Economie europeana

Semestrul 1

Curs 1. Economia Uniunii Europene

Geneza şi evoluţia integrării economice în Europa postbelică
• În perioada postbelică au apărut planuri de reconstrucţie europeană:
– utopice, cum ar fi acela de înlăturare a hegemonului;
– pragmatice, care au condus la crearea unor structuri instituţionale comune:
OCEE (OECD), CAER, AELS, Comunităţile Europene.

Nevoia de integrare a fost dictată de:

• dorinţa de obţinere şi menţinere a stabilităţii militare şi politice prin mijloace
economice;
• nevoia de a obține creştere şi dezvoltare economică într-un alt plan decât cel
naţional;
• redefinirea sferelor de influenţă.

Redefinirea sferelor de influenţă a însemnat:

• influenţa Uniunii Sovietice asupra statelor baltice şi a celor central și est
europene (cu unele încercări de pătrundere în Franţa şi Italia) ;
• influenţa Statelor Unite asupra vestului Europei.

Statele vest europene aveau, în perioada postbelică, așteptări diferite:

• Franţa - considera că o apropiere de Germania ar contrabalansa influenţa Marii
Britanii şi a Statelor Unite;
• Marea Britanie și Statele Unite considerau integrarea vest europeană o
contrapondere la puterea Uniunii Sovietice;
• Germania vedea în formarea unor structuri integrative posibilitatea de a
recâştiga poziţia deţinută înainte de război;
• Italia - dorea să facă uitată perioada Mussolini;
• În esenţă, fiecare din statele fondatoare vedeau integrarea europeană ca un
mod de promovare a interesului naţional.

Principalele momente ale construcţiei europene au fost

❑Planul Marshall (1947)

❑Formarea OCEE (1948)

❑Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (1952)

❑Uniunea Europei de Vest (1955)

❑Comunitatea Economică Europeană (1958)

❑EURATOMUL(1958)

❑Uniunea Europeană (1992)

----------------------------------------
❑A.E.L.S.

❑C.A.E.R.

Planul Marshall
• Face parte din ajutorul american acordat continentului european, care a
cuprins:
– Fonduri acordate sectorului militar (GARIOA);
– Fonduri pentru reabilitare economică prin intermediul Naţiunilor Unite;
 – Fonduri nerambursabile (22 miliarde USD, reprezentând 15% din bugetul
american).
• Rezultat: Ajutarea țărilor vest-europene în reducerea perioadei de reconstrucție
prin:
• Creșterea rapidă a schimburilor comerciale dintre Europa de Vest și Statele
Unite;
• Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă;
• Creșterea economică a Statelor Unite ale Americii

OCEE & OECD

• OCEE a fost creată în 1948 pentru administrarea fondurilor din Planul Marshall;
• Obiective primordiale al OCEE:
• Reducerea barierelor aferente comerțul intra-comunitar și îmbunătățirea
sistemului de plăți prin crearea Sistemului European de Plăți;
• Echilibrarea balanței de plăți externe;
• Coordonarea politicilor economice.
• Liberalizarea comerțului în cadrul OCEE a avut ca efect:
• Creșterea comerțului între state și creșterea veniturilor;
• Modificarea comportamentului agenților comerciali.

OCEE & OECD

• In 1961 s-a transformat în OECD.
• Fac parte: Italia, Franta, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Marea Britanie,
Irlanda, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Austria, Spania, Portugalia,
Grecia, Polonia, Cehia, Ungaria, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Japonia,
Statele Unite.
Planul Schuman
• La data de 9 Mai 1950, Robert Schuman inspirat de Jean Monnet propune
stabilirea Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului.
• Schuman propune gestionarea în comun de către o autoritate supranațională a
rezervelor de oțel și cărbune ale Franței și Germaniei.

Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)

• Rezultat al planului de reconciliere franco-germană.
• Creată în urma semnării tratatului de la Paris în 1951.
• State fondatoare: Italia, Franţa, Germania, Belgia, Olanda , Luxemburg.
• Responsabilitatea deciziilor privind comerțul cu oțel și cărbune, producția dar și
prețurile aferente acestui sector revenea Înaltei Autorități (predecesoarea
Comisiei Europene).
• Scop:
– Punerea sub control comun a resurselor necesare reconstrucţiei
economiei europene;
– O mai bună exploatare a resuselor rare;
– Creşterea producţiei de oţel, dar şi a utilajelor produse cu acesta.
• A fost dizolvată la data de 23 iulie 2002.

EURATOM
• Înfiinţat prin Tratatul de la Roma (1957) în urma conferinței de la Messina
• Membri fondatori: Italia, Franţa, Germania, Belgia, Olanda , Luxemburg
• Scop: creșterea surselor de energie destinate dezvoltării economiei europene.

Comunitatea Economică Europeană

• Înfiinţată prin Tratatul de la Roma (1957), intrat în vigoare în 1958
• Membri fondatori: Italia, Franta, Germania, Belgia, Olanda , Luxemburg
• Scop: liberalizarea circulaţiei bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor
între statele membre.

Asociația Europeană a Liberului Schimb

• Creată în urma acordului de la Stockholm.
• Membrii fondatori: Marea Britanie, Austria, Danemarca, Norvegia, Suedia
Elveţia şi Portugalia.
• Membrii asociați: Finlada şi Islanda.
• Scop: formarea unei zone de liber schimb pentru anumite produse industriale.
• În prezent AELS-ul cuprinde 4 state: Elveţia, Lichtenstein, Norvegia şi Islanda.

Uniunea Europei Occidentale

• Înfiinţată prin Tratatul de la Bruxelles (1948).
• A început sa funcţioneze în 1955.
• Membrii fondatori: Marea Britanie, Franța, Olanda, Belgia și Luxemburg.
Ulterior li s-au alăturat Germania şi Italia.
• Importanţa diminuată datorită formării NATO (1949).

CAER
• Format în 1949.
• Fondatori: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Ungaria, URSS
• Ulterior au aderat RDG, Mongolia, Cuba si Vietnam
• S-a desfiinţat de jure în 1991.
• A fost înlocuită, într-o oarecare măsură, de CEFTA.
Uniunea Europeană
• Creată prin Tratatul de la Maastricht (1992).

Criteriile de aderare la Uniunea Europeană

❑ Criteriile de la Copenhaga (1993)

❑Criteriul politic: stabilitatea instituțiilor, garantarea drepturilor omului;

respectarea drepturilor și protecția minorităților;
❑Criteriul economic: existența unei economii de piață funcționale, capacitatea de
a face față forțelor concurențiale;

❑ Criteriul privind aquis-ul comunitar: Capacitatea de a-şi îndeplini obligaţiile de

membru, inclusiv de a adera la obiectivele politice, economice şi la uniunea
monetară .

Valuri de aderare la UE

Economia Uniunii Europene

• Uniunea Europeană reprezintă un puzzle format din 27 de state membre,
organizat pe baza a două principii:
 • Interguvernamentalism - puterea de decizie aparţine statelor membre, iar
deciziile comune se iau în unanimitate
• Supranaţionalism - se transferă o parte din puterea de decizie de la nivel
naţional la nivel comunitar
• Este o economie unificată progresiv;
• Este puternic dependentă de schimburi internaţionale;
• Economiile statelor membre sunt unite atât pe cale naturală cât şi instituţional;
• Intensa specializare pe alte coordonate decât cele naţionale;
• Fragmentarea puternică a cererii, dată de diversitatea culturală;
• Fragmentarea ofertei, dată de dimensiunea pieţei şi de specificitatea cererii;

Uniunea Europeană – prezent și perspective

• Țări candidate la statutul de membru al Uniunii Europene: Turcia, Macedonia,
Serbia, Muntenegru, Islanda.
• 503 milioane de locuitori, 7,3 % din populaţia globului.
• PIB UE în 2016: 14.820 miliarde euro, 2017 15. 326 miliarde euro.
• UE desfășoară aproximativ 20% din totalul importurilor și exporturilor la nivel
global.
Curs 2. Concepte si forme ale integrarii
Conceptul de integrare

➢Integrare în sens general;

➢Integrare economică;

➢Integrare globală;

➢Integrare regională;

Integrare în sens general

➢Prima apariție : Concise Oxford Dictionary (sec 17)

➢Etimologie: integratio-integrationis

➢ sens: a renova, a restabili, a forma, a completa structuri de orice tip

Integrare economică
• La microscară - conexiuni între firme
• La macroscară - crearea unor spații de mari dimensiuni
• Elementele definitorii sunt:
– Diviziunea muncii;
– Principiul discriminării și al non discriminării;
– Mobilitatea factorilor de producție.

Integrare economică
• Poate fi:
• privită ca proces sau ca o stare de fapt;
• formală și informală;
 • pozitivă sau negativă.

Integrare regională
• Forme:
» Colaborarea economică
» Cooperarea economică
» Clubul de comerț preferențial
» Zona de liber schimb (NAFTA, AELS, CEFTA, MERCOSUR, ASEAN)
» Uniunea vamală
» Piața comună (CAER, CEE (3)).
» Piața unică
» Uniunea Economică și Monetară
» Integrare economică completă

Integrare regională
• Colaborarea & cooperarea- nu implică forme instituționale.
Pot sau nu să facă obiectul unor tratate sau acorduri.
• Clubul de comerț preferențial format prin liberul consimțământ al partenerilor,
care își păstrează relațiile cu terții și își acordă reciproc preferințe vamale.
Ex: Commonwealthul, coloniile franceze.
• Zona de comerț liber- formă a integrării comerciale.
Cea mai simplă formă a integrării economice.
Ex. NAFTA, AELS, CEFTA. Integrare regională
• Uniunea vamală - este o zonă de comerț liber la care se adaugă tariful extern
comun.
 Ex. Zollverein.
Liberalism în interior, protecționism în relațiile cu terții.
Eliminarea barierelor de natura tarifară și non tarifară.
Apar crearea și deturnarea de comerț.
• Piața comună - este o uniune vamală la care se adaugă liberalizarea mișcării
factorilor de producție.
• Piața internă - formă particulară a pieței comune, căreia i se adaugă politici
comune care le înlocuiesc pe cele naționale.
• Uniunea Economică și Monetară = piața internă+moneda unică.
• Integrare totală = integrare economică +politică

Curs 3. Tratatele si institutiile UE

Formele legislației comunitare
• Legislația primară – asigurată prin intermediul tratatelor;
• Legislația secundară – totalitatea deciziilor luate de către Instituțiile Uniunii
Europene.

Tratatele UE
Legislația secundară
• 1. Regulamentele – se aplică tuturor statelor membre, companiilor, autorităților
și cetățenilor în forma în care au fost scrise, fără a fi transpuse în alte legi sau
prevederi, imediat după intrarea în vigoare
• 2. Directivele - se aplică oricăruia dintre statele membre, însă prin intermediul
lor sunt stipulate doar obiectivele care trebuiesc atinse.
• 3. Deciziile – acte legislative care se aplică anumitor state membre, companii
sau indivizi.
• 4. Recomandările și opiniile - Nu sunt obligatorii, nu au caracter de lege, dar pot
influența comportamentul instituțiilor europene sau ale autorităților naționale.

Institutiile UE

Comisia Europeană – date generale

Rol - Executiv
Anul stabilirii - 1958
Președinte - Ursula von der Leyen
Corpul de luare a deciziilor - Fiecare țară are un comisar
Funcționarea comisiei - Săptămânal (miercurea)
Locație - Bruxelles și Luxemburg
Limbi procedurale - Engleză, franceză și germană
Responsabilitate – Colectivă

Rol – Gardian al Tratatelor, Rol de manager, Negociator unic, initiator legislativ

Organizare – Comisia Executiva; Comisia Administrativa – Personalul permanent

• Fiecare comisar este responsabil de gestionarea unui segment din cadrul

politicilor Uniunii Europene.
• Comisarii sunt aleși pe o perioada de 5 ani, inclusiv președintele Comisiei.

Comisia Europeană – Rolul comisarilor

• Cel mai influent post deținut de președintele Comisiei Europene.- Ursula Von
der Leyen
• Rolul președintelui Comisiei Europene:
• Defineşte orientările politice;
• Atribuie un portofoliu fiecărui comisar (piaţă internă, politică regională,
transport, mediu, agricultură, comerţ etc.) ;
• Poate să modifice atribuţiile comisarilor.
• Funcția de membru al Comisiei încetează prin:
• Reînnoiri obișnuite;
• Demisie voluntară;
• Demisie din oficiu;
• Expirarea mandatului;
• Deces
Principalele competențe ale Comisiei Europene
Competențe legislative - Atât Parlamentul European cât și Consiliul nu pot adopta
legislația de la nivel comunitar fără ca și Comisia să înainteze propunerile.
Competențe executive - Privind Politica de concurență, administrarea PAC,
managementul bugetului UE

Consiliul Uniunii Europene

• Reprezintă interesele statelor membre.
• Autoritatea legislativă finală.
• Este format din câte un reprezentant din fiecare stat membru al UE.
• Funcții principale:

➢ Adoptarea noii legislații la nivel comunitar (Directive, reglementări);

➢ Coordonarea politicilor economice la nivelul statelor membre cu privire

la UEM;
➢ Decizii referitoare la politicile externe și de securitate comună;

➢ Aprobarea bugetului UE.

• Modalităţi de luare a deciziilor:

❖Vot în unanimitate: deciziile privind PESC, Cooperarea în materie de
justiţie şi afaceri interne, revizuirea tratatelor, extinderi ale Uniunii

❖Vot cu majoritate calificată: decizii privind piaţa internă, coordonarea

politicilor economice, a celor monetare, educaţia, sănătatea, mediul,
cercetarea. Aproximativ 80% din totalul deciziilor.

❖Vot cu majoritatea simplă: decizii de procedură, regulament interior,

organizarea Secretariatului general Consiliul Uniunii Europene - Sistem de
votare cu majoritate calificată
• Majoritatea calificată presupune:
• Majoritatea celor 27 de state membre votează în favoarea unei decizii
• Se întrunesc 260 din cele 352 de voturi.

Președințiile Consiliului până în 2021

Slovacia: iulie-decembrie 2016
Malta: ianuarie-iunie 2017
Estonia: iulie-decembrie 2017
Bulgaria: ianuarie-iunie 2018
Austria: iulie-decembrie 2018
România: ianuarie-iunie 2019
Finlanda: iulie-decembrie 2019
Croația: ianuarie-iunie 2020
Germania: iulie-decembrie 2020
Portugalia : ianuarie-iunie 2021
Slovenia: iulie-decembrie 2021

1974 - Formarea Consiliului European ca forum informal de dezbatere

1992 - Dobândirea statutului formal prin tratatul de la Maastricht
2009 - Conform Tratatului de la Lisabona devine una dintre instituțiile principale
ale UE

Consiliul European
• Cea mai influentă instituție la nivelul Uniunii Europene.
• Format din șefii de stat și de guvern la care se adaugă președintele Comisiei
Europene.
• Se întruneste de regulă de două ori pe an, în sesiuni ordinare, în iunie și
decembrie.
• Primește numele localității în care are loc întrunirea.
• Rol:
• Trasarea liniilor generale ale politicilor Uniunii
• Planificarea bugetului multianual
• Modificarea tratatelor şi termenele finale privind etapele extinderii

Consiliul Europei - Organizație internațională și interguvernamentală formată în

1949 cu scopul protejării și promovării valorilor comune și al dezvoltării
economice și sociale din Europa. Are sediul la Strasbourg. Compus din 47 de state
membre la care se adauga si state cu rol de observator. (Canada,Japonia, SUA,
Mexic și Israel

CONSILIUL EUROPEAN ≠ CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

Parlamentul European
• Reprezintă singura instituţie comunitară a cărei membrii sunt aleşi în mod direct
prin vot universal de către cetățenii UE.
• Reprezintă interesele cetățenilor UE.
• Membrii sunt aleși pe o perioada de 5 ani.
• 751 de deputați provenind din cele 27 de state membre.

• Competențe legislative:
– Rol de colegislator alături de Consiliul UE într-o gamă largă de domenii -
procedura de co-decizie (guvernanță economică, imigrare, energie etc; adoptă
sau modifică propunerile Comisiei);

Procedura de codecizie
• Un act normativ poate fi adoptat la prima citire în cazul în care Consiliul și PE
sunt de acord. (Aproximativ 50% din legislație este adoptată la prima lectură a
procedurii de codeczie).
• În cazul în care la a doua citire Consiliul nu poate accepta propunerea aceasta
trece la comitetul de reconciliere.
• Dacă comitetul aproba propunerea aceasta este înaintată din nou Consiliului și
PE spre aprobare. În caz contrar propunerea nu este adoptată.

Parlamentul European
• Competențe bugetare: – Decide alături de Consiliul UE asupra bugetului anual al
UE.
• Competențe de supraveghere:
– Exercitarea funcției de control asupra celorlalte instituții, monitorizarea
folosirii bugetului UE și implementarea corectă a legislației UE.
– Președintele PE deschide fiecare întrunire a Consiliului European;
– Discuții cu președintele Consiliului înaintea fiecărei președenții referitoare
la programele avute în vedere;
– PE are dreptul de aprobare și destituire a Comisiei Europene;
– Poate cere Curții de Justiție luarea unor măsuri împotriva Comisiei;
– Consultare în vederea numirii conducerii BCE

Tratatul de la Lisabona – Implicații asupra Instituțiilor UE

• Competențe sporite acordate Parlamentului European
• Legiferare – co-decizie procedura legislativă ordinară – Extinderea procedurii de
co-decizie la mai multe domenii (imigrație legală, cooperare judiciară, cooperare
polițienească).
• Buget – stabilirea împreună cu Consiliul a cheltuielilor bugetare.
• Acorduri internaționale - Aviz asupra tuturor acordurilor internaționale în
domenii care se aplică procedura legislativă ordinară.
• Transparenţa acţiunilor Consiliului de Miniştri

Curs 4. Piata interna

• Jacques Delors a numit-o unul din motoarele UE, dar spunea despre ea “nu te
poți îndrăgosti de Piața internă”;
• Construcția pieței interne trebuia să transforme Europa într-o superputere;
• Piața internă reprezintă:
 – fundamentul spațiului economic, social și politic format din cele 27 de
State Membre ale Uniunii Europene;
– expresia libertății de mișcare a bunurilor, persoanelor, capitalului și
serviciilor într-un spațiu supranațional;

Baza legală
• Tratatul de la Roma, prevedea formarea unei structuri de tipul uniunii vamale în
cadrul căreia erau eliminate obstacolele din calea liberei circulații a bunurilor;
• Carta alba privind completarea Pietei Interne și transpunerea acesteia in Actul
Unic European au extins prevederile legate de libertatea de mișcare spre
capitaluri, servicii și persoane;
• Tratatul de la Maastricht a introdus o serie de prevederi legate de rolul Pieței
Interne în creșterea coeziunii economice și sociale și a introducerii unei monede
comune in spațiul Uniunii Europene.

Obiectivele Pieței Interne

• Crearea și consolidarea unei piețe de mari dimensiuni care să permită
exploatarea economiilor la scară;
• creșterea gradului de bunăstare și o mai eficientă utilizare a factorilor de
producție prin asigurarea libertăților de mișcare;
• creșterea competitivității interne, prin diminuarea disparităților între state,
regiuni și categorii societale;
• creșterea competitivității externe în raport cu marii actori economici din plan
global;

Principiile de funcționare ale Pieței interne (cele patru libertăți)

• Libera circulație a bunurilor;
• Libera circulație a persoanelor;
• Libera circulație a serviciilor și libertatea de stabilire;
• Libera circulație a capitalului.

Libera circulatie a bunurilor

• S-a realizat gradual, prin eliminarea obstacolelor de natură tarifară și non-
tarifară din calea circulației bunurilor între statele membre;
• există însă și în prezent o serie de obstacole non-tarifare, sub forma
standardelor sau a cotelor care generează costuri suplimentare (financiare sau in
termeni de eficiență);
• introducerea, în anul 1979, a principiului recunoașterii reciproce intre statele
membre a unui bun produs în unul dintre aceste state, a reprezentat un pas
important al continuării liberalizării tranzacțiilor intracomunitare cu bunuri;
• începând cu anul 1977, s-a trecut la uniformizarea modului de stabilire a TVA-
ului și au apărut o serie de prevederi comune privind accizele și taxele aplicate
unor categorii de mărfuri specifice.
• Provocări legate de comerțul electronic

Libera circulație a persoanelor

• Art. 48 al Tratatului de la Roma prevedea crearea conditiilor pentru realizarea
liberei circulatii a persoanelor pe teritoriul Comunitatii.
• Aceasta insemna abolirea oricarei discriminari bazate pe nationalitate in privinta
angajarii, stabilirii salariilor si conditiilor de munca. Primele masuri adoptate in
1964 se refereau la profesiile liberale;
• In 1985 se adopta recunoasterea reciproca a pregatirii si calificarilor
profesionale;
• In 1989 in Carta Sociala se prevad masuri de asigurare a liberei circulatii a fortei
de munca;
• Libertatea de stabilire dar si garantarea securitatii si protectiei cetatenilor;
• Provocări: migrația externă și, în perioada actuală, restricțiile legate de
pandemia cu Covid 19

Libera circulatie a serviciilor

• Deși au o pondere importantă în formarea PIB-ului comunitar (aprox.45%), și
asigură un număr mare de locuri de muncă, liberalizarea mișcării serviciilor s-a
realizat lent, în strânsă legătură cu celelalte libertăți de mișcare ;
• Gradul înalt de eterogenitate al serviciilor, de la servicii financiare, educaționale,
de sănătate, IT, transporturi, turism, etc. până la cele care presupun operațiuni
simple (colectarea gunoiului, întreținere corporală, etc);
• Existența unor bariere de natură lingvistică, culturală, de tipul culturii
organizaționale;
• Liberalizarea serviciilor presupune:
(a) dreptul de stabilire al cetățenilor unui stat membru pe teritoriul altui
stat din UE in scopul prestării unui serviciu; sau
(b) prestarea de servicii pe baze transfrontaliere, fara a fi necesara
deplasarea prestatorului.

Libera circulatie a capitalurilor

• implica inlaturarea controlului asupra fluxurilor de capital.
• liberalizarea totala a circulatiei capitalului a reprezintă o conditie a liberului
schimb al produselor si serviciilor financiare in interiorul Uniunii și una din
condițiile de aderare a unui stat european la Uniunea Europeană.

Efecte ale funcționării Pieței Interne

• Efecte statice și dinamice de comert- creare și deturnare de comerț, extinderea
pieței de desfacere, creșterea comerțului transfrontalier, creșterea tranzacțiilor
comerciale cu terții;
• Efecte asupra competitivității: scăderea prețurilor ca urmare a creșterii
concurenței.
• Efecte de restructurare: reorganizarea sectoarelor industriale și a companiilor
individuale.
• Efecte asupra pieței muncii- migrație, specializare, crearea de avantaje
competitive
• Efecte sociale- dreptul de a beneficia de aceleși stimulente sociale, fără
discriminare;

• Creșterea coeziunii economice și sociale, prin diminuarea disparităților la nivel

regional sau între statele membre;
• Adoptarea monedei unice in 19 din cele 27 de state membre;
• Formarea și funcționarea Spațiului Schengen
• Extinderea prevederilor privind funcționarea Pieței interne și la Islanda,
Lichtenstein si Norvegia, membre ale Spațiului Economic European

Curs 5. Politica comerciala a Uniunii Europene

Tranzacțiile comerciale sunt importante deoarece:

• globalizarea economică înseamnă creșterea schimburilor comerciale și implicit a
interdependențelor dintre state;
• contribuie la creșterea economică durabilă
• crează locuri de muncă- peste 30 de milioane de locuri de muncă depind de
exporturile Uniunii Europene în afara acesteia;
• permit exploatarea economiilor la scară- date de dimensiunea pieței;
• sunt reglementate:
 • în plan global- de către Organizația Mondială a Comerțului
• în plan regional- de către structuri specifice: NAFTA, MERCOSUR, ASEAN;
• în plan național- de către guverne

Ca bloc comercial, Uniunea Europeană reprezintă:

• Unul din cei mai importanți jucători în comerțul internațional, alături de Statele
Unite și China, cu o cota de 15% în totalul schimburilor comerciale (la nivelul
anului 2018);
• Un optim de gradul doi (second best)- conform teoriei lui Jacob Viner
• o formă de manifestare a Optimului paretian- conform teoriei lui Vilfredo Pareto
• În cadrul Uniunii, prin aplicarea instrumentelor de politică comercială se
identifică:
• crearea de comerț- formarea unor fluxuri de comerț între spații separate
anterior, ca urmare a eliminării obstacolelor de natură tarifară și netarifară;
• deturnarea de comerț- pierderea unor fluxuri dinspre parteneri comerciali
tradiționali ca urmare a eliminării obstacolelor din calea circulației mărfurilor în
cadrul unui spațiu integrat

Principalii parteneri comerciali ai UE (% din total schimburi comerciale

globale, 2018)
Politica comercialǎ a Uniunii Europene
• Reprezintă unul dintre instrumentele globalizării economice
• Are o componentă internă – eliminarea barierelor tarifare și netarifare din calea
liberei circulații a bunurilor și serviciilor și una externă- care vizează relațiile
Uniunii cu exteriorul;
• Contribuie la protejarea locurilor de muncă în sectoare sensibile, cu o calificare
scăzută a lucrătorilor, cum sunt textilele, îmbrăcămintea, siderurgia, prin
stimularea exporturilor acestor produse;

Politica comercială a Uniunii Europene

• este cea mai veche si cea mai dezvoltata dintre politicile comune ale Uniunii;
• are o bază solidă conferită prin tratate;
• are instrumente comune care au inlocuit instrumentele naționale;
• instrumentele politicii comerciale sunt de natură tarifară și netarifară;
• generează creare și deturnare de comerț, în condițiile optimului paretian.

Argumente în favoarea unei politici comerciale comune

• Creșterea puterii de negociere pe piața internațională- Comisia Europeană
negociază în numele Uniunii și a fiecăruia dintre statele membre termenii
comerciali;
• Reducerea efectelor de difuziune care pot să apară din acțiunile unilaterale ale
statelor membre
• Menținerea integrității pieței interne prin instrumente de politica comercială
• Crează și păstrează locuri de muncă- mai mult de 36 de milioane de locuri de
muncă depind de schimburile comerciale ale Uniunii cu restul lumii;
• Contribuie la buna funcționare a Pieței Interne prin stimularea importurilor de
materii prime și materiale.
Istoric
• Art. 9 din Tratatul de la Roma - formarea unei uniuni vamale
• Sunt excluse produsele agricole, care fac obiectul Politicii Agricole Comune și
cele siderurgice, care fac obiectul Tratatului constitutiv al CECO
• Produsele textile au făcut obiectul Acordului Multifibră, acord dizolvat din 2001
• Tariful Extern Comun - a intrat în vigoare în 1968 și a fost stabilit pe baza mediei
tarifelor vamale ale statelor fondatoare
• Inițial, TEC a fost mai ridicat decât cel practicat în Japonia și SUA
• În prezent, nivelul TEC este de aproximativ 3%

Instrumente ale politicii comerciale comune aplicate pentru consolidarea spațiului

comunitar
• de natură tarifară
• de natură non-tarifară

Instrumente de apărare comercială de natură tarifară (1)

Taxele vamale:
a) cu caracter fiscal
b) cu caracter protectionist
Taxele vamale:
a) de import
b) de export
c) de tranzit

Taxele vamale pot fi:

• Ad valorem
• Specifice
• Mixte
• Autonome
• Conventionale
• Autonomo-conventionale
• Asimilate
• Preferentiale
• De retorsiune
• Antidumping
• Compensatorii

Instrumente netarifare
• Restrictii cantitative
• Limitarea importurilor prin mecanismul preturilor
• Formalitati vamale si administrative
• Participarea statului la activitati comerciale: achizitii guvernamentale, comertul
de stat,monopolul statului asupra comertului exterior
• Standardele tehnice aplicate produselor importate si celor indigene

Clauze de salvgardare și Reguli de origine

• se aplica atunci când importurile aduc prejudicii importante producătorilor
autohtoni;
• art. XIX al GATT permite aplicarea clauzei de salvgardare;
• regulile de orgine stabilesc proporția în care un bun a fost produs întrun anumit
stat membru
• aplicarea regulilor de origine generează deflecție de comerț
• Noul instrument de politică comercială- intrat în vigoare în 1985, permite
retragerea concesiilor vamale acordate partenerilor în condițiile în care partenerii
aplică politici comerciale ilicite

Dumping și anti-dumping
• Dumping-ul apare atunci când firmele străine vând pe o piață exterioară același
produs la un preț mai mic, artificial creat, decât pe piața de origine;
• Prețul de dumping nu reflectă costul de producție;
• Firmele pot practica dumping-ul atunci când:
• Sunt subvenționae de către stat;
• Inregistrează supraproducție pe care preferă să o vândă la un preț mai mic
decât să o arunce;
• Doresc să intre pe o piață nouă, să genereze cerere (Legea lui Say- oferta își
creează propria cerere) și apoi să practice prețuri corecte;

Relațiile comerciale ale Uniunii Europene cu țări terțe se realizează prin:

• Acorduri comerciale- încheiate cu țările terțe pentru a ajuta companiile din
statele membre să intre să intre pe noi piețe sau să obțină beneficii de pe urma
acestora;
• Instrumente de protecție împotriva practicilor neloaiale (anti-dumping, anti-
subventie, etc);
• Participarea ca membru de sine statator în cadrul Organizației Mondiale a
Comerțului- Uniunea și fiecare din statele membre sunt reprezentate la negocieri
de către Comisia Europeană.
• Acorduri preferențiale și restricții comerciale unilaterale- încheiate cu state din
afara spațiului comunitar ( ex. cu Republica Moldova)
• Acorduri de parteneriat cu țări în curs de dezvoltare din zona Caraibilor, Pacific
și Africa
• Acorduri de liber schimb cu țări dezvoltate

Acorduri comerciale
• Există mai multe tipuri de acorduri încheiate de către U.E. prin care
a) - se reduc sau elimină barierele comerciale între state,
b) Se formează uniuni vamale
c) Se adoptă poziții comerciale comune în raport cu țările terțe , în cadrul
unui Tarif vamal comun
• În prezent , U.E se află în diferite faze de încheiere de acorduri comerciale cu:
• Marea Britanie- după Brexit- în curs de negociere
• Canada și Statele Unite- în cadrul unui Parteneriat transatlantic privind
comerțul și investițiile;
• Japonia, Malaiezia, Indonezia, Thailanda, dar nu și cu China (ultimele
negocieri au avut loc in ianuarie 2020, fără rezultat)
• America Latină- Mercosur
• Țările mediteranene și Orientul Îndepărtat
• Un număr de 23 de țări privind comerțul cu servicii

Curs 6. Bugetul UE

• NU reprezinta suma bugetelor statelor membre, ci un instrument redistributiv

de sine statator;
• Este un buget public, multianual
• Exprimă chintesența solidarității între statele membre ale Uniunii Europene;
• Contribuie la creșterea convergenței și coeziunii economice și sociale între
statele membre;
• Contribuie la întărirea Pieței Interne și la libertățile de mișcare din cadrul
acesteia;

• Prin finanțarea unor politici specifice, susține dezvoltarea unor arii sau sectoare
prioritare pentru dezvoltarea sustenabilă a Uniunii;
• Susține crearea de noi locuri de muncă;
• Finanțează o parte din infrastructura prin politici publice specifice;
• Destinațiile de cheltuieli reflectă prioritățile Uniunii în perioada de finanțare
• Incepand cu anul 1988, bugetul Uniunii Europene este planificat multianual,pe o
perioadă de șapte ani, iar componenta de cheltuieli se regaseste detaliata in
cadrul “perspectivelor financiare”
• actuala perspectiva financiara – 2021-2028

Solidaritate între statele membre

•Din perspectiva surselor de venit (venituri proprii și contribuții ale statelor
membre);
•Din perspectiva destinațiilor de cheltuieli, contribuie la finanțarea unor sectoare,
politici sau structuri economice comune sau, după caz, specifice unui stat,
regiune, sector sau categorie socială.

Veniturile bugetare au ca sursă

• Venituri proprii tradiționale introduse în anul 1970 , din care fac parte :
-Taxele vamale
-prelevările variabile aplicate importurilor de produse agricole dinspre non-
membri;
 -TVA- se calculeaza prin aplicarea unui procent de 0,3% din baza TVA
(valoarea taxabila totala a consumului final public și privat) care nu poate fi mai si
mare de 50% din VNB.
• un procent din suma VNB-ului statelor membre calculat la pretul pietei, care
completează sursele proprii tradiționale

Cheltuieli:
1. Cheltuieli obligatorii: cele prevazute in tratate (subventionarea preturilor
produselor agricole, ajutor acordat statelor slab dezvoltate, etc)
2. Cheltuieli ne-obligatorii – legate de functionarea institutiilor sau de actiunile
structurale - aprobate de Parlament

Sprijin financiar in situatie de pandemie

• La 21 iulie 2020, liderii UE au convenit asupra unui efort de redresare în valoare
de 750 de miliarde EUR, Next Generation EU, pentru a ajuta UE să abordeze criza
provocată de pandemie
• Pe lângă pachetul de redresare, liderii UE au convenit asupra unui buget pe
termen lung al UE în valoare de 1074,3 miliarde EUR pentru perioada 2021-2027.
Printre altele, bugetul va sprijini investițiile în tranziția digitală și în tranziția verde,
precum și în reziliență.
• De asemenea, a fost creat un fond de 540 miliarde de Euro sub forma unui
pachet de sprijin pentru locuri de muncă, lucrători și companii din statele membre

Sprijin financiar suplimentar acordat statelor membre grav afectate de pandemie

• La 25 septembrie 2020, Consiliul a aprobat acordarea unui sprijin financiar în
valoare de 87,4 miliarde EUR pentru 16 state membre:
• Belgia: 7,8 miliarde EUR
• Bulgaria: 511 milioane EUR
• Croația: 1 miliard EUR
• Cipru: 479 de milioane EUR
• Republica Cehă: 2 miliarde EUR
• Grecia: 2,7 miliarde EUR
• Italia: 27,4 miliarde EUR
• Letonia: 193 de milioane EUR
• Lituania: 602 milioane EUR
• Malta: 244 de milioane EUR
• Polonia: 11,2 miliarde EUR
• Portugalia: 5,9 miliarde EUR
• România: 4,1 miliarde EUR
• Slovacia: 631 de milioane EUR
• Slovenia: 1,1 miliarde EUR
• Spania: 21,3 miliarde EUR

Curs 7. Politica agricola comuna

• “victima a propriului succes”

• “ o afacere franco-germana”
• participa cu doar 1,8 % la PIB-ul comunitar
• acopera 4% din totalul populatiei active
• a fost creată în urma discuțiilor care au avut loc la Stressa (Italia) in 1962 între
statele membre fondatoare ale CEE
• în 1962 s-a instituit primul fond structural destinat agriculturii (FEOGA)
Importanta agriculturii-consideratii generale
• Element de baza al securitatii economice
• Structurile agricole sunt legate de structurile sociale
• Produsele agricole- materii prime pentru alte industrii
• Oferta volatila se intalneste pe piata cu o cerere rigida- pretul produselor
agricole fluctueaza, la fel si veniturile fermierilor

Argumente in favoarea unei politici agricole comune

• Agricultura a fost intotdeauna sectorul protejat si sustinut in plan national
• Lipsa alimentelor si amintirea foametei din timpul celui de-al doilea razboi
mondial
• Contrastele existente la nivelul celor sase state membre fondatoare
• Randamentele scazute obtinute in fermele europene comparativ cu cele din
Statele Unite
• Piata unica s-a construit sectorial, ca atare si sectorul agricol trebuia integrat

Obiectivele PAC
• Stabilite prin Tratatul de la Roma (Art 38 si Art. 39)
– Cresterea productivitatii agriculturii
– Asigurarea unui standard de viata decent populatiei care lucreaza in
agricultura
– Stabilizarea pietelor
– Garantarea ofertei de hrana la nivel comunitar
– Asigurarea unor preturi de consum rezonabile pentru produsele agricole
Principiile Politicii Agricole Comune
– Preferinta comunitară- produsele Uniunii ar trebui să aibă întâietate în
faţa bunurilor de import.
– Unitatea pieţei, definită prin articolul 7 al Tratatului CEE, înseamnă liberul
tranzit al produselor agricole între statele membre.
– Solidaritatea financiara- cheltuielile pentru Politica Agricolă Comună sunt
suportate în comun de către statele membre şi finanţate prin bugetul comunitar

Politica Agricola Comuna cuprinde

1. Politica de control a pietei
2. Politica structurala

Politica de control a pietei

• Se bazeaza pe principiile PAC; unicitatea preturilor, preferinta comunitara si
solidaritatea financiara
• Se aplică prin scheme de control privind:
– Schemele de garantare si pretul de interventie
– Formarea libera a preturilor pentru un numar limitat de produse

Sistemul de sustinere a preturilor este format din

• Pretul de interventie
• Pretul tinta
• Pretul prag
-------------------------------
• Subventii directe
• Bariere de import
• Subventii la export

Politica structurala
• Masuri administrative cum ar fi sustinerea investitiilor in agricultura prin
subventionarea dobanzilor la credite pentru activitatea agricola
• Acordarea de subventii pentru pretul combustibilului utilizat in agricultura

Problemele PAC
– Surplusul de marfuri
– Preturi ridicate pentru produsele agricole comparative cu alti competitori
– Deteriorarea mediului inconjurator
– Inegalitati in sustinerea producatorilor mici si a celor mari

Costuri
• Este o politica scumpa
• Este o politica anacronica
• Consumatorii europeni sunt dezavantajati
• Este o politica generatoare de inechitate intre categoriile sociale dar si intre
producatorii mari si mici
• Sursa de conflicte cu alte state
• Sursa de poluare si distrugere a mediului inconjurator

Beneficii
• Utilizarea preturilor prag – cresterea veniturilor fermierilor
• Scaderea dependentei de importurile de produse agricole
• Modificarea productivitatii factorilor de productie implicati in agricultura

Reformele PAC- Reforma Mc Sherry -1992

– accentul se muta de la sustinerea produsului la sustinerea producatorului.
–Reducerea nivelului preturilor fixe garantate si acordarea de compensatii
acordate producatorilor pe suprafata, nu pe cantitatea produsa;
–Sustinere financiara acordata producatorilor care respecta conditiile de
mediu
•Raman de rezolvat problem legate de sustinerea financiara a agriculturii si de
dezechilibrul intre masurile de piata si cele de protectie a mediului

Reforma Fischler
• -decuplarea sustinerii financiare – subventiile se acorda pe numarul de hectare
cultivate si nu pe cantitatea produsa;
• Fermierii decid cat sa produca in functie de cererea si oferta de pe piata;
• Statele decid cu privire la adaptarea conditiilor PAC pe piata nationala

Agenda 2000
• pune accent pe dezvoltare rurala prin cresterea importanței Fondului European
de Dezvoltare Rurala indreptat spre susținerea mediului înconjurător, tinerilor
fermieri, calității produselor agricole.

2011-2012
• Efectele reformei Mc Sherry si Fischler genereaza creșterea inegalităților intre
producatorii mari si cei mici;
• Apar probleme legate de schimbări climatice
• Ajutoarele directe date doar fermierilor care isi lucreaza pamantul
• Ajutor date conservării moștenirii agricole

2014-2020
• Imparte sustinerea financiara pe doua dimensiuni: – ajutoare directe; –
dezvoltare rurala

Ajutoare directe(I)
1. se acorda numai fermierilor activi pentru activitati agricole;
• Se exclud activitatile din mediul rural care nu au o legatura directa cu
productia Agricola (ex: cluburi sportive, imobiliare, aeroporturi, gari, situate in
spatiul rural);
• Inlocuirea ajutorului decuplat cu platile directe stabilite la un nivel minim
diferit pentru fiecare stat membru in parte
• Fermierii primesc ajutoare doar daca respecta conditii de protectie a
mediului

Ajutoare directe(II)
• Pentru agricultura ecologica (30% din alocatiile prin ajutoare directe);
– Diversificarea productiei;
– Mentinerea terenului in bune conditii
– Evitarea poluarii.
• Tinerilor fermieri (sub 40 de ani) pe o perioda de maximum 5 ani

Ajutoare directe (III)

• Alte plati optionale :
– Fermierilor mici care primesc intre 500 si 1250 de euro/an
 – Zonelor agricole defavorizate
– Subventii acordate unor produse considerate strategice pentru
dezvoltarea economica sau pentru protectia mediului

Dezvoltare rurala(I)
• Finantata prin Fondul European de Dezvoltare rurala
• Co-finantarea Statelor membre e de 20%
• Exista flexibilitate intre cei doi piloni (ajutoare directe si rezvoltare rurala)
• Obiective:
– Cresterea competitivitatii agriculturii
– Administrarea sustenabila a resurselor agricole
– Dezvoltarea echilibrata a zonelor rurale

Dezvoltare rurala (II)

• Statele isi creaza propriile programe de dezvoltare rurala
• Prioritati:
– Transfer de cunostinte si tehnologie in spatial rural
– Cresterea competitivitatii agriculturii
– Promovarea evitarii riscului in agricultura
– Evitarea excluziunii sociale in mediul rural
– Cresterea ponderii agriculturii ecologice