Riga Crypto și lapona Enigel

I. Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic

studiat într-un curent cultural/literar
Ion Barbu, poet și matematician (Dan Barbilian este numele său adevărat, pe care îl
folosește atunci când își semnează opera matematică), este unul dintre autorii moderniști cei
mai importanți din lirica românească interbelică. Poezia Riga Crypto și lapona Enigel este
inclusă în volumul Joc secund, publicat în anul 1930, și face parte din etapa baladică și
orientală a creației autorului.
Modernismul este mișcarea literară apărută în perioada interbelică odată cu înființarea
cenaclului și a revistei Sburătorul, în anul 1919, sub direcția criticului și istoricului literar
E. Lovinescu. Printre trăsăturile definitorii ale modernismului, se pot aminti: noi tehnici
poetice, ambiguizarea limbajului, diversitatea tematică, renunțarea la vechile canoane
prozodice, preferința pentru organizare astrofică, măsură variabilă și ingambament.
La nivel formal, aspectul inovator specific modernist identificat în textul baladei Riga
Crypto și lapona Enigel este legat de versificația textului. Poetul depășește modelul prozodic
al cântecului popular și își structurează textul în douăzeci și șapte de strofe inegale, cu rimă
amestecată, cu ritmul și măsura versurilor variabile.
O altă caracteristică modernistă identificată, de această dată la nivelul limbajului
poetic, este ambiguitatea. Principalele surse de ambiguitate sunt, aici, metaforele și
simbolurile, care încifrează sensurile. Astfel, craiul Crypto, Enigel, nunta, soarele, lumina,
roata, sunt simboluri prin care autorul realizează alegoria ce are ca temă aspirația omului spre
absolut și dorința de cunoaștere prin iubire.
II. Prezentarea modului în care tema se reflectă în textul poetic studiat, prin
comentarea a două imagini sau a două idei poetice
Tema iubirii este anunțată chiar din titlul care oferă ca orizont de așteptare motivul
cuplului. La acesta se adaugă, încă din prima parte a textului, motivul nunții. Povestea rigăi
Crypto și a laponei Enigel este cântată de menestrel „La spartul nunții, în cămară”, ceea ce
sugerează ideea unei nunți posibile, realizate. O altă nuntă, de această dată imposibil de
realizat, dar dorită de Craiul Crypto, este cea care i-ar putea avea ca protagoniști pe „regele
ciupearcă” și pe lapona Enigel. Aici, unirea este imposibilă din cauza aspirațiilor diferite ale
celor doi, simbolizate prin regnurile diferite cărora le aparțin. Crypto este stăpânul unei lumi
vegetale, inferioare, dominate de „umbră”, lume în care o invită, în trei chemări simbolice, pe
Enigel, făptura umană care se îndreaptă, în drumul ei, spre sud și care aspiră spre soare –
simbol al cunoașterii umane. În poezia Ritmuri pentru nunțile necesare, Ion Barbu ilustrează

1
simbolic trei trepte ale cunoașterii umane: roata Venerii, zeița iubirii, roata lui Mercur, care
simbolizează intelectul, rațiunea și roata Soarelui, simbol al cunoașterii absolute. Crypto
aspiră la prima treaptă, adică la iubire, pe când Enigel se află pe o treaptă superioară, ea
aspirând la cunoașterea absolută. De aceea, refuzurile fetei la invocațiile lui Crypto reprezintă
depășirea unor obstacole, sensul invers nu este posibil, ar reprezenta pentru fată o involuție.
Lui Crypto nu-i rămâne decât să se însoțească cu cineva compatibil cu lumea lui și astfel se
realizează, în final, a treia nuntă din text, cea dintre „nebunul rigă Crypto” și „măsălarița-
mireasă”.
III. Analiza a două elemente de compoziție și de limbaj, din seria: titlu,
imaginar poetic, figuri semantice (tropi), motive poetice
Tehnica povestirii în ramă este un element de structură compozițională, ilustrativ
pentru tema poemului, iubirea, prin trimitere la motivul nunții: nunta din ramă, realizată și
nunta neînplinită din povestea propriu-zisă. Rama (primele patru strofe) conturează cadrul în
care se spune povestea. Este evidențiat aici dialogul în care „nuntașul fruntaș” îi cere
menestrelului de la nuntă să-i cânte povestea celor doi: „Zi-mi de lapona Enigel/ Și Crypto,
regele-ciupearcă!”. Povestea propriu-zisă (următoarele douăzeci și trei de strofe) conține o
succesiune de secvențe lirice prin care se urmărește descrierea celor două personaje-simbol,
întâlnirea lor din vis, dialogul (chemările rigăi și răspunsul laponei), sacrificiul lui Crypto și
pedeapsa acestuia.
Această baladă se organizează compozițional pe două planuri: unul narativ, ce
alcătuiește „povestea de iubire” și unul simbolic, în care personajele sunt „măști” prin care
autorul sugerează condiția dramatică a omului care aspiră către un ideal de cunoaștere
imposibil de atins.
Ca și în poemul Luceafărul, cei doi protagoniști se întâlnesc în vis (în spațiul oniric),
ceea ce face posibilă comunicarea dintre ei. În trei chemări succesive, Crypto îi oferă lui
Enigel tentația concretă a lumii lui, îmbiind-o cu „dulceață”, „fragi”, cerându-i să îl culeagă
chiar pe el. De fiecare dată, lapona îl respinge, justificându-și teama prin incompleta
maturizare a acestuia („Lasă. – Așteaptă de te coace.”) și prezentându-și propriul ideal la care
aspiră, diferit de cel al lui Crypto („Mă-nchin la soarele-înțelept”). Secvența acestui dialog în
care Enigel își expune motivele refuzului prin descrierea propriei condiții conține o
simbolistică profundă care se construiește în jurul imaginii soarelui. Acesta este asociat cu o
formă superioară de cunoaștere umană („Mă-nchin la soarele-nțelept”), cu simbolul roții care
exprimă în mod metaforic destinul uman („Și roata albă mi-e stăpână”), dar și cu simbolul
unui ideal al nuntirii (inelul), imposibil de atins („Iar soarele acuma sta/ Svârlit în sus ca un

2
inel”). Dar încercarea lui Crypto nu este lipsită de consecințe, apropierea de Enigel îi schimbă
condiția, căci soarele către care aceasta tinde se oglindește și în el, transformându-l într-o
ciupercă otrăvitoare, ceea ce sugerează drama omului incapabil să parcurgă treptele
cunoașterii.
Având în vedere seria de semnificații comune relevate de alegoriile din cele două
texte, Nicolae Manolescu, în Metamorfozele poeziei, numește balada lui Barbu „un Luceafăr
cu rolurile inversate”. Ideea incompatibilității în iubire a două personaje aparținând unor lumi
diferite și drama imposibilității cunoașterii absolute prin iubire sunt elemente comune celor
două texte, ca și întâlnirea din vis, chemările sau refuzul fetei. Dacă la Eminescu alegoria
urmărea antiteza romantică dintre omul de geniu și omul comun, aici, specifică viziunii
moderniste a lui Ion Barbu este ideea superiorității omului ca ființă capabilă să aspire la cea
mai înaltă treaptă de cunoaștere („Roata Soarelui”), în timp ce instanța masculină, asociată
regnului vegetal, ilustrează o altă ipostază a omului, care dă frâu liber instictelor.
Titlul baladei reprezintă un alt element de structură ilustrativ pentru tema iubirii,
deoarece conține motivul cuplului, fiind alcătuit din numele celor doi protagoniști. Termenul
„rigă” este denumirea arhaică pentru „rege” , iar numele Crypto provine din grecescul
kryptos, care înseamnă ascuns, ceea ce sugerează condiția personajului în text („Crai Crypto,
inimă ascunsă”) și amintește și de încrengătura criptogamelor din regnul vegetal (plante
lipsite de flori și semințe care se reproduc prin spori), marcă a condiției lui inferioare.
Termenul Enigel amintește de latinescul angelus, care înseamnă înger, dar având în vedere
ținutul căruia îi aparține lapona, numele pare mai apropiat de suedezul ängel, care are aceeași
semnificație. Din semnificația numelor celor doi reiese, prin urmare, ideea incompatibilității
lor, căci criptogama reprezintă lumea vegetală, lipsită de dimensiunea spirituală pe care
Enigel o are în esența ei umană.
Așadar, balada Riga Crypto și lapona Enigel prezintă într-o viziune modernistă, printr-
o alegorie ale cărei simboluri reprezintă destine incompatibile, ideea condiției umane
dramatice generate de imposibilitatea cunoașterii prin iubire.