Originalitatea Uniunii Europene

Etapele integrarii
 

Constructia unei Europe unite este un lung proces �n care alterneaza perioade de calm si
etape decisive. Integrarea europeana nu poate fi dec�t progresiva. 
Ea nu poate fi comparata cu crearea Statelor Unite ale Americii sau unificarea statelor
italiene pentru ca Europa regrupeaza state si comunitati umane care au traditiile lor
proprii. Exista deci diferite grade ale integrarii.
Se disting traditional cinci niveluri de integrare:

1. Zona de liber schimb

Aceasta este o zona �n interiorul careia taxele vamale si restrictiile cantitative pentru
schimburi (contingente) au fost suprimate (de exemplu A.E.L.S.creata �n 1960 sau
A.L.E.N.A. �ntre Canada, S.U.A.si Mexic creata �n 1994.
Produsele din zona pot circula liber si fara restrictii cantitative �n interiorul zonei fara sa
suporte taxe vamale la trecerea frontierelor interne ale zonei.
�n Comunitate drepturile de vama au fost suprimate progresiv �ntre 1957 si 1968.
Dezavantajul este ca �ntr-o asemenea zona exista fenomenul deturnarii traficului de
marfuri pentru ca anumite produse originare din tari terte nu fac dec�t sa tranziteze prin
tarile zonei care practica slabe drepturi de vama, pentru a profita de regimul de taxare la
frontiera cel mai favorabil.1
Pentru a evita aceste deturnari de trafic a fost necesara trecerea la stadiul urmator al
integrarii: Uniunea vamala.

2.Al doilea stadiu al integrarii: Uniunea vamala

Se vorbeste despre uniune vamala c�nd statele �n cauza au eliminat drepturile vamale
si contingentele nu numai �ntre ele, dar au si creat un tarif vamal (sau tarif exterior)
comun si o politica comerciala comuna.
Tariful vamal comunitar (art 19 alin.1 T.C.E.) se calculeaza stabilind media aritmetica a
tarifelor aplicate �n teritoriile vamale pe care le cuprinde Comunitatea. Primul tarif
vamal comun a fost stabilit �n 1968 si este revizuit periodic.
�ntr-o uniune vamala, obstacolele tarifare la schimburi au fost eliminate, dar subzista
alte obstacole netarifare �n ceea ce priveste schimbul de marfuri legate �n special de
disparitatea regimurilor fiscale aplicabile marfurilor care circula �n interiorul zonei,
diversitatii normelor tehnice carora trebuie sa se conformeze produsele pentru a fi
v�ndute �n mod legal pe teritoriul anumitor state membre. 
Pentru a garanta libera circulatie a produselor si factorilor de productie (capitaluri,
muncitori) numai trecerea la a treia etapa permite suprimarea ultimelor obstacole �n
ceea ce priveste schimburile. 
Aceasta etapa este piata comuna.
3. Piata comuna

Se vorbeste de piata comuna c�nd marfurile, persoanele, capitalurile, serviciile

(transporturile, bancile, asigurarile, bursele) circula libere pe piata respectiva - se evoca
cele 4 libertati fundamentale ale pietei comune). 
Piata comuna este mai ambitioasa dec�t uniunea vamala pentru ca presupune mai ales
aplicarea de reguli si legislatii comune, �n materie fiscala sau �n domeniul concurentei
de exemplu. Presupune de asemenea existenta unor politici sectoriale comune, de
exemplu �n materie agricola sau �n domeniul transporturilor.
Notiunea de piata comuna a fost recunoscuta �n jurisprudenta C.J.C.E. - decizia Schul
din 5 mai 1982 prevede ca: notiunea de piata comuna vizeaza eliminarea tuturor
barierelor pentru schimburile intra comunitare �n vederea fuziunii pietelor nationale
�ntr-o piata unica realiz�nd conditii c�t se poate de apropiate de cele ale unei veritabile
piete interioare. 2
A.U.E. viza tocmai consacrarea acestei etape pentru ca autorii sai �si fixasera ca obiectiv
finalizarea marii piete interne cel mai t�rziu la 31 decembrie 1992 gratie adoptarii celor
300 de propuneri de directive prevazute de Cartea Alba a Comisiei �n 1985.

4. Uniunea Economica si Monetara 

Dimensiunea monetara a Europei comunitare este cvasiabsenta din Tratatul de la Roma,

care se margineste sa enunte c�teva principii �n legatura cu coordonarea politicilor
monetare nationale si politicilor de schimb (fixarea paritatilor �ntre monedele statelor
membre).
Dezintegrarea progresiva a S.M.I. si fluctuatia generalizata a monedelor �n anii 1970 au
constr�ns statele europene sa se preocupe de dimensiunea monetara a constructiei
europene si sa creeze un Sistem Monetar European (S.M.E.) �n 1979 la initiativa
presedintelui Valery Giscard D’Estaing si a cancelarului german Helmuth Schmidt.
Tratatul de la Maastricht este mult mai ambitios, pentru ca prevede instaurarea unei
U.E.M. cu crearea unei monede unice gerata de o B.C.E., cel mai t�rziu la 1 ianuarie
1999. Dupa o perioada tranzitorie �n care moneda unica circula oarecum �n paralel cu
monedele statelor membre, Euro va �nlatura definitiv monedele nationale �n 2002.
U.E.M. este constituita astfel �nc�t sa asigure avantaje U.E.:
- ea permite reducerea riscurilor datorate multiplicitatii devizelor si limiteaza dependenta
Europei fata de dolar;
- trebuie sa permita eliminarea costurilor legate de gestionarea riscului de schimb, sa
simplifice gestiunea �ntreprinderilor, sa favorizeze circulatia libera a cetatenilor �n U.E.
(acestia put�nd utiliza o moneda unica pe �ntregul teritoriu al U.E.);
- va permite cresterea performantelor economice ale U.E. gratie unei convergente a
politicilor economice a membrilor sai.

5. Uniunea politica (ultimul grad al integrarii)

Primele patru faze ale integrarii europene privesc �n mod esential domeniul economic.
Ultimul stadiu al integrarii este Uniunea politica, aceasta put�nd lua mai ales forma unei
federatii (cu un guvern federal, cu o Camera a statelor, cu o Camera a popoarelor si o
Curte Suprema dupa modelul german).
Din 1969 statele membre ale Comunitatilor Europene au mers mai departe �n tentativa
lor de a crea o Uniune politica, pentru ca au dat unui Comitet prezidat de Christian
Fouchet misiunea de a elabora un proiect de statut �n acest sens. Acest Comitet a
prezentat pe 2 noiembrie 1961 un statut al Uniunii politice. Acest proiect de statut refuza
foarte clar optiunea federala.
Cei cinci parteneri ai Frantei au prezentat, deci pe 20 ianuarie 1962 un contraproiect de
“Uniune Europeana” mult mai ambitios. Odata �n plus, partizanii si adversarii
federalismului s-au �nfruntat (generalul De Gaulle se opunea oricarei evolutii de tip
federal) si eforturile �ntreprinse pentru crearea unei Comunitati politice au fost
zadarnice.
Conceptia gaullista a constructiei europene a fost exprimata perfect cu ocazia unei
conferinte de presa, pe 5 septembrie 1960: “A ne imagina ca putem sa construim ceva
care sa fie eficace, si care sa fie aprobat de popoare, �n afara si peste state este o
himera. Cu siguranta, este adevarat ca s-au putut institui anumite organisme mai mult
sau mai putin extranationale. Aceste organisme au valoarea lor tehnica, dar nu au si nu
pot avea autoritate si �n consecinta eficacitate politica”.
A asigura cooperarea regulata a Europei occidentale este ceea ce Franta considera ca
fiind de dorit, ca fiind posibil si ca fiind practic, �n domeniile politic, economic, cultural si
al apararii.3
Va trebui asteptat anul 1980 pentru ca o noua initiativa sa fie luata �n vederea crearii
unei Uniuni politice.
E vorba de Proiectul Spinelli din iunie 1980 care prevedea crearea unei Uniuni dotate cu
competente foarte �ntinse precum si o �ntarire sensibila a puterilor Parlamentului
 European.
Acest proiect, adoptat cu o mare majoritate de Parlamentul European pe 14 februarie
1984, a esuat, dar constituie �nca si astazi o sursa de inspiratie pentru membrii Adunarii
de la Strasbourg. Partizan al unei Europe de tip federal, Spinelli era liderul unui grup de
parlamentari care se �ntruneau deseori la restaurantul strasbourgez “Crocodilul” (se
vorbeste astfel despre “grupul crocodililor”).4
Dupa toate aceste �ncercari, Tratatul de la Maastricht (1992) va crea o Uniune
Europeana care este �n acelasi timp o U.E.M. si o Uniune politica. Aceasta Uniune
politica se fundamenteaza astazi pe trei elemente principale:
- cetatenia europeana
- politica externa si de securitate comuna (P.E.S.C.)
- justitia si afacerile interne (J.A.I.)
Fiindca nu s-a reusit promovarea unei Uniuni politice �naintea semnarii Tratatului de la
Maastricht, tarile membre ale C.E. au pus �n aplicare, de la �nceputul anilor 1970, o
cooperare politica europeana.
Aceasta cooperare politica s-a fundamentat �n principal pe Raportul Davignon, adoptat
�n octombrie 1970 la cererea sefilor de state si de guverne reuniti la Haga �n
decembrie 1969. 
 

 
1 
G. Ysaac – op. cit., pagina 74
2 
R.M. Chevalier, J. Boulouis – op. cit., pagina 96 
3 
J. Rideau - op cit., pagina 38
4 
J. Boulouis – op. cit., pagina 69
 

http://www.e-scoala.ro/drept/etapele_integrarii.html