Riga Crypto si Lapona Enigel

- Comentariu -

Aparuta in volumul „Joc secund” in anul 1930, opera “Riga Crypto si Lapona Enigel”
reprezinta o capodopera a universului poetic barbian. Ea imbina epicul cu liricul pentru a transmite
un mesaj filosofic profund, setea de cunoastere a omului indiferent de conditia sa, om obisnuit sau
geniu.

Ion Barbu este un poet modernist, alaturi de Tudor Arghezi si Lucian Blaga, apartinand
perioadei interbelice a literaturii. Numele sau este un pseudonim literar pentru Dan Barbilian, un
matematician de reputatie europeana.

Modernismul este un curent literar din perioada interbelica, care apare ca reactie impotriva
realismului. Acesta se caracterizeaza prin perspectiva narativa subiectiva si prin temele acestor
opere, reprezentand intrebarile existentiale ale omului modern, apelandu-se la analiza psihologica.

O trasatura din recuzita modernismului prezenta in opera lui Ion Barbu este redata de
intelectualizarea emotiei. Substanta lirica este descrisa de un substrat filozofic, poemul fiind
construit pe o serie de antiteze inedite: inferior-superior, material-spiritual, sacru-profan, intuneric-
lumina. Aveste opozitii sunt reprezentate de personajele-simbol, Riga Crypto si Lapona Enigel, si de
cele doua lumi din care cei doi fac parte.

O alta trasatura a modernismului este ambiguitatea limbajului. Balada culta prezentata

poate fi citita, la un prim nivel de interpretare, ca o legenda despre nasterea ciupercilor otravitoare,
dar se deschide spre un nivel superior, ca o alegorie a fiintei umane insetata de cunoastere.
Capodopera si modalitatea principala prin care tema este prezentata releva asemanarea cu opera lui
Mihai Eminescu, ce ilustreaza aceeasi idee poetica: aspiratia catre absolut prin problema
incompatibilitatii dintre doua lumi care incearca sa comunica si sa se implineasca. Crypto,
reprezentant al lumii materiale, tinde spre iubirea lui Enigel, aceasta reprezentand lumea superioara,
ce aspira catre cunoasterea absoluta.

Tema poeziei este iubirea imposibila, prezentata prin drama cunoasterii si incompatibilitatii
dintre lumea materiala si superioara. Universul poetic este construit cu ajutorul motivelor literare
precum cel al visului, al oglinzii, al fantanii si al soarelui, prin care se ilustreaza cele doua tipuri
umane: geniul atras de cunoastere si care dovedeste depasirea propriei conditii si omul de rand care
continua viata alaturi de cei din mediul sau.

O prima secventa relevanta pentru tema este intalnirea celor doua personaje, Crypto si
Enigel, intalnire ce are loc in timpul primaverii, anotimp de tranzitie si metamorfozare a naturii.
Comunicarea lor se realizeaza prin intermediul somnului si al visarii. Ritualul se repeta de trei ori,
mai intrai, Crypto ii ofera fragi, simbol al lumii lui, insa refuzul acesteia intervine rapid si naucitor
pentru Riga, fata avand un alt ideal (“Eu ma duc sa culeg / Fragii fragezi mai la vale”). Din dorinta de
a se apropia de Enigel, acesta i se adreseaza a doua oara, fiind gata de sacrificiu (“Daca pleci sa culegi
/ Incepi rogu-te cu mine.”). A treia oara ii cere sa renunte la lumea ei si sa ramana cu el “in somn
fraged si racoare”. Raspunsul ei este categoric, Lapona vorbind despre idealul sau de a se inchina
soarelui intelept.

A doua secventa relevanta pentru tema poeziei este finalul, un final trist in care Crypto,
incercand sa-si depaseasca propria conditie prin iubirea sa, intra in spatiul ucigator al soarelui si se
transforma intr-o ciuperca otravitoare, obligat sa intre intr-o atmosfera degradanta a propriului
regn. Poetul, prin intermediul scenei, isi exprima viziunea asupra iubirii in sine, negand ideea ca
aceasta este un lucru fantastic, miraculos, si punand-o intr-o ipostaza trista, urmata de un blestem.

Titlul baladei trimite cu gandul la marile povesti si opere de arta romantica din literatura
universala, precum “Romeo si Julieta” sau “Tristan si Isolda”, insa cele doua personaje create de Ion
Barbu, puse in rolul membrilor indragostiti, sunt prezentate in regnuri diferite: substantivul “Riga”
avand semnificatie de rege si sugerand un spatiu oriental-exotic, vegetal, in timp ce “lapona” arata
un spatiu nordic, polar, aspirat spre ideal prin conditia superioara.

Poezia este structurata pe trei planuri puse in relatie prin calatoria si initierea lui Enigel.
Planul inferior, fiind prima parte a initierii, este redat de prezenta lui Crypto care isi arata dorinta de
cunoastere prin iubire. Planul median este redat de lumea boreala, ordonata prin puterea mintii
Laponei, iar planul superior este sfarsitul initierii si atingerea scopului, reprezentat de catre semnul
soarelui, aici aratand lumea absoluta, un simbol al cunoasterii spre care Enige trage prin dorinta ei.

In concluzie, accentul in aceasta balada se pune asupra antitezei slab-puternic. Prin

intermediul acestui poem, Ion Barbu neaga o intreaga traditie literara, o idee impusa ca iubirea este
un miracol. Poetul prezinta legea nemiloasa a iubirii, in care cel puternic castiga iar cel slab este
sacrificat.