Imediat după al 2 Război Mondial a început procesul de reconstrucție a Europei Occidentale. În costul redus al forței de muncă.
al forței de muncă. Nivelul ridicat al șomajului de la începutul anilor 1950 a fost considerat a fi
reconstructia Europei, S.U.A. au jucat un rol decisiv, între anii 1948-1952 americanii furizând un ajutor
important prin Planul Marshall. Pentru a ajuta statele europene să se refacă după război si pentru a le feri de
influenta propagandei comuniste, S.U.A. a oferit tuturor tarilor europene un ajutor financiar, numit Planul
Marshall (după numele generalului care l-a conceput in 1947, George Marshall). Planul a fost acceptat de
16 state europene, printre care Franta, Marea Britanie, Italia și Republica Federală Germania. Pe baza
ajutorului american, statele occidentale s-au refacut rapid si au cunoscut un avânt far precedent, bazat pe
ramuri economice dinamice si performante. Dintre acestea, s-au dezvoltat cu precădere industria si
serviciile, fapt ce a dus la constituirea unei clase de mijloc active si prospere.
Țările care au avut creșterile economice cele mai spectaculoase au fost, aparent paradoxal, țările învinse și
a căror industrie a fost grav afectată: Germania și Italia.
După înfrângerea Germaniei, puterile aliate și-au ocupat teritoriul. În acest sens, zona de est rămâne în
mâinile fostei Uniune Sovietice, în timp ce zona de vest era administrată de Statele Unite, Franța și Marea
Britanie. Aceasta împărțire teritorială a Germaniei a prelungit stagnarea economică. Ulterior, în 1947,
Statele Unite și Marea Britanie au semnat un acord care a însemnat unirea economică a zonelor aflate sub
controlul lor. La rândul ei, Franța avea să se alăture anul următor. În acest sens, a fost creat un Consiliu
Economic și, în 1948, Ludwig Erhard a fost numit în funcția de șef al Departamentului de Economie.
În urma acestei decizii au apărut politicile economice care au dat naștere miracolului economic german :
• Reforma monetară : O nouă monedă a fost implementată cu o disciplină fiscală puternică. Aceasta a
inclus menținerea controlului asupra cheltuielilor publice și interzicerea deficitului.
• Liberalizarea prețurilor, a salariilor și abolirea raționării : Au fost eliminate controalele care predominau
în economie din 1936. De asemenea, raționalizarea a fost abolită.
• Restructurarea datoriilor : Mai mult de jumătate din datoria publică a fost iertată.
• Scăderea impozitelor : Sub presiunea fiscală marginală și asupra companiilor treptat.
Cu toate acestea, zona de est a rămas în afara acestei dinamici și în 1961 a fost ridicat Zidul Berlinului.
Acest zid a împărțit capitala, Berlin, pentru a împiedica migrația est-germanilor în zona de vest cu condiții
mai bune. În cele din urmă, economia germană, lăsând în urmă devastările războiului, a devenit a doua cea
mai mare economie între 1958-1966.
Miracolul economic italian este o perioada prelungită de creștere economică puternică din Italia după cel
de-al Doilea Război Mondial până la sfârșitul anilor 1960 și în special anii 1958-1963. Această fază a
istoriei italiene a reprezentat nu numai o piatră de temelie în dezvoltarea economică și socială a țării – care
a fost transformată dintr-o națiune săracă, în principal rurală, într-o putere industrială globală – ci și o
perioadă de schimbare importantă în societatea italiană. Datorită Planului Marshall au fost îndeplinite
condițiile pentru crearea bazelor unei creșteri economice spectaculoase a Italiei, care va dura până la primul
șoc petrolier din 1973.
Această mare expansiune a economiei a fost determinată de o serie de factori:
• În primul rând, se datora exploatării oportunităților create de situația economică internațională. Datorită
abilităților companiilor și a previziunii antreprenorilor italieni, Italia a beneficiat mai bine decât alții de
creșterea semnificativă a comerțului internațional și a comerțului.
• Disponibilitatea noilor surse de energie și transformarea industriei siderurgice au fost factorii decisivi.
Descoperirea metanului și a petrolului în câmpia Po și construcția unei industrii siderurgice moderne a făcut
posibilă furnizarea producătorilor italieni de oțel de calitate la prețuri mai mici.
• Impulsul major pentru această expansiune a venit tocmai din regiunile care ajunseseră la un nivel ridicat
de dezvoltare tehnologică odată cu diversificarea producției, astfel încât să facă posibilă gestionarea intrării
Italiei pe piața comună(piața economică în care agenții economici pot cumpăra și vinde liber bunuri și
servicii , fără taxe vamale și cu liberă circulație).
Dar, de asemenea, trebuie remarcat faptul că „miracolul economic” nu ar fi fost atât de important fără
fenomenul care a permis această dezvoltare, deoarece cererea de ocupare a forței de muncă a depășit cu
mult oferta, cu consecința că nivelul salariilor nu a crescut atât de rapid decât productivitatea.
Japonia postbelică, a dovedit o capacitate surprinzătoare de adaptare la schimbările postbelice, ceea ce a
intrat în istorie sub denumirea „miracolul japonez".
Factori care explică miracolul economic japonez:
•Rate foarte mari de economisire si investire.
Poate cea mai important cauza a cresterii economice a Japoniei a fost incredibila rată a investitiilor. Toate
investitiile din Japonia au fost finantate de economiile populatiei, in aceast tară rata economisirii populatiei
find cea mai ridicata din lume.
•Potentialul uman remarcabil
Un alt factor care a contribuit la succesul economic japonez este calitatea fortei de muncă. Prin anii 1950,
cei mai multi lucratori japonezi erau angajati in slujbe care cereau o productivitate foarte scăzută in raport
cu educatia si antrenamentul lor. Cu timpul, stocul de capital al țării a crescut, iar lucrătorii s-au mutat cu
ușurință in slujbe care cereau o productivitate crescută.
Exploatarea bratelor de muncă si posibilitatea de a valorifica efortul depus de muncitori a fost un model,
dearece populatia era stimulată si totodată garanta supravietuirea multor intreprinderi mici. Populatia
japoneza inscrisă in câmpul muncii avea salarii decente, astfel apare cresterea treptat a nivelului de trai.
•Absortia rapida si utilizarea efectiva a tehnologiei, mare parte importata ;
Japonia a adoptat cele mai avansate tehnologii industriale din lume. Acestia au avut capacitatea de a
imbunatatii si de a comercializa ceea ce au importat.
Prin importarea tehnologiei, acestia nu au fost obligati sa o dezvolte pe cont propriu, de aceea au acordat o
parte foarte mică din venituri pentru dezvoltare și cercetare.
Chiar si asa Japonia a reusit sa inregistreze numeroase succese prin preluarea unor tehnologii din Vest.
Costul ridicat al materiilor prime din import, nevoia adaptării la conditiile geografice locale si sistemul de
educatie japonez au avut un puternic impact asupra tehnicilor de productie si managementului productiei.
•Politică guvernamentala pro-crestere.
Prim-ministrul Ikeda Hayato, numit ,arhitectul principal, singular, al ,,miracolului economic japonez"a dus
o politică de industrializare puternică.
Prin politica schimburilor externe, administratia Ikeda a construit un sisteme de dezvoltare a importurilor si
de dezvoltare a exporturilor. Guvernul japonez si-a asumat un plan al „dublării venitului". Ikeda a coborât
nivelul dobânzilor si al taxelor pentru agentii privați pentru a stimula cheltuielile și cosumul. Datorita
flexibilitatii financiare, investitiile guvernamentale în infrastructura au crescut rapid cum ar fi: constructia
de autostrazi, căi ferate de mare viteza, metrouri, aeroporturi. Principala sursă de crestere economică este
sectorul privat, dar guvernul este cel care l-a sustinut. Acesta este implicat activ in procesul de alocare si are
putere de decizie despre ce industrii se vor dezvolta si care nu. Tactica utilizata in anii 1948-1949, când a
fost implementat politica de conservare a statului în domeniul social-economic, a incurajat importul de
tehnologii moderne, sprijinirea productorilor comercianti si imbogătirea celor mai joase paturi ale
populatiei, sprijinirea micului business si incurajarea paturii de mijloc.
Acesti factori de creștere structurală au condus la plasarea economiei Japoniei a doua cea mai mare după
dezvoltare rapidă în termeni scurți din lume.
Concluzie:
Așadar, după 1945, dezvoltarea statelor lumii a cunoscut transformări semnificative. Miracolul economic
german, italian și japonez a reprezentat exemple notabile de redresare rapidă în urma distrugerilor
provocate de al 2 Război Mondial. Aceste capacități de refacere și adaptare ale statelor în per. postbelică, a
contribuit la modelarea economiei globale.