Uniunea Europeană

Nevoia de integrare – Un climat al

schimbării
Țara Numărul victimelor Climatul economic: anul
premergător celui de-al doilea
război mondial cînd s-a atins
PIB-ul din 1945
Austria 525000 1886
Belgia 82750 1924
Danemarca 4259 1936
Finlanda 79000 1938
Franța 505750 1891
Germania 6363000 1908
Italia 355500 1909
Olanda 250000 1912
Suedia 0 PIB-ul a crescut în timpul celui de-al doilea
Război Mondial

Elveția 0 PIB-ul a crescut în timpul celui de-al doilea

Război Mondial

Marea Britanie 325000 PIB-ul a crescut în timpul celui de-al doilea

Război Mondial
Sursa tabelului: R, Baldwin, C. Wyplosz, The Economics of European Integration,Editura Economică, Bucureşti, 2006, p. 22.
 Geneza şi evoluţia integrării
economice în Europa postbelică
• În perioada postbelică au apărut planuri de
reconstrucţie europeană:
– utopice, cum ar fi acela de înlăturare a
hegemonului;
– pragmatice, care au condus la crearea unor
structuri instituţionale comune: OCEE (OECD),
CAER, AELS, Comunităţile Europene.
Nevoia de integrare a fost dictată de:

• dorinţa de obţinere şi menţinere a stabilităţii

militare şi politice prin mijloace economice;
• nevoia de a obține creştere şi dezvoltare
economică într-un alt plan decât cel naţional;
• redefinirea sferelor de influenţă.
Redefinirea sferelor de influenţă a
însemnat:
• influenţa Uniunii Sovietice asupra statelor
baltice şi a celor central și est europene (cu
unele încercări de pătrundere în Franţa şi
Italia) ;
• influenţa Statelor Unite asupra vestului
Europei.
 Statele vest europene aveau, în perioada
postbelică, așteptări diferite:
• Franţa - considera că o apropiere de Germania ar
contrabalansa influenţa Marii Britanii şi a Statelor
Unite;
• Marea Britanie și Statele Unite considerau integrarea
vest europeană o contrapondere la puterea Uniunii
Sovietice;
• Germania vedea în formarea unor structuri integrative
posibilitatea de a recâştiga poziţia deţinută înainte de
război;
• Italia - dorea să facă uitată perioada Mussolini;
• În esenţă, fiecare din statele fondatoare vedeau
integrarea europeană ca un mod de promovare a
interesului naţional.
 Principalele momente ale construcţiei
europene au fost
 Planul Marshall (1947)
 Formarea OCEE (1948)
 Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (1952)
 Uniunea Europei de Vest (1955)
 Comunitatea Economică Europeană (1958)
 EURATOMUL(1958)
 Uniunea Europeană (1992)
----------------------------------------
 A.E.L.S.
 C.A.E.R.
 Planul Marshall
• Face parte din ajutorul american acordat
continentului european, care a cuprins:
– Fonduri acordate sectorului militar (GARIOA);
– Fonduri pentru reabilitare economică prin intermediul
Naţiunilor Unite;
– Fonduri nerambursabile (22 miliarde USD,
reprezentând 15% din bugetul american).
• Rezultat: Ajutarea țărilor vest-europene în
reducerea perioadei de reconstrucție prin:
• Creșterea rapidă a schimburilor comerciale dintre Europa de
Vest și Statele Unite;
• Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă;
• Creșterea economică a Statelor Unite ale Americii.
 Planul Marshall

Ţările care au beneficiat de ajutor în cadrul planului Marshall

 OCEE & OECD
• OCEE a fost creată în 1948 pentru administrarea
fondurilor din Planul Marshall;
• Obiective primordiale al OCEE:
• Reducerea barierelor aferente comerțul intra-comunitar și
îmbunătățirea sistemului de plăți prin crearea Sistemului European
de Plăți;
• Echilibrarea balanței de plăți externe;
• Coordonarea politicilor economice.
• Liberalizarea comerțului în cadrul OCEE a avut ca
efect:
• Creșterea comerțului între state și creșterea veniturilor;
• Modificarea comportamentului agenților comerciali.
 OCEE & OECD
• In 1961 s-a transformat în OECD.
• Fac parte: Italia, Franta, Germania, Belgia,
Olanda, Luxemburg, Marea Britanie, Irlanda,
Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda,
Austria, Spania, Portugalia, Grecia, Polonia,
Cehia, Ungaria, Canada, Australia, Noua
Zeelandă, Japonia, Statele Unite.
 Planul Schuman
• La data de 9 Mai 1950, Robert Schuman
inspirat de Jean Monnet propune stabilirea
Comunității Economice a Cărbunelui și
Oțelului.
• Schuman propune gestionarea în comun de
către o autoritate supranațională a rezervelor
de oțel și cărbune ale Franței și Germaniei.
Comunitatea Economică a Cărbunelui şi
Oţelului (CECO)
• Rezultat al planului de reconciliere franco-germană.
• Creată în urma semnării tratatului de la Paris în 1951.
• State fondatoare: Italia, Franţa, Germania, Belgia, Olanda ,
Luxemburg.
• Responsabilitatea deciziilor privind comerțul cu oțel și
cărbune, producția dar și prețurile aferente acestui sector
revenea Înaltei Autorități (predecesoarea Comisiei Europene).
• Scop:
– Punerea sub control comun a resurselor necesare reconstrucţiei
economiei europene;
– O mai bună exploatare a resuselor rare;
– Creşterea producţiei de oţel, dar şi a utilajelor produse cu acesta.
• A fost dizolvată la data de 23 iulie 2002.
Comunitatea Economică a Cărbunelui şi
Oţelului(CECO)

Membrii fondatori ai Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului

 EURATOM

• Înfiinţat prin Tratatul de la Roma (1957)

în urma conferinței de la Messina
• Membri fondatori: Italia, Franţa,
Germania, Belgia, Olanda , Luxemburg
• Scop: creșterea surselor de energie
destinate dezvoltării economiei europene.
Comunitatea Economică Europeană
• Înfiinţată prin Tratatul de la Roma (1957),
intrat în vigoare în 1958
• Membri fondatori: Italia, Franta, Germania,
Belgia, Olanda , Luxemburg
• Scop: liberalizarea circulaţiei bunurilor,
serviciilor, capitalurilor şi persoanelor între
statele membre.
 Asociația Europeană a Liberului
Schimb
• Creată în urma acordului de la Stockholm.
• Membrii fondatori: Marea Britanie, Austria,
Danemarca, Norvegia, Suedia Elveţia şi
Portugalia.
• Membrii asociați: Finlada şi Islanda.
• Scop: formarea unei zone de liber schimb
pentru anumite produse industriale.
• În prezent AELS-ul cuprinde 4 state: Elveţia,
Lichtenstein, Norvegia şi Islanda.
 Uniunea Europei Occidentale
• Înfiinţată prin Tratatul de la Bruxelles (1948).
• A început sa funcţioneze în 1955.
• Membrii fondatori: Marea Britanie, Franța,
Olanda, Belgia și Luxemburg. Ulterior li s-au
alăturat Germania şi Italia.
• Importanţa diminuată datorită formării NATO
(1949).
 Uniunea Europei Occidentale
 În Preambulul Tratatului de la Bruxelles modificat, statele
membre enunţă principalele obiective ale Organizaţiei:
- constituirea, în Europa Occidentală, a unei baze solide în
vederea reconstrucției economiei europene;
- ajutorul reciproc pentru a se opune oricărei politici de
agresiune;
- promovarea unității și încurajarea integrării progresive a
Europei.
 Pâna la începutul anilor '80, UEO a contribuit favorizarea
concentrării si cooperării în Europa Occidentală.
 CAER
• Format în 1949.
• Fondatori: Bulgaria,
Cehoslovacia, Polonia,
Romania, Ungaria, URSS
• Ulterior au aderat RDG,
Monglia, Cuba si Vietnam
• S-a desfiinţat de jure în
1991.
• A fost înlocuită, într-o
oarecare măsură, de
CEFTA. Steagul Consiliului de Ajutor
Economic Reciproc
 Uniunea Europeană
• Creată prin Tratatul de la Maastricht
(1992).
Pilonii
Uniunii
Europene

Politica Externă
Comunitate Justiție și şi de Securitate
Europeană Afaceri Interne Comună
 Criteriile de aderare la Uniunea
Europeană
 Criteriile de la Copenhaga (1993)
Criteriul politic: stabilitatea instituțiilor, garantarea
drepturilor omului; respectarea drepturilor și protecția
minorităților;
Criteriul economic: existența unei economii de piață
funcționale, capacitatea de a face față forțelor
concurențiale;
 Criteriul privind aquis-ul comunitar: Capacitatea de
a-şi îndeplini obligaţiile de membru, inclusiv de a adera
la obiectivele politice, economice şi la uniunea
monetară .
 Valuri de aderare la Uniunea
Europeană
Valuri de aderare Țări participante

1. Primul val de aderare (1 ianuarie 1973) Danemarca, Irlanda, Marea Britanie

2. Al doilea val de aderare (1 ianuarie 1981) Grecia

3. Al treilea val de aderare (1 ianuarie 1986) Spania și Portugalia

4. Al patrulea val de aderare (1 ianuarie 1995) Austria, Finlanda, Suedia

5. Al cincilea val de aderare (1 ianuarie 2004) Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia,

Letonia, Lituania, Malta, Cipru,
Estonia, Cehia.

6. Al șaselea val de aderare (1 mai 2007) România și Bulgaria

7. Al șaptelea val de extindere (1 iulie 2013) Croația

 Economia Uniunii Europene
• Uniunea Europeană reprezintă un puzzle format din
28 de state membre, organizat pe baza a două
principii:
• Interguvernamentalism - puterea de decizie aparţine
statelor membre, iar deciziile comune se iau în
unanimitate
• Supranaţionalism - se transferă o parte din puterea de
decizie de la nivel naţional la nivel comunitar
 Economia Uniunii Europene
• Este o economie unificată progresiv;
• Este puternic dependentă de schimburi internaţionale;
• Economiile statelor membre sunt unite atât pe cale
naturală cât şi instituţional;
• Intensa specializare pe alte coordonate decât cele
naţionale;
• Fragmentarea puternică a cererii, dată de diversitatea
culturală;
• Fragmentarea ofertei, dată de dimensiunea pieţei şi de
specificitatea cererii;
 Uniunea Europeană – prezent și
perspective
• Țări candidate la statutul de membru al
Uniunii Europene: Turcia, Macedonia, Serbia,
Muntenegru, Islanda.
• 503 milioane de locuitori.
• PIB UE în 2012: 12 945 402 milioane euro.
• UE desfășoară aproximativ 20% din totalul
importurilor și exporturilor la nivel global.
 Pib/cap de locuitor (PPC) Populație
Populație
Pib/cap de locuitor (PPC)
Luxemburg Germania 80523746
Austria Franța 65633194
Olanda Marea Britanie 63896071
Irelanda Italia 59685227
Danemarca Spania 46704308
Suedia Polonia 38533299
Germania România 20020074

Belgia Olanda 16779575

Belgia 11161642
Finlanda
Grecia 11062508
Franța
Cehia 10516125
Marea Britanie
Portugalia 10487289
Italia
Ungaria 9908798
Spania
Suedia 9555893
Cipru
Austria 8451860
Malta
Bulgaria 7284552
Slovenia
Denmarca 5602628
Cehia
Finlanda 5426674
Grecia Slovacia 5410836
Portugalia Ireland a 4591087
Slovacua Croația 4262140
Estonia Lituania 2971905
Lituania Slovenia 2058821
Ungaria Letonia 2023825
Polonia Estonia 1324814
Croatia Cyprus 865878
Letonia Luxemburg 537039
Romania Malta 421364
Bulgaria 0 50000000 100000000
0 50 100 150 200 250 300
 Conceptul de integrare
Integrare in sens general
Integrare economica
Integrare globala
Integrare regionala
 Integrare in sens general
Prima aparitie : Concise Oxford Dictionary (sec
17)
Etimologie: integratio-integrationis
 sens: a renova, a restabili, a forma, a
completa structuri de orice tip
 Integrare economica
• La microscara-conexiuni intre firme
• La macroscara-crearea unor spatii de mari
dimensiuni
• Elementele definitorii sunt:
– Diviziunea muncii
– Principiul discriminarii si al non discriminarii
– Mobilitatea factorilor de productie
 Integrarea economica
• Poate fi :
• privita ca proces sau ca o stare de fapt
• formala si informala
• pozitiva sau negativa
 Integrare globala = globalizare?
Realizata prin intermediul institutiilor si al
organizatiilor internationale:
– In plan financiar prin intermediul Institutiilor de la
Bretton Woods
– In plan comercial prin GATT/OMC
Are la baza principiile liberalismului economic
Conduce la omogenizarea gusturilor
consumatorilor si implicit la restrangerea (lipsa
diversificarii) ofertei
 Integrarea regionala
• Simbiotica integrarii globale
• Este rezultatul combinatiei dintre
protectionism si liberalism
• Imbraca forme beningne (care nu produc
discriminari) si forme maligne
 Formele integrarii regionale
• Colaborarea economica
• Cooperarea economica
• Clubul de comert preferential
• Zona de comert liber
• Uniunea vamala
• Piata comuna
• Piata interna
• Uniunea economica si monetara
• Integrarea economica completa
 Formele integrarii economice
regionale (2)
• Colaborarea& cooperarea- nu implica forme
institutionale
• Pot sau nu sa faca obiectul unor tratate sau
acorduri
 Formele integrarii economice
regionale (3)
• Clubul de comert preferential format prin
liberul consimtamant al partenerilor, care isi
pastreaza relatiile cu tertii si isi acorda
reciproc preferinte vamale
• Ex: Commomwealthul, coloniile franceze
 Formele integrarii economice
regionale (4)
• Zona de comert liber- forma a integrarii
comerciale
• Cea mai simpla forma a integrarii economice
• Ex. NAFTA, AELS, CEFTA,
 Formele integrarii economice
regionale (5)
• Uniunea vamala- este o zona de comert liber
la care se adauga tariful extern comun
• Ex. Zollverein
• Liberalism in interior, protectionism in relatiile
cu tertii
• Eliminarea barierelor de natura tarifara si non
tarifara
• Apar crearea si deturnarea de comert
 Formele integrarii economice
regionale (6)
• Piata comuna- este o uniune vamala la care se
adauga liberalizarea miscarii factorilor de productie
• Piata interna- forma particulara a pietei comune,
careia i se adauga politici comune care le inlocuiesc
pe cele nationale
• Uniunea economica si monetara =piata
interna+moneda unica
• Integrare totala= integrare economica +politica
Instituţiile
Uniunii
Europene
 nu este un stat
guvernat de o structură
convenţională
nu reprezintă o nu constituie o
federaţie organizaţie
interguvernamentală

Uniunea Europeană –
caracter profund original

este, deci, o
creaţie “sui
generis”

alcătuită din state suverane şi

independente
îşi exercită suveranitatea
transferă anumite în comun – poziţie
competenţe la un nivel consolidată pe plan
internaţional (în raport cu
supranaţional cea individual obţinută)
 Sistemul decizional – asociază o serie de
instituţii
defineşte “triunghiul adoptă actele
diversele politici instituţional” legislative aplicabile
ale UE în UE

Consiliul Comisia
Uniunii europeană
reprezintă Europene apără interesele
statele Uniunii
membre

Parlament
ul
European
reprezintă
cetăţenii
europeni
Instituţii principale: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Consiliul
European, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie a UE, Curtea de Conturi, Banca
Centrală Europeană
Organisme cu rol consultativ: Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor
Instituţii cu rol în finanţarea şi coordonarea politicilor macroeconomice:
1. Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri, Consiliul)

- reprezintă instituţia ce reuneşte la nivel ministerial fiecare stat membru

- se reuneşte în diverse formaţii (la Bruxelles ori Luxembourg), în funcţie

de domeniile vizate (Agricultură, Finanţe, etc.)

- exercită, împreună cu Parlamentul European, funcţiile legislativă şi

bugetară

- are competenţe legislative, executive şi bugetare, privind cei trei piloni

(Comunităţile europene, Politica externă şi de securitate comună,
Cooperarea în materie de justiţie şi afaceri interne)

- Consiliul este format din câte un reprezentant la nivel ministerial al

fiecărui stat membru al Uniunii (membrii – miniştri din diferite domenii)

Atribuţii principale:

- adoptarea legislaţiei comunitare (directive, regulamente sau legi)

- în anumite domenii comunitare (primul pilon), Consiliul legiferează în

comun cu Parlamentul European (procedura de co-decizie)
- coordonează politicile economice generale ale statelor membre

- dispune şi de putere executivă, însă o deleagă în general Comisiei

- încheie acorduri internaţionale în numele Comunităţii

- ia deciziile necesare definirii şi punerii în practică a PESC, în

concordanţă cu orientările generale trasate de Consiliul European

- în domeniul Cooperării în materie de justiţie şi afaceri interne, adoptă

măsuri şi asigură coordonarea între acţiunile statelor membre

Modalităţi de luare a deciziilor:

- majoritatea simplă: decizii de procedură, regulament interior,

organizarea Secretariatului general
- majoritate calificată: decizii privind piaţa internă, coordonarea
politicilor economice, a celor monetare, educaţia, sănătatea, mediul,
cercetarea, etc.
- unanimitate: deciziile privind PESC, Cooperarea în materie de justiţie
şi afaceri interne, revizuirea tratatelor, extinderi ale Uniunii, etc.

Servicii/organisme: Secretariatul general, Comitetul Reprezentanţilor

Permanenţi (COREPER); Organe auxiliare: Comitetul special agricol,
Comitetul monetar, Comitetul economic şi social, Comitetul regiunilor,
2. Consiliul European

- reuneşte şefii de stat şi de guverne ai statelor membre, la care se

adaugă preşedintele Comisiei Europene (asistenţă: miniştrii de afaceri
externe, comisari europeni)

- veritabil centru de decizie politică (Consiliul European dă impulsurile

necesare dezvoltării Uniunii şi defineşte orientările politice generale ale
acesteia)

- creat în 1974 la iniţiativa preşedintelui francez Valery Giscard d’Estaing

şi a cancelarului german Helmut Schmidt

- modificare statut: Forum discuţii – instituţie de sine stătătoare a UE

(Tratatul de la Lisabona)

- alegere preşedinte: cu majoritate calificată, pe o perioadă de 2 ani şi

jumătate

- prezidat de şeful de stat sau de guvern reprezentând ţara care deţine

preşedinţia Consiliului UE

- are doar rol formal în procesul legislativ

- competent în orice chestiune privitoare la cei 3 piloni ai Uniunii, însă

3. Comisia Europeană

- organ independent de statele membre/promovează interesul general al

Uniunii

- sediul la Bruxelles – Comisie executivă (colegiul comisarilor), Comisie

administrativă (funcţionari publici)

- Comisia executivă – 27 de comisari (un comisar pentru fiecare stat

membru)

- Preşedinte – desemnat de Consiliul Uniunii Europene, cu aprobarea

Parlamentului

- independenţa comisarilor

Funcţii:

- administrare şi implementare politici UE/propunere de legislaţie Consiliului

şi Parlamentului

- urmărirea aplicării legislaţiei comunitare (coordonare – Curtea de

Justiţie)/gardian al tratatelor

- responsabilităţi financiare/implicare în procesul bugetar

- reprezentant al UE în negocierile internaţionale

- mediator/conciliază în disputele din cadrul Consiliului sau dintre

Consiliu şi Parlament

Competenţe:

- putere de iniţiativă legislativă (propuneri înaintate Consiliului şi

Parlamentului) – respectarea principiului subsidirităţii

- competenţe executive: organul de execuţie al politicilor şi actelor

adoptate de Consiliu (domeniul concurenţei, PAC, execuţia bugetară)

- competenţe de decizie: decide în general pe baza majorităţii simple,

în domeniile sale de competenţă/ratificarea deciziilor de către Consiliu şi
Parlament
4. Parlamentul European

- reprezintă popoarele statelor membre ale UE

- membrii săi sunt aleşi în mod direct

- grupuri politice (semnificative: centru-dreapta – Grupul Partidului

Popular European; centru-stânga: Grupul Socialist)

- comitete (20) – examinarea propunerilor legislative înaintate de către

Comisie; instituţii interparlamentare

Competenţe legislative: participă la adoptarea actelor comunitare alături

de Consiliul Uniunii Europene; Parlamentul se pronunţă în cadrul diferitelor
proceduri: codecizie (împreună cu Consiliul), consultare, cooperare,
consimţire, rezolvare a nemulţumirilor

Competenţe bugetare: proiectul de buget, elaborat de către Consiliul

Uniunii Europene la propunerea Comisiei, este supus aprobării
Parlamentului; are ultimul cuvânt în privinţa cheltuielilor neobligatorii

Competenţe de supervizare: urmărirea activităţii executivului – Consiliul,

Consiliul European şi Comisia Europeană; este implicat în numirea şi
respectiv revocarea Comisiei (are puterea de a dizolva Comisia – moţiune
5. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

- sediul în Luxembourg

- obiectiv central: „asigurarea corectitudinii interpretării şi punerii în

aplicare a Tratatelor”

- legislaţia primară şi cea secundară – surse de Drept Comunitar

- control derulat: în sensul verificării îndeplinirii obligaţiilor legale de către

statele membre (aşa cum sunt stipulate în tratate)/operarea de către
instituţiile comunitare în limitele conferite de tratate

Principii:

Efectul direct – Legea Comunitară creează drepturi cetăţenilor pe care

curţile naţionale de justiţie sunt obligate să le recunoască şi pună în
aplicare

Aplicabilitatea directă – regulamentele se aplică direct în statele membre

(nu sunt implementate prin legislaţia naţională)

Întâietatea Legii Uniunii asupra legislaţiei naţionale

6. Comitetul economic şi social

- organ consultativ, format din reprezentanţi ai patronatelor, lucrătorilor şi

altor grupuri sociale interesate

- scop: implicarea grupurilor ce activează în domeniul socio-economic în

dezvoltarea Uniunii/oferirea de informaţii şi consultanţă Comisiei şi
Consiliului

- ECOSOC – 6 secţiuni: acoperă UEM, coeziunea economică şi socială,

piaţa unică, producţia şi consumul, transportul, energia, infrastructura şi
societatea informaţională, ocuparea forţei de muncă, etc.

7. Comitetul regiunilor

- organ consultativ

- obiectiv: ameliorarea reprezentării regiunilor la nivelul Uniunii

- 5 domenii de competenţă: educaţie, cultură, sănătate publică, reţele

trans-europene şi coeziune socială
Instituţie Localizare Funcţie
Organ executiv al UE;
Comisia Bruxelles pregăteşte şi aplică deciziîle
Consiliului şi Parlamentului;
Europeană 27 comisari, mandat 5 ani, ...

Instituţie Compoziţie Explicaţii

27 state – şefii de stat şi Se reunesc minimum de
Consiliul de guverne + două ori pe an; misiune
Preşedintele Comisiei de orientare politică
european
 Instituţii europene, instituţii naţionale
(comparaţie)

Uniunea Europeană România

Putere Consiliul UE (principal organ legislativ) Parlament
legislativă Parlamentul European (examinare
legislativă; putere sporită prin tratate)
Comisia Europeană (competenţe
legislative)
Putere Comisia Europeană (ex: execuţia Preşedinte
bugetară)
executivă
Consiliul UE (deleagă competenţe Guvern
Comisiei)
Putere Curtea de Justiţie a UE (interpretare, Autoritatea
punere în aplicare legislaţie)
judecătorească judecătorească

Remarcă: competenţe suprapuse în cadrul triunghiului

instituţional
 Modificări la nivelul Instituţiilor –
Tratatul de la Lisabona

Funcţionarea UE – 3
principii democratice

Egalitate Democraţie
democratică Democraţie participativ
reprezentati ă
vă

Tratatul de la Lisabona – confirmare a

acestora
 Modificări operate – rolul crescut atribuit Parlamentului
European/implicare accentuată a parlamentelor naţionale/iniţiativa
cetăţenească
PE – întărire putere în materie legislativă, bugetară şi
privind acordurile internaţionale
CODECIZI PROCEDURA LEGISLATIVA ORDINARA

E
Materie Extinsă la mai multe domenii
legislativă PE – putere legislativă reală, alături de Consiliu
(ex: imigraţie, cooperare judiciară şi penală,
Europol, PCC, PAC)
PE – intervine în cvasi-totalitatea dosarelor
legislative
Consacrarea practicii cadrului financiar plurianual
Materie Necesitatea aprobării de către Parlament
bugetară PE + Consiliu – fixează împreună toate cheltuielile
(dispariţia distincţiei cheltuieli obligatorii (ex: ajutoare
directe agricole) – cheltuieli neobligatorii)
Echilibrarea rolului celor 2 instituţii în aprobarea Bugetului
UE

Acorduri Aviz conform asupra tuturor acordurilor din

internaţiona partea PE
le
Temă/teme de studiu (Apropierea instituţiilor UE de cetăţean – Cum?;
Simulare – procedura de codecizie (alternativă: De la idee la lege
europeană))
Apropierea Instituţiilor europene de cetăţean – Cum?

- Problematică: îndepărtarea Instituţiilor UE de cetăţeni/deficitul de

legitimitate democratică al UE – critici curente adresate construcţiei
europene

Identificare demersuri realizate:

- cetăţenia europeană – Maastricht

- dreptul de vot şi eligibilitatea resortisanţilor UE într-un stat

membru ce nu este statul lor de origine (alegeri municipale şi
europene) – Maastricht

- instituirea mediatorului european – Maastricht (analiza plângerilor

cetăţenilor)

- adoptarea Cartei drepturilor fundamentale (decembrie 2000) –

mijloc de afirmare şi protecţie a drepturilor fundamentale ale
cetăţenilor

- modificări ale modului de alegere în PE (ex: Franţa – legea din 11

 Simulare – procedura de codecizie
- studenţii vor analiza mecanismul procedurii
- pe grupuri (fiecare având un anumit rol), vor enunţa şi
motiva posibile reacţii ale agenţilor implicaţi (Comisie,
Act
Parlament, grupuri de lobby, forţe sociale, parlamente adoptat
naţionale, etc.) Consiliul Aprobă poziţia
de
Propunere a aprobă Act adoptat Consiliu
amendamentel de Consiliu comună
Comisiei e PE/absenţă
amendamente Act
Nu se neadopta
pronunţă t
Parlament
Aviz Parlament Poziţie european (a
Respinge Act
(primă lectură) comună doua lectură)
adoptat
Consiliu de
Amendament Consiliu
e
Informarea Aprobă Act
Comisiei şi amendamente neadoptat
Avizul
Consiliului le
Comisiei Nu
Nu aprobă aprobă
amendamentele proiect Act adoptat
comun de Consiliu
şi aprobat
Aprobă de
Consiliu Comitet de
proiect
Parlament
conciliere
comun Act
neadoptat
(absenţa
aprobării)
Simulare – lege europeană

Consiliul european – fixare orientări politice

generale

Respectând aceste orientări, Comisia propune texte

legislative

Parlamentul îşi dă avizul/codecide

Consiliul redactează modificările – singur sau

cu PE

Consultare – Comitetul economic şi social, Comitetul

regiunilor

Consiliul decide adoptarea legii/intrare în

vigoare

Comisia veghează la buna sa

execuţie
4. Posibile teme de reflecţie – tema instituţiilor UE

Piste pedagogice:

- Rolul Instituţiilor în cadrul Uniunii Europene

- Clasare şi caracterizare după natura lor: Instituţii politice,

financiare, judiciare

- Imaginarea unor instituţii actualmente inexistente –

rol?/compoziţie?

- Explicarea legăturii între funcţia instituţiei şi componenţa sa

- Cercetare – modul de selecţie al membrilor instituţiilor europene

- Cercetare – Identificare de legi europene (cu un accent aparte

asupra istoricului lor)

- Explicaţie – procesul prin care o lege europeană este aplicată în

statele membre
5. Bibliografie utilă
1. Luţaş, Mihaela, Câlea, Sorin, Economie europeană, Imprimeria
Ardealul, Cluj-Napoca, 2005
2. Bârsan, Maria, Integrarea economică europeană, Ed. Carpatica,
Cluj-Napoca, 1995
3. Barthe, Marie-Annick, Economie de l’Union européenne, Ed.
Economica, Paris, 2006
4. Dévoluy, Michel, Les politiques économiques européennes – enjeux
et défis, Ed. Dunod, Paris, 2004
5. Dobrescu, Emilian, Integrarea economică, Ed. All Beck, Bucureşti,
2001
6. Ignat, Ion, Uniunea Europeană de la Piaţa Comună la moneda
unică, Ed. Economică, Bucureşti, 2002
7. Krugman, Paul, Obstfeld, Maurice, International Economics, Theory
and Policy, Third Edition, Harper Collins College Publishers, 1994
8. Miron, Dumitru (coord.), Economia Uniunii Europene, Ed.
Luceafărul, Bucureşti, 2000
9. Yvars, Bernard, Economie de l’Union européenne, Ed. Dunod, Paris,
2001
www.econ.ubbcluj.ro/mihaela.lutas
www.euractiv.ro
www.europa.eu
www.ena.lu
 Politicile Uniunii Europene
• Politica comerciala comuna
• Politica agricola comuna
• Politica sociala si de ocupare a fortei de munca
• Politica de dezvoltare regionala
• Politica privind concurenta
• Politica monetara
• Politica fiscala
• Politica privind mediul
• Justitia si afaceri interne
• Politica externa si de securitate comuna
• Politica privind extinderea
 Principalele caracteristici ale politicilor
economice ale Uniunii Europene

dezvoltare inegala
 tratament diferentiat acordat politicilor
prin tratate
diversitatea prioritatilor de politica
economica
tipul de implicare a UE
 Principalele caracteristici ale politicilor
economice ale Uniunii Europene
Luarea deciziilor la nivel supranational si/sau
interguvernamental
Stilul de a face politica
Implementarea- o functie nationala
Interesul cetatenilor fata de politicile
economice ale Uniunii Europene
 Luarea deciziilor
Luarea deciziilor se face la nivel
supranational si/sau interguvernamental
Pentru politicile cuprinse in pilonul 1,
deciziile se iau in plan supranational,
pentru cele cuprinse in pilonii doi si trei,
ele se iau in plan interguvernamental
 Dezvoltare inegala
• Politicile economice ale Uniunii Europene
reflecta unitatea in diversitate
• Politica agricola comuna sau politica
comerciala –bine dezvoltate
• Politica culturala sau politica sociala- foarte
slab dezvoltate
 Tratament diferentiat acordat politicilor
prin tratate
• Unele politici nici macar nu au fost
mentionate in Tratate (cum ar fi politica de
mediu ) insa s-au dezvoltat progresiv
• Alte politici , cu toate ca au fost stabilite prin
tratate, nu s-au dezvoltat
 Diversitatea prioritatilor de politica
economica
• Marea Britanie, cu o economie dezvoltata, cu
o rata constanta de crestere are ca prioritate
politica comerciala
• Franta si Italia + Polonia + Romania (dupa
2007) au interese in domeniul PAC
• Germania- datorita reunificarii- e interesata de
politica sociala
 Tipul de implicare al UE
• Unele dintre politici sunt comune, in sensul ca
au inlocuit complet politicile nationale (
Politica agricola comuna sau politica
comerciala), altele sunt adiacente celor
nationale (politica privind concurenta)
 Stilul de a face politica
• Marea Britanie, Olanda, Belgia, etc- au aplicat
principiile liberalismului economic
• Germania, Suedia, Franta, au aplicat principiile
economiei sociale de piata, cu caracter
protectionist
Implementarea si interesul cetatenilor
• Implementarea- cade in sarcina guvernelor
nationale
• Interesul cetatenilor este diferit, dar relativ
scazut fata de politicile comunitare
 Dupa scopul urmarit, politicile pot fi
• De reglementare- prin care se creaza si se pun in aplicare legi
si alte tipuri de reglementari juridice
• Redistributive- minimizarea pierderilor datorate alocarii
resurselor
• De promovare a coeziunii si convergentei
• De stabilizare macroeconomica-politica monetara si politica
fiscala
• Externe
• Privind drepturile legislative
• Privind guvernarea UE
Piata interna
 Istorie
• Zona de comert liber Tratatele de la Roma(1957)
• Uniune Vamala (1967)
• “Euroscleroza” de la inceputul anilor 1980
– Lipsa competitivitatii la nivel global
– Progres scazut al nivelului de integrare
– 1985 -Comisia a elaborat Carta Alba privind “Completarea pietei
interne- pana la sfarsitul anului 1992
• 1987 Actul Unic European
– Recunoasterea reciproca

• 1991 Tratatul de la Maasticht a adoptat Raportul Delors, prin care s-a

stabilit programul de implementare a adoptarii monedei unice
 Actul Unic European
• A stabilit un program legislativ format din 300 de
directive menite a elimina barierele fizice (legate de
verificarile la frontiera), tehnice (generatoare de
obstacole legislative si de reglementare) si fiscale,
generate de taxele indirecte si accize
 Piata interna
• Jacques Delors a numit-o unul din motoarele UE, dar
spunea despre ea “nu te poti indragosti de Piata
interna”
• Constructia pietei interne trebuia sa trasforme
Europa intr-o superputere
• Prin eliminarea obstacolelor de natura tarifara,
companiile puteau obtine mai usor noi economii la
scara
• Cresterea concurentei transfrontaliere determina
eliminarea de pe piata a firmelor necompetitive
 Beneficiile asteptate ale integrarii
economice
• Raportul Cecchini (1988). Efecte de cost si economisire :
– ‘Efecte statice de comert’: beneficii generate de
posibilitatea oferita autoritatilor publice de a cumpara de la
cei mai ieftini furnizori
– ‘Efecte asupra competitivitatii’: scaderea preturilor ca
urmare a cresterii concurentei
– ‘Efecte de restructurare’: reorganizarea sectoarelor
industriale si a companiilor individuale
 Beneficiile asteptate ale integrarii
economice
• Reducerea costurilor genereaza doua tipuri de
beneficii:
• Directe- ca urmare a eradicarii frontierelor economice
• Indirecte- ca urmare a restructurarii economice, cresterii
schimburilor comerciale si a economiilor la scara
Rezultate:

– Scaderea preturilor de consum

– Crearea de noi locuri de munca
 Principiile de functionare ale Pietei
interne

• Cele patru libertati

• Libera circulatie a bunurilor
• Libera circulatie a persoanelor
• Libera circulatie a serviciilor si libertatea de
stabilire
• Libera circulatie a capitalului
 Crearea si deturnarea de comert
• Optimul paretian- Vilfredo Pareto
• Teoria optimului de gradul doi (second best)-
Jacob Viner
• Crearea de comert
• Deturnarea de comert
 Instrumente de natura tarifara
• Taxele vamale:
a) cu caracter fiscal
b) cu caracter protectionist
Taxele vamale:
a) de import
b) de export
c) de tranzit
 Taxe vamale
• Ad valorem
• Specifice
• Mixte
• Autonome
• Conventionale
• Autonomo-conventionale
• Asimilate
• Preferentiale
• De retorsiune
• Antidumping
• Compensatorii
 Instrumente netarifare
• Restrictii cantitative
• Limitarea importurilor prin mecanismul preturilor
• Formalitati vamale si administrative
• Participarea statului la activitati comerciale:achizitii
guvernamentale, comertul de stat,monopolul
statului asupra comertului exterior
• Standardele tehnice aplicate produselor importate si
celor indigene
 Argumente in favoarea unei politici
comerciale comune
• Cresterea puterii de negociere pe piata
internationala (runda Dillon-1961-1962)
• reducerea efectelor de difuziune care pot sa
apara din actiunile unilaterale ale statelor
membre
• Mentinerea integritatii pietei interne prin
instrumente de politica comerciala
 Istoric
• Art. 9 din Tratatul de la Roma- formarea unei
uniuni vamale
• Sunt excluse produsele agricole, care fac
obiectul PAC si al produselor siderurgice, care
fac obiectul CECO
• Produsele textile au facut obiectul Acordului
Multifibra, acord dizolvat din 2001
 Tariful extern comun
• Tratatul de la Roma- art. 18 la 29
• TEC- a intrat in vigoare in 1968
• A fost stabilit pe baza mediei tarifelor vamale
ale statelor fondatoare
• Initial, TEC a fost mai ridicat decat cel practicat
in Japonia si SUA
• In prezent, nivelul TEC este de aproximativ 3%
 Tarife preferentiale
• Cu AELS-ul
• Cu tarile din zona mediteraneana
• Cu tarile ACP
• Cu tarile in curs de dezvoltare privind
produsele sensibile (acordul Multifibra)
• Cu tari din Europa Centrala si de Est
 Clauzele de salvgardare
• Se aplica atunci cand importurile aduc
prejudicii importante producatorilor autohtoni
• Art. XIX al GATT permite aplicarea clauzei de
salvgardare
• Instrumentele utilizate in plan comunitar sunt
restrictiile cantitative
 Procedurile antidumping
• In viziunea GATT, comert liber = comert
corect, ceea ce nu e adevarat
• Aparitia cazurilor de dumping e sanctionata
prin art. VI din GATT si prin Codul
Antidumping din 1979
 Regulile de origine
• Deflectie de comert (trade deflection)
• Regulile de orgine stabilesc proportia in care
un bun a fost produs intr-un anumit stat
membru
Noul instrument de politica comerciala
• A intrat in vigoare in 1985
• Permite retragerea concesiilor vamale
acordate partenerilor in conditiile in care
partenerii aplica politici comerciale ilicite
 Politica agricola comuna
• “victima a propriului succes”
• “ o afacere franco-germana”
• participa cu doar 1,8 % la PIB-ul comunitar
• acopera 4% din totalul populatiei active
 Importanta agriculturii-consideratii
generale
• Element de baza al securitatii economice
• Structurile agricole sunt legate de structurile sociale
• Produsele agricole- materii prime pentru alte
industrii
• Oferta volatila se intalneste pe piata cu o cerere
rigida- pretul produselor agricole fluctueaza, la fel si
veniturile fermierilor
 Argumente in favoarea unei politici
agricole comune
• Agricultura a fost intotdeauna sectorul protejat si
sustinut in plan national
• Lipsa alimentelor si amintirea foametei din timpul
celui de-al doilea razboi mondial
• Contrastele existente la nivelul celor sase state
membre fondatoare
• Randamentele scazute obtinute in fermele europene
comparativ cu cele din Statele Unite
• Piata unica s-a construit sectorial, ca atare si sectorul
agricol trebuia integrat
 Obiectivele PAC
• Stabilite prin Tratatul de la Roma (Art 38 si Art. 39)
– Cresterea productivitatii agriculturii
– Asigurarea unui standard de viata decent populatiei care
lucreaza in agricultura
– Stabilizarea pietelor
– Garantarea ofertei de hrana la nivel comunitar
– Asigurarea unor preturi de consum rezonabile pentru produsele
agricole
 Principiile PAC

– Preferinta comunitara
– Unitatea pietei
– Solidaritatea financiara
 Politica Agricola Comuna cuprinde
• Politica de control a pietei
• Politica structurala
• Principalele directii de dezvoltare:
– Pe termen scurt- subventionarea preturilor
– Pe termen lung- reforme structurale
 Politica de control a pietei
• Se bazeaza pe principiile PAC; unicitatea
preturilor, preferinta comunitara si
solidaritatea financiara
• Scheme de control:
– Schemele de garantare si pretul de interventie
– Formarea libera a preturilor pentru un numar
limitat de produse
Sistemul de sustinere a preturilor este
format din
• Pretul de interventie
• Pretul tinta
• Pretul prag
• -------------------------------
• Subventii directe
• Bariere de import
• Subventii la export
 Politica structurala
• Planul Mansholt
• Masuri administrative cum ar fi sustinerea
investitiilor in agricultura prin subventionarea
dobanzilor
• Acordarea de subventii
 Problemele PAC

– Surplusul de marfuri
– Preturi ridicate
– Deteriorarea mediului inconjurator
– Inegalitati in sustinerea producatorilor mici si a
celor mari
 Costuri
• Este o politica scumpa
• Este o politica anacronica
• Consumatorii europeni sunt dezavantajati
• Este o politica generatoare de inechitate intre
categoriile sociale dar si intre producatorii mari si
mici
• Sursa de conflicte cu alte state
• Sursa de poluare si distrugere a mediului
inconjurator
 Beneficii

• Utilizarea preturilor prag – cresterea

veniturilor fermierilor
• Scaderea dependentei de importurile de
produse agricole
• Modificarea productivitatii factorilor de
productie implicati in agricultura
 Reformele PAC
• Planul Mansholt
• Reforma Mc Sherry -1992 – privind controlul
productiei agricole dar si reducerea preturilor
produselor agricole in scopul alinierii lor la
preturile mondiale
• Agenda 2000- “decoupling”
• Runda Doha
 Provocari
• Negocierile comerciale ale OMC din 1999- axate pe
comertul cu produse agricole
• Extinderea spre est- fondurile SAPARD
• Aplicarea PAC noilor membri
• Reducerea bugetului alocat agriculturii prin PAC
• Reformarea PAC, fara a refuza acordarea de sustinere
prin PAC a noilor membri
 Cheltuieli pentru agricultura

Cheltuieli prevazute pentru cele zece state membre nou

intrate in 2004
Milioane euro
2004 2005 2006

Total plati p.m. 1 173 1 418

directe
Chelt de 516 749 734
functionare a
pietei
Dezvoltare 748 1 187 1 730
rurala
Total 1 264 3 109 3 882
 Concluzii

• Promovarea agriculturii sustenabile in mediul

global
• Renationalizarea PAC (co-finantare)?
• Costul PAC in viitor–reducerea cotei PAC in
bugetul comunitar in conditiile cresterii nevoii
de bani alocati agriculturii in urma extinderii
Crearea și deturnarea de comerț
• Optimul paretian- Vilfredo Pareto
• Teoria optimului de gradul doi (second best)-
Jacob Viner
• Crearea de comerț
• Deturnarea de comerț
 Instrumente de natură tarifară
• Taxele vamale:
a) cu caracter fiscal
b) cu caracter protecționist
Taxele vamale:
a) de import
b) de export
c) de tranzit
 Taxe vamale
• Ad valorem
• Specifice
• Mixte
• Autonome
• Convenționale
• Autonomo-convenționale
• Asimilate
• Preferențiale
• De retorsiune
• Antidumping
• Compensatorii
 Instrumente netarifare
• Restricții cantitative
• Limitarea importurilor prin mecanismul prețurilor
• Formalități vamale și administrative
• Participarea statului la activități comerciale: achiziții
guvernamentale, comerțul de stat, monopolul statului
asupra comerțului exterior
• Standardele tehnice aplicate produselor importate și
celor indigene
Argumente în favoarea unei politici
comerciale comune
• Creșterea puterii de negociere pe piața
internațională (runda Dillon-1961-1962)
• Reducerea efectelor de difuziune care pot să
apară din acțiunile unilaterale ale statelor
membre
• Menținerea integrității pieței interne prin
instrumente de politica comercială
 Istoric
• Art. 9 din Tratatul de la Roma - formarea unei
uniuni vamale
• Sunt excluse produsele agricole, care fac
obiectul PAC și al produselor siderurgice, care
fac obiectul CECO
• Produsele textile au făcut obiectul Acordului
Multifibră, acord dizolvat din 2001
 Tariful extern comun
• Tratatul de la Roma - art. 18 la 29
• TEC - a intrat în vigoare în 1968
• A fost stabilit pe baza mediei tarifelor vamale
ale statelor fondatoare
• Inițial, TEC a fost mai ridicat decât cel
practicat în Japonia și SUA
• În prezent, nivelul TEC este de aproximativ
3%
 Tarife preferențiale
• Cu AELS-ul
• Cu țările din zona mediteraneană
• Cu țările ACP
• Cu țările în curs de dezvoltare privind
produsele sensibile (acordul Multifibra)
• Cu țări din Europa Centrală și de Est
 Clauzele de salvgardare
• Se aplica atunci când importurile aduc
prejudicii importante producătorilor autohtoni
• Art. XIX al GATT permite aplicarea clauzei de
salvgardare
• Instrumentele utilizate în plan comunitar sunt
restrictiile cantitative
 Procedurile antidumping
• În viziunea GATT, comerȚ liber = comerȚ
corect, ceea ce nu e adevărat
• Apariția cazurilor de dumping e sancționată
prin art. VI din GATT și prin Codul
Antidumping din 1979
 Regulile de origine
• Deflecție de comerț (trade deflection)
• Regulile de orgine stabilesc proporția în care
un bun a fost produs într-un anumit stat
membru
 Noul instrument de politică
comercială
• A intrat în vigoare în 1985
• Permite retragerea concesiilor vamale acordate
partenerilor în condițiile în care partenerii
aplică politici comerciale ilicite
Politica de dezvoltare regionala
 Regional disparities
in Europe in
regional GDP per
capita (PPS)

Source: Second progress report on economic and

social cohesion (30 January 2003)
 Istoric

• In Tratatul de la Roma nu existau prevederi exprese legate

de o politica de dezvoltare regionala comuna
• In 1974 s-a creat, pentru a sustine Italia si Marea Britanie,
Fondul European de Dezvoltare Regionala
• Actul Unic European (1986) – pune problema coeziunii
economice si sociale si reprezinta inceputul politicii
europene de dezvoltare regionala
• Tratatul de la Maastricht – crearea Comitetului Regiunilor
 Istoric
• Reformele din 1988 au introdus cele patru
principii de baza:
- Aditionalitatea
- Partneriatul
- Programarea
- Concentrarea
 Istoric
• Reformele din 1993
• Crearea Fondului de coeziune- care se
concentreaza pe guvernele nationale si nu pe
parteneri regionali sau locali
• Re-nationalizarea fondurilor structurale
Alocarea fondurilor structurale pana in 1999 s-a
realizat pe 6 obiective
Obiectivul 1 (promovarea dezvoltarii regiunilor ramase in urma)
• Obiectivul 2 (promovarea conversiei economice a regiunilor afectate de
declin industrial )
• Obiectivul 3 (combaterea somajului pe termen lung si promovarea de
sanse egale )
• Obiectivul 4 (facilitarea adaptarii lucratorilor la schimbarile industriale )
• Obiectivul 5a (cresterea vitezei de adaptare a strcuturilor agricole si de
pescuit in cadrul PAC)
• Obiectivul 5b (promovarea dezvoltarii rurale)
• Obiectivul 6 (promovarea dezvoltarii regiunilor cu densitate redusa a
populatiei

• Reforma din 1999- reducerea numarului de obiective la 3 pentru a

simplifica fondurile structurale
 Cele trei obiective pentru
perspectivele financiare 2000-2006
au fost
Obiectivul 1 ( dezvoltarea regiunilor cu un
PIB/locuitor mai mic decat 75% din media
comunitara)
Obiectivul 2 (asistarea regiunilor afectate de
declin industrial si dezvoltarea zonelor rurale)
Obiectivul 3 (asistenta acordata adaptarii si
modernizarii sistemelor educationale)
 Pentru perspectivele financiare 2007-
2013 obiectivele sunt
• Obiectivul de convergenta
• Obiectivul de competitivitate si ocupare
• Obiectivul de cooperare teritoriala europeana
 Obiectivul de convergenta
• state membre care intră sub incidenţa Obiectivului
de Convergenţă (nivelul NUTS II- sub 75% din VNB-ul
comunitar ) pentru asistenta transnationala sunt:
– în întregime Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania,
Malta, Polonia, Romania, Slovenia
– regiuni din Cehia, Germania, Grecia, Spania,
Franţa, Ungaria, Italia, Portugalia, Slovacia şi
Marea Britani
 Competitivitate regionala si ocupare

• Cuprinde regiuni dependente de statele membre care nu

intra sub obiectivul NUTS I si NUTS II
• Éire-Ireland: Border, Midland and Western
• Greece: Sterea Ellada, Notio Aigaio
• Spain: Canarias, Castilla y León, Comunidad Valenciana
• Italy: Sardegna
• Cyprus: tout le territoire
• Hungary: Közép-Magyarország
• Portugal: Região Autónoma da Madeira
• Finland: Itä-Suomi
• United Kingdom: Merseyside, South Yorkshire
Obiectivul de cooperare europeana
teritoriala
• Cooperare transfrontaliera
• Cooperare transnationala
• Cooperare interregionala
 Fonduri pentru perioada 2007-2013

• 81.54% pentru obiectivul de convergenta

• 15.95% pentru obiectivul cooperare regionala
si ocupare
• 2.52% pentru obiectivul cooperare teritoriala
europeana
 Fondurile structurale europene

Acorda suport :
• Dezvoltarii IMM-urilor
• Dezvoltarii infrastructurii
• Pregatirii profesionale si crearii de noi
locuri de munca
• Dezvoltarii rurale
• Dezvoltarii pescuitului
 Fondul european de dezvoltare
regionala

Sustine dezvoltarea economica prin crearea si

mentinerea unui grad de ocupare ridicat la nivel
regional.
Se concentreaza asupra :

• Schemelor de sustinere ale IMM-urilor

• Infrastructura
 Fondul social european

Sustine calificarea somerilor si a populatiei

ocupate
Se concentreaza asupra:

• Somajului pe termen lung

• Tinerilor in cautarea unui loc de munca

• Grupurilor excluse social

• FEOGA
• Instrumentul Financiar privind pescuitul
 Fondul de coeziune

Misiune: intarirea coeziunii economice si sociale a statelor mai

putin prospere (cu un PIB/cap de locuitor sub 90% din media
comunitara)
Domenii de interventie:
- proiecte de mediu
- retele trans europene de transport
• Acopera toate regiunile din urmatoarele state membre:
Bulgaria, Cehia, Estonia, Grecia, Cypru, Letonia,
Lithuania, Ungaria, Malta, Polonia, Portugalia, Romania,
Slovenia si Slovacia
 Fondul de coeziune
• Se adreseaza statelor membre cu un PIB/locuitor mai
mic decat 90% din media comunitara
• Acopera toate regiunile din urmatoarele state
membre: Bulgaria, Cehia, Estonia, Grecia, Cypru,
Letonia, Lithuania, Ungaria, Malta, Polonia,
Portugalia, Romania, Slovenia si Slovacia
 Initiative comunitare
• Interreg III : cooperare transfrontaliera

• Urban II : sustinerea dezvoltarii oraselor si a

zonelor urbane in declin
• Leader + : dezvoltare rurala

• Equal : combaterea discriminarii

 Reducerea obiectivelor

1994-1999 2000-2006

Obiective 7 3

Initiative 13 4
comunitare

% din populatia 50% 41%

EU15 acoperita
prin obiective
regionale
 Acoperirea populatiei pentru obiectivele
1 si 2 pentru : 1994-99 si 2000-2006

%
100
90
80
70
60
1994-
1999 50
40
2000-
30
2006
20
10
0
BE DK DE GR ES FR IRE IT LU NL AT PT FI SVE UK EUR-
15
 Politica de dezvoltare regionala trebuie sa
raspunda unor provocari

• Concurenta

• Societatea informationala

• Extinderea
 Definire
• Uniunea economică şi monetară reprezintă o etapă
superioară a integrării multinaţionale, care
presupune:
– o politică monetară comună
– o strânsă coordonare a politicilor economice ale statelor
membre
– o monedă unică
– liberalizarea fluxurilor de capital
– un sistem instituţional care să coordoneze şi administreze
politica monetară
Principalele momente ale formarii UEM
• Crearea unui aranjament monetar numit Uniunea
Europeană de Plăţi (1950) format nu doar din state
europene ci, prin intermediul lirei sterline şi a zonei
francului, şi din ţările africane aflate în spaţiul
colonial.
• Crearea Comunităţii Economice Europene care a
condus la liberalizarea fluxurilor de bunuri şi
servicii şi a Pieţei Comune pentru liberalizarea
mişcării factorilor de producţie.
 Principalele momente ale formarii UEM

• Crearea Sistemului Monetar European (1979)

– Sistemul Monetar European, adoptat de către membrii
Comunităţii Europene, care au devenit membri de facto
ai acestuia are ca şi componente:
• o unitate de cont europeană (ECU) utilizată în decontările
financiare;
• un fond de cooperare monetară, instituit în 1973;
• mecanismul ratei de schimb;
• Institutul Monetar European.
 ECU/Euro
• Ecu (European Currency Unit) a fost introdus în anul 1975 ca
unitate oficială de cont a Comunităţii Europene înlocuind
Unitatea Europeană de Cont. Din punct de vedere al
structurii, ecu a reprezentat o monedă nominală, de fapt un
coş monetar constituit în funcţie de puterea economică a
statelor membre participante la constituirea acestuia.
• Spre deosebire de mecanismul ratei de schimb, ECU a inclus
toate statele comunitare care erau membre ale Sistemului
Monetar European.
Fondul European de Cooperare Monetară,

• creat în aprilie 1973, reprezintă un fond

comun creat din depunerile în aur şi dolari
(fiecare în proporţie de 20%) din rezervele
ţărilor ale căror monede erau cuprinse în ECU,
chiar dacă nu făceau parte din mecanismul
ratei de schimb.
 Institutul Monetar European
• înfiinţat în 1994, cu sediul la Frankfurt, în
Germania. Prin instrumente şi proceduri financiare
specifice, Institutul Monetar European avea rolul
de a întări cooperarea între Băncile Centrale
Naţionale ale ţărilor comunitare, de a superviza
funcţionarea Sistemului Monetar European şi de a
întări coordonarea politicilor monetare ale statelor
membre în scopul asigurării stabilităţii preţurilor.
 Mecanismul ratei de schimb (1&2)
• Mecanismul ratei de schimb, introdus în 1979 pentru
a reduce fluctuaţiile în valoarea nominală a
monedelor statelor membre, pe baza susţinerii
reciproce şi a acţiunilor colective ale băncilor
centrale din statele membre.
• Iniţial, monedelor li s-a permis o fluctuaţie de +/-
2,25% în jurul parităţii centrale, cu excepţia Italiei
căreia i s-a permis o rată de fluctuare de 6% datorită
unei rate ridicate a inflaţiei şi dificultăţilor politice
interne.
 Mecanismul ratei de schimb (1&2)
• In 1999, când s-a adoptat moneda unică, a fost lansat un al
doilea mecanism al ratei de schimb (numit MRS 2) în cadrul
căruia sistemul multilateral a fost înlocuit cu unul bilateral,
prin care fiecare monedă participantă are definită o paritate
centrală comparativ cu euro.
• Acest mecanism permite intervenţia de către Banca Centrală
Europeană şi de către băncile centrale ale statelor membre,
atunci când cursul de schimb depăşeşte marja de +/- 15% faţă
de cursul central.
• Din MRS 2 fac parte statele membre din zona euro şi
Danemarca (aceasta din urmă optând pentru un culoar de
fluctuaţie de +/- 2,25%.) precum si un numar de sase state
membre nou intrate in spatiul comunitar in 2004.
Avantajele care au decurs din funcţionarea
mecanismului ratei de schimb sunt:

• creşterea stabilităţii mediului financiar prin utilizarea unui sistem

de cursuri semi fixe care au permis reducerea riscurilor
investiţionale şi de afaceri;
• acţiuni colective care le-au permis statelor membre să se bazeze
nu doar pe eforturile proprii de menţinere a valorii monedelor lor
• impunerea disciplinei financiare în lupta împotriva inflaţiei prin
stabilirea unei marje permise de depreciere a unei monede.
• o mai bună alocare a resurselor, ca efect al eliminării
incertitudinilor legate de fixarea cursului de schimb şi, prin
aceasta, a utilizării mecanismului preţurilor ca instrument de
alocare a resurselor;
Avantajele care au decurs din funcţionarea
mecanismului ratei de schimb sunt:

• stimularea sectoarelor manufacturiere prin

stabilitatea cursului de schimb; în absenţa
acestei stabilităţi, resursele se orientau spre
sectoarele economice care nu aveau legătura
cu exportul.
• stimularea firmelor mici şi mijlocii mai puţin
expuse riscului legat de cursul de schimb;
• creşterea schimburilor comerciale la nivel
intra-unional
Dezavantajele care au făcut ca acest mecanism
să nu poată evita o criză de proporţii cum a fost
cea din 1992, au fost:
• faptul că s-a pornit de la presupunerea că valoarea
monedelor ar fi putut fi menţinută prin intervenţie
guvernamentală, ceea ce înseamnă capacitatea
limitată a guvernelor de a acoperi piaţa;
– a încurajat speculanţii care au găsit un cumpărător
garantat pentru monedele slabe din sistem în
persoana băncilor centrale ale statelor membre;
– pierderea, de către guvernele statelor membre, a
suveranităţii monetare asupra economiilor
naţionale cu toate implicaţiile care derivă din acest
aspect.
 Alte momente ale integrarii monetare europene

• Summitul de la Haga din 1969 în care s-a pus problema creării unei uniuni
economice şi monetare;
• Planul Werner din 1970, care a propus crearea Uniunii Monetare Europene prin
fixarea irevocabilă a parităţilor dintre monedele statelor membre şi liberalizarea
totală a fluxurilor de capital;
• Crearea, în 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii Economice şi
Monetare, sub conducerea preşedintelui Comisiei Europene din acea perioada.
Jaques Delors, care a propus, prin raportul care îi poartă numele, o nouă bază
pentru unificarea monetară în Europa. Raportul Delors a definit strategia care a
condus la realizarea, în mai multe etape, a uniunii monetare.
• Tratatul de la Maastricht (1992) privind constituirea Uniunii Europene, care în
plan monetar, a consfinţit constituirea unei Bănci Centrale la nivelul Uniunii şi a
stabilit criteriile pe care statele membre trebuie să le îndeplinească pentru a
deveni membru al spaţiului monetar european.
• Crearea Sistemului European al Băncilor Centrale, a cărui funcţionare se
bazează pe mai multe principii generale dintre care amintim independenţa
instituţională şi financiară, transparenţa, subsidiaritatea şi responsabilitatea în
atingerea obiectivelor propuse prin Tratatul de la Maastricht.
• Introducerea monedei Euro, începând cu ianuarie 1999.
 ARGUMENTE PRO SI CONTRA FORMARII UNIUNII
ECONOMICE SI MONETARE IN SPATIUL EUROPEAN

• Statutul de zonă monetară optimă presupune:

– un grad ridicat de deschidere a economiilor pentru
comerţul intracomunitar
– un grad ridicat de mobilitate transfrontalieră a capitalului şi
forţei de muncă,
– o flexibilitate înaltă a preţurilor şi salariilor,
– transferuri fiscale în condiţiile în care veniturile din
impozite sunt redistribuite spre zone aflate în recesiune.
• UE nu reprezinta o zona monetara optima
 Argumentele în favoarea unei uniuni
economice şi monetare în spaţiul Uniunii
Europene au fost:
• completarea pieţei unice (o piaţă unică are nevoie de o monedă unică);
• creşterea vitezei de transfer a fluxurilor monetare şi eliminarea costurilor
de conversie;
• reducerea riscurilor legate de schimburi comerciale şi investiţii prin
eliminarea fluctuaţiilor ratei de schimb;
• transparenţa preţurilor;
• disciplina monetară, în sensul că guvernele nu vor mai putea utiliza
valutele ca instrumente de politică economică;
• scăderea inflaţiei, datorită disciplinei impuse economiilor care formază
zona Euro;
• fuziunea pieţelor financiare, care poate conduce la economii la scară;
• creşterea eficienţei şi obţinerea unor ritmuri de creştere economică înalte;
• întărirea poziţiei Uniunii Europene în cadrul sistemului monetar
internaţional;
• facilitează atingerea ţelului creării uniunii politice;
 Argumente împotriva formării unei uniuni
monetare în spaţiul Uniunii Europene au fost:

• pierderea controlului şi a puterii de decizie cu privire la

problemele monetare
• pierderea de flexibilitate, în sensul că guvernele naţionale nu
vor putea să ia decizii de politică monetară care să permită
protejarea economiilor lor de şocurile externe, în detrimentul
altor ţări.
• diferenţe relativ mari în ciclurile de afaceri şi standarde de
viaţă între statele membre
• pericolul de a diviza Uniunea Europeană în state din interiorul
şi din afara Uniunii monetare
• costurile materiale pe care le incumbă înlocuirea monedelor
naţionale cu moneda unică, crearea instituţională şi
modificările de natură legislativă cerute de acest demers.
COMPONENTELE UNIUNII ECONOMICE
SI MONETARE
• Politica monetară comună
• Politica economică comună
 Politica monetară comună

• Tratatul de la Roma nu face referire în mod

explicit la introducerea unei monede unice şi
nici la un sistem de coordonare a politicilor
monetare între statele membre, ci doar prin
art. 107, la cursul de schimb considerat a fi „o
problemă de interes comun”
 Etapele formarii UEM
• Prima etapă, (1 iulie 1990 şi 31 decembrie 1993) ale cărei elemente centrale au
fost stabilite înainte de Maastricht a reprezentat etapa consolidării pieţei si a
marcat începutul perioadei de creare a structurilor economico-instituţionale
proprii uniunii economice si monetare.
• Obiectivul central al acestei etape l-a constituit creşterea convergenţei politicilor
economice şi a cooperării între băncile centrale în scopul încorporării practicilor
monetare ale statelor membre în cadrul Sistemului Monetar European.
• În cadrul ei s-au realizat o serie de progrese legate de abolirea restricţiilor legate
de mişcările de capital, consolidarea mecanismului ratei de schimb şi o întărire a
cooperării între băncile centrale ale statelor membre. În cadrul acestei etape, în
procesul de consolidare a pieţei Consiliul a stabilit un cadru de convergenţă al
performanţelor economice din statele membre şi de monitorizare a progresului
realizat, pe baza unor rapoarte periodice.
• Cea de-a doua etapă a început la 1 ianuarie 1994 şi s-a
încheiat la 31 decembrie 1998. În timpul acestei etape,
pornind de la prevederile Tratatului Uniunii Europene statele
membre au fost constrânse la a evita deficitele bugetare
excesive, şi de a iniţia paşi spre independenţa băncii centrale .
În procesul de creştere a independenţei băncilor centrale,
Tratatul le interzice acestora acordarea de facilităţi de
creditare guvernamentale sau de achiziţii de instrumente
privind datoria publică direct de la acestea.
• Etapa a treia, a început la 1 ianuarie 1999 cu stabilirea ratelor
de schimb irevocabile între monedele statelor participante şi
în raport cu euro. Ecu a fost înlocuit de către euro, şi acesta a
devenit moneda oficială a statelor membre care participă în
totalitate la politica monetară comună.
• Din acel moment, politicile monetare şi politica cursului de
schimb sunt conduse in euro, iar utilizarea monedei euro pe
piaţa internaţională şi emisiunile de titluri de stat sunt făcute
în mod obligatoriu în euro, Statele membre participante au o
singură monedă (euro) şi o singură politică monetară.
 Criteriile de la Maastricht
• CRITERII DE CONVERGENTA NOMINALA
• o rată scăzută a inflaţiei, care să nu depăşească cu mai mult de 1,5 % cele
mai bune performanţe ale statelor membre participante în anul dinaintea
examinării;
• dobânzi scăzute pentru creditele pe termen lung, care să nu depăşească
cu mai mult de 2% dobânzile din cele mai performante state membre
participante în anul dinaintea examinării;
• un deficit bugetar care să nu depăşească 3% din PIB
• o datorie publică cumulată care să nu depăşească 60% din PIB;
• stabilitatea cursului de schimb, în sensul menţinerii cursului naţional în
limitele marjelor normale de fluctuaţie ale MRS2 pentru cel puţin doi ani
înaintea intrării în zona euro (art. 121 din TEC) .
Criteriile de convergenţă reală privesc:

• gradul de deschidere a economiei, calculat ca pondere a

schimburilor comerciale externe în PIB,
• ponderea comerţului bilateral că ţările membre ale Uniunii
Europene în totalul comerţului exterior,
• structura economiei pe cele trei ramuri principale (industrie,
agricultură şi servicii),
• PIB-ul pe cap de locuitor, calculat fie în funcţie de paritatea
puterii de cumpărare, fie la cursul nominal
 Structura instituţională a Uniunii
Economice şi Monetare
• este dată în principal de către Banca Centrală Europeană şi băncile
centrale ale statelor membrecare, împreună formează Sistemul European
al Băncilor Centrale.
• Din acest sistem mai fac parte şi băncile centrale ale statelor membre care
nu fac parte din zona Euro, şi care nu participă la luarea deciziilor cu
privire la politica monetară unică pentru zona Euro.

Obiectivul declarat al SEBC îl constituie:

• menţinerea stabilităţii preţurilor
• definirea şi implementarea politicii monetare unice,
• crearea şi deţinerea de rezerve valutare ale statelor participante
• asigurarea stabilităţii sistemului financiar.
 Politica economică comună
• Statele membre semnatare ale Tratatului de la Roma nu au fost pregătite, la acel moment, să
accepte abandonarea controlului asupra problemelor economice şi monetare în favoarea
Comunităţii.
• Ca atare, au fost definite obiectivele care urmau să fie atinse prin politicile naţionale, inclusiv
cele legate de gradul de ocupare a forţei de muncă, de stabilitatea preţurilor sau de echilibrul
balanţei de plăţi, politici a căror elaborare şi implementare a rămas în exclusivitate în sarcina
şi sub jurisdicţia statelor membre.
• Momentul în care s-a putut vorbi de o politică economică comună este legat de decizia luată
de statele membre de trecere spre uniunea economică şi monetară, în 1971, ca urmare a
unei rezoluţi a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre.
• Condiţia realizării etapelor cerute de către uniunea economică şi monetară a fost
convergenţa economiilor statelor membre, o sarcină deosebit de dificil de îndeplinit date
fiind disparităţile structurale majore dintre economiile care urmau să participe la acest
proces înainte de completarea pieţei interne.
• In ciuda eşecului înregistrat, lecţiile primite în acea perioadă au constituit un important
stimulent pentru elaborarea şi formularea unei politici economice eficiente.
Bugetul Uniunii Europene
 Principiile bugetare
• Principiul unităţii prevăzut în art. 268 al Tratatului de la
Roma, care stipulează că toate veniturile şi cheltuielile
Comunităţii trebuie să fie inscrise intr-un singur document.
• Principiul universalităţii care se bazează pe doua reguli:
regula nerepartizării (non-asignement) care prevede că
veniturile bugetare nu pot fi alocate dinainte numai unor
anumite categorii de cheltuieli şi principiul bugetului în
ansamblu (gross budget principle) care stabileşte că toate
veniturile şi cheltuielile trebuie să fie prevăzute integral în
buget fără nici o modificare.
• Principiul anualităţii care prevede că operaţiile bugetare
sunt stabilite pe un singur an.
 Principiile bugetare
• Principiul echilibrului care stabileşte că veniturile şi
cheltuielile unui an financiar trebuie sa fie egale, deficitul
bugetar fiind exclus prin art. 199 al Tratatului de la Roma.
• Specificarea cheltuielilor care înseamnă că fiecarui fond
trebuie sa i se asigure un scop şi o destinaţie specifică, mai
ales pentru a preveni orice confuzie în alocarea fondurilor.
• Finantarea prin resursele proprii ale Comunităţii care se face
incepând cu anul 1975 potrivit unor proceduri definite în
întregime la nivel comunitar, fără nici o imixtiune directă a
statelor membre.
 Bugetul Uniunii Europene
• NU reprezinta suma bugetelor statelor membre, ci un
instrument de sine statator
• Incepand cu anul 1988, bugetul UE este planificat
multianual, iar componenta de cheltuieli se regaseste
detaliata in cadrul “perspectivelor financiare”
• ultima perspectiva financiara - 2007-2013 pentru o
Uniune Europeana cu 13 noi state membre
• Provocarile legate de Agenda Lisabona
• Constrangerile date de Pactul de Crestere si
Stabilitate
 Componenta bugetului

• Venituri:
1. taxe vamale
2. prelevările variabile aplicate importurilor de
produse agricole dinspre non-membri, care
reprezintă 20-30% din veniturile bugetare
3. TVA
4. un procent din suma PNB-ului statelor membre
(ulterior transformat in Venit National Brut- GNI)
calculat la pretul pietei
 Componenta bugetului

• Cheltuieli:
1. Cheltuieli obligatorii: cele prevazute in tratate
(subventionarea preturilor produselor agricole,
ajutor acordat statelor slab dezvoltate, etc)
2. Cheltuieli ne-obligatorii –legate de functionarea
institutiilor sau de actiunile structurale- aprobate
de Parlament
Evolutia bugetului comunitar- % din PIB
1.2
1

0.8

0.6
0.4

0.2

0
1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010

agricultura fonduri structurale

politici interne politica externa
administratie
Bugetul UE- ca procent din PIB- 2007-2013

UE
State membre

Bugetul UE/persoana: €255 pe an

Venituri bugetare- 2004
74% taxe vamale din
agric.
taxe vamale

TVA
1%
altele
10%
contributii
1% 14% WELFAR
Cheltuieli bugetare 2004 CAP
36%
politici externe
5%
cercetare
4% 8% dezvoltare
4% fonduri
structurale
administratie

43% altele
Total buget €115 billion = 1,1% din PIB
 0
5
10
15
20
Ger
Fra
Ita
UK
Spa
Net
Bel
Swe
Aus
Den
Gre
Fin
Por
Pol
Ire
Hun
CR
Plati bugetare totale - miliarde Euro - 2005

Lux
Slove
Slova
Lit
Cyp
Lat
Est
Mal
Plati bugetare totale - per Capita Euro - 2003
600

500

400

300
Average
200

100

UK
Net

Bel

Fin
Swe
Ire

Ita

Por
Ger
Den
Lux

Aus

Spa
Fra

Gre
 Bugetul UE

• Reprezenta, in 2002, doar 1,06% din PIB-ul

statelor membre
• Importanta perspectivelor financiare
• Pactul de Crestrere si Stabilitate- generator de
constrangeri bugetare
 Perspectivele financiare 2007-2013

• Din punct de vedere politic:

1. Mecanismul numit UE functioneaza pe baza bugetului
2. UE are o serie de angajamente asumate care trebuie sa aiba
acoperire financiara;

• Din punct de vedere bugetar:

1. Fara buget, perspectivele financiare si planificarea multianuala
este imposibila;
2. Cele mai multe din programele curente expira in 2006;
 Cheltuieli bugetare care pot/nu pot fi
implementate
Politici interne
(ex. vamile)
Politici interne(ex 1,5%
cercetare, Erasmus) adm inistratie

6%
5,5,%

alteler
3%

fonduri structurale e
p agricultura
37% 37%

actiuni externe
dezvoltare rurala (ex.ajutor alimentar)
actiuni externe 3%
6%
(ex. Democratie &
drepturile omului)
pot fi implementate
1%
dificl de implementat
 Propuneri pentru perspectivele
financiare 2007-2013
TITLURILE BUGETARE PENTRU Propunere Rezolutia Luxembourg Change
2007-2013 a comisiei Parlament Negotiating LU/
ului Box COM
(in MILIOANE DE EUR, LA PRETURILE DIN
European
2004 )

1a. Competitivitate pentru crestere 121.687 110.600 72.010 -

economica si ocuparea fortei de munca 40,8%
1b. Coeziune pentru pentru crestere 336.308 336.330 309.594 - 7,9%
economica si ocuparea fortei de munca
2.Prezervarea si managementul 400.294 392.306 377.800 - 5,6%
resurselor naturale
3. Cetatenie, libertati, securitate si 14.724 16.053 11.000 -
justitie (excl. EUSF) 25,3%
3a. Libertati, securitate si justitie 9.210 9.321 6.630 -
28,0%
3b. cetatenie 5.514 6.732 4.370 -
20,7%
4. The EU as a global partner (excl. 62.770 63.983 50.010 -
EDF) 20,3%
5. Total cheltuieli administrative 57.670 54.765 50.300 -
 Discutii legate de
• Sistemul de resurse proprii,nivelul contributiilor;

• Reforma bugetara, inclusiv PAC;

• Batalia unui grup de state membre de a mentine acelasi nivel al

ajutoarelor structurale

tendinta comuna: dorinta de a contribui cu mai putin si a primi mai mult

 Extinderea:

200%

+64%
150%
+15% € 7.7
miliarde

100%

€ 5.4
miliarde
€ 4.7
50% miliarde

0
pre-extindere 2004 2007-2013
Daca situatia
curenta ramane
neschimbata
 Modificari ale contributiilor nationale pentru
2006-2013

60%
EU-12
+52%
50%

40%

30%

20% EU-14
+11%
10%

0% UK
-10%
-4%
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
 Contributii
GNI vs. National contribution to the EU budget - 2004
National
GNI (EUR million)
contribution
2 400 000 20 000

2 100 000 GNI National contribution 17 500

1 800 000 15 000

1 500 000 12 500

1 200 000 10 000

900 000 7 500

600 000 5 000

300 000 2 500

0 0
DE UK FR IT ES NL BE SE AT DK PL EL FI PT IE CZ HU SK SI LU LT CY LV EE MT
 PIATA MUNCII
• Politica sociala a Uniunii Europene
• Politica privind ocuparea fortei de munca
Principalele momente ale formarii politicii de
ocupare si a politicii sociale comune

– Tratatul de la Maastricht (1991)

• U.K. a optat pentru nesemnarea componentei sociale
– Tratatul de la Amsterdam (1997)
• U.K. semneaza Tratatul cu toate componentele sale,
inclusiv componenta sociala
• Prioritar cresterea gradul de ocupare a fortei de munca
 Principalele momente ale formarii politicii de
ocupare si a politicii sociale comune
• Carta Sociala Europeana- semnata de catre
toate statele membre, mai putin Marea
Britanie- 1989
• Acordul de politica sociala-anexa la Tratatul de
la Maastricht- nesemnat de Marea Britanie
• Politica comuna privind ocuparea: in Tratatul
de la Amsterdam: art. 2 – care a incorporat
Acordul de Politica sociala
 Principalele momente ale formarii politicii de
ocupare si a politicii sociale comune
• Strategia europeana de ocupare a fortei de
munca (1997): “Luxemburg Process”-
coordonarea a actiunilor de ocupare a fortei
de munca- are ca principii:
– Subsidiaritatea
– Convergenta
– Managementul pe baza de obiective
– Monitorizarea de tara (country surveillance)
– Abordarea integrata
 Principalele momente ale formarii politicii de
ocupare si a politicii sociale comune
Strategia de la Lisabona privind gradul de ocupare
pana in 2010
 Cresterea gradului de ocupare a fortei de munca
la 70% (in prezent 61%);
 Cresterea gradului de ocupare a femeilor la peste
60% (in prezent 52%);
 Cresterea gradului de ocupare a persoanelor cu
varste cuprinse intre 55 si 64 de ani la 50% (in
prezent 40%).
 Principalele momente ale formarii politicii de
ocupare si a politicii sociale comune
• Noua agenda sociala- februarie 2005-
rezultatul unui document cu privire la
implementarea Strategiei de la Lisabona, dupa
modificarile din 2003 (raportul Wim Cok)
• Cresterea rolului cunoasterii si a inovarii
 Provocari

• Strategia europeana de ocupare a fortei de

munca , principala componenta a Strategiei
Lisabona
• Extinderea a redus gradul de ocupare de la
64.3% EU15 in 2002 la 62.4% pentru EU25) –
cu 7.5% sub tinta de la Lisabona