Riga Crypto si Lapona Enigel arta poetica

Alături de Lucian Blaga și Tudor Arghezi, Ion Barbu este un exponent al modernismului interbelic . În
peisajul modernismului românesc, Ion Barbu aduce noutatea conceptului de ”poezie pură”, introdus
de Stephane Mallarme în poezia franceză.

Modernismul este un curent literar din perioada interbelică care apare ca o reacție împotriva
realismului. Acesta se caracterizează prin perspectiva narativă subiectivă și mediul urban sau
citadin, temele acestor opere fiind întrebările existențiale ale omului modern, apelându-se la analiza
psihologică.

Poezia „Riga Crypto şi Lapona Enigel" scrisă de Ion Barbu debutează în 1930 în volumul antum „Joc
secund" şi întruneşte particularităţi moderniste, precum ambiguitatea limbajului prin folosirea
metaforei şi intelectualizarea emoţiei, respectiv conţinutul filosofic.

În primul rând, textul se remarcă prin puternica metaforizare, procedeu prin care cuvintele capătă
semnificaţii noi. De exemplu, soarele este imaginat în poem prin metaforele „roata albă"
(perfecţiunea geometrică) şi „aprins inel" (simbolul nunţii), iar metafora „sufletul fântână" sugerează
puritatea, setea de cunoaştere, veşnicia. Spiritul şi sufletul sunt atribute ale fiinţei raţionale, înţelepte
(„fiară bătrână").

In al doilea rând, conţinutul filosofic, trăsătură specifică poeziilor moderniste, este prezentă şi în
această poezie prin prezentarea dramei incompatibilităţii a două fiinţe care alcătuiesc cuplul erotic.
Ea este interpretată în spirit modern şi din perspectiva apartenenţei la regnurile animal (Lapona
Enigel)/vegetal (Riga Crypto), aflate în relaţii de opoziţie.

Astfel se conturează eternul conflict dintre raţiune şi instinct, dintre materialitate şi spiritualitate.
Simbolizând natura instinctuală, Riga Crypto este făptura involuată, simbolul vieţii pur vegetative
care aspiră să-şi depăşească statutul şi să se împlinească prin iubire. Lapona Enigel este făptura
superioară, înzestrată cu raţiune şi care aspiră către cunoaşterea absolută. Cei doi membrii ai
cuplului sunt antagonici şi au idealuri distincte.

Titlul poeziei, „Riga Crypto şi Lapona Enigel" este alcătuit din enumeraţia a două nume proprii,
completate de date reprezentative despre cele două ipostaze prezentate în text. Denumirea arhaică
pentru rege („riga") este însoţită de apelativul Crypto, care sugerează făptura sa criptică, adică
încifrată, ascunsă. Enigel, numc propriu, care în limba suedeză înseamnă „Inger" sau care aminteşte
de arhaica zeitate a fântânilor, este Lapona vieţuind în Ţările nordice. Titlul desemnează deci,
membrii cuplului neîmplinit: el întruchipează geniul vegetal, intelectul pur, iar ea aparţine umanului
caracterizat prin aspiraţia către absolut.

Acest poem aparţine etapei baladic-orientală a creaţiei barbiene, subintitulat baladă, constituindu-se
de fapt ca o viziune parabolică asupra existenţei. Tema poeziei o constituie iubirea, prezentată ca o
cale de cunoaştere, eşuată, căci cei doi protagonişti aparţin unor planuri diferite.

O primă idee poetică se regăsește în secvența dialogată din incipitul textului. La o nuntă
tradițională, menestrelul este rugat să repete cântecul despre “Riga Crypto…”. El este comparat cu
vinul vechi și se lasă rugat ”mult îndărătnic menestrel”, conștient de propria valoare. Acesta
reprezintă o ipostază a eului liric creator, iar cântecul presupune receptări diferite în funcție de modul
în care este redat: “cu foc acum o vară” și “stins încetinel” în prezent. Spațiul “în cămară” este unul
privilegiat, doar pentru cei inițiați,capabili să înțeleagă mesajul. Primele patru catrene formează
cadrul povestirii în ramă, iar întâlnirea dintre Crypto și Lapona constituie povestea propriu-zisă
redată de menestrel.

Cea de a doua idee poetică surprinde semnificațiile poveștii neobișnuite. Lapona își duce renii către
sud, către soare, pe un traseu inițiatic, simbolul autodepășirii, al cunoașterii și al împlinirii.
Ea adoarme în lumea lui Crypto, numit “mirele poienii“, iar întâlnirea celor doi are loc în visul
fetei. Crypto o curtează și îi oferă plăceri gustative(“fragi“, “dulceață“) acționând ca o ispită
ce îi oprește drumul, de aceea fata, care îl refuză inițial pentru că intuiește caracterul său infertil,
pare tentată, idee exprimată în versul: “te-aș culege, rigă blând”. Acesta îi oferă o lume
dominată de “umbră și răcoare”, un spațiu al instinctualității unde “ numai carnea crește“. Crypto
este surprins de razele soarelui și transformat într-o ciupercă otrăvitoare. El încearcă să
își depășească condiția prin nuntirea cu o ființă superioară, dar este pedepsit pentru
“nebunia” sa.

In ceea ce priveste elementele de prozodie, alcatuirea strofica pare destul de riguroasa initial, intr-o
succesiune de grupaje de 4 versuri, dar nu este respectata pana la final, caci meandrepe povestii
cer mereu alte structuri, adaptate mesajului. Masura versurilor predominant de 8-9 silabe, nu are
constanta continua, ci urmareste ritmurile mai lente sau mai accelerate ale dialogului protagonistilor.

In concluzie, „Riga Crypto şi Lapona Enigel" de Ion Barbu este o poezie modernă în care autorul îşi
prezintă viziunea despre lume dintr-o dublă perspectivă şi aceasta apare, aşa cum afirma Alexandru
Rosetti, „ca o plantă cu rădăcinile adânc înfipte în solul nostru".