Etapele acțiunilor europene care au dus la formarea Comunităților Europene și a

Uniunii Europene
Crearea Uniunii Europeane a fost un proces îndelungat şi dificil, care a parcurs mai
multe etape de-a lungul timpului.
Astfel, putem enumera succint următoarele evenimente principale:
 1946, 19 septembrie, Winston Churchill, într-un discurs ţinut la Universitatea din Zürich,
lansează un apel pentru dezvoltarea mişcărilor europeniste şi crearea unei organizaţii
regionale europene, un “Consiliu al Europei” sau chiar „Statelor Unite ale Europei”;
 1947, 5 iunie, secretarul de stat american George Marshall, într-o alocuţiune rostită la
Universitatea Harvard, propune un plan de sprijin pentru reconstrucţia Europei – “Planul
de Reconstrucţie Europeană” sau “Planul Marshall” ;
 1948, 16 aprilie, este semnată convenţia instituind “Organizaţia Europeană de Cooperare
Economică” (OECE). Şaisprezece state sunt membre ale acestei convenţii: Austria,
Belgia, Danemarca, Franţa, Grecia, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Norvegia, Olanda,
Portugalia, Regatul Unit, Suedia, Elveţia şi Turcia, precum şi zonele occidentale de
ocupaţie din Germania şi teritoriul Triestului; SUA şi Canada participau la OECE ca
asociaţi, fără drept de vot;
 1948, 19 mai, este semnat, la Bruxelles, “Tratatul de cooperare economică, socială şi
culturală şi de apărare legitimă şi colectivă”;
 1948, 7 şi 11 mai, Congresul European de la Haga, convocat de către “Comitetul de
Coordonare al Mişcării pentru Uniunea Europeană”;
 1949, 4 aprilie, este semnat la Washington de către zece ţări europene plus SUA şi
Canada, Tratatul Atlanticului de Nord, creându-se o structură militară integrată (NATO);
 1949, 5 mai, a fost creat Consiliul Europei, având ca membrii fondatori zece state:
Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxembourg, Marea Britanie, Olanda,
Norvegia şi Suedia;
 1950, 9 mai, ministrul afacerilor externe francez Robert Schuman propune punerea în
comun a resurselor de cărbune şi oţel ale Franţei şi Germaniei, prin constituirea unei
Comunităţi Europene a Cărbunelui şi a Oţelului;
 1950, 14 octombrie, primul ministru al Franţei, René Pléven propune constituirea unei
Comunităţi Europene de Apărare;
 1951, 18 aprilie, este semnat Tratatul de la Paris pentru constituirea Comunităţii
Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), de către Belgia, Franţa, Germania, Italia,
Luxemburg şi Olanda;
 1952, 27 mai, aceleaşi state semnează Tratatul privind Comunitatea Europeană de
Apărare;
 1953, 10 februarie, Piaţa Comună a Cărbunelui şi Oţelului devine funcţională. Cele şase
state fondatoare înlătură barierele vamale şi restricţiile cantitative cu privire la aceste
materii prime;
1
 1957, 25 martie, semnarea la Roma a Tratatului Constitutiv al Comunităţii Economice
Europene (CEE) şi a Tratatului Constitutiv al Comunităţii Europene a Energiei Atomice
(CEEA) de către cele şase ţări: Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda;
 1958, 1 ianuarie, Tratatele de la Roma intră în vigoare;
 1960, 4 ianuarie, crearea Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS) prin
Convenţia de la Stockholm, statele semnatare fiind, Danemarca, Norvegia, Portugalia,
Suedia si Elveţia;
 1961, se pun bazele libertăţii de circulaţie a forţei de muncă prin adoptarea primului
regulament din acest domeniu;
 1962, la conferinţa de la Stresa din Italia se pun bazele primei politici comunitare:
Politica Agricolă Comună (PAC), obiectivele acestei politici fiind crearea unei pieţe
unice a produselor agricole şi a solidarităţii financiare prin intermediul unui Fond
European de Orientare şi de Garanţii Agricole;
 1964, prin decizia Curţii de Justiţie în procesul Costa/Enel se stabileşte că legislaţia
comunitară primează asupra legislaţiei naţionale (principiul fundamental al dreptului
comunitar: prioritatea dreptului comunitar faţă de dreptul intern al statelor membre);
 1965, 8 aprilie, semnarea Tratatului de la Bruxelles instituind un Consiliu unic şi o
Comisie unică a Comunităţilor Europene şi a Protocolului asupra privilegiilor şi
imunităţilor;
 1967, 1 iulie, intrarea în vigoare a Tratatului de la Bruxelles;
 1968, 1 iulie, realizarea anticipată a Uniunii vamale între cele şase state membre
(suprimarea completă a barierelor vamale interne, stabilirea unui tarif extern comun);
 1970, 21-22 aprilie, Acord asupra adoptării unui sistem propriu de finanţare, a unui buget
propriu al Comunităţilor;
 1972, 22 ianuarie, Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca semnează Tratatele de aderare
la Comunităţile Europene; este şi primul refuz al Norvegiei, cauzat de rezultatul negativ
al referendumului organizat după ce s-au organizat negocierile de aderare;
 1973, 1 ianuarie, Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca aderă la Comunităţile Europene.
Norvegia respinge prin referendum aderarea la Comunităţile Europne. Se crează “Europa
celor 9”);
 1974, 9-10 decembrie, reuniunea de la Paris duce la crearea unei noi insituţii comunitare:
Consiliul European;
 1976, 20 septembrie, Acord încheiat la Bruxelles pentru alegerea reprezentanţilor
Parlamentului European prin vot universal direct;
 1979, 13 martie, este creat Sistemul Monetar European (S.M.E), cu scopul de a asigura
stabilitate monedelor europene, unitatea sa monetară fiind ECU (European Currency
Unit);
 1979, 28 mai, semnarea Tratatului şi a actului de aderare al Greciei la Comunităţile
2
 Europene;
 1979, 7-10 iunie, membrii Parlamentului European sunt aleşi pentru prima dată prin vot
universal direct;
 1981, 1 ianuarie, Grecia aderă la Comunităţile Europene, devenind al zecelea stat
membru. Se crează “Europa celor 10”;
 1983, 17-19 iunie, se semnează la Stuttgart, la nivel de Consiliu European, Declaraţia
solemnă privind Uniunea Europeană;
 1985, Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg şi Olanda semnează Acordul de la Schengen
asupra eliminării controlului la frontiere. Acordul va fi semnat în 1995 de către Austria şi
în 1996 de către Danemarca, Finlanda şi Suedia;
 1985, 11-12 iunie, semnarea Tratatului de aderare a Spaniei şi Portugaliei la
Comunităţile Europene;
 1986, 1 ianuarie, Spania si Portugalia aderă la Comunităţile Europene;
 1986, 17 şi 28 februarie,este semnat la Luxemburg şi Haga Actul Unic European, care
adaugă cooperarea politică celei economice şi fixează data de 31 decembrie 1992 pentru
înfiinţarea Pieţei Unice;
 1987, 1 iulie, intrarea în vigoare a Actului Unic European (AUE). AUE stabilea ca dată
de referinţă 1 ianuarie 1993 pentru implementarea deplină a celor patru libertăţi
fundamentale: libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor;
 1989, este înfiinţat Tribunalul de Primă Instanţă, ca urmare a unei decizii a Consiliului de
Miniştri;
 1989, 19 decembrie, încep negocieri între CE şi Asociaţia Europeană a Liberului Schimb
pentru formarea unei zone economice europe;
 1990, 3 octombrie, integrarea fără negocieri propriu-zise de aderare, a celor cinci landuri
din est din fosta RDG în Comunităţile Europene;
 1991, 29 martie, statele semnatare ale Acordului de la Schengen şi Polonia hotărăsc
desfiinţarea vizelor;
 1992, 7 februarie, la Maastricht se semnează Tratatul privind Uniunea Europeană.
Tratatul de la Maastricht a creat Uniunea Europeană bazată pe trei piloni: pilonul I este
cel economic, reprezentat de cele trei Comunităţi deja existente, pilonul II este
reprezentat de cooperarea în domeniul politicii externe şi de securitate comună (PESC)
şi pilonul III este reprezentat de cooperarea în domeniile justiţiei şi afacerilor Interne
(JAI);
 1992, 2 mai, semnarea la Porto a Acordului asupra Spaţiului Economic European, de
către statele membre ale Comunităţii Europene şi ţările membre ale Asociaţiei Europene
de Liber Schimb (Islanda, Liechtenstein, Norvegia);
 1993, 1 ianuarie,Piaţa unică devine funcţională;
 1993, 1 februarie, semnarea la Bruxelles a Acordului european instituind o asociere între
3
 România, pe de o parte, Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă
parte;
 1993, 21-22 iunie, Consiliul European de la Copenhaga a convenit că ţările asociate din
Europa Centrală şi de Est pot deveni, cu îndeplinirea anumitor condiţii, membre ale
Uniunii Europene;
 1993, 1 noiembrie, Tratatul de la Maastricht intră în vigoare. Prin intrarea in vigoarea
Tratatului de la Maastricht au fost schimbate si o serie de denumiri. Astfel, in loc de
"Comunitatea Europeană" se foloseşte tot mai frecvent termenul de "Uniunea
Europeană" (UE), însă nu trebuie uitat că, în mod concret, Comunitatea Europeană
continuă să existe ca parte esenţială a Uniunii Europene. În acelaşi context, printr-o
decizie a din 8 noiembrie 1993, "Consiliul CE" devine "Consiliul UE", iar “Comisia CE”
a devenit "Comisia Europeană”;
 1994, 3 ianuarie, intră în vigoare Acordul asupra Spaţiului Economic European;
 1995, 1 ianuarie, Austria, Finlanda şi Suedia intră în Uniunea Europeană în timp ce
Norvegia respinge din nou aderarea la Uniune (dacă până atunci ţările candidate aderau
la CE, din acest moment ele au aderat la UE). Norvegia produce o nouă surpriză,
referendumul organizat ulterior negocierilor fiind din nou negativ;
 1995, 1 februarie, intarea în vigoare a Acordului european de asociere a României;
 1995, 22 iunie, România depune cererea oficială de aderare la UE;
 1995, statele membre semnează Convenţia Europol de cooperare poliţienească, care a
intrat în vigoare în 1998;
 1997, 2 decembrie, este semnat Tratatul de la Amsterdam, prin care se consolidează cei
trei „piloni” ai Uniunii, creaţi prin Tratatul de la Maastricht: Comunităţile Europene
(primul pilon); politica externă şi de
securitate comună (al doilea pilon) şi cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne
(al treilea pilon);
 1998, se înfiinţează Banca Centrală Europeană;
 1999, 1 ianuarie, are loc lansarea monedei unice europene, Euro în 11 state care au
îndeplinit criteriile de convergenţă: Franţa, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg,
Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda;
 1999, 1 mai, intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam;
 2000, 7 decembrie, semnarea Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene la
Nisa;
 2001, 26 februarie, s-a semnat Tratatul de la Nisa care aduce modificări Tratatului de la
Maastricht, Tratatelor Constitutive ale Comunităţilor Europene şi unor acte conexe;
 2002, 1 ianuarie, procesul de trecere la moneda unică se încheie prin punerea în circulaţie
a monedei “Euro”;
 2002, 1 martie, lansarea Convenţiei privind Viitorul Europei;
4
 2002, 23 iulie, Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului
(CECO) expiră, la împlinirea a 50 de ani de la intrarea sa în vigoare;
 2003, 1 februarie, intră în vigoare Tratatul de la Nisa;
 2003, 16 aprilie, semnarea Tratatului de aderare de către Cipru, Estonia, Letonia,
Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria;
 2003, iulie, Convenţia Europeană îşi încheie lucrările prin prezentarea Proiectului de
Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa;
 2004, 1 mai, are loc cea mai amplă extindere a Uniunii Europene cu 10 state: Cipru,
Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria;
 2004, 29 octombrie, şefii de stat sau de guvern semnează, la Roma Tratatul de instituire a
unei Constituţii pentru Europa;
 2005, 25 aprilie, s-a semnat Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea
Europeană;
 2005, 29 mai, Franţa respinge, prin referendum, Tratatul instituind o Constituţie pentru
Europa;
 2005, 3-4 octombrie, încep negocierile de aderare cu Turcia şi Croaţia;
 2007, 1 ianuarie, România şi Bulgaria devin state membre ale Uniunii Europene iar
Slovenia aderă la Zona Euro;
 2007, 13 decembrie, semnarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului
privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (pe scurt
Tratatul de la Lisabona sau Tratatul de Reformă);
 2009, 1 decembrie, intrarea în vigoare a Tratatului de modificare a Tratatului privind
Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (Tratatul de la
Lisabona). Uniunea Europeană s-a substituit şi a succedat Comunităţii Europene. Tratatul
de instituire a Comunităţii Europene (TCE) a fost redenumit Tratatul privind
funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). Uniunea Europeană va avea capacitate juridică
şi procesuală pe plan internaţional. Pilonul al III-lea dispare, acesta unindu-se cu pilonul
I. Pentru întâia oară se prevedea la nivel de tratat posibilitatea creării unui Parchet
European, în scopul combaterii infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale
Uniunii. Carta drepturilor fundamentale a căpătat forţă juridică primară, având aceeaşi
valoare juridică cu cea a tratatelor.