STILUL

163

eufonia (specificr mai ales poeziei, constdnd in valorificarea resurselor fonetice ale cuvintelor, in imprimarea unei melodicitili anume textelor).

Stilurile funclionale
funcfionale reprezintl varietSli ale limbii literare, diferenliate ca urmare a folosirii lor in sfere distincte de activitate social[. Fiecare stil se constituie intr-un model ce exerciti o anumittr presiune asupra congtiinlei vorbitorilor, care igi adapteaz[ forma comuniclrii in func1ie de condiliile concrete in care aceasta are loc. Stilurile s-au constituit intr-o anumitd etap[ de evolutrie a limbii literare gi a culturii romanegti, interacliondnd permanent gi influenpndu-se reciproc. Stilul b eletristic (artistic) :

r' Stilurile

. Este specific domeniului literaturii, esteticului. o Dacd in celelalte stiluri eseniial[ este transmiterea informatriei, in stilul
o
beletristic aceasta este inlocuitr de generarea emoliei, de promovarea sensibilitIlii gi a imaginaliei receptorului. Forma are un rol esenlial in constituirea mesajului, cuvAntul fiind intrebuintat cu sens figurat gi plasat in contexte expresive cu fo4[ de sugestie. caracteristica generall a acestui limbaj este libertatea pe care autorul/scriitorul gi-o poate lua fap de normele limbii, avdnd dreprul sd le incalce sau sI le modifice in acord cu intengiile sale estetice. in stilul artistic, comunicarea nu este neaplrat expresia unei realitrli concrete, verificabile, ci a unei lumi imaginate de autor, generate de ficliunea creatoare. stilul artistic este permeabil nrnrror mijloacelor de expresie, indiferent c5rui stil functrional i-ar aparline ; odati pitrunse in limbajul beletristic, ele igi pierd functia specificl de comunicare gi dob4ndesc o functrie

eiteiicl.
Dinpunct de vedere fonetic/prozodic, opera literarr/poezia este rezumatul unei prelucrrri din partea artistului, care va incerca sE oblin[ efecte ritmice gi eufonice deosebite. Din punct de vedere morfologic, scriitonrl are libertatea de a plasa in context artistic forme flexionare nuarale, arhaice, regionale, pqularc

t64

LrMBA $I COMUNTCARE

etc., nerecomandate in general de limba literar5, sau chiar sI modifice/ s[ creeze el insugi cuvinte gi expresii noi. La nivel semantic, observlm in literaturE, mai ales inpoezie, permanentul contrast intre sensul propriu al cuvdntului gi sensuri conotative, figurate, create de artistul insugi, sub forma figurilor de stil (metaford, epitet, comparatie, personificare etc.).
Dacd avem in vedere faptul cd limbajul artistic este practic nelimitat, se poate spune cd literatura nu are un lexic specializat; mai mult chiar, in

lirica moderni nu se mai face distinctia intre cuvintele ,,poetice" gi cele ,,nepoetice", artistul folosind in operd orice cuvdnt, de la regionalism p6nb la argou, de la arhaism pAnI la neologismul de ultiml or[. Topica este subiectiv[, atipic5, dictati de rezonangele interioare ale cuvintelor, gi nu de regulile gramaticale; punctuatia dobdndegte gi ea valori stilistice. ModalitElile de comunicare sunt naraliunea, descrierea, dialogul, monologul scris gi monologul oral. AvAnd ecouri profunde gi de durat[ in congtiinla vorbitorilor, creatiile artistice contribuie decisiv la educatria gustului publicului, la formarea gi dezvoltarea limbii literare, incdt vorbitorii ajung s[ confunde uneori limba literarl cu limba literaturii artistice. Dacd avem in vedere distinctria frcutd de Tudor Vianu intre funcfia tranzitivd gi cea reflexivd a limbajului, se observd cu ugurihl5 predominanla funcliei reflexive asupra celei tranzitive, deoarece poetul igi exprimd subiectivitatea, lumea interioari, filtratd prin congtiinfa estetictr. Stilul tehnico-gtiingific
:

indeplinegte funcgia de comunicare in domeniul gtiingei $i tehnicii, fiind reprezentat de totalitatea lucririlor de gtiingd sau de popularizare a
acesteia, precum gi de texte ce cuprind aplicalii tehnico-gtiin1ifice.
a a

Sunt respectate normele limbii literare. Comunicarea este, in general, lipsitl de inc5rclturd afectivd, exceplie frcAnd lucr[rile/interventriile aparlinAnd unor domenii precum istoria,

psihologia, filosofia etc., in care obiectivitatea se impletegte uneori cu

I
165

a a

note polemice, ironice, satirice, care s[ sustin[ punctul de vedere al autoruluii vorbitorului. Accesibilitatea este relativi, deoarece textele se adreseazd unui public specializat, cunoscltor al domeniului respectiv. Limbajul se distinge prin claritate, precizie gi proprietate a termenilor. Textul gtiintrific include uneori gi mijloace auxiliare, extralingvistice, precum scheme, tabele, diagrame, fotografii, hf,rfi, formule, grafice
etc.

vocabularul este specializat, bogat in neologisme de circulatrie internatrionald, iar majoritatea termenilor sunt monosemantici. citatul reprezint5, de asemenea, o trlsrtur[ a stilului gtiinlific, avand
a a

rol de argument sau de material demonstrativ. Intonatria este in general neutr[, rareori interogativ[ sau retoric[. Persoana I singular, specific[ limbajului artistic, este frecvent inlocuitd prin persoana I plural Qtluralul autorului).
comunicarea este deseori intrerupti prin digresiuni care conlin explicalii sau argumente suplimentare.

Modalit[lile de comunicare sunt monologul scris gi oral, descrierea tip gtiintrific Ai dialogul oral.
S

de

tilul j u ridic o - admini s t rativ

indeplinegte func1ia de comunicare in sfera relagiilor oficiale, fiind reprezentat de o categorie larg5, precum legile, hotirarilejudecdtoreSti,
regulamentele de funcgionare a diverselor instinrlii, documentele politice,

discursurile parlamentare, corespondenla oficial[, petitriile gi memoriile cetd(enilor etc.

O

Se respectd strict normele

limbii literare.

Textele au un caractet obiectiv, impersonal, neutru din punct de vedere

expresiv, lipsit de incdrcdturd afectivf,. Limbajul este accesibil, clar, precis, fdrd a ldsa loc interpretirii arbitrare. sunt prezente cligee lingvistice, formule stereotipe care au rolul de a

tipiza limbajul.
Lipsesc mijloacele de expresie figurati, lexicul afectiv gi topica subiectivd.

LrMBA Sr COMUNTCARE

Sub aspect morfologic, se observ[ folosirea infinitivului cu valoare de

imperativ (,,A se revedea incadrarea..."), I viitorului cu valoare de imperativ (,,Elevii vor purta ecusonul gi uniforma..."), d reflexiwlui pasiv (,,Se convoac[ adunarea actionarilor..."), a unor forme verbale impersonale (,,Vi se aduce la cunogtinlI...", ,,Este necesar str..."). Se observX preferin(a pentru anumite adverbe, prepozigii, locu[iuni gi
expresii precum
etc.

: conform,

tn conformitate cu, tn calitate de, drept care

Modalitdlile de comunicare sunt monologul scris gi oral, dialogul scris (corespondentra oficial[) $i oral. Compuneri/Texte specifice stilului juridico-administrativ (oficial) : adeverintd, adresX, articol de lege, cerere, certificat, dare de seamd, decizie, mandat pogtal, proces-verbal, curriculum vitae, referat, raport.
Stilul publicistic
z

Este specific mass-media (ziare, reviste, emisiuni de radio gi televiziune

etc.), avdnd ca scop principal informarea opiniei publice, iar ca efect gi formarea acesteia. Este o sintez[ lntre subiectivitate gi obiectivitate, intre componenta afectiv[ gi cea intelectuald, intre tranzitivitate gi reflexivitate, mesajul gi informatia propriu-zisl fiind dublate de exprimarea unei opinii relativ subiective a celui care genereazl mesajul.
Existtr o varietate exceptional[ de compuneri/texte publicistice

: articol,

comentariu, cuvintare, cronicl, declaralie, interviu, manifest, editorial,

reportaj, gtire, reclam[, mas[ rotund[ etc. Orice comunicare publicistic[ este expresia implicitl a unei atitudini, a unei tendinte exprimate in mod evident sau doar sugerate. Vocabularul este extrem de divers, stilul publicistic putind fi considerat, din acest punct de vedere, aproape o sintez[ a celorlalte stiluri, dacd
avem

in vedere c5 imbinl exprimarea oficiald cu cea familiar[, tonul

obiectiv, gtiinlific cu expresia subiectiv[, dominattr de sensibilitate. Varietatea formelor de expresie ale stilului publicistic este motivati de diversitatea temelor abordate, dictate de viala social-politicd, de culturd,

moda timpului, curentele de gdndire specifice anumitor epoci, dominantele

psihologice ale individului la un moment dat etc. Materialul lingvistic este adesea insofit de mijloace extralingvistice: fotografii, caricaturi, tabele, h[rgi, statistici, grafice etc. Normele limbii literare sunt, in general, respectate, aceastd caracteristicd fiind obligatorie, dacd avem in vedere influen[a imediat[, directi a mass-media asupra publicului, care, de multe ori, ia ca model limbajul publicistic. Fiind cel mai dinamic dintre toate stilurile funclionale, stilul publicistic

modificlrile de expresie ale diverselor perioade, devenind astfel o sursd de inovatie lingvistictr, de r[spindire gi impunere
este extrem de sensibil la

a neologismelor.

De la stilul artistic, mass-media imprumuti diverse mijloace emolionale gi de convingere a publicului : lexicul figurat, exclamalia interogativd gi

exclamativ[, digresiunile, enumeratiile, repetiliile, inversiunile, umorul, satira, ironia, vorbirea directtr Si cea indirectS, citatul etc. Trlsltura esenlialtr este accesibilitatea, deoarece receptorii sunt diferiti ca educafie, culturl, provenienltr sociall. Titlul are un rol covArgitor in captarea atenliei gi ln convingerea publicului, aldturi de imaginile care pot insoli textul propriu-zis.

ll. Aplicalii
Citegte cu atentie urmdtoarele texte gi rtrspunde cerintelor:

A. ,,lntr-un interviu de acum cdliva ani, Mircea Eliade mlrturisea, nu cu m4ndrie, dar nici cu prea mult[ rugine, cd r[mdsese de cdteva ori corigent in liceu. Nu e lngrijordtor faptul acesta, in ce privegte gcoala ? Un spirit care iubegte munca, cultivl anumite gtiinle, ajunge in zece ani de la terminarea liceului un erudit intr-o specialitate oarecare nu glsea totugi, in
anii de gcoal[, un cdmp de lucru. Ba dimpotrivd, era sub medie ! Nu e ceva de revizuit in mentalitatea gi pedagogia noastr[ ? " (Constantin Noica, ,,intre vocatie gi voin15", Vremea, august 1937)