UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA de ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA

AFACERILOR

Lect. ec. dr. Poţincu Cristian

cristipotincu@unitbv.ro
Originea și evoluția procesului de
integrare

• După cel de-al doilea război mondial ostilitatea

dintre Franța și Germania trebuia rezolvată.

• În acest context trebuie menţionate contribuţiile

lui Robert Schuman şi a lui Jean Monnet la
integrarea economică.
Originea și evoluția procesului de
integrare
• Robert Schuman, jurist şi ministru francez al
afacerilor externe în perioada 1948-1952, este
considerat unul dintre părinţii fondatori ai
Uniunii Europene.

• Jean Monnet, consilier pe probleme economice

şi om politic francez a fost sursa de inspiraţie a
planului Schuman, care prevedea unificarea
industriei grele a Europei occidentale.
Originea și evoluția procesului de
integrare

• Planul Schuman a fost prezentat la data de 9 mai

1950, considerată astăzi data naşterii Uniunii
Europene.
Schuman rostind discursul din data de 9 mai 1950
Originea și evoluția procesului de
integrare
• Planul propunea exercitarea unui control comun
asupra producţiei de cărbune şi oţel, materiile prime
cele mai importante pentru industria armamentului.

• Ideea de bază era aceea că o ţară care nu deţine

controlul asupra producţiei de cărbune şi oţel nu va
avea mijloacele necesare pentru a lupta într-un
război.
Originea și evoluția procesului de
integrare

• În discursul rostit la 9 mai 1950, inspirat şi elaborat

în cea mai mare parte de Jean Monnet, Schuman a
propus plasarea producţiei franco-germane de
cărbune şi oţel sub o Înaltă Autoritate comună.

• Această organizaţie era deschisă participării și altor

ţări europene.
Originea și evoluția procesului de
integrare
• 18 aprilie 1951, pornind de la planul Schuman, şase
ţări semnează un tratat prin care se urmăreşte plasarea
producţiei de cărbune şi oţel sub o autoritate comună.

Statele fondatoare:
Germania,
Franţa,
Italia,
Olanda,
Belgia,
Luxemburg
CECO - prima formă de integrare
europeană
• La crearea CECO au stat trei motive de
importanţă istorică:
1. Franţa şi Germania au înţeles că problemele lor
reciproce se pot regla nu prin războaie, ca până
acum, ci prin înţelegere şi concesii reciproce.
2. Faţă de ofensiva comunistă europeană a blocului
sovietic, Occidentul european nu se putea apăra
decât unindu-se.
3. Țările europene occidentale îşi puteau spori
competitivitatea pe plan internaţional nu
separate între ele, ci unite într-o organizaţie
integratoare proprie.
CECO - prima formă de integrare
europeană
• Scopul creării CECO a fost înfiinţarea unei pieţe
comune pentru cărbune şi oţel , prin abolirea
barierelor tarifare şi adoptarea unui tarif vamal
comun pentru terţi.

• Chiar dacă CECO a reprezentat o structură cu

scop economic, ea poate fi considerată un
început pentru construirea Europei Unite.
CECO - prima formă de integrare
europeană
• Din punct de vedere instituţional CECO a avut
meritul de a fi deschis drumul existenţei unor
instituţii supranaţionale europene.

• Astfel au fost create:

▫ Înalta Autoritate
▫ Adunarea Comună
▫ Consiliul de Miniştrii
▫ Comitetul Consultativ
▫ Curtea de Justiţie
Înalta Autoritate
• Prin funcţiile sale poate fi considerată
precursoarea Comisiei Europene.

• Combina funcţii administrative şi politice, legate

de luarea deciziilor.

• Deținea libertatea de a elabora politica CECO cu

privire la probleme importante (determinarea
taxelor percepute companiilor de oţel şi
cărbune), deşi deciziile sale cu privire la unele
probleme erau condiţionate de aprobarea
Consiliului de Miniştri.
Adunarea Comună
• Activitatea Înaltei Autorităţi a fost condiţionată
de Adunarea Comună.

• Formată din membrii ai fiecărei țări, cu funcție

legislativă.

• Prima adunare internaţională în Europa cu

puteri legislative.
Consiliul de Miniştrii

• Creat la insistențele Olandei.

• Format din reprezentanţi ai guvernelor

naţionale.

• Rolul de a supraveghea și implementa

procedurile și deciziile.
Comitetul Consultativ

• Trebuia să colaboreze cu Înalta Autoritate și

Consiliul de Miniștrii

• Avea rolul de a reprezenta producătorii,

consumatorii şi sindicatele.
Curtea de Justiţie

• Rolul de a supraveghea legalitatea acţiunilor

Înaltei Autorităţi.
Tratate ale Uniunii Europene
Anul Locul semnării Tratatul
1951 Paris CECO
1957 Roma CEE, EURATOM
1965 Bruxelles Tratatul de unificare
1986 Luxemburg Actul unic European
1992 Maastricht Tratatul asupra UE 1
1997 Amsterdam Tratatul asupra UE 2
2001 Nisa Tratatul de la Nisa
2007 Lisabona Tratatul de la Lisabona
Tratatul de la Paris - 1951

• A intrat în vigoare la 23 iulie 1952.

• Crea o relaţie de interdependenţă între industriile

cărbunelui şi oţelului.
Tratatul de la Roma - 1957
• Data intrării în vigoare: 1 ianuarie 1958

• Se extinde cooperarea și în alte sectoare

economice.

• Se nasc:
▫ EURATOM - Comunitatea pentru energie
atomică;
▫ CEE – Comunitatea Economică Europeană
(uniunea vamală).
Tratatul de la Bruxelles - 1965

• Data intrării în vigoare: 1 iulie 1967

• S-a urmărit simplificarea cadrului instituțional

european.

• Crearea unei singure Comisii şi a unui singur Consiliu

pentru toate cele trei Comunităţi Europene

• CEE+Euratom+CECO=Comunitățile Europene.

• Abrogat de Tratatul de la Amsterdam.

Tratatul de la Luxemburg - 1986
• Data intrării în vigoare: 1 iulie 1987

• Comunitățile Europene = Comunitatea

Europeană.

• Actul Unic European – permanentizarea

steagului Uniunii Europene (12 stele).
Tratatul de la Maastricht - 1992
• Data intrării în vigoare: 1 noiembrie 1993.

• Comunitatea Europeană = Uniunea Europeană.

• S-a urmărit:
▫ Realizarea uniunii monetare europene (până în 1998),
▫ Introducerea unor elemente ale uniunii politice
(cetăţenie, politică externă comună).
Tratatul de la Amsterdam – 1997
• Data intrării în vigoare: 1 mai 1999

• Reformarea instituţiilor UE și pregătirea extinderii

către noi state membre.

• Măsuri pentru protejarea securității, libertății și

justiției în cadrul UE.

• Un proces decizional mai transparent (folosirea

extinsă a procedurii de codecizie.
Tratatul de la Nisa - 2001
• Data intrării în vigoare: 1 februarie 2003

• Restructurări ale instituțiilor UE (Comisia

Europeană, Curtea Europeană de Justiție).

• Măsuri de sancționare a statelor ce nu respectă

cadrul legal al UE.

• Tratatul refuzat inițial prin referendum de

Irlanda, adoptat mai apoi.
Tratatul de la Lisabona - 2007

• Data intrării în vigoare: 1 decembrie 2009.

• Putere sporită conferită Parlamentului

European.

• Funcţia de Înalt Reprezentant pentru politica externă,

un nou serviciu diplomatic al UE.
Procesul de extindere al UE
• Proces prevăzut pe 3 dimensiuni:

▫ Adâncime – prin includerea de noi state membre.

▫ Profunzime – trecerea de la o treaptă inferioară la

una superioară a integrării economice.

▫ Instituțional – evoluția instituțională ce trebuie să

sprijine celelalte dimensiuni.
Procesul de extindere în adâncime al UE
• Articolul 237, Tratatul de la Roma – orice stat
european poate deveni stat membru al
comunității.

• Impact pozitiv: creșterea PIB general (suprafață

geografică, populație).

• Impact negativ: scăderea PIB/locuitor în cazul

aderării statelor cu un grad de dezvoltare scăzut.
Procesul de extindere în adâncime al UE

• 6 etape:
▫ 1973: Irlanda, Marea Britanie, Danemarca;
▫ 1981: Grecia;
▫ 1986: Spania, Portugalia;
▫ 1995: Finlanda, Suedia, Austria;
▫ 2004: Cehia, Slovacia, Slovenia, Polonia, Ungaria,
Estonia, Letonia, Lituania, Malta,Cipru;
▫ 2007: Romania, Bulgaria.
Procesul de extindere în profunzime al UE
• Zona de liber schimb – desființarea taxelor
vamale între statele membre;
• Uniunea Vamală – tarif vamal unic;
• Piața Unică – libera circulație a mărfurilor,
capitalurilor, persoanelor și serviciilor;
• Uniunea Economică și monetară – politică
monetară comună, moneda unică, cadru
instituțional pentru administrarea politicii
monetare;
• Uniunea Politică – marchează integrarea
economică completă, incertă la momentul actual.
Instituțiile UE
Instituțiile UE
Consiliul European
• S-a format în urma conferințelor la nivel înalt ale
șefilor de stat sau de guvern din UE.

• În cadrul conferinței la nivel înalt de la Paris din

1974, aceștia au decis să se întâlnească de trei ori pe
an în calitate de Consiliu European.

• Astfel, Consiliul European a devenit o instituție

independentă a Uniunii Europene.
Consiliul European
• Șefii de stat sau de guvern și președintele Comisiei
Europene se întrunesc cel puțin de două ori pe
semestru în această formulă.

• Membrii Consiliului European pot decide să fie

asistați fiecare de un ministru și, în ceea ce îl privește
pe președintele Comisiei, de un membru al Comisiei
Europene.
Consiliul European
Președintele Consiliului Euroepan
• Tratatul de la Lisabona a introdus funcția de
președinte al Consiliului European.

• Președintele Consiliului European, spre deosebire de

președinția de până acum, deține un mandat
european, nu unul național, cu normă întreagă, cu o
durată de 2 ani și jumătate.
Președintele Consiliului European
Președintele Consiliului European
• La 1 decembrie 2009, șefii de stat sau de guvern ai
UE au convenit în unanimitate să îl numească pe
Herman VAN ROMPUY primul președinte
permanent al Consiliului European.

• Primul său mandat a durat până la 31 mai 2012.

• La 1 martie 2012, Herman Van Rompuy a fost

numit pentru un al doilea mandat pe perioada 1
iunie 2012 - 30 noiembrie 2014.
Președintele Consiliului European

• Președintele trebuie să fie o personalitate eminentă și

să fie ales prin votul favorabil al majorității calificate
a membrilor Consiliului European.

• Este posibilă o singură realegere.

Președintele Consiliului European

• Principalele sarcini ale președintelui:

▫ pregătirea și urmărirea lucrărilor Consiliului European;

▫ reprezentarea UE în cadrul reuniunilor la nivel înalt în

domeniul politicii externe și de securitate comune.
Rolul Consiliului European

• Stabilirea liniilor directoare generale ale politicii

acțiunilor UE.

• Funcția este îndeplinită prin:

▫ luarea de decizii politice fundamentale;
▫ emiterea de instrucțiuni și orientări pentru Consiliu sau
Comisia Europeană.
Rolul Consiliului European

• Consiliul European a condus activitățile legate de:

 Uniunea economică și monetară,

 Sistemul Monetar European,
 O serie de aspecte privind aderarea.
Atribuții ale Consiliului European
• Desemnează:
▫ Președintele Consiliului European;
▫ Președintele Comisiei Europene;
▫ Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe
și Politică de Securitate;
▫ Președintele Băncii Centrale Europene.

• În mod normal, deciziile se iau în unanimitate.

Consiliul Uniunii Europene

• Consiliul este format din reprezentanți ai

guvernelor statelor membre.

• De regulă, miniștrii sau secretarii de stat responsabili

cu aspectele de pe ordinea de zi.

• Este important ca acești reprezentanți să fie

împuterniciți să ia decizii cu caracter obligatoriu
pentru guvernele lor.
Președinția Consiliului UE

• Pe rând, de fiecare stat membru, pe o perioadă de

șase luni.

• Ordinea în care este deținută președinția este decisă

în unanimitate de către Consiliu.
Președinția Consiliului UE
• Președințiile se succed la 1 ianuarie și la 1 iulie în fiecare
an.
▫ 2008: Slovenia și Franța;
▫ 2009: Republica Cehă și Suedia;
▫ 2010: Spania și Belgia;
▫ 2011: Ungaria și Polonia;
▫ 2012: Danemarca și Cipru;
▫ 2013: Irlanda și Lituania

• Excepție:
▫ Consiliului miniștrilor de externe – prezidat de
Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe
și politica de securitate.
Consiliul Uniunii Europene
• Principalele sarcini:

▫ elaborarea legislației (împreună cu Parlamentul în

cadrul procedurii de codecizie);

▫ responsabil de asigurarea coordonării politicilor

economice generale ale statelor membre;

▫ Consiliul stabilește bugetul, pe baza unui proiect

preliminar prezentat de către Comisie (necesară
aprobarea acestuia de către Parlament).
Consiliul Uniunii Europene

• Sistemul de luare al deciziilor:

▫ Majoritate simplă - fiecare membru al consiliului

are un vot, este suficientă doar în anumite cazuri și în
domenii mai puțin sensibile;

▫ Majoritate calificată - se efectuează în mai

multe etape și aplicând diferite metode
Consiliul Uniunii Europene
• Începând cu 1 ianuarie 2007, numărul de voturi pe
care le poate exprima fiecare stat membru este:
Parlamentul European

• Parlamentul European reprezintă cetățenii statelor

membre ale UE .

• Până în 1979 - reprezentații în PE - selectați

dintre membrii parlamentelor naționale și
delegați de către acestea.

• După 1979 – sufragiu universal direct, o dată la 5 ani

(la nivel național).
Parlamentul European
• Tratatului de la Lisabona - revenirea la numărul
maxim de 751 deputați (până în 2014).

• Nici un stat cu o populație redusă nu deține mai

multe locuri decât unul care are o populație mai mare.

• Pragul minim este de 6 și cel maxim de 96 pentru

fiecare stat membru . (Germania - 99 până în 2014).
Parlamentul European
Componența Parlamentului European

• Deputații – organizați în grupuri politice, în

funcție de afinitățile politice, nu după
naționalitate.

• Un grup politic – deputați aleși de cel puțin un

sfert din țările UE – minim 25 membrii.

• Deputații PE – comisii parlamentare.

Componența Parlamentului European
Comisii PE
Comisii PE
Sediul Parlamentului European

• Sediul PE – Strasbourg.

• Dispune de trei locații:

▫ Bruxelles – întâlnirile comisiilor și cele plenare;

▫ Luxemburg – Secretariatul General;

▫ Strasbourg – ședințe plenare.

Întrunirile PE
• sesiuni plenare - o săptămână în fiecare lună la
Strasbourg, cu excepția lunii august.

• sesiuni suplimentare - în special pentru aspecte

legate de buget.
▫ Sesiunile cu durată mai scurtă (o zi sau două) au
loc la Bruxelles.

• sesiuni de urgență.
Procedurile decizionale

• De obicei - majoritatea absolută a voturilor

exprimate este suficientă pentru adoptarea unei
decizii.

• Majoritate absoluta = majoritate care întrunește un

număr de voturi egal cu minimum jumătate plus
unul din totalul voturilor.

• Orice moțiune de cenzură împotriva Comisiei

Europene - două treimi din voturi să fie în favoarea
acesteia.
Rolul PE
• competențe legislative – modificări ale legislației.

• competențele de supraveghere:
▫ obligația Comisiei de a răspunde întrebărilor PE.
▫ obligația Comis de a prezenta spre dezbatere un raport
anual privind activitățile UE.
▫ poate adopta o moțiune de cenzură cu o majoritate de
două treimi din membrii săi (demisia în bloc).
▫ Consiliul răspunde întrebărilor PE.
Rolul PE
• un rol important și în procedura bugetară -
trebuie să aprobe planul financiar multianual.

• are dreptul de a aproba:

▫ toate acordurile internaționale importante care
vizează un domeniu supus codeciziei;
▫ tratatele de aderare încheiate cu noi state membre
prin care se stabilesc condițiile de aderare.
Președintele Parlamentului European
• Mandat de doi ani și jumătate, ce poate fi
reînnoit.

• Reprezintă Parlamentul în relațiile cu exteriorul

și în relațiile cu celelalte instituții ale UE.

• Prezidează ședințele plenare ale Parlamentului,

Biroului Parlamentului și Conferința
președinților grupurilor politice.
Președintele Parlamentului European

• Martin Schultz s-a

născut în 1955,
Germania.

• Începând din 1994

deputat în
Parlamentul
European.
Biroul Parlamentului European

• Mandat de doi ani și jumătate.

• Supraveghează funcționarea internă a

Parlamentului, în special:
▫ Estimarea bugetului PE,
▫ Organizarea administrativă și financiară;
▫ Secretariatul General și serviciile subordonate
acestuia.
 Conferința Președinților
• Formată din președinții grupurilor politice și
președintele PE.

• Organizează lucrările și hotărăște cu privire la:

▫ Calendarul și ordinea de zi a sesiunilor plenare;
▫ Componența comisiilor, a delegațiilor și repartizarea
competențelor între acestea;
▫ Programarea legislativă.
Comisia Europeană

• Sediul Comisiei Europene - Bruxelles.

Comisia Europeană – componență

• începând cu 2014 - Comisia Europeană nu va mai

include un reprezentant din fiecare stat membru;

• un număr de membri corespunzător cu 2/3 din

numărul statelor membre, adică, pentru cele 27 de
state membre, numărul de membri ai Comisiei în
2014 va fi de 18.
Comisia Europeană – componență

• Un sistem de rotație - existența unui comisar

pentru fiecare stat membru, în două dintre
oricare trei mandate consecutive ale Comisiei.

• Președintele și membrii Comisiei sunt numiți

pentru un mandat de cinci ani prin intermediul
procedurii de învestitură.
Comisia Europeană – componență

• Consiliul European, (majoritate calificată)

propune persoana pentru a fi aleasă de către
Parlamentul European în funcția de președinte
al Comisiei.

• În cazul în care candidatul nu obține majoritatea

necesară în Parlament, Consiliul European îi
propune acestuia din urmă un nou candidat în
termen de o lună.
Președintele Comisiei Europene

• Născut la Lisabona – Portugalia, fost prim ministru

și ministru de externe al Portugaliei.

• Al doilea mandat consecutiv ca Președinte al

Comisiei Europene.
Comisia Europeană – sarcini

• Comisia are obligația de a prezenta Consiliului

propuneri și proiecte de acte legislative ale Uniunii.
• Comisia (organ executiv) - „gardian al tratatelor” -
monitorizează respectarea și punerea în aplicare a
legislației Uniunii, inițiază proceduri în cazuri de
încălcare a dreptului Uniunii.
• Sarcina de a reprezenta interesele Uniunii - Comisia
asigură negocierea acordurilor cu organizațiile
internaționale sau cu țările terțe.
Curtea de Justiție

• Principala sarcină - de a asigura respectarea

dreptului în interpretarea și aplicarea
tratatelor.

• Realizează:

▫ consiliere juridică

▫ activitate jurisdicțională
Curtea de Justiție – consiliere juridică

• Avize cu caracter obligatoriu privind acordurile

pe care UE intenționează să le încheie (țări terțe,
organizații internaționale)
 Curtea de Justiție – activitate
jurisdicțională

• se pronunță în calitate de curte constituțională:

▫ litigii între instituțiile Uniunii
▫ când se solicită examinarea legalității unor
instrumente legislative

• calitate de curte administrativă - examinează acte

administrative ale Comisiei sau ale autorităților
naționale de aplicare a legislației Uniunii
 Curtea de Justiție – activitate
jurisdicțională

• calitate de tribunal al muncii sau tribunal

industrial - cauze care vizează libera circulație,
securitatea socială și egalitatea de șanse;

• calitate de curte fiscală - cauze care vizează

validitatea sau interpretarea dispozițiilor
directivelor privind dreptul fiscal sau vamal;
 Curtea de Justiție – activitate
jurisdicțională

• calitate de tribunal penal - reexaminării deciziilor

Comisiei de impunere a unor amenzi;

• calitate de instanță civilă - când judecă cereri în

despăgubire sau interpretează dispoziții privind
executarea hotărârilor judecătorești în materie
civilă și comercială;

• competențe de a judeca litigii legate de drepturile

de proprietate intelectuală.
 Alte Instituții
• Banca Centrală Europeană - sarcina de a menține
stabilitatea monedei europene și de a controla fluxul de
monedă în circulație.

• Banca Europeană de Investiții - împrumuturi și

garanții, în special pentru promovarea dezvoltării
regiunilor mai puțin dezvoltate ;

• Curtea de Conturi – sarcina de a stabili dacă toate

veniturile au fost încasate, dacă toate cheltuielile au fost
efectuate în mod legal, cu respectarea procedurilor în
vigoare și dacă gestiunea financiară a fost
corespunzătoare .
 Alte Instituții

• Comitetul Regiunilor (350 membrii)

▫ reprezentanți ai autorităților regionale și locale din
statele membre,
▫ rol consultativ.

• Comitetul Economic și Social European (350

membrii)
▫ diferite grupuri economice și categorii sociale
(angajatori și angajați, fermieri, transportatori,
oameni de afaceri);
▫ rol consultativ.
Va mulțumesc pentru atenție !