Riga Crypto și Lapona Enigel

Ion Barbu

Poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” scrisă de Ion Barbu a fost publicată în anul 1930 în volumul „Joc
secund”.

Caracterul modernist al poeziei este dat de folosirea unor motive consacrate în contexte
inedite,intelectualizarea emoției dar și de sinteza între poezie și geometrie.

Opera este subintitulată „Baladă” , insă răstoarnă conceptul tradițional,realizându-se ca un amplu

poem de cunoaștere și poem alegoric.Autorul a interpretat opera ca un „Luceafăr întors” , între
creația sa și poemul emineșcian existând o serie de elemente comune , cel mai important fiind
reprezentat de faptul că ambele prezntă drama cunoașterii și incompatibilitatea dintre doua regnuri.

Titlul , de tip analitic ,este construit pe ideea cuplului și face trimitere la marile povești de dragoste
din literatura universală,„Romeo și Julieta” , „Tristan și Isolda”.Acesta este format din două
substantive proprii cu sens antagonic și desemnează 2 regnuri diferite , cu valori diferite:Crypto
„sterp” și „nărăvaș”, iar Enigel e „prea cuminte”.Denumirea arhaică pentru rege , „riga” , este
însoțită de apelativul Crypto , care sugerează natura ascunsă , încifrată , criptică a ciupercii , iar
Enigel , nume propriu ce semnifică „înger” viețuind în spațiul nordic , boreal.

Una din temele centrale ale poeziei este iubirea , care are două forme de manifestare , cea împlinită
, la al cărei final este relatată povestea și cea eșuată , ca modalitate de cunoaștere a lumii.Cealaltă
formă este cea filosofică, reprezentată prin cunoaștere , prin încercarea de depășire a propriilor
limite , dar și prin incompatibilitatea ființelor cu valori diferite , Crypto este cel tăinuit , numele său
prevenind din adjectivul „criptic” care înseamnă ascuns , încifrat , dar este și cel inferior , prin faptul
că face referire la termenul „criptogamă” desemnând grupul inferior de plante fără flori ; în ceea ce
o privește pe Enigel , ea ilustrează portretul unui înger care veghează asupra altor finite.

La nivelul motivelor poetice , este de remarcat cel central , visul , ce face posibilă comunicarea dintre
cele două lumi diferite.

În ceea ce privește prozodia , „Riga Crypto și lapona EnigelȚ este o capodoperă a etapei baladic
orientale care are în componență strofe inegale , o măsură variabilă de la 5 la 9 silabe , și o îmbinare
de rimă încrucișată cu cea îmbrățișată și cu monorimă.

Referitor la construcție , textul lui Barbu este structurat în două părți , fiecare prezentând câte o
nuntă.Poemul este alcătuit din 27 de strofe , cele mai multe fiind catrene, însă există și strofe de 5,6
sau 7 versuri.

Legat tot de imaginarul poetic , sunt existente două planuri , și anume nunta reală , împlinită și cea
fantastică , ratată . Prologul conturează în puține imagini atmosfera de la „spartul nunții”.

Primele patru strofe constituie dialogul menestrelului cu „nuntașul fruntaș”.Menestrelul e

îndemnat să cânte despre nunta ratată a doi parteneri inegali , reprezentanți a două regnuri distincți
, Enigel și Riga Crypto tot în acest plan se regăsește și cadrul festiv și caracterul modernist și cel
ermetic .Primul se ilustrează prin termeni din câmpul lexical al unei sărbători , precum: „panglici ,
beteli cu fundă”, „vinul vechi” , iar caracterul modernist împreună cu cel ermetic este scos în
evidență prin menestrel , care prezintă de fapt un posesor al unor taine transmise într-un ritual
:atmosfera secretă , spațiul izolat , „în cămară”.

În partea a doua este prezentată povestea de iubire dintre Enigel și Crypto , însă există și o
organizare pe momentele subiectului.În expoziție sunt relevenți indicii de spațiu ( „în pat de râu și-n
humă unsă” ) și timp ( caracter imprecis , trecut îndepărtat „la vecinic tron , de rouă parcă” ) și
relația de opoziție dintre cele două personaje: Crypto , inuman,masculin ,comun ,inferior,și Enigel ,
uman ,feminin ,regal , superior.Intriga evidențiază dialogul dintre cei doi care atestă deosebirea
esențială dintre ei (Crypto este adeptul umbrei și al umezelei și Enigel care părăsește zona rece
pentru aproprierea de soare) și chemarea lui Enigel de către Crypto, descântec rostit de trei ori , care
are loc în visul fetei.Punctul culminant reliefează pedepsirea lui Crypto pentru încercarea de a-și
depăși condiția fără să fie pregătit, iar finalul este trist , întrucât Riga Crypto se transformă într-o
ciupearcă otrăvitoare.

La nivelul procedeelor artistice , este de remarcat antiteza dintre cele două personaje ,
metaforele „roată albă” și „greu taler scump cu marginii verzi / De aur ..” care fac referire la soare ,
epitetul „soarele-nțelept” și comparația „mai aburit ca vinul vechi...”,amplifică atmosfera fabuloasă.

În concluzie , viziunea modernă a poetului asupra iubirii în poezia „Riga Crypto și lapona
Enigel ” se datorează dramei incompatibității și legii nemiloase a iubirii, care se referă la faptul că cel
puternic supraviețuiește , iar cel slab este sacrificat.