Marea Britanie și Franța în perioada postbelică
Franța Marea Britanie
Politic Charles de Gaulle a avut o contribuție
semnificativă în refacerea prestigiului
Franței în perioada postbelică. Ca lider al
forțelor franceze libere în timpul celui de-
al Doilea Război Mondial, de Gaulle a
demonstrat o abilitate remarcabilă de a uni
francezii în jurul unui scop comun și de a
construi o mișcare de rezistență puternică
împotriva ocupației germane.
După război, de Gaulle a jucat un rol
central în procesul de reconstrucție a
Franței, atât la nivel economic, cât și
politic. În calitate de președinte al
Republicii Franceze, el a implementat o
serie de reforme importante care au
modernizat economia țării și au crescut
nivelul de trai al francezilor.
De Gaulle a fost, de asemenea, un lider
puternic și carismatic, ceea ce i-a permis
să joace un rol important în politica
internațională a Franței. El a încercat să
consolideze poziția Franței ca putere
mondială, inițiind politica de
"independență națională" și reducând
dependența Franței de SUA. De Gaulle a
devenit un simbol al puterii și prestigiului
Franței în lume, iar discursurile sale au
inspirat mulți francezi și lideri
internaționali.
Economic După 1945, economia Franței a trecut prin
mai multe etape de dezvoltare, care au
influențat modul în care țara și-a gestionat
resursele și a crescut economic. Iată cinci
aspecte-cheie ale dezvoltării economice a
Franței după 1945:
1. Reconstrucția postbelică: Franța a fost
În Marea Britanie după al II-lea Război
Mondial, viața politică era dominată de
două partide: Laburist și Conservator. În
1945 la guvernare era Partidul Laburist,
un partid care reprezenta interesele
muncitorilor, spre deosebire de Partidul
Conservator care era un partid al bogaților
care nu acceptau reforme îndrăznețe.
Liderul laburiștilor a fost Clement Attlee,
care a susținut și a promovat mai multe
reforme care țineau de echitatea socială:
asigurarea sănătății, ajutor social pentru
șomeri, invalizi, pensionari, extinderea
dreptului muncitorilor la greve,
naționalizarea principalelor ramuri
economice, limitarea prerogativelor
Camerei Lorzilor.
În 1979, Conservatorii, în frunte cu
Margaret Thatcher, vor promova o serie
de reforme, care au intrat în istorie ca
Thatcherism (monetarismul în sfera
financiară, anularea programelor sociale,
privatizarea întreprinderilor și a sferelor
sociale de educație, limitează drepturile
sindicatelor, încurajează inițiativa
individuală...). Margaret Thatcher a fost
prima femeie prim-ministru al Regatului
Unit al Marii Britanii, numită și Doamna
de Fier.
Mai multe decenii la rând Marea
Britanie se confruntă cu așa-zisa
Problemă Irlandeză și cu organizația
naționalistă (astăzi mai puțin activă)
IRA. Cauzele conflictului sunt diverse:
sociale, religioase, politice, ideologice.
Situația economică, imediat după război
era dezastruoasă, dar se va schimba după
implementarea Planului Marshall în 1948.
Partidele care au alternat la guvernare,
indiferent de culoarea politică au
promovat reforme care să asigure modelul
Statului Bunăstării Sociale, lansat de
laburiști încă în 1945, care este păstrat
 până astăzi.

distrusă în mare măsură în timpul Șocurile petroliere din 1973 și 1979 au

celui de-al Doilea Război Mondial,
ceea ce a necesitat o mare efort de
reconstrucție. Guvernul a acordat o
atenție deosebită dezvoltării
infrastructurii, astfel încât să poată fi
reînnoită producția industrială și
agricultura.
2. Industrializarea rapidă: În anii 1950
și 1960, Franța a cunoscut o
industrializare rapidă, cu o creștere
semnificativă a producției și a
exporturilor. Guvernul a promovat
investițiile străine pentru a accelera
acest proces, dar a promovat și o
politică de protecționism comercial
pentru a proteja industria națională.
afectat economia Angliei, dar efectele
crizei vor fi anihilate prin intensificarea
extragerii de petrol și gaz din Marea
Nordului. Balanța de plăți a țării au
echilibrat-o și contribuțiile imense
rezultate din vânzările discurilor trupei
britanice The Beatles, merit pentru care,
regina le-a acordat titlul onorific de
Membru al Imperiului Britanic. După
1997 guvernarea laburistă este preocupată
cu reducerea deficitului comercial la țării
și consolidarea valutei naționale, iar peste
20 ani Parlamentul britanic, ținând cont de
interesele economice ale țării a adoptat
legea cu privire la Brexit (Marea Britanie
și așa avea un statut deosebit în cadrul
Uniunii Europene).

3. Decolonizarea: Franța a avut un

imperiu colonial mare, care a inclus
mai multe țări din Africa și Asia. În
anii 1960, aceste țări și-au obținut
independența, ceea ce a însemnat o
scădere a resurselor și a piețelor de
export ale Franței.

4. Creșterea sectorului terțiar: Începând

cu anii 1970, economia Franței a
trecut printr-o transformare, odată cu
o creștere semnificativă a sectorului
terțiar, inclusiv serviciile și turismul.
Aceasta a fost însoțită de o scădere a
sectorului industrial.

Integrarea europeană: Franța a fost unul

dintre membrii fondatori ai Uniunii
Europene (UE), care a fost creată în 1957.
În perioada postbelică, Franța a colaborat
cu alte țări europene pentru a promova
comerțul și pentru a crea o piață unică,
ceea ce a influențat dezvoltarea
economică a Franței în mod pozitiv.

Margaret Thatcher

Winston Churchill