Riga Crypto și lapona Enigel

de Ion Brabu

Publicată inițial în 1924, poezia ”Riga Crypto și lapona Enigel”

face parte din ciclul ”Uvedenrode” din volumul ”Joc secund”
(1930), fiind subintitulată de Ion Barbu ”Baladă”, deoarece este
o poveste stranie de dragoste cu aspect de cântec medieval,
spus de un menestrel ”la spartul nunții în cămară”.
Tema baladei este ilustrarea unei iubiri imposibile, deoarece
ființele care alcătuiesc cuplul erotic fac parte din lumi diferite,
incompatibile, Enigel aparținând regnului animal, iar ciuperca-
rege Crypto regnului vegetal.
Viziunea despre lume a poetului-matematician se reflectă în
universul poetic original care exprimă, într-un limbaj încifrat, o
lume de esențe contemplate de spirit.
Titlul baladei trimite cu gândul la marile povești de dragoste
din literatura universală, ”Romeo și Julieta”, ”Tristan și Isolda”.
Însă Barbu, membrii cuplului sunt antagonici. Crypto are dublă
semnificație: cel tăinuit ”inimă ascunsă”, provenind din
adejctivul ”criptic”, dar sugerează și aparența sa la familia
ciupercilor, numite științific ”criptogame”. Numele Enigel
sugerează originea laponei (de la pol) și trimite la semnificația
cuvântului din limba suedeză ”înger”.
Poemul ”Riga Crypto și lapona Enigel” este alcătuit din 27 de
strofe, cele mai multe catrene, dar există și altele de cinci sau
șapte versuri, împărțite în două părți, fiecare dintre ele
prezentând câte o nuntă: una împlinită, cadru al celeilalte
nunți, povestită, ratată, modificată în final prin căsătoria lui
Crypto cu măselarița.
Prima parte (primele patru strofe) constituie rama viitoarei
povești și reprezintă dialogul menestrelului cu ”nuntașul
fruntaș”. Menestrelul e îmbiat să zică ”încetinel”, ”un cântec
larg” despre nunta ratată dintre doi parteneri inegali,
reprezentați a două regnuri distincte, Enigel și riga Crypto.
Partea a doua prezintă povestea de iubire neîmplinită dintre
Enigel și riga Crypto. Nunta povestită cuprinde mai multe
tablouri poetice: portretul și împărăția rigăi Crypto (strofele 5-
7), portretul, locurile natale și oprirea din drum a laponei Enigel
(strofele 8-9), întâlnirea dintre cei doi (strofa 10), cele trei
chemări ale rigăi și refuzul categoric cu relevarea relației dintre
simbolul solar și propia condiție (strofele 16-20), încheierea
întâlnirii (strofele 21-22), pedepsirea rigăi în finalul baladei
(strofele 23-27). Modurile de expunere sunt: descrierea,
narațiunea și dialogul.
 Povestea propriu-zisă o începe menestrelul prin prezentarea
regelui-ciupercă: ”Împărățea peste bureți/ Crai Crypto, inimă
ascunsă”, înfățișat ca o fire ascunsă, închisă, pe care supușii îl
bârfeau și-l ocărau cu dispreț, pentru că e ”sterp”, ”nărăvaș” și
”nu voia să înflorească”.
În antiteză cu el, lapona este prezentată cu tandrețe,
sugerând gingășie și frgailitate: ”În țări de gheță urgisită,/ Pe
acelși timp trăia cu el,/ Lapona mică, liniștită,/ Cu piei, pe nume
Enigel”.
Riga Crypto devine o ciupercă otrăvitoare, însoțindu-se cu
”măselărița mireasă”, o ființă în lumea lui, o plantă medicinală
toxică, ce se potrivește cu el și face parte din același regn.
Versurile au măsura variabilă de la 5 la 9 silabe, iar rima este o
îmbinare savantă între rima încrucișată, îmbrățișată și
monorimă, după cum și strofele sunt inegale, având între patru
și șapte versuri.
Așadar, poemul se încadrează modernismului interbelic prin
intelectualizarea emoției, ambiguitate, metafore
surprinzătoare, înnoiri prozodice.