Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu

Publicată în 1924 , poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” face parte din a doua etapă de creație
barbiană. Apărută în perioada interbelică, opera lui Ion Barbu aparține literaturii moderniste.

„Riga Crypto și lapona Enigel” începe ca o baladă dar se dezvoltă în viziune modernă, ca un amplu
poem alegoric și de cunoaștere, o poveste de iubire din lumea vegetală. Personajele au semnificații
simbolice multiple .

În primul rând, poemul se încadrează în modernismul interbelic prin intelectualizarea emoției,

imaginar poetic inedit, ambiguitate, metafore surprinzătoare și cuvinte cu sonorități neobișnuite, înnoiri
prozodice.O altă trăsătură modernistă este apariția omul superior - personajul feminin, Lapona Enigel,
este pus în opoziție cu trăirea instinctuala a omului comun, care este reprezentat de personajul
masculin, Riga Crypto.

Tema poeziei este iubirea ca modalitate de cunoaștere a lumii. Poemul prezintă drama cunoașterii
și a incompatibilității dintre două regnuri.

Titlul baladei trimite cu gândul la marile povești de dragoste din literatura universală precum
„Romeo și Julieta” sau „Tristan și Isolda”. Însă la Ion Barbu membrii copilului sunt antagonici. Cuvântul
„rigă” înseamnă rege, „Crypto” înseamnă ceva ascuns, „lapona” o locuitoare din nordul Europei, și
„Enigel” înseamnă înger.

Prologul conturează atmosfera de la finalul unei nunți trăite. Primele patru strofe constituie rama
povestirii și reprezină dialogul menestrelului cu „nuntașul fruntaș”.Partea a doua reprezintă idila
neîmplinită dintre Enigel și riga Crypto.

Strofele 8-9 prezintă spațiul și portretul fetei: „Laponă mică, liniștită”. Numele Enigel provine din
limba latină, din cuvântul „angelus”. Despre aceste două ființe se poate spune că amândoi sunt stăpâni
în regnul lor, ceea ce este singura asemănare între cei doi. Enigel aspiră la soare, dar pentru Crypto,
soarele înseamnă moartea, spațiul său fiind în răcoare și umiditate. Această antiteză este cea care face
imposibilă îndeplinirea dragostei celor doi.

În expozițiune sunt prezentate în antiteză portretele membrilor cuplului. Riga Crypto, „inimă
ascunsă”, este craiul bureților. Enigel este o „laponă mică, liniștită”. Singura lor asemănare este statutul
social superior: iar ciuperca esteRigs păstorita este stăpână a animalelor (reni). Spațiul existențial al lui
Crypto este umezeala: „În pat de râu și humă unsă”, în timp ce lapons vine „din țară de gheață urgisită”.

Întâlnirea lor se realizează în visul fetei, la fel ca în „Luceafărul”. Riga rostește de trei ori
descântecul de dragoste și, de tot atâtea ori, lapona îl respinge.

În prima chemare Crypto își îmbie aleasa cu „dulceață” și cu „fragi”. Darul lui este refuzat de
Enigel: „Eu mă duc să culeg/Fragii fragezi mai la vale”. Al doilea refuz este susținut de cuvintele „blând”,
„plăpând” , necopt, pune în evidență incompatibilitatea lor. Pentru a-și continua drumul către soare și
cunoaștere, lapona refuză și a treia oară descântecul se întoarce în mod brutal asupra rigăi. Riga Crypto
se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, obligat să se însoare cu „măsălarița”.

Soarele, simbolul spiritului, apare prin metaforele „roată albă”, „asprins inel”. Metafora „sufletul-
fântână” sugerează puritatea, setea de cunoaștere și este în antiteză cu „carnea” (trupul, instinctele):
„La soare, roata se mărește;/La umbră, numai carnea crește”.

În portretizarea celor două personaje sunt utilizate epitetul și antiteză: Crypto este „sterp și
nărăvaș”, lapona e „mică, liniștită” și „prea-cuminte”. Antitezele pun în lumina diferențele dintre
spirit/materie, rațiune și instinct, soare/umbră, lumină și întuneric.

În concluzie, poetul prezintă drama incompatibilității și legea nemiloasă a iubirii, prin două
personaje din ragnuri diferite.