Uniunea Europeană

Nevoia de integrare – Un climat al

Țara
schimbării
Numărul victimelor Climatul economic: anul
premergător celui de-al doilea
război mondial cînd s-a atins
PIB-ul din 1945
Austria 525000 1886
Belgia 82750 1924
Danemarca 4259 1936
Finlanda 79000 1938
Franța 505750 1891
Germania 6363000 1908
Italia 355500 1909
Olanda 250000 1912
Suedia 0 PIB-ul a crescut în timpul celui de-al doilea
Război Mondial

Elveția 0 PIB-ul a crescut în timpul celui de-al doilea

Război Mondial

Marea Britanie 325000 PIB-ul a crescut în timpul celui de-al doilea

Război Mondial
Sursa tabelului: R, Baldwin, C. Wyplosz, The Economics of European Integration,Editura Economică, Bucureşti, 2006, p. 22.
 Geneza şi evoluţia integrării
economice în Europa postbelică
• În perioada postbelică au apărut planuri de
reconstrucţie europeană:
– utopice, cum ar fi acela de înlăturare a
hegemonului;
– pragmatice, care au condus la crearea unor
structuri instituţionale comune: OCEE (OECD),
CAER, AELS, Comunităţile Europene.
Nevoia de integrare a fost dictată de:
• dorinţa de obţinere şi menţinere a stabilităţii
militare şi politice prin mijloace economice;
• nevoia de a obține creştere şi dezvoltare
economică într-un alt plan decât cel naţional;
• redefinirea sferelor de influenţă.
Redefinirea sferelor de influenţă a
însemnat:
• influenţa Uniunii Sovietice asupra statelor
baltice şi a celor central și est europene (cu
unele încercări de pătrundere în Franţa şi
Italia) ;
• influenţa Statelor Unite asupra vestului
Europei.
 Statele vest europene aveau, în perioada
postbelică, așteptări diferite:
• Franţa - considera că o apropiere de Germania ar
contrabalansa influenţa Marii Britanii şi a Statelor Unite;
• Marea Britanie și Statele Unite considerau integrarea vest
europeană o contrapondere la puterea Uniunii Sovietice;
• Germania vedea în formarea unor structuri integrative
posibilitatea de a recâştiga poziţia deţinută înainte de
război;
• Italia - dorea să facă uitată perioada Mussolini;
• În esenţă, fiecare din statele fondatoare vedeau integrarea
europeană ca un mod de promovare a interesului
naţional.
 Principalele momente ale construcţiei
europene au fost
 Planul Marshall (1947)
 Formarea OCEE (1948)
 Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (1952)
 Uniunea Europei de Vest (1955)
 Comunitatea Economică Europeană (1958)
 EURATOMUL(1958)
 Uniunea Europeană (1992)
----------------------------------------
 A.E.L.S.
 C.A.E.R.
 Planul Marshall
• Face parte din ajutorul american acordat
continentului european, care a cuprins:
– Fonduri acordate sectorului militar (GARIOA);
– Fonduri pentru reabilitare economică prin intermediul
Naţiunilor Unite;
– Fonduri nerambursabile (22 miliarde USD,
reprezentând 15% din bugetul american).
• Rezultat: Ajutarea țărilor vest-europene în
reducerea perioadei de reconstrucție prin:
• Creșterea rapidă a schimburilor comerciale dintre Europa de
Vest și Statele Unite;
• Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă;
• Creșterea economică a Statelor Unite ale Americii.
 Planul Marshall

Ţările care au beneficiat de ajutor în cadrul planului Marshall

 OCEE & OECD
• OCEE a fost creată în 1948 pentru administrarea
fondurilor din Planul Marshall;
• Obiective primordiale al OCEE:
• Reducerea barierelor aferente comerțul intra-comunitar și
îmbunătățirea sistemului de plăți prin crearea Sistemului European
de Plăți;
• Echilibrarea balanței de plăți externe;
• Coordonarea politicilor economice.
• Liberalizarea comerțului în cadrul OCEE a avut ca
efect:
• Creșterea comerțului între state și creșterea veniturilor;
• Modificarea comportamentului agenților comerciali.
 OCEE & OECD
• In 1961 s-a transformat în OECD.
• Fac parte: Italia, Franta, Germania, Belgia,
Olanda, Luxemburg, Marea Britanie, Irlanda,
Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda,
Austria, Spania, Portugalia, Grecia, Polonia,
Cehia, Ungaria, Canada, Australia, Noua
Zeelandă, Japonia, Statele Unite.
 Planul Schuman
• La data de 9 Mai 1950, Robert Schuman
inspirat de Jean Monnet propune stabilirea
Comunității Economice a Cărbunelui și
Oțelului.
• Schuman propune gestionarea în comun de
către o autoritate supranațională a rezervelor
de oțel și cărbune ale Franței și Germaniei.
Comunitatea Economică a Cărbunelui şi
Oţelului (CECO)
• Rezultat al planului de reconciliere franco-germană.
• Creată în urma semnării tratatului de la Paris în 1951.
• State fondatoare: Italia, Franţa, Germania, Belgia, Olanda ,
Luxemburg.
• Responsabilitatea deciziilor privind comerțul cu oțel și
cărbune, producția dar și prețurile aferente acestui sector
revenea Înaltei Autorități (predecesoarea Comisiei Europene).
• Scop:
– Punerea sub control comun a resurselor necesare reconstrucţiei
economiei europene;
– O mai bună exploatare a resuselor rare;
– Creşterea producţiei de oţel, dar şi a utilajelor produse cu acesta.
• A fost dizolvată la data de 23 iulie 2002.
Comunitatea Economică a Cărbunelui şi
Oţelului(CECO)

Membrii fondatori ai Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului

 EURATOM

• Înfiinţat prin Tratatul de la Roma (1957)

în urma conferinței de la Messina
• Membri fondatori: Italia, Franţa,
Germania, Belgia, Olanda , Luxemburg
• Scop: creșterea surselor de energie
destinate dezvoltării economiei europene.
Comunitatea Economică Europeană
• Înfiinţată prin Tratatul de la Roma (1957),
intrat în vigoare în 1958
• Membri fondatori: Italia, Franta, Germania,
Belgia, Olanda , Luxemburg
• Scop: liberalizarea circulaţiei bunurilor,
serviciilor, capitalurilor şi persoanelor între
statele membre.
Asociația Europeană a Liberului Schimb

• Creată în urma acordului de la Stockholm.

• Membrii fondatori: Marea Britanie, Austria,
Danemarca, Norvegia, Suedia Elveţia şi
Portugalia.
• Membrii asociați: Finlada şi Islanda.
• Scop: formarea unei zone de liber schimb pentru
anumite produse industriale.
• În prezent AELS-ul cuprinde 4 state: Elveţia,
Lichtenstein, Norvegia şi Islanda.
 Uniunea Europei Occidentale
• Înfiinţată prin Tratatul de la Bruxelles (1948).
• A început sa funcţioneze în 1955.
• Membrii fondatori: Marea Britanie, Franța,
Olanda, Belgia și Luxemburg. Ulterior li s-au
alăturat Germania şi Italia.
• Importanţa diminuată datorită formării NATO
(1949).
 CAER
• Format în 1949.
• Fondatori: Bulgaria,
Cehoslovacia, Polonia,
Romania, Ungaria, URSS
• Ulterior au aderat RDG,
Mongolia, Cuba si Vietnam
• S-a desfiinţat de jure în
1991.
• A fost înlocuită, într-o
oarecare măsură, de
CEFTA. Steagul Consiliului de Ajutor
Economic Reciproc
 Uniunea Europeană
• Creată prin Tratatul de la Maastricht
(1992).
 Criteriile de aderare la Uniunea
Europeană
 Criteriile de la Copenhaga (1993)
Criteriul politic: stabilitatea instituțiilor, garantarea
drepturilor omului; respectarea drepturilor și protecția
minorităților;
Criteriul economic: existența unei economii de piață
funcționale, capacitatea de a face față forțelor
concurențiale;
 Criteriul privind aquis-ul comunitar: Capacitatea de
a-şi îndeplini obligaţiile de membru, inclusiv de a adera
la obiectivele politice, economice şi la uniunea
monetară .
Valuri de aderare la Uniunea Europeană

Valuri de aderare Țări participante

1. Primul val de aderare (1 ianuarie 1973) Danemarca, Irlanda, Marea Britanie

2. Al doilea val de aderare (1 ianuarie 1981) Grecia

3. Al treilea val de aderare (1 ianuarie 1986) Spania și Portugalia

4. Al patrulea val de aderare (1 ianuarie 1995) Austria, Finlanda, Suedia

5. Al cincilea val de aderare (1 mai 2004) Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia,

Letonia, Lituania, Malta, Cipru,
Estonia, Cehia.

6. Al șaselea val de aderare (1 ianuarie 2007) România și Bulgaria

7. Al șaptelea val de extindere (1 iulie 2013) Croația

 Economia Uniunii Europene
• Uniunea Europeană reprezintă un puzzle format din
27 de state membre, organizat pe baza a două
principii:
• Interguvernamentalism - puterea de decizie aparţine
statelor membre, iar deciziile comune se iau în
unanimitate
• Supranaţionalism - se transferă o parte din puterea de
decizie de la nivel naţional la nivel comunitar
 Economia Uniunii Europene
• Este o economie unificată progresiv;
• Este puternic dependentă de schimburi internaţionale;
• Economiile statelor membre sunt unite atât pe cale
naturală cât şi instituţional;
• Intensa specializare pe alte coordonate decât cele
naţionale;
• Fragmentarea puternică a cererii, dată de diversitatea
culturală;
• Fragmentarea ofertei, dată de dimensiunea pieţei şi de
specificitatea cererii;
 Uniunea Europeană – prezent și
perspective
• Țări candidate la statutul de membru al
Uniunii Europene: Turcia, Macedonia, Serbia,
Muntenegru, Islanda.
• 503 milioane de locuitori, 7,3 % din populaţia
globului.
• PIB UE în 2016: 14.820 miliarde euro, 2021
14.500 miliarde euro.
• UE desfășoară aproximativ 20% din totalul
importurilor și exporturilor la nivel global.