EVOLUTIA COMUNITATILOR

EUROPENE DUPA ANUL 1969

În timp ce Comunităţiile treceau prin criza
internă, totuşi, au început, să fiu acceptaţi
pe scena relaţiilor internaţionale ca o
singură entitate şi nu ca şase state
membre. Acest lucru a putut fi observat la
negocierile din 1967 pentru GATT. (Convenţia
de la Yaounde 1967, Convenţia de la Rome
între CEE şi 46 de state din zona Africa-
Caraibe-Pacific)

În 11.10.1974 Adunarea Generală a ONU

acordă prin consens statutul de observator
celor trei comunităţi europene.
● Cooperarea interguvernamentală în domeniul politicii externe
reîncepuse în 1970, când Raportul Davignon recomanda
întrunirea trimestrială a miniştrilor de externe ai statelor
membre, precum şi stabilirea unui secretariat politic
permanent.
● Un al doilea raport, din 1973, recomanda continuarea
acestuia ca o formă de cooperare şi a devenit cunoscut ca
Politica Europeană de Cooperare (PEC).
PEC permitea cu succes reprezentarea Comunităţilor ca o
singură voce în cadrul altor organizaţii internaţionale la care
participau toate statele membre.
În 1974 a fost înfiinţat Consiliul European, în vederea regularizării
practicii de a ţine întâlniri la nivel înalt. Acest organ era alcătuit
din şefii guvernelor statelor membre, iar la întrunirile sale binuale
participa şi preşedintele Comisiei.
Dimensiunea supranațională a Comunității a fost întărită în mod cert
de dezvoltarile din domeniul resurse și buget.

În 1969 s-a ajuns la un

acord cu privire la
finanțarea Comunitățiilor din
propriile resurse, în locul
contribuțiilor naționale și cu
privire la extinderea rolului
Parlamentului în procesul
bugetar.
 Începând din anul 1978 potrivit unei rezoluţii adoptată de Parlamentul
European ca denumire colectivă pentru cele trei comunităţi europene
se poate folosi denumirea de “Comunitatea Europeană”.

Între 07 şi 10 iunie 1979 au avut loc primele alegeri generale şi directe

pentru desemnarea membrilor Parlamentului European cu o participare de
cca. 61% din partea electoratului. Până la această dată membrii Parlamentului
comunitar erau desemnaţi din rândul parlamentelor naţionali.
Ţările Benelux, Germania şi Franţa semnează
în 1985 prima variantă a “Tratatului de
Schenghen” prin care se prevede
desfiinţarea treptată a controalelor la
graniţele interne comune până în anul 1990
pentru circulaţia persoanelor.
 ACTUL UNIC EUROPEAN

● Consiliul European de la Milano din 1985 a decis să

convoace o conferinţă interguvernamentală pentru a se
discuta modificarea tratatelor.
● 17.02.1986 a fost semnat “Actul Unic European” care
a intrat în vigoare din 01.07.1987
● Actul Unic European a constituit rezultatul întrunirilor
grupurilor de lucru participante la conferinţa
interguvernamentală.
 Piaţa comună – este mai mult decât o
uniune vamală deoarece pe lîngă libera
AUE a fixat circulaţie a mărfurilor şi serviciilor, în
obiectivul pieţei cadrul acestui spaţiu se liberalizează şi
interne - “instituire circulaţia factorilor de producţie adică a
treptată a pieţei forţei de muncă şi a capitalurilor.
interne în cursul
unei perioade care Piaţa unică sau internă – reprezintă
se încheie la 31 liberalizarea totală, mai precis eliminarea
decembrie 1992” tuturor barierelor şi ale celor “nevamale”
peste eliminarea taxelor vamale şi a
restricţiilor cantitative.
 Prin AUE prevederile tratatelor
comunitare au fost extinse asupra unor
noi domenii de activitate cum ar fi
cercetarea, politica socială sau protecţia
mediului înconjurător.

Prin AUE cooperarea politică

europeană dobândeşte un suport
juridic iar Consiliul European îşi
dobândeşte ancorarea formală în
dreptul primar.
Parlamentului European a primit un drept de veto cu
privire la aderarea noilor state membre şi la
încheierea acordurilor cu statele asociate.
Drepturile Parlamentului European sunt extinse în
procedura legislativă-decisională, prin crearea noilor
proceduri legislative de “cooperare” ,iar în cadrul
Consiliului a fost introdusă procedura de vot bazată
pe majoritate calificată, în unele domenii în care se
cerea anterior unanimitatea.
A fost introdusă “procedura a comitologie”, conform
căreia Consiliul poate delega unele competenţe
Comisiei, în anumite condiţii.
Prin AUE a fost creat un Tribunal de Prima Instanţă
care a preluat din atribuţiile Curţii de Justiţie.

La 26.05.1986 steagul care din

1955 aparţinea Consiliului Europei
reprezentând douăsprezece stele
aurii aflate sub formă de cerc pe
un drapel de culoare albastru
închis, a devenit drapelul oficial al
Comunităţilor.