cel căzut,
Un bătrân îl luă în brațe, strigând cu bucurie:
"Sloboade-mă, stăpâne, fiindcă l-am văzut."

41
 Umbra lui Mircea. La Cozia

Poezia Umbra lui Mircea. La Cozia a fost scrisă

în urma unei călătorii pe care Alexandrescu a
făcut-o pe la mănăstirile din Oltenia, împreună
cu prietenul său, Ion Ghica. Deşi a fost scrisă în
1842, poezia va fi publicată în 1844, în revista
„Propăşirea”, editată de Mihail Kogălniceanu.

42
Poezia este structurată în 16 strofe şi este construită prin îmbinarea subtilă a mai multor
specii romantice. Astfel, primele şapte strofe se constituie într-un pastel romantic,
descriind cadrul natural nocturn în care apare fantoma lui Mircea cel Bătrân,
următoarele cinci strofe conţin elemente de odă şi imn prin care se slăvesc faptele de
vitejie ale domnitorului. Următoarele două strofe constituie o meditaţie, în care poetul
exprimă idei filozofice despre timpul trecător, cu identificarea momentelor importante
din trecut şi prezent, precum şi o viziune asupra viitorului, iar ultimele două strofe
revin, simetric, la imaginea iniţială a pastelului, împlinind astfel perfecţiunea artistică a
poeziei.

43
 4.
Proza pașoptistă

44
 Costache Negruzzi
Constantin (Costache) Negruzzi -n. 1808, satul Hermeziu,
județul Iași – d. 24 august 1868) a fost un om politic și
scriitor român din perioada pașoptistă.
Costache Negruzzi și-a început învățătura în greacă cu
unul din dascălii renumiți pe atunci în Iași, iar românește a
învățat singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum însuși
mărturisește într-un articol intitulat ,,Cum am învățat
românește”, foarte interesant pentru detaliile pe care le dă
asupra metodelor întrebuințate de profesorii din acea
vreme.

45
Gheorghe Sion a lăsat un portret spiritual memorabil a lui Negruzzi în lucrarea Din
tinerețe (cap. XIII), inclusă în volumul Suvenire Contimpurane:
"...era un adevărat enciclopedist, versat în cunoștințe nu numai literare, dar și istorice și
filosofice, ajutat de o memorie prodigioasa și de cunoștința mai multor limbi străine. El în
adevăr vorbea și scria grecește, franțuzește, nemțește și rusește, fără a menționa (sic!)
latina și italiana, ale căror literaturi nu-i erau străine.“

46
 Opera si teorie
Operele în proză sunt împărțite în trei grupe, botezate cu titlul general de Păcatele tinerețelor (1857).
În prima intră Amintirile din junețe, câteva povestiri, din care unele cu caracter personal, de
exemplu Zoe (1829) și O alergare de cai (1840), nuvele în care intriga e bine condusă și plină de
interes, iar limba e românească și cu expresiuni nimerite. Fiziologia provințialului reprezintă poate cea
mai bună fiziologie scrisă în limba română.
Dintre fragmentele care alcătuiesc grupa a doua, cea mai însemnată lucrare este Alexandru
Lăpușneanul, publicată în Dacia Literară în 1840, una din nuvelele de referință ale literaturii române.
Nuvela se compune din patru părți, fiecare purtând un motto, care este tema ei. Iacob Eraclid, cunoscut
sub numele de Despot Vodă, fusese ucis de Tomșa, care devenise domn al Moldovei; Alexandru
Lăpușneanu, care mai domnise o dată, vine cu oști turcești ca să reintre în posesia tronului.

47
 Alexandru Lăpușneanul
Geneza

Costache Negruzzi se inspiră în scrierea nuvelei sale din

letopisețul intitulat “Letopisețul Țării Moldovei” scris în
prima sa parte de Grigore Ureche. Scriitorul vizează doar a
doua domnie a lui Lăpușneanul (1564-1569), perioada
despre care sunt corespunzătoare următoarele: Alexandru
Lăpușneanul intră în Țară Moldovei pe la Brăila însoțit de
oaste turcească oferită de Sulliman Pasă.

48
Tema

Tema o constituie istoria neamului, tema de inspirație romantică, fiind surprinsă a doua domnie
a lui Alexandru Lăpușneanul, scriitorul realizând o frescă socială pentru perioada 1564-1569.
Fiind o nuvela istorică romantică “Alexandru Lăpușneanul" cuprinde o serie de personaje ce
pot fi tipologizate în funcție de participarea lor la acțiune, tendința spre excepțional, ranguri și
funcții nobiliare, dominante caracteriale. Alexandru Lapusneanul este personaj principal și tipul
domnitorului despot crud și tiran, bun cunoscător al tipologiei umane, dar și personaj care
disimileaza. Doamna Ruxandra este personaj episodic și tipul doamnei de curte, soție devotată,
dar și tipul îngerului din punctul de vedere al antitezei romantice. Moțoc este personaj secundar
și tipul boierului las, mișel și trădător, viclean și profitor. Spancioc și Stroici sunt personaje
episodice și tipul boierilor iubitori de țară și neam.

49
 Negru pe alb

Negru pe alb sau Scrisori la un prieten de Costache

Negruzzi poate fi considerată, deşi tipărită cu întârziere,
după cum se întâmpla deseori în secolul XIX, prima carte
de proză românească. Aceasa inaugurează o specie nouă în
literatura noastră beletristică:scrisorile literare în proză.
Avand o tematică variată, aceste scrisori cuprind amintiri,
descrieri de oameni şi locuri, aspecte din viaţa socială care ne
ajută la cunoaşterea primei jumătăţi a secolului al XlX-lea.

50
Genul este acela clasic al scrisorilor fără destinatar precis, un soi de scurte proze
descriptive sau analitice, în care subiectul propriu-zis nu contează decât în mică măsură.
Ne-au lăsat lucruri asemănătoare toţi scriitorii paşoptişti, romanticii noştri, Alecsandri,
Russo, Kogălniceanu, ca şi urmaşi ai lor precum Odobescu şi, scriind în epoca ulterioară
a Junimii, paşoptistul, şi el, Ion Ghica. Prozele lui Negruzzi sunt inteligente, pline de
haz, scrise cu fineţe artistică. Dincolo de marea lor valoare literară, ele constituie şi un
document pentru lumea românească din prima parte a secolului XIX.
Cuprinde 32 de scrisori

51
 5.
Dramaturgia pașoptistă

52
 Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri a fost un poet, dramaturg, folclorist,
om politic, ministru, creator al teatrului românesc și al
literaturii dramatice în România de-a lungul întregului
secol al XIX-lea.
Alecsandri l-a înscris pe fiul său la pensionul francez,
unde a studiat alături de Mihail Kogălniceanu și de Matei
Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie și
admirație și pentru care a scris Chirițele și o mare parte
din Cânticelele comice.

53
În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din
Iași și și-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese.
A fost unul dintre fruntașii mișcării revoluționare din Moldova, redactând împreună cu
Kogălniceanu și C. Negri "Dorințele partidei naționale din Moldova".
În 1854 apare, sub conducerea sa, România literară, revistă la care au colaborat moldovenii C.
Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al.
Odobescu.
În 1863 ia naștere la Iași societatea Junimea, al cărui membru onorific a fost până la sfârșitul
vieții.
Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868, în diverse numere ale Convorbirilor
literare.

54
 CHIRITA IN PROVINȚIE

Se spune că Alecsandri, în tinerețea sa, ar fi cerut în căsătorie

pe una dintre fiicele Anastasiei Greceanu (modelul dupa care
a fost croit personajul Chirita), pe Canano, dar nu a fost bine
primit, a fost chiar refuzat, pe motiv că ar fi un „scriitoraș” și
un „coate-goale”. Ca răzbunare, el a scris piesele ce o aveau
ca eroină principală pe Coana Chirița:
Chirița în Iași sau Două fete ș-o neneacă (1850), Chirița în
provinție (1855), Chirița în voiagiu (1865), Chirița în balon
(1875).

55
Piesa, denumită de dramaturg „comedie cu cântice”, este structurată în două acte, fiecare
dintre ele fiind alcătuit din mai multe scene, iar timpul în care se petrec întâmplările este
plasat în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Chiriţa în provinţie este o comedie realistă de moravuri sociale, ilustrând contrastul dintre
esenţă şi aparenţă prin care sunt construite personajele aparţinând micii boierimi rurale.
Conflictul dramatic este reprezentat de încrâncenarea cu care Chiriţa se împotriveşte, din
motive meschine şi răutăcioase, căsătoriei dintre Luluţa şi Leonaş, doi tineri care se iubesc şi
care triumfa în finalul comediei.
Sursele comicului în piesa Chiriţa în provinţie sunt variate, Alecsandri apelând la comicul de
situaţie, comicul de caracter, comicul de nume şi comicul de limbaj.
Situaţiile comice sunt numeroase: apariţia pe scenă a Chiriţei călare şi efortul servitorilor de o
da jos de pe cal; travestirile lui Leonaş; nebunia prefăcută a Luluţei; vinderea perpetuă a
curcanului etc.

56
 Comicul de limbaj
• calchierea expresiilor româneşti : „boire un cigare” (a bea o ţigară), „un tambour
d’instruction” (tobă de carte), „pour des fleurs de coucou” (de flori de cuc), „donner de
l’argent pour du miel” (să dai bani pe miere);
• amestecul ridicol de cuvinte franţuzeşti cu expresii argotice în acelaşi enunţ: „O! non te
tem… că sunt vurtos” (Şarl); „est-ce que vous etes… mulţămit de Guliţă?”; „j’aprendre
tout seulette le francais… pre legea mea”;
• deformarea cuvintelor franţuzeşti prin pronunţare românizată, barbarisme: „furculision”,
„fripturision”, „învârtision”;
• confuzii lingvistice: „Ils sont de minune… cigeres de Halvanne”, adică ţigări de halva, în
loc de Havane

57
 CREATIA LIRICA DOINA

Poezia “Doina” se include in volumul Poezii adunate si

indreptate de Vasile Alecsandri, culegere de folclor publicata
in 1852.
Creatia lirica, populara, in versuri, ce exprima confesiv cea
mai bogata gama de sentimente umane: dragoste, ura, jale,
revolta.
Ca o formula specifica doinei este cea de inceput: “Doina,
doina cantec dulce”, sau o structura poetica exclamativa,
vizind legatura omului cu natura.

58
Apar astfel motive specifice cum ar fi: al comuniunii omului cu natura "De ma-
ngand cu florile/Si privighetorile“, al codrului “Frunza-n codru cat invie, / Doina
cant de voinicie”, al dorului. Sentimentele dominante sunt exprimate sub forma
unui monolog sau al unui dialog cu elementele naturii.
Lirismul oscileaza intre tristete si speranta. Tehnicile specifice doinei sunt
vocativele, repetitiile, verbele la imperativ, exclamatiile si interogatiile.
Procedeele artistice specifice sunt invocatiile retorice, personificarile,
paralelismele, epitetele, comparatiile si inversiunile.

59
 Istoria unui galban si a unei parale

Autorul - martor și narator - asistă, la miezul nopții,la

discuția dintre două obiecte neînsuflețite, un galben
olandez și o para turcească. Cele două monede capătă,
o dată cu graiul, și personalitate umană distinctă, fiind
naturi contrastante și creând o mare mișcare în cadrul
povestirii.

60
✣ Galbenul, reprezentând elementul "masculin", e volubil și chiar puțin
fanfaron, istorisindu-și cu facondă numeroasele aventuri, iar paraua își asumă
atitudinea "feminină", caracterizată prin curiozitate, admirație.Venirea
dimineții îl împiedică pe autorul-narator să asculte și destăinuirile ei.
✣ Alecsandri realizează o narațiune plină de substanță epică, ancorată în
realitățile sociale românești ale timpului. Cei doi eroi sunt plasmuiti într-o
vreme în care Alecsandri și Kogălniceanu erau implicați într-o campanie de
eliberare a robilor țigani, ceea ce se reflectă în text. Simpatia cu care îi
zugrăvește autorul pe Zamfira și pe Nedelcu ne amintește de cunoscuta sa
epistolă către Ion Ghica, Vasile Porojan.

61
 6.
CURIOZITĂȚI

62
 ȘTIAȚI CĂ… ?

• Primul scriitor român care a primit un premiu literar internaţional a fost Vasile Alecsandri?
• În anul 1836 tânărul Cuza se află la Paris și era atras de medicină. Ar fi vrut să se facă facă doctor.
Din păcate socoteală de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg și după ce a asistat la o disecție în
morgă unui spital parizian ,Cuza s-a hotărât că poate i se potrivește mai bine o meserie mai
"prietenoasă " cu stomacul.
• Rețeta de cozonac a lui Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi
Modul de preparare al cozonacilora fost descris pentru prima dată într-o carte de „trebi gospodăreşti” în
1841, de către Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi, în celebra lor carte de bucate „200 reţete
cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti”.

63
 ȘTIAȚI CĂ… ?

• Alexandrescu a fost funcţionar la postelnicie şi a intrat în bunele graţii ale lui Bibescu. Ghica
povesteşte chiar o scenă, în care s-a vorbit să fie numit poet al curţii, lucru ce Alexandrescu a
refuzat.
• Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome
epistola, meditația și satira.
• La data de 9 iunie 1848 a avut loc Adunarea de la Islaz. În cadrul Adunarii de la Islaz, Ion Heliade
Rădulescu citeşte Proclamaţia care cuprindea programul revoluţiei din Ţara Românească.

64
 CONCLUZIE
Momentul pașoptist a fost prima explozie a ideii de libertate a culturii române.O afirmare memorabila si
profund creatoare.
El se manifestă în preajma Revoluției de la 1848, fiind strâns legat de ideea emancipării și de afirmarea
conștiinței naționale.
Are la bază activitatea revistei „Dacia literară”, al cărei prim număr este publicat în 1840 de Mihail
Kogălniceanu, îndrumătorul generației pașoptiste.
Apare fenomenul coexistenței mai multor curente literare în cadrul aceleiași opere, acest lucru fiind vizibil în
creații precum „Alexandru Lăpușneanu” (Costache Negruzzi) sau chiar în pastelurile lui Alecsandri.
Literatura pașoptistă aduce pe scena culturala o frenetica deschidere spre arta scrisului,urmata de o integrare
si asumare, fără precedent a românilor. Pentru conștiința spirituala românească reprezinta o inițiativă si o
experienta unică,de mari proporții,o "premiera absoluta", plina de toate exaltarile,riscurile si erorile
pionieratului.

65
1 P

2 A

3 S

5 P

6 T

7 I

8 S

9 M

66
1 A L E X A N D R U L A P U S N E A N U L

2 A

3 S

5 P

6 T

7 I

8 S

9 M

67
1 A L E X A N D R U L A P U S N E A N U L

2 D A C I A L I T E R A R A

3 S

5 P

6 T

7 I

8 S

9 M

68
1 A L E X A N D R U L A P U S N E A N U L

2 D A C I A L I T E R A R A

3 M A R E A A S T E P T A R E

5 P

6 T

7 I

8 S

9 M

69
1 A L E X A N D R U L A P U S N E A N U L

2 D A C I A L I T E R A R A

3 M A R E A A S T E P T A R E

4 C A N A N O

5 P

6 T

7 I

8 S

9 M

70
1 A L E X A N D R U L A P U S N E A N U L

2 D A C I A L I T E R A R A

3 M A R E A A S T E P T A R E

4 C A N A N O

5 P R I M M I N I S T R U

6 T

7 I

8 S

9 M

71
1 A L E X A N D R U L A P U S N E A N U L

2 D A C I A L I T E R A R A

3 M A R E A A S T E P T A R E

4 C A N A N O

5 P R I M M I N I S T R U

6 I N T R O D U C T I E

7 I

8 S

9 M

72
1 A L E X A N D R U L A P U S N E A N U L

2 D A C I A L I T E R A R A

3 M A R E A A S T E P T A R E

4 C A N A N O

5 P R I M M I N I S T R U

6 I N T R O D U C T I E

7 I L U M I N I S T A

8 S

9 M

73
1 A L E X A N D R U L A P U S N E A N U L

2 D A C I A L I T E R A R A

3 M A R E A A S T E P T A R E

4 C A N A N O

5 P R I M M I N I S T R U

6 I N T R O D U C T I E

7 I L U M I N I S T A

8 I H R A D U L E S C U

9 M

74
1 A L E X A N D R U L A P U S N E A N U L

2 D A C I A L I T E R A R A

3 M A R E A A S T E P T A R E

4 C A N A N O

5 P R I M M I N I S T R U

6 I N T R O D U C T I E

7 I L U M I N I S T A

8 I H R A D U L E S C U

9 R O M A N T I S M

75
 VĂ MULȚUMIM!
Proiect realizat de :
• Balan Alexandra
• Ispas Daria
• Dumitrescu Miruna
• Stoica Ioana

76
 bibliografie
https://ro.wikipedia.org/
https://www.crispedia.ro/chirita-in-provintie-de-vasile-alecsandri-comentariu-literar-rezumat-literar/
https://www.referatele.com/
https://www.crispedia.ro/zburatorul-de-ion-heliade-radulescu-comentariu-literar-rezumat-literar/
George Călinescu - ,,Istoria literaturii române de la origini până in prezent”
Nicolae Manolescu- ,,Istoria critică a literaturii române ”
George Ivașcu- ,,Istoria literaturii române”

77
Balan Catalina Dumitrescu Miruna Stoica Ioana
Ispas Daria
• Perioada
• Presa • Dramaturgia • Realizarea
pasoptista • Proza
• Joculet • Curiozitati prezentarii
pasoptista
• Curiozitati • Concluziile • Poezia
• Curiozitati
• Argument
pasoptista
• Joculet
• Curiozitati

78