UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Departamentul: Economie, Contabilitate și Agroturism

INSTITUȚIILE
UE
Scopul Cursului:

Cunoasterea cadrului institutional la nivelul UE

 Cuprins
Capitolul 1. Evolutia UE
• 1.1. Simbolurile UE
• 1.2. Tratatele UE
• 1.3. Aderarea la UE
• 1.4. Construcția europeană. De la Roma la Lisabona
Capitolul 2. Institutiile UE
• 2.1. Consiliul Uniunii Europene
• 2.2. Parlamentul European
• 2.3. Comisia Eruopeana
• 2.4. Consiliul European
• 2.5. Alte institutii
• 2.6. Bugetul UE
Capitolul 3. Exerciții
Uniunea Europeană: 500 de milioane de locuitori – 28 de ţări

Statele membre ale Uniunii

Europene

Țări candidate și potențial

candidate
 1.1.Simbolurile UE

Deviza:
Imnul european
„Unită în diversitate” Melodia aleasă ca simbol al Uniunii este un extras din
Simfonia a IX-a compusă în 1823 de Ludwig van Beethoven

Drapelul european
Euro Cele 12 stele dispuse în cerc simbolizează
idealurile de unitate, solidaritate şi armonie Ziua Europei, 9 mai
între popoarele Europei.
 EU –SCURTĂ PREZENTARE A EVOLUTIEI
ISTORICE SI INSTITUTIONALE

Ce este UE?

Aparitie
Cadrul legal. Tratate
State membre fondatoare
Principalele Instituții ale UE

https://www.youtube.com/watch?v=XgnXwrsMBUs

https://www.youtube.com/watch?v=O37yJBFRrfg
 1.2. Tratatele UE
 20 de tratate pe parcursul construcţiei europene

Scop:
• modul si principiul de funcţionare al instituţiilor UE,
• competenţele Uniunii
• baza adoptarii legislaţie secundară

Tip
• Tratate fondatoare –înfiinţarea de noi structuri
• Tratate modificatoare -amendarea tratatele în vigoare
• Tratate de aderare - extinderea Statelor Membre.
 Tratatele UE: 4 Tratate fondatoare

• Tratatul Comunitatii Economice a Carbunelui si Otelului (CECO)

Semnat la 18 April 1951 in Paris - expirat la 23 July 2002.
• Tratatul Comunitatii Economice Europene (CEE),
Semnat la 25 Martie 1957 la Roma (Tratatul de la Roma)
• Tratatul Comunitatii Europene a energiei atomice (Euratom)
semnat la Roma odata cu CEE, 1957
• Tratatul Uniunii Europene (TUE)
Semnat la Maastricht -7 Februarie1992 si intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993
 Tratate modificatoare
• Actul unic european(SEA)
semnat 1986, Luxemburg
amendeaza tratatul CEE
Pregateste calea catre piata unica.
• Tratatul de la Amsterdam
semnat in 1997
amendeaza tratatele EU si CEE,
• Tratatul de la Nisa
Semnat: 2001,
Pregateste institutiile UE pt o functionare eficienta cu un nr mai mare de
membri.
Propunere de Constitutie –2003. Respinsa de Fr si NL
• Tratatul de la Lisabona, ratificat in 2009, dupa ce a fost respins de Irl 2008,
si validat dupa un al II-lea referendum
 Tratate de Aderare
Extinderea integrării europene -șapte valuri succesive
de aderare
• Membri fondatori: 1957
Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda;
• Prima extindere (spre N): 1973
Danemarca, Irlanda, Marea Britanie;
• A doua extindere (spre S) : 1981 –Grecia;
• A treia extindere (spre S): 1986 –Portugalia, Spania;
• A patra extindere: 1996 –Austria, Finlanda, Suedia;
• A cincea extindere (spre C si E): 2004 –Cipru, Cehia, Estonia, Letonia,
Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria.
• A sasea extindere: 2007 –Romania si Bulgaria
• 2013 –1 iulie –Croația, încheie pentru moment valul de aderări
Perspectiva obţinerii statutului de membru al UE
rămâne deschisă
• o ţară poate deveni membră a UE dacă reuneşte toate criteriile de
aderare:
politic – trebuie să dispună de instituţii stabile care să garanteze
democraţia, statul drept şi respectarea drepturilor omului
economic – trebuie să aibă o economie de piaţă funcţională şi să
poată face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din
cadrul Uniunii
juridic – trebuie să accepte legislaţia şi practica UE - în special
obiectivele majore care ţin de uniunea politică, economică şi
monetară.
 Tratatul de Paris:
Crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi
Oţelului(C.E.C.O.)
1951

6 țări fondatoare : Belgia, Germania, France, Italy, Luxembourg, Olanda

Tratatul de la Paris (1951), semnat în 18 aprilie 1951 între cele 6 țări a

creat Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (European Coal and Steel
Community sau ECSC), care a devenit ulterior parte a Uniunii Europene.

Tratatul a expirat în 23 iulie 2002 la exact 50 de ani, după ce intrase în uz.

13
Images: National Archives of the United States, German Federal Archive
 Crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi
Oţelului(C.E.C.O.) –1951

 9 mai 1950 considerată astăzi data naşterii Uniunii Europene, are

loc lansarea Planului Shuman
 Se propunea exercitarea unui control comun asupra producţiei de
cărbune şi oţel
 Ideea de bază: ţară care nu deţine controlul asupra producţiei de
cărbune şi oţel nu va avea mijloacele necesare pentru a provoca un
război;
 şase state au semnat acordul de instituire a CECO, la Paris, la 1 aprilie
1951: FR, GER, IT, BE, NL, Lux
 au fost puse bazele unei structuri unice, SM renunţând la
suveranitatea implementării politicilor in domeniul cărbunelui și
oțelului in favoarea instituțiilor nou create-
Prima etapă: piaţa comună sectorială.
Tratatele – baza cooperării democratice
fondate pe principii de drept

1952 Comunitatea Europeană a Cărbunelui și

Oțelului
1958 Tratatele de la Roma:
• Comunitatea Economică Europeană
• Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
(EURATOM)

1987 Actul Unic European: piaţa unică

Tratatul privind Uniunea Europeană –

1993 Maastricht

1999 Tratatul de la Amsterdam

2003 Tratatul de la Nisa

2009 Tratatul de la Lisabona

 1.3. Aderarea la UE
• Procesul are 3 etape (toate trebuie aprobate de statele membre):
• Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că orice ţară
europeană poate depune cererea de aderare dacă respectă valorile
democratice ale UE şi se angajează să le promoveze.

• Perspectiva aderării, urmând ca, atunci când țara respectivă va fi

pregătită, să I se acorde oficial statutul de ţară candidată.
• Țară candidată la aderare.
Demararea negocierilor oficiale de aderare, proces care implică, în
mod normal, reformele necesare adoptării legislaţiei UE în
vigoare.
Odată negocierile şi reformele aferente încheiate, ţara poate adera la UE,
cu acordul tuturor statelor membre
 În prezent,
• UE a oferit perspectiva aderării unui număr de 9 ţări: Albania,
Turcia, Islanda şi toate ţările fostei Iugoslavii (cu excepţia
Sloveniei, care este deja membră a UE).
• Cinci dintre acestea au primit oficial statutul de ţări candidate:
Turcia, Serbia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei,
Islanda, Muntenegru
Carta drepturilor fundamentale a UE
Obligatorie pentru toate activităţile UE
54 de articole grupate sub 6 titluri:

Demnitatea Libertăţile Egalitatea

Solidaritatea Drepturile cetăţenilor Justiţia

Piaţa unică: libertatea de a alege

Patru libertăţi de circulaţie:

• bunuri
• servicii
• personae
• capital

Piaţa unică a condus la:

• reduceri semnificative ale prețurilor multor
produse și servicii, inclusiv ale tarifelor
pentru transportul aerian și pentru
convorbirile telefonice
• mai multe opțiuni pentru consumatori
• 2,8 milioane de locuri de muncă noi
 Libera circulaţie

Ce înseamnă „Schengen”?

• Suprimarea controalelor la frontierele dintre

majoritatea statelor membre

• Controale mai stricte la frontierele externe

ale UE

• Consolidarea cooperării între serviciile de

poliţie

• Achiziționarea și trecerea graniței cu orice

bunuri de uz personal dintr-o țară UE în alta
1.4.CONSTRUCȚIA EUROPEANĂ.
DE LA ROMA LA LISABONA
Primul obiectiv este cel de familiarizare cu UE, pornind de la motivul inițial al înființării
UE: asigurarea păcii între statele membre.
Prima formă a UE, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), a fost creată la
scurt timp după sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial.
Tratatul CECO a fost semnat în 1951 și a intrat în vigoare în 1952.
La momentul respectiv, încă mai exista o suspiciune reciprocă considerabilă între părți.
Tratatele de instituire a Comunității Economice Europene (CEE) și a Comunității
Europene a Energiei Atomice (Euratom) au fost semnate în 1957 și au intrat în vigoare în
1958.
Ele sunt în prezent cunoscute sub numele de „Tratatele de la Roma“.
 Tabel 1. Statele membre ale UE 28

Țara Data aderării Populația (2014) Capitala

Belgia 11,2 milioane Bruxelles
Franța 65,9 milioane Paris
Germania Membre fondatoare 80,8 milioane Berlin
1
Italia 1952/1958 60,8 milioane Roma
Luxemburg 0,5 milioane Luxemburg
Olanda 16,8 milioane Amsterdam
Danemarca 5,6 milioane Copenhaga
2 Irlanda 1973 4,6 milioane Dublin
Marea Britanie 64,3 milioane Londra
3 Grecia 1981 11,0 milioane Atena
Portugalia 10,4 milioane Lisabona
4 1986
Spania 46,5 milioane Madrid
Austria 8,5 milioane Viena
5 Finlanda 1995 5,4 milioane Helsinki
Suedia 9,6 milioane Stockholm
Cipru 0,8 milioane Nicosia
Cehia 10,5 milioane Praga
Estonia 1,3 milioane Tallinn
Ungaria 9,9 milioane Budapesta
Letonia 2,0 milioane Riga
6 2004
Lituania 2,9 milioane Vilnius
Malta 0,4 milioane Valletta
Polonia 38,5 milioane Varșovia
Slovacia 5,4 milioane Bratislava
Slovenia 2,0 milioane Ljubljana
Bulgaria 7,2 milioane Sofia
7 2007
România 19,9 milioane București
8 Croația 2013 4,2 milioane Zagreb
 EUROPA
Cele 10 etape istorice
• XX 1951: Instituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului de către cei șase membri fondatori

• XX 1957: Cele șase state semnează Tratatele de la Roma de instituire a Comunității Economice Europene

• (CEE) și a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom)

• XX 1973: Comunitățile se extind la nouă state membre și introduc politici comune suplimentare

• XX 1979: Primele alegeri prin vot direct pentru Parlamentul European

• XX 1981: Prima extindere mediteraneeană

• XX 1992: Piața unică europeană devine realitate

• XX 1993: Tratatul de la Maastricht instituie Uniunea Europeană (UE)

• XX 2002: Intră în circulație moneda euro

• XX 2007: Numărul statelor membre ale UE este de 27

• XX 2009: Intră în vigoare Tratatul de la Lisabona, care schimbă procedurile de funcționare a UE

1.
• La 9 mai 1950 Declarația Schuman propunea instituirea Comunității
Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a devenit realitate prin Tratatul de
la Paris din 18 aprilie 1951.
• Acesta a creat o piață comună a cărbunelui și a oțelului intre cele șase state
fondatoare (Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Republica Federală
Germania și Olanda).
• Scopul, in urma celui de Al Doilea Război Mondial , era de a asigura pacea
intre popoarele europene invingătoare și cele invinse și de a le apropia,
facilitandu-le colaborarea de pe poziții egale in cadrul unor instituții
comune.
2.
• La data de 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, cei „șase” au hotărat
să instituie Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) și
Comunitatea Economică Europeană (CEE).
• Cea din urmă urmărea construirea unei piețe comune mai extinse,
incluzand o gamă largă de bunuri și servicii.
• Taxele vamale intre cele șase state au fost eliminate in totalitate la data de 1
iulie 1968, iar in decursul anilor „60 au fost create politici comune, in
special in domeniul comerțului și al agriculturii.
3.
• Acest proiect a avut un succes atat de mare, incat Danemarca, Irlanda și
Regatul Unit au hotărat să se alăture.
• Prima extindere, de la șase la nouă membri, a avut loc in 1973.
• In același timp s-au introdus noi politici sociale și de mediu, iar in 1975 s-a
inființat Fondul european de dezvoltare regională (FEDER).
4.
• Iunie 1979 a reprezentat un decisiv pas inainte, prin organizarea primelor
alegeri prin sufragiu direct pentru Parlamentul European. Aceste alegeri se
organizează o dată la cinci ani.
5.
• In 1981, Grecia s-a alăturat Comunităților, urmată de Spania și Portugalia
in 1986.
• Această extindere a Comunităților in Europa de Sud a intărit nevoia de
aplicare a programelor de ajutor regional.
6.
• Recesiunea economică mondială de la inceputul anilor ‟80 a adus cu sine un val de
„europesimism”.
• Cu toate acestea, speranța a renăscut in 1985 cand Comisia Europeană, sub
președinția lui Jacques Delors, a prezentat Cartea albă privind calendarul pentru
realizarea pieței unice europene pană la data de 1 ianuarie 1993.
• Acest țel ambițios a fost inclus in Actul Unic European semnat in februarie 1986 și
intrat in vigoare la data de 1 iulie 1987.
7.
• Structura politică a Europei s-a schimbat dramatic odată cu căderea Zidului
Berlinului in 1989. Aceasta a condus la unificarea Germaniei in octombrie 1990 și
democratizarea țărilor Europei Centrale și de Est prin eliberarea de sub controlul
sovietic.
• Uniunea Sovietică a incetat să existe in decembrie 1991.
• In același timp, statele membre negociau un nou tratat, adoptat de către Consiliul
European (format din șefii de stat și/sau de guvern) in decembrie 1991, la
Maastricht.
• Prin adăugarea dimensiunii cooperării interguvernamentale (in domenii precum
politica externă și securitatea internă) la sistemul comunitar existent, Tratatul de la
Maastricht a creat Uniunea Europeană (UE) și a intrat in vigoare la data de 1
noiembrie 1993.
8.
• In 1995, la Uniunea Europeană au aderat incă trei țări – Austria, Finlanda și
Suedia – ridicand numărul membrilor acesteia la 15. In acest moment,
Europa se confrunta deja cu problemele presante ale globalizării.
• Noile tehnologii și utilizarea tot mai extinsă a internetului contribuiau la
modernizarea economiilor dar, in același timp, au creat tensiuni pe plan
social și cultural.
• In acest timp, UE era angajată in cel mai remarcabil proiect al său de pană
atunci –crearea unei monede unice care să simplifice viața intreprinderilor,
consumatorilor și călătorilor. La 1 ianuarie 2002, moneda euro a inlocuit
vechile monede din 12 țări UE care, impreună, au alcătuit „zona euro”. In
prezent, euro și dolarul american constituie cele mai importante monede ale
lumii.
9.
• La mijlocul anilor „90 au inceput pregătirile pentru cea mai mare extindere
din istoria UE.
• Și-au depus candidatura șase din fostele state ale blocului sovietic
(Bulgaria, Polonia, Republica Cehă, Romania, Slovacia și Ungaria), cele
trei state baltice care au făcut parte din Uniunea Sovietică (Estonia, Letonia
și Lituania), una dintre republicile fostei Iugoslavii (Slovenia), precum și
două state mediteraneene (Cipru și Malta).
• UE a salutat șansa de a contribui la stabilizarea continentului european și de
a extinde beneficiile integrării europene asupra tinerelor democrații.
Negocierile au fost deschise in decembrie 1997, iar 10 dintre țările
candidate s-au alăturat Uniunii Europene la 1 mai 2004. Bulgaria și
Romania au urmat in 2007. Croația a aderat in 2013, aducand numărul
statelor membre ale UE la 28.
10.
• Pentru a reuși să infrunte provocările multiple ale secolului XXI, Uniunea
Europeană extinsă avea nevoie de o procedură mai simplă și mai eficientă de
adoptare a deciziilor comune.
• Noi reguli in acest sens au fost propuse intr-un proiect de constituție europeană,
semnat in octombrie 2004, care urma să inlocuiască toate tratatele existente.
Acest text a fost insă respins de către două referendumuri naționale in 2005.
• Prin urmare, constituția a fost inlocuită de Tratatul de la Lisabona, care a fost
semnat la 13 decembrie 2007 și a intrat in vigoare la 1 decembrie 2009. Acesta
se limitează la modificarea tratatelor anterioare fără insă a le inlocui, și introduce
majoritatea modificărilor prevăzute in constituție.
• Intre altele, tratatul instituie funcția de președinte permanent al Consiliului
European și creează postul de Inalt reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe
și politica de securitate.
• In același timp, a izbucnit criza economică și financiară mondială. Acest lucru a
dus la instituirea de noi mecanisme UE pentru a garanta stabilitatea băncilor,
pentru a reduce datoria publică și pentru a coordona politicile economice ale
statelor membre, in special cele din zona euro.
 Cronologia construcției europene
9 mai
Ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, propune, in cadrul unui discurs inspirat de Jean Monnet,
1950 ca Franța și Republica Federală Germania să iși gestioneze in comun industriile
cărbunelui și oțelului, sub autoritatea unei instituții noi care să rămană deschisă și altor state
europene.

18 aprilie
Cele șase state, Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Republica Federală Germania și Țările de Jos,
1951
semnează la Paris Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO).
Acesta intră in vigoare la data de 23 iulie 1952, pentru o perioadă de 50 de ani.

1-2 iunie
1955 La intrunirea de la Messina, miniștrii de externe ai celor șase state decid extinderea procesului de
integrare europeană către intreaga economie.

25 martie
Cele șase state semnează la Roma Tratatele de instituire a Comunității Economice Europene (CEE)
1957
și a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom). Acestea intră in vigoare la data de
1 ianuarie 1958.

4 ianuarie
1960 La indemnul Regatului Unit, Convenția de la Stockholm instituie Asociația Europeană a Liberului
Schimb (AELS), cuprinzand o serie de țări europene care nu fac parte din CEE.

20 iulie
1963
La Yaounde, CEE și 18 state africane semnează un acord de asociere.
 8 aprilie
Are loc semnarea Tratatului de fuzionare a organelor executive ale celor trei Comunități (CECO,
1965
CEE și Euratom) și inființarea unui Consiliu unic și a unei Comisii unice. Acesta intră in vigoare la
1 iulie 1967.

29 ianuarie
„Compromisul de la Luxemburg”: ca urmare a unei crize politice, Franța acceptă să participe din
1966
nou la reuniunile Consiliului, in schimbul unui acord conform căruia regula unanimității este
permisă doar dacă sunt puse in joc „interese naționale vitale”.

1 iulie
1968 Are loc desființarea, cu 18 luni inainte de termen, a taxelor vamale pentru bunuri industriale
existente intre statele membre și introducerea unui tarif extern comun.

1-2 decembrie
1969 In cadrul reuniunii la nivel inalt de la Haga, liderii politici ai CEE iau hotărarea de a merge mai
departe pe drumul integrării europene.

22 aprilie
Este semnat la Luxemburg un tratat care permite finanțarea treptată a Comunităților Europene
1970
printr-un sistem de „resurse proprii” și totodată extinderea competențelor in materie de control
ale Parlamentului European.

1 ianuarie
1973 Danemarca, Irlanda și Regatul Unit aderă la Comunitățile Europene, care vor cuprinde din acest
moment nouă state membre. In urma unui referendum, Norvegia se pronunță impotriva aderării.
 9-10 decembrie
In cadrul reuniunii la nivel inalt de la Paris, liderii politici ai celor nouă state membre decid să se
1974 intalnească de trei ori pe an in calitate de Consiliu European. Aceștia iși exprimă, de asemenea,
acordul pentru organizarea de alegeri directe in Parlamentul European și aprobă inființarea
Fondului european de dezvoltare regională.

28 februarie
Este semnată, la Lome, o convenție (Lome I) intre CEE și 46 de state din Africa, zona Caraibilor și
Pacific (ACP).
1975
22 iulie
Este semnat un tratat bugetar prin care sunt extinse atribuțiile Parlamentului European și este
inființată Curtea de Conturi Europeană. Acesta intră in vigoare la 1 iunie 1977.

7-10 iunie
1979
Au loc primele alegeri directe pentru cele 410 locuri in Parlamentul European.

1 ianuarie
1981
Numărul statelor membre se ridică la 10, prin aderarea Greciei.

14 și 17 iunie
1984
A doua rundă de alegeri directe pentru Parlamentul European.

7 ianuarie
Jacques Delors devine Președinte al Comisiei (1985-1995).
1985 14 iunie
Este semnat Acordul Schengen in scopul de a elimina controalele la frontierele dintre statele
membre ale Comunităților Europene.
 1 ianuarie
Numărul statelor membre se ridică la 12, prin aderarea Spaniei și Portugaliei.
1986 17 și 28 februarie
Se semnează, la Luxemburg și la Haga, Actul Unic European. Acesta intră in vigoare la
1 iulie 1987.

15 și 18 iunie
A treia rundă de alegeri directe pentru Parlamentul European.
1989
9 noiembrie
Căderea zidului Berlinului.

3 octombrie
1990
Reunificarea Germaniei.

1991 9-10 decembrie

Consiliul European de la Maastricht adoptă Tratatul privind Uniunea Europeană, care pune bazele
unei politici externe și de securitate comună, ale cooperării mai stranse in domeniul justiției și al
afacerilor interne și ale creării unei uniuni economice și monetare care să includă moneda unică.

7 februarie
1992 Se semnează la Maastricht Tratatul privind Uniunea Europeană. Acesta intră in vigoare la 1 noiembrie 1993.

1 ianuarie
1993
Este creată piața unică.

9 și 12 iunie
1994
A patra rundă de alegeri directe pentru Parlamentul European.

1 ianuarie
1995
Numărul statelor membre se ridică la 15, prin aderarea Austriei, Finlandei și Suediei. Norvegia respinge din nou aderarea in cadrul unui referendum.
23 ianuarie
Incepe să funcționeze o nouă Comisie Europeană prezidată de Jacques Santer (1995-1999).
27-28 noiembrie
Conferința euro-mediteraneeană de la Barcelona lansează un parteneriat intre UE și statele situate pe coasta sudică a Mediteranei.
 2 octombrie
1997
Se semnează Tratatul de la Amsterdam. Acesta intră in vigoare la 1 mai 1999.

30 martie
1998 Incepe procesul de aderare pentru noi țări candidate – Cipru, Malta și 10 țări din Europa Centrală și de Est.

1 ianuarie
Unsprezece țări ale UE adoptă moneda euro, care este lansată pe piețele financiare, inlocuind astfel monedele naționale in desfășurarea tranzacțiilor
fără numerar. Banca Centrală Europeană iși asumă rolul de a gestiona politica monetară. La 1 ianuarie 2001, Grecia devine cea de a doisprezecea țară a
zonei euro.
10 și 13 iunie
1999
A cincea rundă de alegeri directe pentru Parlamentul European.
15 septembrie
Incepe să funcționeze o nouă Comisie Europeană prezidată de Romano Prodi (1999-2004).
15-16 octombrie
Consiliul European de la Tampere decide ca UE să devină un spațiu de libertate, securitate și justiție.

23-24 martie
Consiliul European de la Lisabona dezvoltă o nouă strategie de stimulare a procesului de ocupare a forței de muncă in cadrul UE, de modernizare a
economiei, precum și de intărire a coeziunii sociale intr-o Europă bazată pe cunoaștere.
7-8 decembrie
2000
La Nisa, Consiliul European adoptă o decizie comună cu privire la textul unui nou tratat care
schimbă sistemul de luare a deciziilor in cadrul UE, in perspectiva pregătirii pentru extindere.
Președinții Parlamentului European, ai Consiliului European și ai Comisiei Europene proclamă solemn Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene.

26 februarie
Se semnează Tratatul de la Nisa. Acesta intră in vigoare la 1 februarie 2003.
14-15 decembrie
2001 Reuniunea Consiliului European de la Laeken, in cadrul căruia este adoptată o declarație privind viitorul UE. Se deschide astfel calea către noua
reformă majoră a UE și către crearea unei Convenții (prezidată de Valery Giscard d‟Estaing) in vederea elaborării unui proiect de Constituție
Europeană.
 1 ianuarie
2002
Intră in circulație bancnotele și monedele euro pe teritoriul celor 12 state ale zonei euro.

10 iulie
2003 Sunt inchise oficial lucrările Convenției privind Viitorul Europei prin adoptarea unui proiect de Constituție europeană.

1 mai
Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia și Ungaria aderă la Uniunea Europeană.

10 și 13 iunie
2004 A șasea rundă de alegeri directe pentru Parlamentul European.
29 octombrie
Cei 25 de șefi de stat sau de guvern semnează, la Roma, Constituția europeană.
22 noiembrie
Iși incepe mandatul o nouă Comisie Europeană, prezidată de Jose Manuel Barroso.

29 mai și 1 iunie
Electoratul francez respinge Constituția prin referendum, fiind urmați, trei zile mai tarziu, de electoratul din Țările de Jos.
2005
3 octombrie
Deschiderea negocierilor de aderare cu Turcia și Croația.

1 ianuarie
Bulgaria și Romania aderă la Uniunea Europeană.
Slovenia devine cea de a 13-a țară a zonei euro.
2007
13 decembrie
Este semnat Tratatul de la Lisabona.
 1 ianuarie
2008
Cipru și Malta devin cea de a 14-a, respectiv a 15-a țară care adoptă euro.

1 ianuarie
Slovacia devine cea de a 16-a țară a zonei euro.
4-7 iunie
A șaptea rundă de alegeri directe pentru Parlamentul European.
2 octombrie
2009
Un referendum in Irlanda aprobă Tratatul de la Lisabona.
1 decembrie
Intră in vigoare Tratatul de la Lisabona.
Herman Van Rompuy devine președinte al Consiliului European.
Catherine Ashton devine Inalt reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

9 februarie
Parlamentul European aprobă noua Comisie Europeană, prezidată de Jose Manuel Barroso, aflat la al doilea mandat.

2010 9 mai
Este creat un precursor al Mecanismului european de stabilizare financiară, avand la dispoziție fonduri de 750 de miliarde de euro. Aceasta este
una dintre numeroasele măsuri destinate să ajute Europa in criza economică și financiară.

1 ianuarie
2011
Estonia devine cea de a 17-a țară a zonei euro.

2 martie
2012 Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța in cadrul uniunii economice și monetare este semnat de 25 de state membre ale UE. Acesta
intră in vigoare la 1 ianuarie 2013.

1 iulie
2013
Croația aderă la Uniunea Europeană.

1 ianuarie
Letonia devine cea de a 18-a țară a zonei euro.
2014
22-25 mai
A opta rundă de alegeri directe pentru Parlamentul European.

1 ianuarie
2015
Lituania devine cea de a 19-a țară a zonei euro.
29 martie
2017 Regatul Unit și-a notificat în mod oficial, în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, intenția de a părăsi Uniunea
Europeană și Euratom
 CAPITOLUL II. INSTITUŢIILE UE

Consiliul European
(summit)

Consiliul de Miniştri
Parlamentul European (Consiliul Uniunii Comisia Europeană
Europene)

Curtea Curtea Comitetul Economic

de de Comitetul Regiunilor
Justiţie Conturi şi Social

Banca Europeană de Agenţii Banca Centrală

Investiţii Europeană
 Principalele institutii ale EU
 Instituţii centrale şi implicate în procesul de decizie
 Parlamentul European
 Consiliul Uniunii Europene
 Comisia Europeanã

 Instituţii cu rol de stimulator al discuţiilor şi

inţiativelor comunitare
 Consiliul European

 Instituţii cu rol consultativ în procesul de decizie

 Comitetul Economic si Social
 Comitetul Regiunilor

 Alte instituţii cu rol important în funcţionarea UE

 Curtea Europeanã de Justitie
 Curtea de Conturi
 Ombudsmanul European.
 Banca Europeanã de Investitii
 Banca Central Europeanã
2.1.Consiliul Uniunii Europene
Consiliul Uniunii Europene
 Principala instituţie cu putere de decizie a UE.
 Organismul reprezentativ al statelor din UE
 Componența: reprezentanţi ministeriali ai SM
 abilitaţi să negocieze şi să ia hotărâri
 sa angajeze guvernele respective
 Compoziţia sa se schimbă în funcţie de ordinea de zi:
 problemele agricole sunt dezbătute de miniştrii agriculturii,
 problemele şomajului de către miniştrii muncii şi protecţiei sociale...
 Fiecare ministru:
 răspunde în faţa Parlamentului ţării sale
dar
 deciziile luate nu pot fi modificate
 Zece configuraţii diferite ale
Consiliul Uniunii Europene
 Prezidat de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și
politica de securitate:
 Afaceri Externe

 Prezidat de statul membru care deține președinția Consiliului:

 Afaceri Generale
 Afaceri Economice şi Financiare (Ecofin)
 Justiţie şi Afaceri Interne
 Forţă de muncă, Politică Socială, Sănătate şi Protecţia Consumatorilor
 Competitivitate
 Transport, Telecomunicaţii şi Energie
 Agricultură şi Pescuit
 Mediu
 Educaţie, Tineret, Cultură și Sport
 Președenția Consiliul UE
 Preşedinţia Consiliului este asigurată prin
rotaţie, la fiecare şase luni.
 fiecare stat membru UE preia controlul agendei
Consiliului
prezidează toate reuniunile pentru o perioadă de şase
luni:
• Promovează deciziile legislative şi politice
• negociază pentru realizarea unui compromis între statele
membre.
• Excepție: Consiliul Afaceri Externe – prezidat de către
Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și
politica de securitate (1 ian.2009)
 Președenția Consiliul UE
Ce țară deține astăzi Președinția UE?
Când va deține Ro această funcție?
Ce inseamnă The Trio of Presidencies?
Inainte de Brexit

http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/presidency-council-eu/
Presedintia
Consiliului
2016-2030
 Câte voturi are fiecare ţară?
 Deciziile în cadrul Consiliului se adoptă pe bază de vot.
 Cu cât populaţia ţării este mai numeroasă, cu atât mai multe voturi
are ţara respectivă,
 TOTAL 352 d.c
 Franţa, Germania, Italia şi Regatul Unit 29
 Polonia şi Spania 27
 România 14
 Ţările de Jos 13
 Belgia, Grecia, Portugalia, Republica Cehă şi Ungaria 12 Austria, Bulgaria,
Suedia 10
 Danemarca, Finlanda, Irlanda, Lituania, Croatia, Slovacia 7
 Cipru, Estonia, Letonia, Luxemburg şi Slovenia 4
 Malta: 3

http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/council-eu/index_ro.htm
Procesul decizional în cadrul Consiliului UE
 Modalități de decizie
• 1. Unanimitatea: pentru problemele deosebit de sensibile,
 primirea de noi state membre,
 modificarea tratatelor
 lansarea unei noi politici comunitare;
 politica externă şi de securitate comună, impozitarea
• 2. Majoritate simpla (15 state “Pentru”)
• 3. Majoritatea calificată: fiecare țara are un nr de voturi din cele
352
 2 condiții trebuie indeplinite
 Acordul majorității SM (15, in anumite cazuri 2/3 );
 Un minim de 260 de voturi din 352;
• 4. Dubla majoritate - incepand cu 1 nov. 2014
 O decizie este votata daca este sustinută de 55% din SM,
reprezentind 65% din populația europeana;
 Minoritate de blocaj – minim 4 membri (și 35% din populația EU)
Fața diplomației UE - Federica
Mogherini
 Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri
externe și politica de securitate
• Dublu rol:
– prezidează reuniunile Consiliului Afaceri
Externe
– Vicepreședintele Comisiei Europene
• Administrează politica externă şi de
securitate comună
• Şef al Serviciului european pentru acţiune externă
 2.2.Parlamentul European

Președinte: Antonio Tajani

Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat)
2017-2019

https://europa.eu/european-
union/about-eu/institutions-
bodies/european-
parliament_ro
 Președintele PE reales din iulie 2014:
Martin Schulz - (DE)
Liderul social democratilor cu un mandat de
doi ani şi jumătate (până în iunie 2017).

A atins numarul maxim de mandate ce poate

sa fie detinut de catre un presedinte al PE (2)

La alegerile din 2017 pentru alegerea noului presedinte au fost 4

candidati printre care s-a numarat si un deputat roman

http://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/priorities/presedintele-pe
Parlamentul European
 Organul reprezentativ, direct ales, al cetăţenilor EU.
 751 membrii - din 2014
 (750 + președintele – cf. tratatului de la Lisabona)
 Rol intarit incepand cu 1979
 (vot direct de către cetăţenii UE)
 Ședințe publice
 Alegeri PE: baza fixată: luna iunie, anii term in 4 si 9
Structura Parlamentului European
Facțiuni Prezidiul Comitete
transnaționale Permanente

Alege pe 2,5 ani

Plenul
750 deputați

Influență sporită de la primele

Aleg pe 5 ani
alegeri din 1979

Cetățenii Uniunii
8 Grupuri politice PE
8 Grupuri politice PE
 Deși membrii PE sunt alesi în circumscripții
naționale
acestia nu reprezintã, în primul rând, interesele nationale,
ci interesul european, în ansamblu, in cadrul GP
GP nu sunt naționale, ci ideologice.
funcţie de afinitatea politică şi nu de naţionalitate
1 GP – min 25 deputaţi, din cel puţin 7 SM
 Reprezentare state membre PE
2014-2019
• Numărul de mandate este repartizat pe ţări, în funcţie de
mărimea acestora, dar în practică se aplică sistemul
„proporționalității degresive”:
• Numărul de mandate este repartizat pe ţări, în funcţie de
mărimea acestora.
– Germania – 96
– Luxemburg, Malta - 6
– Romania – 32

– http://www.europarl.europa.eu/meps/ro/hemicycle.html
 Funcțiile PE
 Funcție legislativă
adoptă legislaţia europeană
Proceduri diferite: consultare, cooperare, codecizie
procedura de codecizie (PE si CUE = puteri egale)
 Funcție bugetară
procedura de codecizie
proiect de buget intocmit de Comisia Europeana(CE)
 Funcția de control democratic asupra CE
Analizează competenţa şi integritatea comisarilor
Aproba numirea membrilor comisiei,
Poate impune retragerea unuia din comisari prin
neacordarea votului de încredere
 Funcțiile PE
 Parlamentul contribuie la fiecare Summit al UE
 Relația cu parlamentele naţionale ale statelor
membre (în special începând cu intrarea în vigoare a
Tratatului de la Lisabona)
 informează periodic parlamentele naţionale ale statelor
membre cu privire la activităţile pe care acesta le
desfăşoară
 Reuniuni cu membrii parlamentelor naţionale pentru a
discuta noile propuneri legislative ale Comisiei.
 reuniuni semestriale parlamentare comune cu parlamentele
SM care dețin președinția UE
Sediul central / Sedii secundare

 Strasbourg - Sediul central

– 12 şedinţe plenare
– 4 zile /luna
 Bruxelles – reuniuni ale
Comisiilor si sedinte in plen
 Luxemburg - sediul
Secretariatului General

Structura organizatorica
 25 CP responsabile de pregătirea şedinţele plenare
 GP
2.3.Comisia Europeană

Jean-Claude Juncker,
Președintele Comisiei Europene

http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/european-commission/index_ro.htm
Ce face Comisia Europeană ?
 Propune acte legislative
 Este organ executiv
 Este „gardian al tratatelor”
 Reprezintă Uniunea pe scena internaţională
Jean-Claude Juncker conduce organul executiv al UE
în calitate de
președinte al Comisiei Europene.

Președintele CE este cel care hotărăște

domeniul de responsabilitate al fiecărui
comisar și poate modifica
responsabilitățile comisarilor (după caz) pe
durata mandatului CE.
Președintele are dreptul de a cere demisia
unui comisar.
Echipa formată din 28 de comisari
(cunoscută și sub denumirea de „colegiu”) se
reunește o dată pe săptămână, de obicei
miercurea, la Bruxelles.
 Membrii comisiei
• Informal, membrii Comisiei sunt cunoscuți
sub denumirea de „comisari”.
• Aceștia au deținut funcții politice și mulți
dintre ei au fost miniștri de guvern, dar, în
calitate de membri ai Comisiei, ei și-au luat
angajamentul de a acționa în interesul Uniunii
în ansamblu și de a nu se supune eventualelor
indicații din partea guvernelor naționale.
 Ce face Comisia?
Comisiei Europene îi revin patru funcții principale:

 dreptul de iniţiativă
 întocmeşte proiectele de legi,
 le supune pentru adoptare Parlamentului şi Consiliului.

 organ executiv
 aplicarea legislaţiei europene (directive, ordonanţe, hotărâri),
 execuţia bugetară şi
 realizarea programelor adoptate de Consiliu şi Parlament.

 “garant al tratatelor” verifică respectarea si aplicarea tratatelor

împreună cu CEJ-

 reprezentant legal al Comunităţii la nivel global

 negociaza mai ales tratatele din domeniul comerţului
 Negociator – tarile candidate.
 Exceptie: PESC
 Activitatea Comisiei
 Activitatea zilnică a Comisiei este dusă la îndeplinire
de funcționarii administrativi, experții, traducătorii,
interpreții și personalul secretariatului său.

 Funcționarii Comisiei – ca și personalul altor organe ale

UE – sunt recrutați prin intermediul Oficiului European
pentru Selecția Personalului (EPSO): europa.eu/epso.
 Aceștia sunt cetățeni din fiecare țară a UE, selectați prin
intermediul unui concurs deschis.

 Aproximativ 33 000 de persoane lucrează pentru

Comisie.
 Comisia Europeană

 Comisia răspunde politic în fața Parlamentului,

care are puterea de a o demite prin adoptarea unei
moțiuni de cenzură.

 Comisia participă la toate sesiunile Parlamentului,

în care trebuie să își explice și să își justifice
politicile.

 Comisia răspunde periodic la întrebări scrise și

verbale adresate de deputații Parlamentului
European.
28 membri
 Organizare
• Un preşedinte: Jean-Claude
Juncker
– propus de Președintele
Consiliului European
– aprobat de PE
• 28 de comisari europeni”, din
partea fiecarui stat membru
SM
– numiţi în termen de 6 luni de la
data alegerilor PE
– pe o perioadă de 5 ani - 2014 -
2019
– Primesc o anumită sferă de
competenţă politică
La fiecare cinci ani este numită o nouă Comisie, în termen de șase luni de
la alegerile pentru Parlamentul European. Procedura este următoarea:

Guvernele statelor membre propun un nou

președinte al Comisiei, care trebuie ales de către P E.

Președintele propus al Comisiei, consultând

guvernele statelor membre, alege ceilalți
membri ai Comisiei.

Noul Parlament audiază apoi toți membrii

propuși și își prezintă avizul cu privire la întregul
„colegiu”. Dacă este aprobată, noua Comisie își
poate începe oficial activitatea.
Comisia are mai mulți vicepreședinți, printre care Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe și politica de securitate, care este astfel prezent atât în cadrul Consiliului,
cât și în cadrul Comisiei.
2.4.Consiliul European
 CONSILIUL EUROPEAN

Donald Tusk, președintele Consiliului European Jean-Claude Juncker,

Mandatul său a început la 1 decembrie 2014 și președintele Comisiei
expiră la 31 mai 2017 Europene
http://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/
 CINE SUNT MEMBRII SĂI?
• În cadrul Consiliului • Înaltul Reprezentant
European se reunesc pentru afaceri externe și
liderii politici europeni, politica de securitate
adică președintele participă, de asemenea,
Consiliului European, la reuniunile Consiliului
președintele Comisiei European.
Europene și liderii UE.
 CU CE FRECVENȚĂ SE
ÎNTRUNEȘTE?
• Reuniunile Consiliului European • Reuniunile se desfășoară de obicei la
au loc de obicei de patru ori pe Bruxelles
an, fiind programate câte două • Sunt precedate de o întâlnire cu
reuniuni pe semestru, președintele Parlamentului European.
• Președintele poate convoca
reuniuni pentru a aborda chestiuni
urgente.
 REZULTATELE REUNIUNILOR
• Consiliul European nu adoptă acte
legislative. Acesta convine asupra
unor concluzii, care reflectă
principalele rezultate ale
discuțiilor.
• Concluziile identifică chestiunile
majore care urmează să fie
abordate de Consiliu și
Parlamentul European în calitate
de colegiuitori sau pot invita
Comisia Europeană să prezinte
propuneri pe anumite teme.
 VOTUL ÎN CADRUL
CONSILIULUI EUROPEAN
• Consiliul European ia majoritatea • Luarea deciziei prin consens, nu
deciziilor prin consens. Cu toate numai ca va cauta acordul tuturor
acestea, în unele cazuri se aplică participantilor dar si integrarea
majoritatea calificată, de exemplu solutilor in decizie la problema pe
în cazul alegerii președintelui său, care minoritatea din grup o
al numirii membrilor Comisiei și a ridica. Consensul este definit atat
Înaltului Reprezentant pentru de rezultat, dar primordial de
afaceri externe și politica de modul in care se ajunge la acel
securitate. rezultat.
• Atunci când Consiliul European
decide prin vot, nici președintele
său, nici președintele Comisiei și
nici Înaltul Reprezentant nu
participă la vot.
Atunci cand noi facilitam sedintele deciziile luate
prin consens includ urmatoarele principii:

• Inclusivitatii: toti membrii grupului trebuie sa fie implicati

in proces
• Participarii: Procesul de luare a deciziei trebuie sa fie luat
prin analizarea, clarificarea si generarea informatiei de la
toti membrii echipei
• Cooperativitatii: Membrii grupului trebuie sa incerce sa
ajunga la cea mai buna decizie, pe cat posibil, in opozitie
cu regula majoritatii
• Egalitarismului: Toti membrii grupului au posiblitatea de a
amenda sau bloca o decizie
• Orientarii catre solutie: Un proces de luare a deciziei
eficient subliniaza ceea ce este comun si are la baza tehnici
care ajuta la legitimizarea solutiilor care se auto-exclud.
 PREȘEDINTELE CONSILIULUI
EUROPEAN
• Activitatea Consiliului European este • Președintele este ales pentru o
coordonată de președintele său, care perioadă de doi ani și jumătate,
pregătește, conduce și moderează mandatul putând fi reînnoit o dată.
reuniunile, urmărind un acord Funcția de președinte al Consiliului
general între membrii săi. European este un post cu normă
• Împreună cu președintele Comisiei întreagă; președintele nu poate deține
Europene, acesta reprezintă Uniunea simultan funcții la nivel național.
Europeană, la nivel de vârf. Actualul președinte este Donald
Tusk, fost prim-ministru al Poloniei.
• Înaltul Reprezentant pentru afaceri
Mandatul său a început la 1
externe și politica de securitate
decembrie 2014 și expiră la 31 mai
reprezintă interesele Uniunii în
2017.
materie de afaceri externe și
securitate.
 SECRETARIATUL GENERAL AL
CONSILIULUI
• Secretariatul General acordă asistență Consiliului European
și președintelui acestuia; le oferă consiliere și îi asistă în
lucrările lor.
• Este condus de un secretar general numit de Consiliu.
• Serviciul de presă pune la dispoziția mass-mediei informații cu
privire la activitatea Consiliului European și a președintelui
acestuia.
• Acest serviciu organizează evenimente de presă, precum
conferințe de presă și informări generale, și emite comunicate
de presă.
• Înainte, în timpul și după încheierea reuniunilor și a
evenimentelor, se pun la dispoziție materiale video și foto
conexe.
 AȚI SPUS CONSILIUL?
• Consiliul European nu ar trebui confundat cu Consiliul
Uniunii Europene, cunoscut și sub denumirea de Consiliul de
Miniștri sau Consiliul UE.
• Consiliul Uniunii Europene este instituția în care se reunesc
miniștri naționali din fiecare țară a UE pentru a adopta legi
și decizii și pentru a coordona politici.
• Consiliul Europei nu este o instituție a UE, ci o organizație
care își are sediul la Strasbourg, activează în domeniul
drepturilor omului și al culturii și este total separată de
Uniunea Europeană.
• Consiliul Europei este o organizație internațională,
interguvernamentală și regională. A luat naștere la 5
mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii
Europene precum și alte state din centrul și estul Europei.
Summitul Consiliului European

Summitul şefilor de stat şi de guvern din ţările membre

• Are loc de cel puţin 4 ori pe an
• Stabileşte liniile generale ale politicilor UE
• Președinte: Donald Tusk
 2.5. Alte instituții europene
Curtea de Justiţie – respectarea legislaţiei
28 de judecători independenţi, câte unul pentru fiecare stat membru

• Stabileşte regulile de interpretare a legislaţiei UE

• Garantează că legislaţia UE se aplică uniform în toate statele
membre
Ombudsmanul European
Emily O’Reilly
Ombudsmanul European

• Investighează plângerile legate de o administrare

defectuoasă din partea instituțiilor europene

• De exemplu: practici inechitabile, discriminare, abuz

de putere, întârzieri nejustificate, lipsa informațiilor
sau refuzul de a furniza informații

• Orice cetățean al UE poate depune o plângere

Curtea de Conturi Europeană – buna
gestionare a banilor publici
28 de membri independenţi

• Verifică legitimitatea cheltuielilor efectuate de instituţiile

europene
• Poate controla orice persoană sau organizaţie care
gestionează fonduri UE
Banca Centrală Europeană - gestionarea
monedei euro

Mario Draghi
Preşedintele Băncii Centrale

• Garantează stabilitatea preţurilor

• Gestionează rezervele monetare şi
stabileşte rata dobânzilor
• Supraveghează securitatea băncilor
• Este independentă faţă de guvernele
naţionale
Comitetul Economic şi Social European
- vocea societăţii civile
353 de membri
• Reprezintă sindicate, angajatori, agricultori, consumatori etc.
• Emite avize privind legislaţia şi politicile UE
• Susţine implicarea societăţii civile în abordarea aspectelor
comunitare
Comitetul Regiunilor - vocea administraţiilor
locale
353 de membri
• Reprezintă orașe și regiuni
• Emite avize privind legislaţia şi politicile UE
• Încurajează autorităţile locale să se implice în
aspecte comunitare
Funcţionari publici în slujba Uniunii
Europene
Personalul Comisiei numără aproximativ 23 000 de funcționari permanenți și
11 000 de agenți temporari sau contractuali.

Personalul altor instituții ale UE numără aproximativ 10 000 de angajați

• Funcţionari titulari

• Selecţionaţi prin concurs

• Originari din toate ţările UE

• Salarii stabilite prin acte normative

• Administraţia UE îl costă pe cetăţeanul european 15 € pe an

• Personalul UE va fi redus cu 5 % în perioada 2013-2017

2.6. BUGETUL UE
Domenii finantate din bugetul UE 2014-2020
Miliarde euro
•Comisia este responsabilă de gestionarea și execuția bugetului UE și a politicilor și programelor adoptate de Parlament și de
Consiliu. Execuția și cheltuielile efective sunt realizate în cea mai mare parte de autoritățile naționale și locale, însă Comisia
este responsabilă de supravegherea acestora. Comisia gestionează bugetul sub supravegherea Curții de Conturi Europene.
Ambele instituții urmăresc să asigure buna gestiune financiară.

•În fiecare an, în urma unei recomandări din partea Consiliului, Parlamentul European decide dacă acordă aprobarea sa
finală, sau „descărcarea de gestiune”, pentru modul în care Comisia a executat bugetul UE. Această procedură asigură
o responsabilitate și o transparență depline, iar atunci când este acordată, descărcarea de gestiune conduce la închiderea
ofi­cială a conturilor pentru un an dat*.

http://publications.europa.eu/webpub/com/eu-what-it-is/ro/
 Cine ce face în UE
Consiliul Banca Curtea de
Consiliul Parlamentul Comisia Curtea de
Descriere Uniunii Centrală Conturi
European European Europeană Justiție a UE
Europene Europeană Europeană
Înaintează propuneri pentru
legislația UE
Este alcătuit(ă) dintr-un
reprezentant pentru fiecare SM
Stabilește rata de bază a
dobânzilor
Controlează cheltuielile
Uniunii Europene

Este ales de către populație

Aprobă legislația UE
(regulamente/directive)
Desemnează în comun
președintele Comisiei
Europene

Administrează UE

Reprezintă interesele
cetățenilor
Reprezintă interesele statelor
membre/ale guvernelor
acestora
Hotărăște cu privire la
interpretarea legilor UE
Stabilește liniile de politică
 Cine ce face în UE
Consiliul Banca Curtea de
Consiliul Parlamentul Comisia Curtea de
Descriere Uniunii Centrală Conturi
European European Europeană Justiție a UE
Europene Europeană Europeană
Înaintează propuneri pentru
X
legislația UE
Este alcătuit(ă) dintr-un Statele din
X X X X X
reprezentant pentru fiecare SM zona EURO
Stabilește rata de bază a
X
dobânzilor
Controlează cheltuielile
X
Uniunii Europene

Este ales de către populație X

Aprobă legislația UE
X X
(regulamente/directive)
Desemnează în comun
președintele Comisiei X X
Europene

Administrează UE X

Reprezintă interesele
X
cetățenilor
Reprezintă interesele statelor
membre/ale guvernelor X X
acestora
Hotărăște cu privire la
X
interpretarea legilor UE
Stabilește liniile de politică X
CAPITOLUL III. EXERCIȚII
 PROCEDURA LEGISLATIVĂ ORINARĂ

Sursa: Cum funcționează UE, Ghidul Instituțiilor UE pentru fiecare, 2014, Luxemburg, p. 6.
Cum se elaborează legislaţia UE

Cetăţeni, grupuri de interese, experţi: discuţii, dezbateri

Comisia: înaintarea propunerii oficiale

Parlamentul şi Consiliul de Miniştri: luarea unei decizii comune

Autorităţi naţionale şi locale: implementare

Comisia şi Curtea de Justiţie: monitorizarea implementării

Exercitiu
Rezolvare
Cea mai obișnuită procedură de elaborare a legilor în UE se numește „procedura
legislativă ordinară“. În cadrul acesteia se prezintă propuneri de legi noi, care apoi sunt
luate în considerare și examinate de cel mult trei ori (așa-numitele „lecturi“).
Dacă nu se poate ajunge la un acord, propunerea este retrasă.
Cele trei lecturi implică în principal trei instituții: Parlamentul European, Consiliul
Uniunii Europene și Comisia Europeană. Introduceți numele fiecărei instituții în căsuța
corectă de mai jos.
Rezolvare
 Cine sunt si ce functii au?

Acum știți multe lucruri despre instituțiile europene, dar cunoașteți numele și
fețele persoanelor aflate la conducerea lor?
De exemplu, cine este actualul președinte al Comisiei Europene? Și cine sunt
celelalte persoane din fotografii? Testați-vă cunoștințele mai jos.
În grupuri mici, faceți o listă cu principalele cinci teme pe care ați
dori ca aceștia să le susțină în Parlamentul European.
Ca exemplu, puteți citi despre rezoluția Parlamentului European
referitoare la reducerea utilizării pungilor de plastic în Europa, aici:
europa.eu/!kF89Tf
• 1………………………………………………………………………………

• 2……………………………………………………………………………….

• 3………………………………………………………………………………

• 4……………………………………………………………………………….

• 5……………………………………………………………………………….
 ETICHETELE EUROPENE
Legislația UE a instituit reguli stricte cu privire la etichetarea anumitor produse, cum ar fi
alimentele, băuturile și cosmeticele, pentru a proteja sănătatea și siguranța consumatorilor
și pentru a-i ajuta să facă alegerile potrivite. Fără o etichetare corespunzătoare, nu se
permite introducerea unui produs pe piață.
Recunoașteți etichetele de mai jos? Unde le puteți găsi? Ce semnificație au?
• Legislația UE a instituit reguli stricte cu privire la etichetarea anumitor produse, cum ar fi
alimentele, băuturile și cosmeticele, pentru a proteja sănătatea și siguranța consumatorilor și
pentru a-i ajuta să facă alegerile potrivite. Fără o etichetare corespunzătoare, nu se permite
introducerea unui produs pe piață.
Găsiți corespondența dintre cele patru aspecte ale pieței unice (libera circulație a
persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor și a capitalurilor) și bifați căsuța potrivită.
Răspunsurile alcătuiesc o dată in format
ZZ/LL/AAAA. Aflați care este data și ce s-a
intamplat atunci.
.. /.. /....
 CE ȚĂRI FAC PARTE DIN ZONA EURO?

În tabelul de mai jos sunt enumerate toate cele 28 de țări ale Uniunii Europene.
Bifați-le pe cele 19 care fac parte din „zona euro“ și utilizează euro ca monedă națională.
Cum sunt alesi membrii Parlamentului European?

Luand in calcul inclusiv Lituania, care a adoptat moneda euro la 1 ianuarie 2015,
cate state membre ale UE vor utiliza moneda euro?
 Care sunt statele care fac parte din Uniunea Europeană?

Albania, Andorra, Austria,

Belgia, Bosnia și Herțegovina,
Bulgaria, Cipru, Croația,
Danemarca, Elveția, Estonia,
Finlanda, fosta Republică
iugoslavă a Macedoniei,
Franța, Germania, Grecia,
Irlanda, Islanda, Italia, Letonia,
Liechtenstein, Lituania,
Luxemburg, Malta, Moldova,
Muntenegru, Norvegia, Polonia,
Portugalia, Regatul Unit,
Republica Cehă, Romania,
Serbia, Slovacia, Slovenia,
Spania, Suedia, Țările de Jos,
Ucraina, Ungaria, Vatican.
Vă rugăm să introduceți intr-un nou grafic responsabilitățile diverselor
instituții.Trebuie doar să aranjați cuvintele in căsuțele corecte.
In arborele politicii europene atarnă
multe frunze. Aici amintim cateva
domenii ale politicii in care
colaborează statele
membre in cadrul UE.
Asociați frunzele cu diferitele
domenii ale politicii, astfel incat
să atarne de creanga
corespunzătoare.
 Etapele procesului de aderare la UE

Introduceți etapele prezentate mai jos in căsuța potrivită,

conform treptelor care vor conduce statele candidate in UE.
 Etapele procesului de aderare la UE
• 0. Procesul de aderare nu a
inceput incă
• 1. Incheierea unui acord de
stabilizare și de asociere
• 2. Ratificarea acordului de
stabilizare și de asociere de către
statele membre și țara parteneră
• 3. Punerea in aplicare
(implementarea) acordului
• 4. Cererea de aderare
• 5. Aviz pozitiv al Comisiei
Europene privind cererea de
aderare
• 6. Acordarea statutului de țară
candidată
• 7. Inceperea negocierilor de
aderare
• 8. Incheierea cu succes a
negocierilor de aderare
• 9. Ratificarea tratatului de aderare
de către toate statele membre
• și in țara parteneră (de către
parlamente sau prin referendum)
• 10. Ratificarea de către
Parlamentul European (această
etapă poate
• avea loc in paralel cu ratificarea in
statele membre)
• 11. Aderarea
Aici sunt enumerate
diverse domenii ale
politicii UE de
cooperare pentru
dezvoltare. Vă
rugăm să atribuiți
numerele imaginilor și
măsurilor aferente de
politică de cooperare
pentru dezvoltare.
 Rezolvare
• Coloana din stanga, de sus in jos:
• 10 – 7 – 3 – 8 – 5 – 4 – 1 – 2 – 9 – 6
• Coloana din dreapta, de sus in jos:
• 2 – 6 – 1 – 5 – 8 – 10 – 7 – 4 – 9 – 3
 Bibliografie
1. IER, Impactul aderarii României la UE asupra economiei românești, 2018;
2. Council of the European Union, The pillars of Europe, 2018;
3. Comisia Europeană, Eu și UE, 2017;
4. IER, România – 10 ani în UE, 2017;
5. Comisia Europeană, UE: ce este și ce face, 2017;
6. Comisia Europeană, 12 lecții despre Europa, 2017;
7. Comisia Europeană, Fonduri structurale și de investiții europene: 2014-2020, 2015;
8. Hellen Wallace, Mark A. Pollack, Alasdair R. Young, 2012 – Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană, Oxford University Press
9. Gina Fîntîneru, 2013 – Instituții, Finanțare și Instrumente ale Politicii Agricole, Editura Ceres, Bucureşti
10. Richard Baldwin & Charles Wyplosz, 2012 - The Economics of European Integration, 4th edition, McGraw Hill Education
11. Berinde, Mihai; Giurgiu, Adriana, 2005 - Aderarea României la Uniunea Europeană, Editura Universităţii din Oradea, Oradea