Riga Crypto și lapona Enigel

de Ion Barbu

Poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” publicată inițial în 1924 și integrată mai apoi în

volumul „Joc secund” din 1930, anunța dezvoltare ulterioară a poeziei lui Ion Barbu, prin problematică și
mijloacele artistice. Poemul pare un cântec bătrânesc de nuntă, dar este o poveste de iubire din lumea
vegetală, o baladă fantastică, în care întâlnirea are loc în plac oniric.

Poemul se încadrează în modernismul interbelic prin ambiguitate, imaginar poetic inedit

dar și prin intelectualizarea emoției.

Tema poeziei, sub raportul conținutului balada dezvoltă tema increatului, reprezentând

puritatea. Noțiunea de increat, introdusă în literatură de Ion Barbu reprezintă preexintența, reprezentat
prin ou. Poezia prezintă drama cunoașterii și a incompatibilitații dintre două lumi.

Titlul baladei trimite cu gândul la marile povești de dragoste din literatura universală:

„Romeo și Julieta”, „Tristan și Isolda”, însă, la Ion Barbu, personajele sunt antagonice. Numele „Crypto”
are dublă semnificație: cel tăinuit „inima ascunsă” și apartenența la familia ciupercilor: „criptogame”,
acesta fiind regele făpturilor inferioare din regnul vegetal. Numele nordic „Enigel” sugerează originea
laponei: Pol și face trimitere la semnificația cuvântului din suedeză: înger – angelus.

Din punct de vedere compozițional, poezia este alcătuită din două părți: fiecare dintre

ele prezentând câte o nuntă: una împlinită și una ratată, nodificată în final prin căsătoria lui Crypto cu
Masalarita. Formula compozițională este aceea a povestirii în ramă, a povestirii în povestire – povestea
despre o nuntă neîmplinită, spusă la sfârșitul altei nunți împlinite.

Primele patru strofe constituie rama viitoarei povești și reprezintă dialogul

menestrelului cu nuntașul fruntaș. Menestrelul e invitat să cânte despre nunta ratată dintre cei doi
parteneri inegali, reprezentați a doua regnuri diferite, Enigel și Riga Crypto.

Partea a doua reprezintă nunta povestită, realizată în mai multe tablouri poetice:

portertul și împărăția rigăi Crypto; portretul, locurile natale și oprirea din drum a laponei Enigel;
întâlnirea dintre cei doi etc. Această parte prezintă povestea de iubire neîmplinită.

Modurile de expunere sunt în ordine: descrierea, dialogul și narațiunea.

În expoziție sunt prezentate în antiteză portretele membrilor cuplului și locurile lor

natale, deosebirile dintre ei, generând intriga. Riga Crypto este Craiul Buretilor, căruia dragostea pentru
Enigel îi este fatală. El este rigă al plantelor care nu înfloresc iar lapona este o stăpână a regnului animal
în ipostază de ființă rațională, omul.

În prima chemare, Crypto își îmbie aleasa cu „dulceată” și „fragi”, elemente ale
existenței sale vegetale. Refuzul laponei îl pune într-o situație dificilă, dar acesta merge până la sacrificul
de sine „dacă pleci să culegi/începe rogu-te cu mine”. Al doilea refuz pune în evidență incompatibilitatea
lor.

Finalul este trist, Riga Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, iar încercarea

ființei inferioare de a-și depăși limitele este pedepsită cu nebunia.

Din punct de vedere stilistic, se observă prezența inversiunilor, epitetul, antiteza:

„lapona mică, liniștită” – Crypto „sterp și nărăvaș” dar și antiteza dintre spirit-materie, lumină-întuneric.

În concluzie, poemul „Riga Crypto și lapona Enigel” impune o viziune modernă, înlocuind

ideea impusă în literatură că dragostea este un miracol în sine iar poetul prezintă drama nemiloasă a
iubirii.