Riga Crypto și lapona Enigel

Ion Barbu

Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu, publicată inițial în 1924, integrată mai
apoi în ciclul Uvedenrode din volumul Joc secund, publicat în 1930, este
subintitulată ,,Baladă”, însă răstoarnă conceptul tradițional, realizându-se în viziune modernă,
ca un amplu poem de cunoaștere și poem alegoric.
Modernismul este o mișcare literară specifică secolului xx, care se opune
tradiționalismului, propunând noi forme de exprimare artistică, un spirit novator care
cuprinde curente artistice precum simbolismul, expresionismul, dadaismul sau suprarealismul
și promovează sincronizarea cu spiritul veacului.
Ion Barbu este un reprezentant important al modernismului, evidențiind în opera sa
trăsături precum: metaforism accentuat, limbaj ambiguu, simbolic, înnoiri prozodice, libertate
absolută a inspirației. De asemenea, Barbu este un reprezentant al ermetismului, acesta vine
în literatură din alt domeniu, acela al matematicii. Respinge formula poeziei descriptive a
vremii sale și optează pentru poezia ermetică.
Poemul pare un cântec bătrânesc de nuntă, dar este o poveste de iubire din lumea
vegetală, o baladă fantastică, în care întâlnirea are loc în plan oniric. Structura narativă
implică interferența genurilor, iar scenariul epic este dublat de caracterul dramatic și de
lirismul de măști, personajele având semnificație simbolică.
Riga Crypto și lapona Enigel face parte din etapa baladic orientală a creației lui Ion
Barbu, ce cuprinde poeziile publicate între 1920-1924. Majoritatea poeziilor aparținând
acestei etape au caracter narativ, asemena baladelor și sunt adesea descriptive, evocând o
lume pitorească a descântecelor. Tudor Vianu explică aderența poetului matematician la
modernismul de tip ermetic. Acesta marchează faptul că în lirica barbiană se reunesc câteva
elemente: stilul concis, utilizarea conceptelor narative matematice, preferința pentru o poezie
a abstracțiunilor.
Titlul baladei trimite cu gândul la marile vești de dragoste din literatura universală,
Romeo și Julieta, Tristan și Isolda. Însă la Ion Barbu, membrii cuplului sunt antagonici,
personaje romantice cu calități excepționale, dar negative, în raport cu norma comună.
Poezia este structurată în 2 părți și este deschisă prin tehnica povestirii în ramă, de
asemenea prezintă simetric 2 nunți.
Prologul prezintă atmosfera de la ,,spartul nunții” trăite, Primele 4 strofe constituie
rama nunții povestite și prezintă dialogul menestrelului cu ,,nuntașul fruntaș”. Menestrelul
este îmbiat să cânte despre nunta ratată dintre cei doi parteneri inegali, reperezentanți a două
regnuri distincte: Enigel și Riga Crypto. Invocația se realizează de 3 ori și detemină ruperea
lui de lumea cotidiană.
Partea a doua, nunta povestită este realizată din mai multe tablouri poetice: portretul și
împărăția rigăi Crypto (strofele 5-7), portretul, locurile natale și oprirea din drum a laponei
Enigel ( strofele 8-9), întâlnirea dintre cei doi (strofa 10), cele trei chemări ale rigăi și primele
două refuzuri ale laponei (strofele 11-15), răspnsul laponei și refuzul categoric cu relevarea
relației dintre simbolul solar și propria condiție (strofele 16-20), încheierea întâlnirii (strofele
21-22), pedepsirea rigăi în finalul baladei (strofele 23-27). Modurile de expune sunt:
descrierea, dialogul și narațiunea.
În debutul părții a doua (expozițiunea), sunt realizate prin antiteză portretele
membrilor cuplului, deosebirea dintre ei fiind elementul care va genera intriga. Numele
Crypto sugerează apartenența la familia ciuperclor (criptogame) și postura de rege (rigă) al
făpturilor inferioare, din regnul vegetal. Numele Enigel are sonoritate nordică și susține
originea ei, de la pol, și trimite la semnificația suedeză ,,înger”. Lapona își conduce turmele
de reni spre sud, stăpână a regnului animal, ea reprezintă ipostaza umană, cea mai evoluată a
regnului. Riga Crypto este craiul bureților, căruia dragostea pentru Enigel îi este fatală.
Singura lor asemănare este statutul superior în interiorul propriei lumi.
Spațiul definitoriu al existenței pentru Crypto este umezeala perpetuă ,,În pat de râu și
humă unsă”, spațiu impur al amestecului elementelor primordiale, apa și pământul, în timp ce
lapona vine ,,din țări de gheață urgisită”, spațiu rece, ceea ce explică aspirația ei spre soare și
lumină, dar și mișcarea de transhumanță care ocazionează popasul în ținutul rigăi.
Membrii cuplului nu își pot neutraliza diferențele în planul real; comunicarea
realizându-se în plan oniric. Riga este cel care rostește descântecul de 3 ori. Povestea propriu-
zisă se dovedește a fi fantastică, ea desfășurându-se în visul fetei, ca în Luceafărul, dar
rolurile sunt inversate, sugerând un ,,Luceafăr întors”.
În prima chemare, Crypto își îmbie aleasa cu ,,dulceață” și ,,fragi”, elemente ale
existenței sale vegetative. Darul lui este efuzat categoric de Enigel: ,,Eu mă duc să culeg
fragii fragezi mai la vale”. Refuzul laponei îl pune într-o situație dilematică, dar opțiunea lui
e fermă și merge până la sacrificiul de sine, în a doua chemare: ,,Enigel, Enigel scade
noaptea, ies lumine, dacă pleci să culegi începi te rog cu mine”. Depășirea situației dilematice
rămâne epanajul laponei ce refuză nuntirea dorită de Crypto.
Primul refuz sugerează tentația solară, prin indicele spațial ,,mai la vale”, adică spre
sus. Al doilea refuz este susținut de enumerarea atributelor lui
Crypto: ,,blând”, ,,plăpând”, ,,necopt”. Opoziția copt-necopt, reluată în al treilea refuz prin
antiteza soare-umbră pune în evidență relația individuală a fiecăruia cu universul,
incompatibilitatea peste care nici unul dintre ei nu poate trece fără să se piardă pe sine.
Imaginii de fragilitate a lui Crypto, lapona îi opune apirația ei spre absolut, cu toate că
tentația iubirii este copleșitoare. Soarele este simbolul existenței spirituale, pe care riga o
refuză în favoarea existenței instinctuale, sterile, vegetative.
Pentru a-și continua drumul către soare și cunoaștere, lapona refuză descântecul rigăi,
ce se întoarce în mod brutal asupra celui care l-a rostit și îl distruge. Făptura firavă e distrusă
de propriul vis, cade victimă neputinței și de a-și depăși limitele, de încerca să intre într-o
lume care este inaccesibilă. Atributele lumii despre care vorbește Enifel au efect distrugător
asupra lui Crypto. Finalul este tragic, Riga Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare.
Încercarea ființei inferioare de a-și depăși condiția este pedepsită cu nebunia.
În această operă sunt valorificate 3 mituri fundamentale de origine greacă: al soarelui,
al nunții și al oglinzii. Conflictul dintre rațiune și instinct, respectiv apolonic și dionisiac se
finalizează cu victoria intelectului asupra efectului.
 Sub raport stilistic, prezența inversiunilor (,,mult-îndărătnic”, ,,zice-l-aș”) și a
vocativelor evidențiază oralitatea textului. Menestrelul este portretizat prin intermediul unei
comparații: ,,mai aburit ca vinul”, dublată de un epitet, ,,vinul vechi”, car sugerează starea de
grație necesară rostirii poetice.
În portretizarea celor 2 personaje ale baladei este utilizat epitetul: Crypto este ,,sterp și
nărăvaș”, ,,rigă spân” , lapona e ,,mică”, ,,liniștită” și ,,prea-cuminte". Se observă
superlativele absolute expresive realizate prin adverbele mult și prea. Dialogul dintre riga
Crypto și lapona se desfășoară în regim liric și este construit pe baza unor asonanțe interioare
și repetiții.
În opinia lui G. Călinescu, amestecul de regnuri din balada Riga Crypto și lapona
Enigel este de factură romantică și are rol de cunoaștere a unui alt univers. Accentul în
această baladă cade pe antagonismul slab-putenic. Prin intermediul cestui poem, Barbu neagă
o întreagă tradiție literară înlocuind ideea impusă în literatură care susține că dragostea este
un macol în sine, poetul prezentând drama incompatibilității și legea nemiloasă a iubirii.