Apariția GATT – slide 3

In contextul postbelic, marcat de interdependența economiilor naționale a apărut

necesitatea unui organism care să:
1. vegheze;
2. controleze;
3. se implice direct în desfășurarea comerțului internațional.
O comisie pregătitoare formată din reprezentanții a 23 de state, au hotărât să inițieze
primele negocieri cu privire la reducerea taxelor vamale și a altor restricții din calea
comerțului internațional.
Negocierile au fost purtate în perioada aprilie – octombrie 1947, rezultatul fiind
încorporat într-un tratat multilateral, GATT, intrat în vigoare la 01 ianuarie 1948 ce
constituia baza juridică a concesiilor tarifare convenite.
Regulile tratatului s-au aplicat până la crearea Organizației Mondiale a Comerțului
(OMC) în 1995.
Obiectivele GATT – slide 4
Obiectiv principal: crearea și implimentarea unui sistem comercial liberalizat în
cadrul căruia întreprinderile comerciale din țările membre pot face comerț unele cu altele în
condiție de competiție imparțială.
Alte obiective: liberalizarea comerțului, aplicarea clauzei națiunii celei mai favorizate,
micșorarea tarifelor, un regim comun pentru statele în curs de dezvoltare, politica anti –
dumping.
Structurile organizatorice ale GATT – slide 5
Sunt: Sesiunea Părților Contractante, Consiliul Reprezentanților, Comitetele și
grupurile de lucru specializate, Secretariatul.
Sesiunea Părților Contractante
Alcătuita din delegațiile țărilor membre, este forul suprem al GATT.
Se întrunește o dată pe an, în sesiune ordinară sau de mai multe ori pe an în sesiuni
extraordinare.
Atribuții: Dreptul și obligația de a veghea respectarea prevederilor GATT, Aprobă
modificările și completările aduse textului GATT, Aprobă prin vot primirea a noi membri și
crearea de noi organe în structura organizatorică a GATT.
Consiliul Reprezentanților
Funcționează din 1960, fiind alcătuită din reprezentanții țărilor cu drepturi depline,
îndeplinind rolul de organ executiv, își exercită atribuțiile între Sesiunea Părților
Contractante.
Atribuții: Îndrumă activitatea comitetelor/comisiilor din subordine, Organizează negocieri
pentru primirea a noi membrii în GATT, organizează consultări cu părțile contractante
asupra evoluției schimburilor comerciale reciproce.
Comitetele și grupurile de lucru specializate
Asigură activitatea permanentă a GATT, studiind problemele încredințate.
Remarcăm activitatea următoarelor comitete: Comitetul pentru Comerțul cu Produse
Industriale, Comitetul pentru Agricultură și Comerț cu Produse Agricole, Comitetul pentru
Comerț și Dezvoltare, Comitetul Balanțelor de Plăți, Comitetul pentru Practicile Anti –
Dumping, Comitetul pentru Textile, Comitetul pentru Buget, Finanțe și Administrație.
Prevederi principale ale GATT – slide 6
Sistemul GATT se bazează pe patru reguli de bază:
1) Protejarea industriei naționale prin taxe vamale.
 2) Plafonarea tarifelor.
3) Clauza națiunilor celei mai favorizate.
4) Tratamentul național.
Începând cu 1995, GATT a devenit principalul acord al OMC pentru comerțul cu mărfuri,
principiile Acordului fiind preluate de OMC.
Rundele comerciale – slide 7
Negocierile comerciale inițiate de GATT se desfășoară în cadrul unor runde de
tratative ce presupun respectarea a trei principii:
- Fiecare parte contractantă are dreptul de a decide dacă participă sau nu la
negocierile inițiate de GATT.
- Părților contractante nu li se poate cere să facă concesii unilaterale.
- Părțile contractante beneficiază de rezultatele negocierilor tarifare.

În perioada 1947 – 1995, în cadrul GATT au avut loc 8 runde de negocieri cu rezultate
relevante pentru dezvoltarea comerțului internațional.
Runda de la Geneva din aprilie – octombrie 1947, soldată cu crearea GATT și cu 45.000
concesii tarifare.
Runda de la Annecy, Franța, 1949, a condus la aderarea a 11 țări în GATT și la 5000 concesii
tarifare.
Runda de la Torguay, Anglia, 1950 – 1951, organizată cu prilejul aderării RFG. Au fost
negociate 8700 de concesii tarifare.
Runda de la Geneva, 1955 – 1956, soldată cu 4300 concesii tarifare.
Runda de la Dillon – Geneva, 1960 – 1962, a dus la realizarea a 4400 concesii tarifare, se
recurge la tehnica reducerii liniare și reciproce a taxelor vamale cu un procent convenit.
Runda Kennedy – Geneva, 1964 – 1967, s-a convenit reducerea taxelor vamale la 6300
poziții tarifare, în medie cu 35%, timp de 5 ani. A fost elaborat și adoptat un Cod Anti –
Dumping.
Runda Tokyo, 1973 – 1979, organizată din inițiativa SUA, CEE și a Japoniei, au continuat
eforturile GATT de a reduce gradual tarifele.
*Runda Uruguay, 1986 – 1993
Negocierile soldate cu elaborarea Actului Final la 15 decembrie 1993, ce a fost supus
aprobării guvernelor celor 117 țări participante. Rezultatele rundei, sunt puse în aplicare la
01 ianuarie 1995.
Prin Actul Final s-a convenit:
1. Crearea OMC, al treilea pilon al economiei mondiale, pe lângă Fondul Monetar
Internațional și Banca Mondială;
2. OMC înlocuiește structura juridică și instuțională a GATT, având o sferă mai largă;
Acordurile conexe – slide 8
Fac referire la clauze speciale ce vizează sectoare specifice. Amintim:
1. Acordul Privind Evaluarea Bunurilor în Vamă, conține reguli de evaluare care
concentrează și extind clauzele privind evaluarea în vamă stabilite în textul original al
GATT.
2. Acordul Privind Inspecției înainte de Expediție, vizează salvgardarea intereselor
naționale financiare.
3. Acordul privind Aplicarea Măsurilor Sanitare și Fitosanitare, vizează reducerea
riscurilor consumatorului până la niveluri acceptabile.
 4. Acordul privind Practicile Anti – Dumping, ce limitează exportarea unui produs la un
preț mai mic decât cel practicat pe piața internă.
Concluzii – slide 9
GATT a avut rolul, până în 1995 de a contribui la dezvoltarea comerțului
internațional, promovând transparența, egalitatea de șanse în cadrul a ceea ce economiștii
numesc exteriorul, o realitate multietajată, cu un caracter relațional.
Bibliografie
1. Aldea V., Bivol Gh., Acordul General pentru Tarife și Comerț, Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1997.
2. Burnete Sorin, Comerț Internațional. Teorii, Modele, Politici, Editura Economică,
București, 1999.
3. Samuelson Alain, Relations Comerciales Internationales, Editions Presse Universitaire
du France, Paris, 1997.