Universitatea 

de Stat din Tiraspol

Teorii și doctrine economice

Modelul economic japonez

A efectuat: Comandari Nadejda
A verificat: Suvac Silvia

Chișinău 2020
 Localizare
Japonia este localizată
în Asia de Est, în
nord-vestul Oceanului
Pacific, fiind formată
din 4 insule
importante, ce
reprezintă
aproximativ 95% din
teritoriul Japoniei:
Honshu, Hokkaido,
Kyushu și Shikoku,
plus numeroase insule
mici.

www.bugbog.com
 Modelul japonez

În cadrul acestui model regăsim mentalitatea etniei japoneze.

Confugianismul (doctrina care stă la baza acestui model) presupune o puternică
subordonare față de putere.
Esența modelului japonez constă în:
 economia funcționează după modelul familiei;
 promovarea se bazează pe merit combinat cu vechimea în muncă și loialitate
față de firmă.
Japonezii au inventat multe lucruri fiind un popor unit. Reperele supuse
modei sunt executate de întreprinderi mici. Reperele fundmentale sunt executate
de întreprinderi mari.
 Prima perioadă a modernizării Japoniei

poate fi considerată perioada 1870-1905, când au fost puse bazele unei

industrii naționale construite pe fundamentul meșteșugurilor tradiționale din
arhipeleag, dar și pe importul din afară, în primul rând de tehnică.
În numai 30 de ani Japonia avea deja un sistem de învățământ general și
obligatoriu prin care devenea prima țară asiatică cu o populație știutoare de carte,
un sistem financiar și bancar evoluat și o industrie care o făcea să fie inclusă în
sistemul economic mondial al lumii capitaliste.
Înfrângerea armatei Rusiei țariste în războiul din 1904-1905, venită spre
surprinderea întregii lumi, a consacrat Japonia ca forță militară de prim rang, cu
mare putere imperialistă. Samuraii au știut să îmbine spiritul lor militar cu tehnica
modernă.
 A II-a perioadă a modernizării Japoniei
O altă etapă a modernizării este cuprinsă între 1905 și 1940, când economia Japoniei crește de 12 ori,
înaintând cu o viteză de trei ori mai mare decât economia oricărei altei țări a lumii.
Pentru a imprima o asemenea viteză s-au făcut eforturi mari, menținând veniturile populației la un nivel
foarte scăzut. În această perioadă, economia niponă s-a integrat cu sinuozitățile ciclice ale capitalismului
imperialist, înregistrând un boom care a continuat până în 1929 când a intrat în marea criză economică de
supraproducție.
Japonia a trecut apoi printr-un interval foarte dificil pe plan politic și militar între anii 1931 și 1937, când
economia a continuat să se dezvolte, datorită însa orientării sale către pregătirile de război mărfurile japoneze
exportate în acest timp pe piețele străine erau încă slabe din punct de vedere calitativ în comparație cu cele
oferite de Occident, întrucât cele mai bune produse ale industriei nipone, nu părăseau țara, fiind folosite în
producția de armament, care a evoluat cantitativ si calitativ mult mai repede decât bănuiau statele occidentale.
Așa se și explica faptul că, în timpul ultimului război mondial, cei care au luat contact cu unitățile de luptă
japoneze aveau să fie surprinși de calitatea vaselor si cunoscutelor avioane “Zero”, din care Japonia producea
anual circa 28 000 de aparate, cifra foarte mare pentru acele vremuri.
 Dezvoltarea Japoniei

Încetul cu încetul aparea o nouă Japonie, diferită de cea militară și în

numeroase privințe avea loc o nouă reînviere, o copiere revizuită a perioadei
Meiji, înlăturându-se inconveniențele și greșelile săvârșite până atunci. Japonia
era chemată să învețe din propriile greșeli pentru a evita pe viitor reeditarea unei
catastrofe. Este raționamentul pe care se bazează politica de astazi a Japoniei, a
carei evoluție spre modernism si progres nu a încetat în nici un fel.
Japonia a reușit, într-o perioadă relativ scurtă, să uimească lumea prin
dinamismul autodepășirii ei și să se detașeze, sub raport economic, în primul rând
industrial, de țările regiunii respective. Stadiul de dezvoltare economică atins în
prezent de ea sub impulsul revoluției științifice și tehnice o situează printre cele
mai dezvoltate țari ale lumii.
 Modelul corporativ japonez
În evaluarea modelului economic japonez, se ţine seama de următoarele
caracteristici:
 factorul corporativ – predominarea în economie a proprietăţii corporative şi a
realizărilor în domeniul managementului corporativ;
 factorul paternalist – bazat pe tradiţii naţionale în organizarea relaţiilor de
muncă (atunci când firma se prezintă ca o familie, iar patronul ei – un
"părinte" grijuliu);
 factorul reglator de stat – din considerentele că statul ocupă o poziţie activă
în economie, prin intermediul bugetului de stat se distribuie până la 50% din
PIB;
 factorul bancar – deoarece băncile au legături strânse cu companiile
industriale, ele joacă un rol coordonator în dezvoltarea economiei naţionale.
Modelul japonez de dezvoltare economică
are şi un şir de particularităţi ce reflectă specificul (originalitatea) culturii, experienţa istorică,
potenţialul de producţie al acestei ţări.
Dintre acestea pot fi menţionate:
sinteza tradiţiilor naţionale (institutul monarhiei, paternalismul, codul de onoare al samurailor) şi
a celor mai mari realizări ale economiei mondiale (ideile keynesiste despre reglementarea de stat
a economiei au cunoscut o largă răspândire în Japonia la începutul anilor ‘50 ai sec. XX);
un nivel înalt al conştiinţei naţionale, prioritatea intereselor naţiunii asupra intereselor unei
personalităţi, jertfirea de sine în numele progresului ţării;
combinarea principiilor economiei de piaţă cu programele statale de dezvoltare social-
economică;
fuziunea reglementării flexibile centralizate cu managementul corporativ de succes;
parteneriatul dezvoltat "bancă-business" amplifică motivarea activităţii durabile şi interesul faţă
de legităţile dezvoltării tehnico-economice pe termen lung;
sistemul eficient de management în raport cu calitatea mediului ambiant.
 Miracolul Japonez
Acest model a asigurat o creştere economică accelerată şi
soluţionarea cu succes a problemelor sociale.
În particular, este vorba despre asigurarea unui nivel înalt
de ocupare a populaţiei, creşterea continuă a nivelului de
remunerare a muncii şi o diferenţiere moderată a veniturilor.
Nu întâmplător, până la mijlocul anilor ‘90 ai secolului
trecut, despre economia japoneză se vorbea ca despre un
"miracol".
 Un rol decisiv în realizarea "miracolului" japonez l-au avut băncile. Ele au
participat activ la mobilizarea resurselor financiare, identificarea proiectelor
investiţionale de perspectivă, controlul asupra negocierilor şi gestiunea riscurilor.
Pentru Japonia este caracteristică organizarea specifică a muncii şi motivarea ei
bazată pe dragostea faţă de muncă şi pe conştiinţa naţiunii, ce tinde spre progres şi
un loc de frunte în clasamentul mondial.
Competitivitatea înaltă a producţiei japoneze se datorează utilizării tehnologiilor
avansate şi nivelului jos de remunerare al muncii, în comparaţie cu nivelul
productivităţii acesteia.
 Politica de stat pentru
MIRACOLUL JAPONEZ :
 în domeniul producţiei : stimularea ramurilor-cheie (electronică,
electroenergetică, carboniferă, oţelărie);
 în domeniul relaţiilor creditare : efectuarea unui control riguros asupra
fluxurilor financiare transferate în străinătate, controlul asupra ratei dobânzii la
toate tipurile de depuneri cu scopul majorării investiţiilor interne şi creării unui
sistem viabil de creditare a producţiei;
 în domeniul veniturilor : respectarea raportului dintre nivelul de trai al
populaţiei (inclusiv, salariul) şi productivitatea muncii în vederea diminuării
costului şi majorării competitivităţii producţiei japoneze.
 Concluzii
Avansul economic impresionant realizat de Japonia a uimit şi încă mai
uimeşte atât economiştii, cât şi pe străinii acestei discipline. O ţară cu peste 6
milioane de persoane repatriate, cu 13 milioane de şomeri, cu o suprafaţă care i s-
a redus cu 678.000 km2 rămânându-le doar 370.000 km2, cu o masă monetară
care s-a dublat în mai puţin de 10 luni, cu nivelul alimentelor situat sub jumătatea
celui din 1935, cu capacitatea industrială distrusă în proporţie de 60% faţă de
nivelul existent înainte de război, cu marile oraşe ruinate într-un procent de peste
50%, casele peste 25%, rafinăriile peste 75%, flota maritimă peste 90%, oţelăriile
peste 15%, cu o suprafaţă cultivabilă cu orez diminuată 30% etc, a reuşit marea
performanţă ca la finele războiului să deţină poziţia de a doua economie a lumii
capitaliste şi a treia la nivel mondial (după doar două decenii). Această perioadă
poartă numele de ”miracolul economic japonez”.
Muțumesc pentru atentie!!!