Tema 2 DIUE

EVOLUȚIA COMUNITĂȚILOR
EUROPENE ȘI CREAREA UNIUNII

EUROPENE
N.Zamfir
Subiectele
1. Comunităţile Europene între 1958 şi 1969. Criza
scaunului gol
2. Evoluţia Comunităţilor după 1969
3. Actul Unic European
4. Crearea Uniunii Europene prin tratataul de la
Maastricht
5. Tratatul de la Amsterdam
6. Tratatul de la Nisa
7. Evoluţia după Tratatul de la Nisa şi eşecul
proiectul Tratatului Constituţional
8. Tratatul de la Lisabona
Instituțiile CECO,CEE,EURATOM
 CECO – 1952
 Înalta Autoritate
 Adunarea Comună
 Curtea de Justiție
 Consiliul Special de Ministerial
 CEE- 1958 EURATOM -1958
Consiliul de Miniștri Consiliul de Miniștri

Curtea de Justiție Curtea de Justiție
Convenția relativă privind orgenele comunitare
comune1957
 Adunarea Comună
 Curtea de Justiție
Tema 2
Tema 2
Comunităţile Europene între 1958 şi
1969
 1958- șapte state membre ale Organizației
Europene pentru Cooperare Economică
(Anglia, Austria, Danemarca, Elveția, Norvegia,
Portugalia și Suedia) adoptă la Stockholm
tratatul de bază al Asociației Europene a
Liberului Schimb (AELS) (a întrat în vigoare
04.01.1960) ca o replică la înființarea
comunităților, cu scopul reducerii treptate a
taxelor vamale și a limităților cantitative în
comerțul dintre ele.
1969
 Anul 1965 începe promițător pentru cursul
integrării europene prin semnarea
“Tratatului de fuziune” potrivit căruia are
loc unificarea organelor comunitare
principale ale celor trei comunități, urmând
ca noile organe să fie: Parlamentul
European (rebotezat în 30.03.1962 din
Adunarea Parlamentară Europeană), Comisia
Europeană, Consiliul Ministerial și Curtea
de Justiție.
Criza “scaunului gol”
 În 30.06.1965 izbucnește cea mai profundă
criză din istoria integrării europene când
Franța refuzând propunerile Comisiei de
finanțare a pieței agrare va rămâne timp
de 7 luni departe de la toate ședințele
Consiliului Ministerial aplicând așa zisa
“politică a scaunului gol”, încercând prin
această împiedicarea trecerii la sistemul
votului majoritar în adoptarea deciziilor așa
cum prevedeau tratatele comunitare.
Criza “scaunului gol”
 La conferința miniștrilor de externe 28-
29.01.1966 criza ia sfârșit prin
“Compromisul de la Luxemburg” care
prevede posibilitatea renunțării la sistemul
votului majoritar în cazul în care prin
decizia ce se va lua sunt afectate
interesele vitale ale unui stat membru.
 Acest lucru înseamna păstrarea de facto a
votului prin unanimitate.

1969
 Uniunea vamală preconizată de Tratatul
CEE, planificată pentru 31.12.1969 este
realizată cu 18 luni mai repede la
01.07.1968, acest lucru însemnând
abrogarea tuturor taxelor vamale interne
pentru produsele industriale și
meșteșugărești, interzicerea limitărilor
cantitative și introducerea unor taxe
vamale comune în comerțul cu state terțe.
Evoluţia Comunităţilor după 1969
 În anul 1969 odată cu retragerea lui
Charles de Gaulle de la președinție, ia
sfârșit și politica obstrucționistă a Franței.
Noul președinte Georges Pompidou a
inițiat o întâlnire la nivel înalt la Haga,
unde șefii de stat și de guverne au căzut
de acord privind primirea de noi membrii
și despre realizarea treptată a unei
uniunii economice și monetare până în
anul 1980.
 În timp ce Comunităţiile treceau prin criza
internă, totuşi, au început, să fiu acceptaţi
pe scena relaţiilor internaţionale ca o singură
entitate şi nu ca şase state membre. Acest
lucru a putut fi observat la negocierile din
1967 pentru GATT. (Convenţia de la Yaounde
1967, Convenţia de la Rome între CEE şi 46
de state din zona Africa-Caraibe-Pacific)
 În 11.10.1974 Adunarea Generală a ONU
acordă prin consens statutul de observator
celor trei comunităţi europene.
 Cooperarea interguvernamentală în domeniul politicii
externe reîncepuse în 1970, când Raportul Davignon
recomanda întrunirea trimestrială a miniştrilor de
externe ai statelor membre, precum şi stabilirea
unui secretariat politic permanent.
 Un al doilea raport, din 1973, recomanda
continuarea acestuia ca o formă de cooperare şi a

devenit cunoscut ca Politica Europeană de Cooperare
(PEC).
 PEC permitea cu succes reprezentarea Comunităţilor
ca o singură voce în cadrul altor organizaţii

internaţionale la care participau toate statele
membre.
 În 1974 a fost înfiinţat Consiliul
European, în vederea regularizării practicii
de a ţine întâlniri la nivel înalt. Acest
organ era alcătuit din şefii guvernelor
statelor membre, iar la întrunirile sale
binuale participa şi preşedintele Comisiei.
 Consiliul European nu se înscria în cadrul
creat de Tratate şi abia la adoptarea

Actului Unic European a fost recunoscut
printr-un instrument formal.
 Dimensiunea supranațională a Comunității
a fost întărită în mod cert de dezvoltarile
din domeniul resurse și buget.
 În 1969 s-a ajuns la un acord cu privire
la finanțarea Comunitățiilor din propriile

resurse, în locul contribuțiilor naționale și
cu privire la extinderea rolului
Parlamentului în procesul bugetar.
 Începând din anul 1978 potrivit unei rezoluţii
adoptată de Parlamentul European ca denumire
colectivă pentru cele trei comunităţi europene se
poate folosi denumirea de “Comunitatea
Europeană”.
 Între 07 şi 10 iunie 1979 au avut loc primele
alegeri generale şi directe pentru desemnarea
membrilor Parlamentului European cu o
participare de cca. 61% din partea electoratului.
Până la această dată membrii Parlamentului
comunitar erau desemnaţi din rândul
parlamentelor naţionali.
 Ţările Benelux, Germania şi Franţa
semnează în 1985 prima variantă a
“Tratatului de Schenghen” prin care se
prevede desfiinţarea treptată a controalelor
la graniţele interne comune până în anul
1990 pentru circulaţia persoanelor.
Actul Unic European (AUE)
 Consiliul European de la Milano din 1985 a
decis să convoace o conferinţă
interguvernamentală pentru a se discuta
modificarea tratatelor.
 17.02.1986 a fost semnat “Actul Unic
European” care a intrat în vigoare din
01.07.1987
 Actul Unic European a constituit rezultatul
întrunirilor grupurilor de lucru participante
la conferinţa interguvernamentală.
 Modificările de fond
 AUE a fixat obiectivul pieţei interne -
“instituire treptată a pieţei interne în

cursul unei perioade care se încheie la 31
decembrie 1992”
 Piaţa comună – este mai mult decât o
uniune vamală deoarece pe lîngă libera
circulaţie a mărfurilor şi serviciilor, în cadrul
acestui spaţiu se liberalizează şi circulaţia
factorilor de producţie adică a forţei de
muncă şi a capitalurilor.
 Piaţa unică sau internă – reprezintă
liberalizarea totală, mai precis eliminarea
tuturor barierelor şi ale celor “nevamale”
peste eliminarea taxelor vamale şi a
restricţiilor cantitative.
 Prin AUE prevederile tratatelor comunitare
au fost extinse asupra unor noi domenii

de activitate cum ar fi cercetarea, politica
socială sau protecţia mediului înconjurător.
 Prin AUE cooperarea politică europeană
dobândeşte un suport juridic iar Consiliul

European îşi dobândeşte ancorarea formală
în dreptul primar.
 Modificări instituţionale
 Parlamentului European a primit un drept de
veto cu privire la aderarea noilor state membre

şi la încheierea acordurilor cu statele asociate.
 Drepturile Parlamentului European sunt extinse
în procedura legislativă-decisională, prin crearea

noilor proceduri legislative de “cooperare” ,iar
în cadrul Consiliului a fost introdusă procedura
de vot bazată pe majoritate calificată, în unele
domenii în care se cerea anterior
unanimitatea.
 A fost introdusă “procedura a
comitologie”, conform căreia Consiliul

poate delega unele competenţe Comisiei,
în anumite condiţii.
 Prin AUE a fost creat un Tribunal de
Prima Instanţă care a preluat din atribuţiile

Curţii de Justiţie.
 La 26.05.1986 steagul care din 1955
aparţinea Consiliului Europei reprezentând
douăsprezece stele aurii aflate sub formă
de cerc pe un drapel de culoare albastru
închis, a devenit drapelul oficial al
Comunităţilor.
 În 1987 a fost lansat programul
“Erasmus” pentru mobilitatea studenţilor

Crearea Uniunii Europene prin
tratataul de la Maastricht
 Un comitet prezidat de președintele Comisiei,
Jacques Delors, privind Uniunea Economică și
Monetară (UEM) a generat un raport în 1989
și a stabilit un plan de acțiuni.
 Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) a
fost semnat la Maastricht în februarie 1992.
(a fost respins de Danemarca (după acordarea
a unui statut special, care constă în
neparticiparea la moneda unică, la acordarea
cetăţeniei unionale şi la politica de apărare
comună, al doilea referendum a dus la
obţinerea unei slabe majorităţi în favoarea
ratificării).
 Tratatul a întrat în vigoare în noiembrie
1993.
 Tratatul este completat cu 17 protocoale
anexate (statutele Sistemului al Băncilor
Centrale și al Băncilor Centrale Europene,
statutele Institutului Monetar European,
procedura privind deficitele bugetare
excesive și protocoalele speciale care
conțin dispoziții referitoare la unele state
membre).
 Alte protocoale vizează domenii de interes
general cum ar fi: Protocolul asupra politicii
sociale, Protocolul asupra coeziunii economice
și sociale, Protocolul asupra Comitetului
economic și social și asupra Comitetului
Regiunilor.
 Cele 33 de declarații anexate Tratatului asupra
UE au un conținut variat, unele din acestea
prezentând numai un interes politic, altele
având o valoare practică privind interpretarea,
precizarea noțiunilor utilizate în tratat.
 Cea mai proeminentă trăsătură a constituit
înfiinţarea Uniunii Europene care va

funcţiona ca un cadru comun şi unic
bazată pe “trei piloni”.
 I pilon- Comunităţile Europene
 II pilon-”Politica externă şi de securitate
comună”
 III pilon-”Cooperarea în domeniul afacerilor
interne şi ale justiţiei”

 Al doilea şi al treilea pilon al Uniunii
creaţi de TUE au rămas izolaţi de
structură instituţională şi legală a
Comunităţii Europene şi sunt caracterizaţi
printr-o structură decizională mai degrabă
interguvernamentală şi mai puţin
supranaţională.
 Conform tratatului, fosta denumire de
„Comunitate Europeană" este înlocuită, în

mod oficial, cu cea de „Uniune Europeană".
 Din 1986 au fost adoptate peste 200 de acte
legislative legate de impozitare, reglementări
comerciale, calificări profesionale și alte
obstacole aflate în calea deschiderii
frontierelor.
 ”Politica externă şi de securitate comună” (PESC)
se realizează prin două modalităţi: prin
cooperarea sistematică pentru crearea unei
politici “comune” şi prin executarea treptată a
unor “acţiuni comune” în domenii de interes
comun important.
 În noiembrie 1991 Comunitatea Europeană a
aderat la Organizația Națiunilor Unite pentru
Alimentație și Agricultură (FAO) și a devenit
prima organizație interguvernamentală membră
cu drepturi depline într-o instituție specializată
a ONU.
 ”Cooperarea în domeniul afacerilor interne
şi ale justiţiei” este necesară în vederea
realizării obiectivelor Uniunii, în special a
liberei circulaţiei a persoanelor, motiv
pentru care statele membre au considerat
că următoarele domenii sunt chestiuni de
interes comun: politica privind azil, regulile
privind trecerea frontierilor, politica privind
migraţia, cooperarea poliţienească în
vederea prevenirii şi combaterii
terorismului, traficului ilicit de droguri ect.
 Art.5 stabilea principiul subsidiarităţii ca
instrument de delimitare a domeniilor în care o
acţiune putea fi îndeplinită mai bine la nivel
comunitar decât la nivel naţional.
 Art.17-21 au introdus conceptul de cetăţenie
europeană.
 Art. 98-124 ofereau dispoziţii noi referitoare la
uniunea economică şi monetară, incluzând un
orar detaliat pentru diferitele etape ale uniunii
monetare. Acestea prevederi trebuiau să aşeze
temelia pentru introducerea monedei unice.
 Au fost adăugate noi domenii de
competenţă, iar cele deja existente au fost

extinse, prin adăugarea unor secţiuni noi la
Tratat, cum ar fi cultura, sănătatea publică,
protecţia consumatorului, protecţiei civile şi
turismul.
 Pentru prima dată Uniunea va avea
posibilitatea de a încheia convenţii, acorduri

cu terţii, cea ce înseamnă dobândirea
personalităţii juridice restrânse.
 Cea mai importantă modificare
instituţională a fost creşterea implicării

legislative a Parlamentului, prin
introducerea aşa-numitei proceduri a
codeciziei. Aceasta a multiplicat atribuţiile
PE în procesul legislativ, permiţându-I să
blocheze actul normativ cu care nu era
de acord, dacă acesta era supus
procedurii.
 A fost recunoscut Parlamentului dreptul de a
solicita Comisiei să iniţieze legi şi posibilitatea
de a bloca numirea noii Comisii.
 Art. 7 a plasat Curtea de Conturi pe picior de
egalitate cu celelalte patru instituţii (Consiliul,
Comisia, Parlamentul şi Curtea de Justiţie)
 Art.195 a creat cadrul pentru un Ombudsman
parlamentar,
 Art.263 înfiinţa un Comitet al Regiunilor, Comitetul
economic și social – organe consultative.
 Anul 1995 este anul în care intră în vigoare
Tratatul de la Schengen.
 Statele membre semnează Convenţia Europol
de cooperare poliţienească, care va intra în

vigoare în 1998.
 În 1996 la Torino a fost deschisă o
conferinţă interguvernamentală privind

revizuirea pilonilor II şi III, pentru apropierea
cetăţeanului de integrare şi pentru
revizuirea sistemului instituţional şi
decizional.
Tratatul de la Amsterdam
 Tratatul privind completarea Tratatului
privind UE a fost semnat în 1997 şi a
intrat în vigoare la 1 mai 1999.
 Scopurile adoptării Tratatului de la
Amsterdam au fost mult mai modeste

decât ale TUE.
 Tratatului de la Amsterdam a fost
considerat ca fiind concentrat mai

degrabă asupra consolidării decât a lărgirii
atribuţiilor comunităţii.
Modificările de fond
TA a stabilit că UE este fundamentată pe
principiile libertăţii, democraţiei, respectării
drepturilor omului şi statului de drept.
Respectarea acestor principii este, premisa
fundamentală a aderării la UE.
A fost adăugat principiul transparenţei, astfel
ca în cadrul UE, deciziile să fie adoptate
“cu respectarea deplină a principiului
transparenţei şi cât mai aproape de
cetăţeni”.
 Art.2 au fost adăugate noi obiective:
promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei
este menţionată acum ca obligaţie, precum
şi promovarea unui înalt grad de
competitivitate, iar promovarea unui “nivel
ridicat de protecţie şi ameliorare a calităţii
mediului”(aplicarea principiului subsidiarității)
a fost trecută ca un scop independent şi
nu doar ca o cerinţă incidentală a creşterii
economice.
 Tratatul a afirmat că UE respectă drepturile
fundamentale apărate prin Convenția
europeană a drepturilor omului (CEDO) și prin
constituțiile naționale și a dispus că, în cazul
în care constată o “încalcare gravă și
persistentă” de către un stat membru a
principiilor referitoare la statul de drept,
drepturile omului și democrație, Consiliul
poate să suspende unele dintre drepturile
care îi revin acelui stat în temeiul tratatelor.
 O noutate absolută constituie construirea a
unui spaţiu al dreptăţii, libertăţii şi

securităţii prin care se preconizează
transferarea unei părţi (vizele, dreptul de
azil, politica de imigrarea etc.) din pilonul
trei al UE în competenţa Comunităţii
Europene (I pilon) Pilonul III a fost
redenumit Cooperarea judiciară şi de
poliţie în materie penală.
 A fost modificată şi extinsă procedura
codeciziei, consolidându-se astfel rolul PE

în procesul decizional.
 Puterea PE a fost în continuare întărită
prin modificarea procedurii de numire a

Preşedintelui Comisiei, prin cerinţa
acordului Parlamentului.
 Rolul Consiliului European a fost întărit în
sensul că acesta va putea elabora şi

adopta strategii comune.
 TA a numit pe Secretarul General al
Consiliului ca “Înalt Reprezentant” al PESC,

pentru a asista preşedinţia Consiliului,
care rămânea în continuare principalul
reprezentant al UE.
 Scăderea numărului procedurilor de
legiferare (de la 22 la 3)
 Întărirea rolului Preşedintelui Comisiei
(acesta va dobândi competenţa de adopta

un fel de directive privind executarea
normelor de drept UE)
 Reforma instituţională care să facă faţă
extinderii Uniunii nu a fost atinsă, fiind
necesară o nouă modificare a Tratatului la
Nisa câţiva ani mai târziu.
Tratatul de la Nisa
Tratatul de la Nisa
 Conferința Internațională a fost convocată
de Consiliul European cu ocazia întâlnirii la
nivel înalt de la Koln din 1999.
 Consiliul European de la Koln din 1999 a
lansat o nouă inițiativă cu o importantă
semnificație constituțională, prin înființare
unei “entități” cuprinzând parlamentari
naționali, parlamentari europeni și
reprezentanți ai guvernelor naționale, cu
sarcina de a schița o Cartă a drepturilor
fundamentale a UE.
Tratatul de la Nisa
 Această entitate “Congres” , a inițiat lucrările
la începutul anului 2000 și a redactat Carta
până la sfârșitul aceluiași an.
 Carta a fost “proclamată solemn” de
Comisie, Parlament și Consiliu și a primit

aprobarea politică din partea statelor
membre cu ocazia Consiliului European de
la Nisa din decembrie 2000, dar decizia
privind statutul legal a fost plasată pe așa
numită “agenda post - Nisa”. (a intrat din
01.02.2003)
Cartă a drepturilor fundamentale a
UE
 În decembrie 2009, odată cu intrarea în vigoare
a Tratatului de la Lisabona, Cartei Drepturilor
Fundamentale i-a fost conferită aceeaşi forţă
juridică obligatorie ca cea a tratatelor. În acest
scop, Carta a fost modificată şi proclamată
pentru a doua oară în decembrie 2007.
 Tratatul de la Lisabona prevede aderarea UE la CEDO
(Convenţia) și face legal aplicabilă Carta Drepturilor
Fundamentale a UE oferindu-i aceeași valoare ca și
tratatelor.
UE
 Carta Drepturilor Fundamentale a UE unește o serie de norme
fundamentale ale drepturilor omului, ce au fost anterior
dispersate în diferite surse. Articolul 52 (1) din Cartă clarifică
faptul că acesta nu va crea noi competențe pentru instituţiile
UE, ci va obliga, mai degrabă, aceste organe să acționeze în
limitele Cartei, și anume că fiecare act UE trebuie să respecte
protecția drepturilor fundamentale cum este prevăzut în Cartă.
 Preambulul Cartei prezintă hotărârea statelor membre de a
împărtăși „un viitor pașnic întemeiat pe valori comune” și
declară că, „conștientă de patrimoniul său spiritual și moral,
Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile și universale
ale demnității umane, libertății, egalității și solidarității;
aceasta se întemeiază pe principiile democrației și statului de
drept”.
UE
 Aceste drepturi sunt descrise în 54 de articole
grupate în șase capitole principale:
Demnitatea, Libertățile, Egalitatea,
Solidaritatea, Cetățenia și Justiția:
◦ capitolul I: demnitatea;
◦ capitolul II: libertățile;
◦ capitolul III: egalitatea;
◦ capitolul IV: solidaritatea;
◦ capitolul V: drepturile cetățenilor;
◦ capitolul VI: justiția.
Tratatul de la Nisa
 Tratatul este alcătuit din două părți, prima
parte cuprinde amendamentele pe fond
aduse Tratatelor UE și CE, iar de-a doua
parte conține prevederile finale și tranzitorii.
 Au existat de asemenea patru protocoale:
unul privind extinderea Uniunii, unul privind

Statutul Curții de Justiție, unul referitor la
consecințele financiare ale ieșirii din vigoare
a Tratatului CECO și unul cu privire la
prevederile tranzitorii asupra liberei circulații
a persoanelor.
Tratatul de la Nisa
 Prin reformarea art.7 din Tratatul UE, a
fost oferită posibilitatea Consiliului ca prin

unanimitate de voturi, la propunerea
Comisiei sau a unei treimi din statele-
membre și cu avizul Parlamentului să
poată dispune suspendarea unor drepturi
ale statului care a violat grav și persistent
principiile prevăzute de art. 6
art. 6
 Articolul 6
 (1) Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile
prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie
2007, la Strasbourg, care are aceeași valoare juridică cu cea a
tratatelor.
 2) Uniunea aderă la Convenția europeană pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Competențele

Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate, nu sunt modificate de
această aderare.
 (3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin
Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și astfel cum rezultă din tradițiile
constituționale comune statelor membre, constituie principii
generale ale dreptului Uniunii.
Tratatul de la Nisa
 Legat de ponderea voturilor în Consiliu,
întrebările principale au fost dacă

majoritatea calificată trebuia să includă
majoritatea statelor membre, care trebuia
să fie procentul minorotății de veto și
care ar trebui să fie în general cifrele
pentru fiecare stat membru.
 În final, s-a ajuns la un acord cu privire
la așa numită “triplă majoritate”

Majoritatea calificată
Tratatul de la Nisa
 Legat de locurile în Parlamentul European
 Soluția a constat în ridicarea plafonului
general de 700 stabilit de TA la 732, cu

reducerea numărului de locuri deținut de
majoritatea statelor membre, cu excepția
Germaniei și Luxemburgului, începând cu
alegerile europene din 2004.
 Competența PE a fost lărgită prin extinderea
procedurii codeciziei referitoare la o serie de

politici sociale, cu privire la imigrare și azil.
Tratatul de la Nisa
 Legat de reformarea Comisiei
 Statele membre mari trebuie să renunțe la
cel de-al 2-lea comisar până în anul

2005 în vafoarea statelor noi primite, dar
numărul comisarilor să nu depășască 27
de membri, iar alegerea membrilor se va
face prin sistemul de rotație bazat pe
egalitate și nu pe mărime.
Tratatul de la Nisa
 O altă modificare a fost aceea ca
președintele Comisiei și lista membrilor

acesteia să poată fi propuși și numiți în
funcție cu majoritate calificată și nu cu
unanimitate, iar atribuțiile organizatorice
ale președintelui au fost întărite.
Tratatul de la Nisa
 TN a adus modificări semnificative și
sistemului Curții, competențele Tribunalului

de Primă Instanță (TPI) au fost lărgite în
mod semnificativ, dispunându-se ca el să
poată soluționa cereri pentru pronunțarea
hotărârilor preliminare în anumite condiții;
competența sa în cazul acțiunilor directe
a fost extinsă ect.
Tratatul de la Nisa
 Prin TN s-a creat o bază legală pentru
Eurojust, unitatea de cooperare judiciară

europeană.
 O noutate a fost adusă componenței
Comitetului Economic și Social și

Comitetului Regiunilor în loc de câte 222
de membrii vor avea 344 de membri.
 Curtea de Conturi va avea 27 de membri
în loc de 15.
Evoluţia după Tratatul de la Nisa şi
eşecul proiectul Tratatului
Constituţional
 Cu ocazia încheierii TN a fost adoptată
“Declarația privind viitorul Uniunii” prin
care se propunea Comisiei și Parlamentului
convocarea unui Convent European.
 Misiunea Conventului a fost să reflecteze la
problemele cheie legate de dezvoltarea
viitoare a UE și să identifice diferite
răspunsuri posibile, care să se
materializeze în cele din urmă într-un
tratat privind “Constituția Europei”
Constituţional
 Conventul și-a desfășurat activitatea în
perioada februarie 2002-iulie 2003 și la
reuniunea Consiliului European din 18 iulie
2003 a predat proiectul unui “Tratat privind
elaborarea unei Constituții Europene”
 Pentru aprobarea acestui tratat și
elaborarea textului final a Constituției a
fost convocată o Conferință
Interguvernamentală care a verificat și
modificat proiectul elaborat de Convent.
Constituţional
 Tratatul a fost semnat de reprezentanții
statelor membre la Roma la 29.10.2004.
 Textul Constituției UE a fost aprobat cu
unanumitate la 18 iunie 2004, după care

a fost înaintat statelor membre spre
ratificare.
 Ratificarea Tratatului a eșuat în Franța
(mai 2005) și în Olanda (iunie 2005)

motiv pentru care acesta nu a mai întrat
în vigoare.
Constituţional
 Constituția UE își propusese printre altele
realizarea unor scopuri precum:
 -înlocuirea suprapunerilor existente în
tratatele constitutive;
 -să dea o formulă comprehensivă
drepturilor omului pe teritoriul Uniunii

Europene;
 - să facă fluent procesul decizional la
nivelul factorilor cu asemenea competențe

la nivelul Uniunii.
Constituţional
 Proiectul Tratatului privind Constituție
Europenă nu a fost un eșec, ci numai o
experiență nedorită întrucât, acest proiect
a prins viață, din moment ce ideile de
bază au fost preluate de un alt proiect
de modernizare a UE materializate prin
Tratatul de la Lisabona.
Tratatul de la Lisabona
 La 23 iulie 2007 la Conferința

interguvernamentală de la Bruxelles a
elaborat o formă simplificată a unui tratat
care să înlocuiască proiectul
constituțional.
 Consiliul European de la Lisabona din 19
octombrie 2007 a aprobat proiectul unui

tratat de modificare, care a fost semnat
de statele membre la 13 decembrie 2007.
 Denumirea deplină este Tratatul de la
Lisabona de modificare a Tratatului
privind Uniunea Europeană și a Tratatului
de instituire a Comunității Europene.
(Tratatul de reformă)
 Tratatul a întrat în vigoare la 1 decembrie
2009
 Din conținutul se desprinde reafirmarea și
consolidarea atașamentului pentru
drepturile sociale fundamentale, pentru
promovarea unei economii sociale de piață
înalt competitivă de natură să asigure o
valorificare deplină a forței de muncă, a
progresului social, al justiției și protecției
sociale.
 Printre elementele novatorii ale Tratatului
figurează dotarea UE cu personalitate juridică
deplină.
 Uniunea se întemeiază pe Tratatul privind
Uniunea Europeană și pe Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene. Aceste două
tratate au aceeași valoare juridică.
 Uniunea conferă aceeași valoare juridică Cartei
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
adoptată l 12 decembrie 2007.

Modificările de fond
Uniunea se substituie Comunității Europene și îi
succedă acesteia.
 CEEA (EURATOM) rămîne.
 Abolirea pilonilor.
 Pentru prima dată în Tratatul este prevăzută
posibilitatea statelor membre de retragere din

Uniunea Europeană.
 Tratatul instituie două proceduri de revizuire
a tratatelor: procedură ordinară și simplificată.

 În premieră UE va eavea un catalog clar
privind împărțirea competențelor între state și

UE.
 Uniunea instituie o uniune economică și
monetară a cărei monedă este euro.

 Accentuarea principiului supremației dreptului
UE față de cel național.

 Să întroduce inițiativa legislativă cetățenească
cu 1 milion de cetățeni provenind din statele

membre.
Competențe exclusive Uniunii
 «Articolul 3
 (1) Competența Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:

 a) uniunea vamală;
 b) stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței
interne;
 c) politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;
 d) conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune
privind pescuitul;
 e) politica comercială comună.
 (2) De asemenea, competența Uniunii este exclusivă în ceea ce privește
încheierea unui acord internațional în cazul în care această încheiere
este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, ori este necesară pentru a
permite Uniunii să își exercite competența internă, »
Competențele partajate între Uniune
și statele mebmre
 Art.4 TFUE «Competențele partajate între Uniune și statele membre se
aplică în următoarele domenii principale:
 a) piața internă;
 b) politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;
 c) coeziunea economică, socială și teritorială;
 d) agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice
ale mării;
 e) mediul;
 f) protecția consumatorului;
 g) transporturile;
 h) rețelele transeuropene;
 i) energia;
 j) spațiul de libertate, securitate și justiție;
 k) obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică,
pentru aspectele definite în prezentul tratat.
 «Articolul 6
 Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire,

de coordonare sau completare a acțiunii statelor membre.
Prin finalitatea lor europeană, aceste acțiuni au următoarele
domenii:
 a) protecția și îmbunătățirea sănătății umane;
 b) industria;
 c) cultura;
 d) turismul;
 e) educația, formarea profesională, tineretul și sportul;
 f) protecția civilă;
 g) cooperarea administrativă.»
 Parlamentul dobândește putere legislativă
și bugetară alături de Consiliul.

 Numărul mebrilor în Parlament a crescut
la 750 plus Președintele.

 Potrivit modificărilor aduse prin Tratatul
de la Lisabona noile instituțiii ale UE, vor

fi:
 Consiliul European,
 Banca Centrală Europeană
Parlamentul European
Consiliul European
 Funcția de președinte al Consiliului
European să transferă într-o funcție

permanentă de “Președinte al UE” cu un
mandat de doi ani și jumătate.
 Sistemul jurisdicțional al UE se va numi Curtea
de Justiție a UE, fiind compusă din 3 instanțe:
Curtea de Justiție, Tribunalul și Tribunale
specializate.
 Curtea de Justiție a Uniunii Europene, al cărei sediu
este la Luxemburg, este compusă din două instanțe:
Curtea de Justiție și Tribunalul (creat în 1988).
Tribunalul Funcției Publice, creat în 2004, și‑a
încetat activitatea la 1 septembrie 2016, după ce a
transferat Tribunalului competențele sale, în
contextul reformei arhitecturii jurisdicționale a
Uniunii.
 Începând din 2014, cu posibilitate de
amânare până în 2017 se va introduce un

nou sistem de majoritate în cadrul
Consiliului.

Tema 2 DIUE

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema 2 DIUE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EVOLUȚIA COMUNITĂȚILOR

EUROPENE ȘI CREAREA UNIUNII

Consiliul de Miniștri Consiliul de Miniștri

votului prin unanimitate.

continuarea acestuia ca o formă de cooperare şi a

ca o singură voce în cadrul altor organizaţii

creat de Tratate şi abia la adoptarea

la finanțarea Comunitățiilor din propriile

“instituire treptată a pieţei interne în

au fost extinse asupra unor noi domenii

dobândeşte un suport juridic iar Consiliul

veto cu privire la aderarea noilor state membre

în procedura legislativă-decisională, prin crearea

comitologie”, conform căreia Consiliul

Prima Instanţă care a preluat din atribuţiile

“Erasmus” pentru mobilitatea studenţilor

înfiinţarea Uniunii Europene care va

interne şi ale justiţiei”

„Comunitate Europeană" este înlocuită, în

competenţă, iar cele deja existente au fost

posibilitatea de a încheia convenţii, acorduri

instituţională a fost creşterea implicării

de cooperare poliţienească, care va intra în

conferinţă interguvernamentală privind

Amsterdam au fost mult mai modeste

considerat ca fiind concentrat mai

unui spaţiu al dreptăţii, libertăţii şi

codeciziei, consolidându-se astfel rolul PE

prin modificarea procedurii de numire a

sensul că acesta va putea elabora şi

Consiliului ca “Înalt Reprezentant” al PESC,

(acesta va dobândi competenţa de adopta

Comisie, Parlament și Consiliu și a primit

unul privind extinderea Uniunii, unul privind

fost oferită posibilitatea Consiliului ca prin

prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Competențele

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a

întrebările principale au fost dacă

la așa numită “triplă majoritate”

general de 700 stabilit de TA la 732, cu

procedurii codeciziei referitoare la o serie de

cel de-al 2-lea comisar până în anul

președintele Comisiei și lista membrilor

sistemului Curții, competențele Tribunalului

Eurojust, unitatea de cooperare judiciară

Comitetului Economic și Social și

unanumitate la 18 iunie 2004, după care

(mai 2005) și în Olanda (iunie 2005)

drepturilor omului pe teritoriul Uniunii

nivelul factorilor cu asemenea competențe

 La 23 iulie 2007 la Conferința

octombrie 2007 a aprobat proiectul unui

 Pentru prima dată în Tratatul este prevăzută

posibilitatea statelor membre de retragere din

a tratatelor: procedură ordinară și simplificată.

privind împărțirea competențelor între state și

monetară a cărei monedă este euro.

UE față de cel național.

cu 1 milion de cetățeni provenind din statele

 (1) Competența Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:

 Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire,

și bugetară alături de Consiliul.