Tratatele Uniunii Europene (I)

Tratatul de la Paris (1951/1952)

• Semnat în 1951 la Paris, intrat în vigoare în 1952
• Tratatul privind instituirea CECO: Comunitatea Europeană a Cărbunelui și
Oțelului
• Viza reconstrucția europeană și reconcilierea franco-germană
• Țările semnatare au format „mica Europă”
• Tratatul includea o clauză conform căreia statele membre puteau decide
dacă mai este necesară menținerea sa după 50 de ani – CECO și-a încetat
existența în 2002
• CECO a avut un dublu merit:
1. în plan politic: a pus bazele Europei comunitare și a atenuat tensiunile dintre Franța
și Germania
2. în plan economic: liberalizarea schimburilor de cărbune și oțel a contribuit la
dezvoltarea industriei și la redresarea Europei
Tratatul de la Paris (1951/1952)
• Tratatul CECO propunea crearea a 4 instituții:

1. Înalta Autoritate – instituție supranațională, puteri executive

2. Consiliul de Miniștri – instituție ce reprezenta interesele guvernelor statelor
membre
3. Adunarea Comună – Adunare Parlamentară cu rol de a supraveghea
activitatea Înaltei Autorități
4. Curtea de Justiție
Tratatele de la Roma (1957/1958)
• În martie 1957, cele 6 state semnează:
• Tratatul privind crearea Comunității Europene a Energiei Atomice (EURATOM)
• Tratatul privind crearea Comunității Economice Europene (CEE)
• Cele 3 tratate au instituit Comunitățile Europene
• EURATOM avea ca obiectiv dezvoltarea unei industrii nucleare puternice,
dar folosite în scopuri pașnice
• CEE avea ca obiectiv asigurarea progresului economic și social prin
eliminarea barierelor care divizează Europa, reducerea decalajelor între
regiuni, ameliorarea condițiilor de viață ale populațiilor europene,
consolidarea păcii.
Tratatele de la Roma (1957/1958)
• Se urmărea îndeplinirea următoarelor aspecte:
• realizarea uniunii vamale prin eliminarea taxelor vamale și a restricțiilor netarifare (în special
cantitative) și prin instituirea unei politici comerciale comune față de țările terțe
• realizarea unei piețe în care să circule liber bunurile, serviciile, capitalurile și persoanele
• coordonarea politicilor naționale, urmărindu-se realizarea unor politici comune, în special în
domeniul agricol, dar și în domeniul concurenței, energetic, al transporturilor etc.
• Se creau instituții similare CECO: CEE și EURATOM aveau câte o Comisie
(corespunzătoare Înaltei Autorități a CECO) și un Consiliu de Miniștri
• Curtea de Justiție și Adunarea Comună (redenumită Adunarea Parlamentară Comună în 1958 și
Parlament European în 1962) erau comune pentru cele 3 Comunități
• Asemănarea dintre instituțiile celor 3 Comunități au impus semnarea în 1965, la
Bruxelles, a unui Tratat de unificare a instituțiilor, intrat în vigoare la 1 iulie 1967 → din
acel moment au existat o singură Comisie și, respectiv, un singur Consiliu de Miniștri,
deși cele 3 Comunități au rămas entități diferite
• Uniunea vamală a fost realizată în 10 ani, fiind considerată a fi definitivată la 1 iulie
1968
• Până la începutul anilor ’80, modificările aduse Tratatului de la Roma au
fost puține, cele mai importante fiind amendamentele aduse cu fiecare
nou val de extindere
• Deși era prevăzut în Tratatul de la Roma, procesul realizării Pieței Unice a
fost unul foarte lent, cauzat în parte și de unele dezechilibre economice
(șocurile petroliere din anii ’70)
• O nouă accelerare de ritm se produce prin semnarea la Luxemburg
(Luxemburg) în 17 februarie 1986 a Actului Unic European, intrat în
vigoare la 1 iulie 1987
Actul Unic European (1986/1987)
• Principalele rezultate obținute în urma AUE:
• În domeniul obstacolelor fizice:
• toate controalele asupra mărfurilor realizate anterior la frontierele intracomunitare au fost
suprimate
• se suprimă treptat și controlul vamal al persoanelor → în iunie 1985 se semnează Convenția de la
Schengen (Luxemburg)
• În domeniul obstacolelor tehnice:
• cele 12 state membre adoptă pentru cea mai mare parte a produselor principiul recunoașterii
reciproce → orice produs fabricat într-un stat membru cu respectarea legislației naționale în
vigoare, poate fi comercializat pe piața oricărui alt stat membru. Acest principiu are la bază
hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene în cazul Cassis de Dijon.
• În domeniul adoptării deciziilor:
• se înlocuiește votul bazat pe unanimitate cu votul bazat pe majoritate calificată, cu următoarele
excepții: domeniul fiscal, al circulației persoanelor, aderarea de noi membri și modificarea tratatelor
constitutive
• În domeniul instituțiilor:
• extinderea competențelor Parlamentului European și acordarea unui statut oficial Consiliului
European