Riga Crypro si lapona Enigel

Ion Barbu
OPERA “RIGA CRYPRO SI LAPONA ENIGEL” de Ion Barbu, a fost publicată în
1924, integrată apoi în volumul „Joc secund" (1930) si face parte din a doua etapă de creație
barbiană, numită baladic-orientală
CURENTUL LITERAR MODERNISM a aparut la sfarsitul sec XIX si a fost pormovat
in literatura romana de Eugen Lovinescu, in revista “Sburatorul”.
“Riga Crypto și lapona Enigel" este subintitulată „Baladă", începe ca un cântec
bătrânesc de nuntă, dar se dezvoltă în viziune modernă, ca un amplu poem alegoric și de
cunoaştere, o poveste de iubire din lumea vegetală). Textul baladei este alcatuit pe structura
povestirii in rama (povestea in poveste).
ÎN PRIMUL RÂND, poemul se încadrează în modernismul interbelic prin
intelectualizarea emoției, imaginar poetic inedit, ambiguitate, metafore surprinzătoare și cuvinte
cu sonorități neobişnuite, înnoiri prozodice.
ÎN AL DOILEA RÂND, poemul „Riga Crypto și lapona Enigel“ impune o viziune
modernă asupra iubirii. Interpretarea dată de însuși Ion Barbu poemului „un Luceafăr întors“
relevă asemănarea cu problematica capodoperei lui Mihai Eminescu.
TEMA poeziei este iubirea ca modalitate de cunoaștere a lumii. Fiind „un Luceafăr
întors“, poemul prezintă drama cunoașterii și a incompatibilității dintre două lumi (regnuri).
TITLUL baladei trimite cu gândul la marile povești de dragoste din literatura universală
precum „Romeo și Julieta“ sau „Tristan şi Isolda“. Acesta atrage atentia asupra statutului social
al primului personaj(riga-rege) si asupra originii celuilalt (lapona-locuitoare a Laponei)
NUMELE CRYPTO are dublă semnificație: cel tăinuit, „inimă ascunsă", implicat de
adjectivul „criptic", dar trimite în acelaşi timp la „criptogame”, ciupercile.
NUMELE CU SONORITATE NORDICĂ ENIGEL sugerează originea laponei și
trimite probabil la semnificația cuvântului din limba suedeză ängel, „inger", care provine din
latinescul „angelus”.
INCIPITUL este reprezentat de formula de adresare folosita de “nuntasul fruntas” care
incearca sa convinga menestrelul sa zica “incetinel”,”un cantec larg” despre nunta ratata dintre
doi parteneri inegali, reprezentanti a doua regnuri, lapona Enigel si riga Crypto.
PARTEA A DOUA reprezinta idila neimplinita dintre lapona Enigel si riga Crypto. Cei
doi fac parte din regnuri diferite side aceea nu pot comunica in plan real, intalnirea lor se
realizeaza in visul fetei, lafel ca in “Luceafar”. Singura lor asemanare este statutul superior in
interiorul propriei lumi. El este riga/imparat al plantelor inferioare, iar pastorita care isi conduce
turmele de reni spre sud (lapona) este o stapana a regnului animal in ipostaza de fiinta rationala.
 PORTRETUL LUI CRYPTO prezinta protagonistul in mediul sau intunecat, dominat de
umezeala printre bureti. El este caracterizat prin determinarile “sterp”, “naravas” si prin metafora
“inima ascunsa”, ceea ce denota inchiderea in sine. Riga are o relatie proasta cu lumea lui, mai
ales din cauza refuzului de a inflori.
SECVENTA URMATOARE aduce in scenariul epic, personajul feminine, lapona
Enigel, care vine din tari de gheata, fapt ce explica aspiratia ei spre soare si lumina. Ei ii sunt
atribuite epitetele “mica”, “linstita”, semn al superioritatii. Lapona reprezinta o ipostaza
evoluata, capabila de a-si urma cu oirce pret idealul suprem. Pornind intr-o calatorie initiatica,
alaturi de renii sai, fata poposeste pe taramul lui Crypto. Comunicarea dintre cei doi nu poate
avea loc decat in vis. Ampla secventa dialogata, cuprinde dezvoltarea temei, ofertele pe care riga
i le face fetei au cracter simbolic, evidentiind diferenta dintre cele doua lumi. Tentata initial cu
“fagi” si “dulceata”, fata motiveaza refuzul prin neintreruperea traseului spre plaiurile insorite. A
doua tentative a lui Crypto este surprinzatoare pentru ca se ofera chiar pe sine “Daca pleci sa
culegi/ Incepi rogu-te cu mine”. Refuzul laponei se pronunta de data aceasta pe o pozitie de
superioritate.
O ALTA SECVANTA SEMNIFICATIVA pentru tema poeziei este reprezentata de al
treilea refuz al laponei. Opozitia soare-umbra, pune in evidenta incompatibilitatea dintre cele
doua lumi. Soarele este simbolul existentei spiritual,al implinirii umane, in antiteza cu “umbra”,
simbol al existentei sterile. Pentru lapona aspiratia spre soare reprezinta o fireasca evolutie spre
un tel mai inalt, deci numai ea are constiinta prin care omul isi depaseste conditia.
SIMBOLUL DOMINANT al poemului este “ nunta”, o proba a initierii in tainele lumii.
Nunta umana este una implinita, pe cand cea povestita prezinta esecul acesteia din cauza
incompatibilitatii dintre regnuri.
PERSONAJELE reprezinta si ele simboluri, remarcandu-se printr-un lirism obiectiv,
evidenta fiind lirica mastilor.
LA NIVEL PROZODIC, poezia prezinta strofe inegale, cu masura si rima variabile.
ASADAR, accentul pe aceasta balada cade pe antagonistul slab-puternic. Ideea,
impusanin literature, ca dragostea este un miracol in sine nu-si are locul aici. Poetul prezinta
drama incompatibilitatii si legea nemiloasa a iubirii (supravietuieste cel puternic, iar cel slab este
sacrificat).