Romantismul

Romantismul este o miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-Iea si inceputul secolului al XIX-Iea, cu influente puternice si in filozofie, istorie, drept, lingvistica, economie politica etc. Romantismul a luat nastere in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta, apoi in intreaga Europa. Acest curent cultural, care s-a manifestat nu numai in literatura, ci si in artele plastice si in muzica, s-a ridicat impotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a ratiunii reci si a ordinii, propunandu-si sa iasa din conventional si abstract. Romantismul a sustinut manifestarea fanteziei si exprimarea sentimentelor, a originalitatii, spontaneitatii si sinceritatii emotionale, promovarea libertatii de expresie. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului. Romantismul romanesc a fost reprezentat in mod stralucit dt Mihai Eminescu, care este considerat ultimul mare romantic european incheind, asadar, romantismul universal. Postromantismul s-a manifestat prin imbinarea elementelor romantice cu trasaturi simboliste sau samanatoriste, perioada in care se inscriu Al. Macedonski, Octavian Goga, st.O.Iosif, Barbu Stefanesci Delavrancea.

Caracteristicile romantismului

Introducerea unor noi categorii estetice: uratul, grotescul fantasticul, macabrul, pitorescul, feericul, precum si a unor specii literare inedite: drama romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica; Cultiva sensibilitatea, imaginatia si fantezia creatoare minimalizand ratiunea si luciditatea; Promoveaza inspiratia din traditie, folclor si din trecutu istoric, pe care il considera opus realitatii contemporane, de care era dezamagiti, fiind preocupati de reflectarea in opere a specificului nations (culoarea locala); Evadarea din lumea reala se realizeaza prin vis sau somn (miti oniric), intr-un cadru natural nocturn; Contemplarea naturii se concretizeaza prin descriere peisajelor sau a momentelor anotimpurilor in pasteluri si prin reflect asupra gravelor probleme ale universului in meditatii, Acorda importanta deosebita sentimentelor omenesti, ca predilectie iubirii, trairile interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative; In genul liric se manifesta inovatii prozodice si suprematia subiectivismului, a pasiunii inflacarate, a fanteziei debordante; Construirea eroilor exceptionali, care actioneaza in imprejurari iesite din comun, precum si portretizarea omului de geniu si conditia nefericitii a acestuia in lume; personajele romantice nu sunt dominate de ratiune, ci de imaginatie si de sentimente; Preocuparea pentru definirea timpului si a spatiului nemarginite, ca proiectie subiectiva a spiritului uman, conceptie preluata din lucrarile filozofilor idealisti;

Imbogatirea limbii literare, prin includerea cuvintelor si expresiilor populare, a arhaismelor, a regionalismelor, specifice oralitatii; Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza ocupa locul principal atat in structura poeziei, cat si in construirea personajelor, situatiilor, ideilor sau atitudinilor exprimate; Ironia romantica dobandeste, adesea, accente satitice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit atat in specia literara cu nume sugestiv, satira, cat si in poeme filozofice, asa cum se manifesta in "Scrisoarea I" de Mihai Eminescu.

In studiul "Principii de estetica", George Calinescu defineste romantismul in antiteza cu clasicismul, evidentiind pregnant si convingator deosebirile dintre cele doua curente literare care s-au manifestat predilect in literature. Clasicul este "un om ca toti oamenii", pe cand romanticul este cu totul iesit din comun, "un monstru de frumusete sau de uratenie, de bunatate ori de rautate", reliefand astfel caracterul cu totul exceptional al celui din urma. Pe cand clasicul este "inteligibil" in exprimarea ideilor sau construirea situatiilor, romanticul este "bizar" si deloc moralist, asa cum este cel dintai. Cu totul dezinteresat de natura, clasicului ii lipsesc sentimentele pentru frumusetile acesteia, pe cand romanticul este coplesit de natura ocrotitoare si participativa la toate starile lui interioare. Cu toate acestea, Calinescu sustine interferenta curentelor literare de-a lungul istoriei literare, argumentand ca si in antichitatea elina clasica se regasesc "umbre romantice", iar in Evul mediu romantic se manifesta si "forme clasice".

Romantismul 1.Aparitia romantismului In studiul despre Clasicism ,romantism,baroc, George Calinescu afirma:Clasicism-Romantism sunt doua tipuri ideale,inexistente practic in stare genuina,reparabile numai la analiza in retorta.Afirmatia trebuie inteleasa in sens foarte larg.Ca si clasicismul, nazuinta romantica l-a animat intotdeauna pe om.Dar ea a fost umbrita de aspiratia clasica si doar aparitia unor conditii istorice favorabile a usurat iesirea la lumina a romantismului,prin revolta. Revolta nu s-a produs insa inlauntrul atitudinilor teoretice ,ci in plan social. A fost mai intai Revolutia engleza de la 1688,apoi Revolutia franceza de la 1789-1794,pregatita de miscarea iluminista,amandoua indreptate impotriva ideologiei si ordinii politice a feudalismului. Negand feudalismul in plan politic, revolutiile au negat clasicismul in plan estetic. 2.Estetica romantismului S-ar parea ca,aparuta ca o reactie impotriva clasicismului,estetica romantismului inseamna rasturnarea acestuia,oricare dintre principiile estetice aleromantismului constituindu-se prin opozitie cu principiul clasic corespunzator. De pilda,daca literatura clasica era perceputa ca rezultat al ratiunii,literatura romantica e rezultatul sentimentului si al fanteziei creatoare;daca personajul clasic era rege sau cel putin nobil,personajul romantic e recrutat din toate mediile sociale,de obicei din cele mai umile,fiind intotdeauna un erou exceptional,care evolueaza in imprejurari exceptionale;daca scriitorul clasic era obligat a se exprima prin stilul inalt ,pur neamestecat,scriitorul romantic e liber sa-si imbogateasca stilul si vocabularul poetic apeland la toate straturile limbii si limbajului.Alte principii estetice :interesul pentru frumusetea naturii,care devine locala,particularizandu-se in functie de starile afective ale eroului ei;interesul pentru folclor si traditia locala ,nationala.care devin o sursa inepuizabila pentru poezia romantica;interesul pentru istoria nationala si pentru eroii ei;reabilitarea personalitatii umane,infatisata in toata complexitatea ei contradictorie,patimasa si animate de mari ambitii personale sau idealuri colective;libertatea totala in abordarea oricarei specii literare si chiar amestecul speciilor,daca astfel individualitatea umana se realizeaza plenar ,fiind luminata din toate perspectivele.Un rol important,in adeziunea la una dintre cele doua atitudini estetice(clasica sau romantica ),il are temperamentul individualitatii creatoare a scriitorului.La clasicism adera in primul rand firile puternic echilibrate;la romantism,dimpotriva,temperamentele pasionate,vulcanice,contradictorii. Exista totusi scriitori care ,desi,prin structura ,apartin modelului clasic,au aderat la romantism si l-au ilustrat stralucit. Un exemplu in acest sens ar putea fi Vasile Alecsandri,care,temperamental,este un clasic,dar,traind intr-o epoca revolutionara prin excelenta,s-a manifestat si ca scriitor romantic.Pornit ca reactie anticlasicista din ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea subforma preromantismului,care evidentiaza sensibilitatea si da expresie starii afective a melancoliei,romantismul trece prin mai multe stadii teoretice ,pentru a se cristaliza definitiv ca doctrina estetica in al treilea deceniu al secolului al XIXlea ,cand Victor Hugo publica Prefata la drama Cromwell (1827),socotita manifestul romantismului european.

3.Romantismul in literatura romana In nicio alta literatura ca in cea romaneasca adevarul afirmat de G.Calinescu in legatura cu impuritatea curentelor literare nu se aplica mai bine ,in intelesul lui cel mai general.In literatura romana nu exista un clasicism pur,asa cum nu exista un romantism pur. Clasicismul si romantismul coexista,in variate forme,in operele tuturor sciitorilor romani de la 1830 incoace.Conditii istorice specifice au dat originalitate si personalitate romantismuluiromanesc ,acesta nefiind o imitatie a celui francez,cu care tanara intelectualitate romana a venit mai direct in contact dupa Revolutia lui Tudor Vladimirescu,din 1821. Romantismul romanesc,asimiland organic principiile estetice ale romantismului european,se constituie ca o larga miscare de redesteptare nationala,in slujba idealurilor careia sunt puse maitoate operele create acum.Romantismul romanesc trebuie inteles,in ultima instanta ,ca un inceput de noua cultura ,intr-o etapa istorica in care Tarile Romane tindeau sa devina Romania, prin revolutie,unire si independenta.De aceea, patriotismul ,lupta pentrurealizarea unitatii nationale si a independentei de stat ,o inflacarata constiinta cetateneasca a slujitorilor artei, pregnanta elementului social in operele acestora sunt tot atatea trasaturi caracteristice ale romantismului romanesc.Istoricii literari vorbesc despre trei etape distincte in evolutia romantismului nostru. Prima coincide ,in parte ,cu preromantismul si este ilustrata de eforturile unor scriitori ca Gheorghe Asachi si Heliade Radulescu,in domeniile scolii nationale,presei,teatrului.Pe fundalul unei asemenea activitati culturale,poeti ca Vasile Carlova, Asachi ,Heliade Radulescu sau Grigore Alexandrescu isi intorc nostalgic privirile si simtirea spre ruinele trecutului glorios.Tot acum se fac,din initiativa aceluiasi Heliade Radulescu ,numeroase traduceri din literatura universala din toate timpurile. A doua etapa este inaugurata de aparitia ,in 1840,a revistei Dacia literara,scoasa de Mihail Kogalniceanu.In articolul-program,intitulat Introductie,Kogalniceanu stabileste liniile directoare ale literaturii romane,cerand scriitorilor sa creeze o literatura cu pronuntat specific national,facand din istorie ,din folclor ,din frumusetile naturale ale patriei si dinviata ei sociala surse principale de inspiratie.Datorita acestor indemnuri,care trebuiau sa contribuie implicit la dezvoltarea si unitatea limbii romaneliterare,romantismul romanesc dobandeste note distincte ,constituindu-se intr-un curent national si popular si devenind o componenta fundamentala a spiritualitatii.romanesti. De aceea Introductia are valoare de manifest si program al romantismului nostru.In spatiul romanesc ,cu o problematica de fond specifica si cu idealuri caracteristice,ea are aceeasi valoare cu amintita Prefata a lui Victor Hugo la drama Cromwell . Aceasta a doua etapa cuprinde miscarea de la 1848,care da literaturii romantice romanesti o pregnanta coloratura revolutionara.Scriitorii acestei perioade sunt,in aceleasitimp ,conducatorii revolutiei si operele lor se resimt in mod fericit de entuziasmul siidealurile maselor populare .Alecu Russo scrie inflacaratul sau poem patriotic mesianic Cantarea Romaniei ;Nicolae Balcescu,in exil (dupa esuarea revolutiei),scrie febril la patetica sa Istorie a romanilor supt Mihai-Voievod Viteazul ;Dimitrie Bolintineanu publica Legendele istorice,in care marile fapte ale unor eroi exemplari ai trecutului imbarbateaza pe contemporani,intarindu-le sufletele in lupta pentru o viata demna ,intr-o tara

libera;Grigore Alexandrescu scrie lirica sa patriotica.In sfarsit ,Vasile Alecsandri ,ca sa numim numai pe cei mai mari scriitori ,va da la iveala,in 1852,colectia sa folclorica Poezii populare ale romanilor (titlul din1866),devenind curand ,prin traducerea ei in franceza,germana,italiana,engleza,adevarata carte de vizita a romanilor in fata Europei. Tot Alecsandri pune bazele dramaturgiei nationale,prin comediile si dramele sale si canta vitejia ostasilor in Razboiul de Independenta (Ostasii nostri).Aceste opere sunt tot atatea aspecte ale specificitatii romantismului romanesc,in care doina si balada populara, meditatia si elegia culta, drama ,legenda istorica si poemul in versuri sau proza fac loc spiritualitatii romanesti,transmitand un inalt mesaj patriotic. Ultima etapa,a treia,intervine dupa 1848 si se prelungeste ,cu unele ecouri ,pana catre primul razboi mondial.Este perioada deplinei maturitati a romantismului romanesc.Poeti si prozatori ca Alexandru Odobescu,B. Petriceicu Hasdeu,MihaiEminescu,Alexandru Macedonski,iar,in alta etapa,Barbu Stefanescu-Delevrancea,Octavian Goga,Mihail Sadoveanu vor imbogati literatura romanticaromaneasca cu noi teme ,motive si procedee.Folclorul, fantasticul, mitologia,istoria,idealurile nationale ,marile probleme ale filozofiei omului ,dragostea ,natura constituie patrimoniul tematic al operelor acestor mari scriitori. Concluzii Clasicismul si romantismul sunt doua atitudini estetice manifestate incele mai variate domenii ale activitatii personalitatii umane.De-a lungul vremii ele s-au ilustrat mai pregnant sau mai latent,cristalizand ,fiecare dintre ele, o doctrina estetica proprie,in momentul in care societatea umana ,in necontenita ei dezvoltare,a oferit conditii prielnice.Imprejurarea ca romantismul se constituie ca ideologie estetica in opozitie cu doctrina clasicista e o dovada ca cele doua atitudini artistice sunt la fel de adevarate si la fel de capabile sa-l exprime artistic pe om in tot ce are el mai bun,mai frumos,mai autentic.Urmand dezvoltarii culturii si artei universale ,literatura roamna a ilustrat stralucit,la vremea maturizarii conditiilor corespunzatoare ,in deosebi romantismul,aducand in peisajul literar al lumii un sunet si o culoare cu totul specifice si de aceea cu atat mai valoroase.