Academia de Studii Economice Bucureşti

Facultatea de Economie – Master Economie Europeană

Viitorul zonei euro în contextul post-criză

Pascu Nicolae Lucian

Anul II, grupa 1442

București 2011

Viitorul zonei euro în contextul post-criză

 Uniunea Europeană a suferit de-a lungul timpului o serie de modificări și transformări, cu
scopul de a îmbunătăți cooperarea între statele membre și de a asigura o coeziune socială și
economică a tuturor regiunilor din Uniunea Europeană.

Începând cu înființarea în aprilie 1951 a Comunităţii Europene a Cărbunelui și Oțelului,

formată din Germania, Franța, Italia, Olanda, Luxemburg și Belgia și continuând cu formarea
Comunității Economice Europene, în urma semnării Tratatului de la Roma, în martie 1957, s-a
dorit o apropiere a statelor europene, prin libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor şi serviciilor,
și o dezvoltare economică
numără 27 de state membre, iar 17 dintre acestea fac parte din Uniunea Economică și durabilă.

În prezent, Uniunea Europeană Monetară: Austria, Belgia, Cipru, Estonia1, Finlanda,

Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia,
Slovenia și Spania.

UEM a luat naștere prin Tratatul de la Maastricht, adoptat de Consiliul European in 1991
și ratificat de toate statele membre în 1993. Banca Centrală Europeană este responsabilă de
politica monetară a tuturor statelor din Uniunea Economică și Monetară, acestea având la
dispoziție doar politica fiscală și bugetară pentru a corecta dezechilibrele economice din țara lor.
Odată intrate în UEM, statele membre nu-și mai pot seta propria rată a dobânzii și nu mai pot
utiliza cursul de schimb ca instrument al politicii economice.

Eurogrupul constă în reuniunea informală a miniştrilor de finanţe ai statelor membre

UEM și este condus, începând cu 1 iunie 2005 de către Jean Claude Juncker, prim-ministru al
Luxemburgului.

Conform obiectivelor Băncii Naționale Române, țara noastră are setat anul 2015 ca an
aderare la UEM, însă datorită efectelor crizei economice globale, rămâne de văzut dacă acest

1 Estonia este cel mai recent membru al UEM, adoptând moneda euro pe data de 1ianuarie 2011.

2
termen este unul plauzibil și dacă România va putea respecta condițiile necesare aderării la zona
euro.

Pentru a face parte din Uniunea Economică și Monetară, statele candidate, membre UE,
trebuie să indeplinească următoarele condiții de convergență sustenabilă:

• stabilitatea prețurilor – statul candidat la intrarea în UEM nu poate avea inflația mai mare
cu 1,5% decât media celor mai mici trei rate ale inflației din UEM;
• rata dobânzii – rata dobânzii pe termen lung nu trebuie să depășească cu mai mult de două
puncte procentuale media ratei dobânzii pe termen lung a celor trei state care au cea mai
redusă rată a inflației;
• deficitul bugetar – nu trebuie să depășească 3% din produsul național brut;
• datoria publică – trebuie menținută sub pragul de 60%;
• stabilitatea cursului de schimb – statul candidat la intrarea în UEM nu trebuie să
experimenteze tensiuni grave ale cursului de schimb în ultimii doi ani de examinare;
• convergența juridică – legislația națională a statului candidat și statutul băncii centrale a
respectivului stat trebuie să fie compatibile cu Statutul Sistemului European al Băncilor
Centrale.

Criza economică mondială reprezintă primul test extrem de serios la care este supusă
Uniunea Economică și Monetară. Anul 2008 a fost primul an, de la instituirea zonei euro,
când aceasta a înregistrat o scădere economică, înregistrând deficit de 0,2%, consecutiv, în
trimestrul II și trimestrul III.

UEM ar fi trebuit să asigure o convergență și o coeziune economică a tuturor statelor

membre, însă, în contextul crizei economice, s-a demonstrat că UEM este divizată în două
categorii, opuse în ceea ce privește competitivitatea și situația economică la nivel național.

3
 Țările care se bucură de o poziție economică favorabilă în interiorul Uniunii Economice și
Monetare, care au o competitivitate crescută și se bucură de exporturi masive sunt Germania,
Olanda, Franța, Luxemburg, Austria, Finlanda și Belgia.

Pe de altă parte, există un grup de țări, majoritatea din sudul Europei, care în urma
izbucnirii crizei economice au demonstrat că prezintă dezechilibre economice puternice precum
deficit bugetar și datorie publică extrem de ridicate, competitivitate economică redusă, costul
ridicat al forței de muncă, invers proporțional cu productivitatea redată.

Acest grup de țări sunt Grecia, Italia, Irlanda, Portugalia și Spania și au fost denumite
GIIPS. În graficul2 următor se poate observa cum au suportat cele două grupuri de state șocurile
cauzate de criza economică globală:

Grafic 1 – Deficit / excedent al contului curent raportat la PIB, în puncte procentuale

Grecia a fost, și rămâne, cea mai mare problemă a Uniunii Economice și Monetare.

2 Conform datelor pentru anul 2009, centralizate de Eurostat.

3 Sursa: turkeymacedonia.wordpress.com.

4
 Efectele crizei economice mondiale au lovit din plin Grecia, care s-a aflat foarte aproape
de situația de a intra în incapacitate de plată, situație care a depășit-o doar temporar. Motivele
care au dus economia Greciei aproape de colaps, în urma crizei globale sunt:

• politicile fiscale și bugetare eronate;

• salariile ridicate în raport cu productivitatea scăzută;
• gradul ridicat de evaziune fiscală4 și corupție la toate nivelurile, inclusiv la nivel înalt și
înaintarea de rapoarte ”înfrumusețate” către Comisia Europeană, prin care care s-a ascuns
situația adevărată a economiei elene;
• un sistem de pensii nereformat;
• sector public extrem de costisitor5, catalogat ca fiind cel mai ineficient din Europa.

Grecia s-a împrumutat în anul 2010 cu peste 110 miliarde de euro, pentru a-și acoperi
deficitul, iar în prezent negociază cu FIM și cu UE, prin intermediul Fondului de Stabilitate
Financiară, pentru un împrumut ce variază între 50 și 60 miliarde de euro. La jumătatea lunii
iunie 2011 se va decide dacă Grecia va primi următoarea tranșă din acordul cu FMI.

Moody's a scăzut ratingul titlurilor de stat emise de Grecia, de la B1 la Caa1, egal cu

rating-ul ”junk”, similar categoriei în care mai intră doar Venezuela și care indică șanse de
faliment ( incapacitate de plată a statului ) de 50%.

4 „Aproape 35% din greci nu sunt salariaţi, având ocupaţii nedeclarate oficial, pentru a scăpa de impozit", Michalis
Massourakis, şef de departament la Alpha Bank.
5 Sectorul public elen cuprinde 22% din totalul de angajați din Grecia ( peste un milion de oameni ) și consumă
aproximativ 18 miliarde de euro pe an, potrivit unui raport al BCE.

5
 Evoluția negativă a economiilor statelor din grupul GIIPS, în perioada 2007-2009, este redată de următoarele grafice6:

6 Sursa: raportul 60 / 2011 Eurostat.

6
 Grecia a reușit să reducă deficitul bugetar din 2010 la sub 70% din valoarea înregistrată în
anul 2009. Cu toate acestea mulți economiști de renume mondial se tem că Grecia a intrat într-o
”spirală a morții”, fără ieșire. Contracția economică extrem de puternică, scăderea masivă a
veniturilor, a consumului și deficitul balanței comerciale de aproape 5% din PIB vor duce Grecia
spre incapacitate de plată.

Problema Spaniei este una la fel de mare, sau chiar mai mare decât cea a Greciei,
deoarece economia Spaniei reprezintă aproximativ 12% din economia Uniunii Europene, ca
mărime, iar intrarea în incapacitate a acesteia ar reprezenta un colaps pentru moneda euro și
pentru UEM.

Portugalia este, deasemenea, într-o situație dificilă, fiind nevoită să adopte măsuri de
reducere a deficitului bugetar și al datoriei publice.

Irlanda a avut în 2010 un deficit bugetar astronomic, de 32,4% din PIB, în mare parte
cauzat de criza bancară și de operațiunile de salvare a băncii Anglo Irish Bank, care vor costa
guvernul irlandez, aproximativ 34 – 35 miliarde de euro.

Pentru a-și reduce deficitul bugetar și pentru a-și salva de la colaps sisemul bancar,
Irlanda a decis să împrumute de la FMI și UE o sumă de aproximativ 85 de miliarde de euro,
decizie care a creat controverse politice aprinse, care vor duce cel mai probabil la alegeri
anticipate în Irlanda.

Marea problemă a țărilor GIIPS este interdependența între acestea, în ceea ce privește un
posibil colaps economic și riscul de a se produce un efect de tip ”domino”.

S-a discutat și posibilele ieșiri temporare din zona euro, a Greciei, Portugaliei sau
Irlandei, însă guvernele acestor state au respins categoric o astfel de măsură, care ar însemna
costuri uriașe pentru guvernele și asa aflate într-o situație extrem de delicată.

Uniunea Europeană a luat măsuri pentru ajutorarea statelor aflate în dificultate financiară
și, printre alte măsuri luate, s-a numărat și înființarea Fondului de Stabilitate Financiară.
 Sumele de bani alocate pentru Fondul European de Stabilitate Financiară se ridică la 440
miliarde de euro. La acest fond au contribuit membrii din Uniunea Economică și Monetară după
cum se arată în următorul grafic:

Grafic 2 – Fondul European de Stabilitate și Creștere

Fondul European de Stabilitate Financiară va fi înlocuit, începând cu 1 ianuarie 2013 de

Mecanismul European de Stabilitate Financiară, care va avea o capacitate sporită de creditare, ce
va ajunge la 500 miliarde de euro, în loc de 440 miliarde, cât este capacitatea FEST în prezent.

Conform regulilor de creditare prin viitorul mecanism, se vor cumpăra obligațiuni ale
țărilor din zona euro aflate în dificultate financiară, însă statele membre ale Uniunii Economice și
Monetare care vor cere ajutor financiar, îl vor primi doar dacă vor contracta ajutor, în paralel, de
la Fondul Monetar Internațional.

S-a figurat ideea ca Mecanismul European de Stabilitate inanciară să emită euro-

obligațiuni7, dar acest fapt ar descuraja politicile adecvate, la nivel național8.

Pe data de 16 decembrie 2010 a luat naștere Comitetul european pentru risc sistemic
( CERS9 ) care, alături de Autorităţile Europene de Supraveghere ( AES ), înfiinţate la 1 ianuarie
2011, face parte din Sistemul european de supraveghere financiară ( SESF ), al cărui scop este
acela de a asigura supravegherea sistemului financiar al Uniunii Europene.

Împrumuturile luate de guvernele Greciei și Irlandei de la Uniunea Europeană nu fac

decât să mărească și mai mult distanța în scopul atingerii unei convergențe în zona euro, aceste
măsuri ducând la îmbogățirea băncilor germane și franceze, în detrimentul celor din statele
împrumutate. Astfel, grupul țărilor GIIPS se îndepărtează și mai mult de obiectivul convergenței,
în timp de diferența de bogăție dintre state se mărește.

Criza din zona euro a evidenţiat problemele de convergență și dezechilibrele în

arhitectura Uniunii Economice și Monetare, această criză economică fiind cea mai mare
provocare a zonei euro de la înființarea sa.

7 Conform agențiilor de evaluare financiară ”Fitch” și ”Moody's” presupusele euro-obligațiuni ar obține rating-ul
maxim posibil de încredere, ”AAA”.
8 Idee susținută, printre alții, și de germanul Juergen Stark, membru în consiliul de conducerea a BCE.
9 Înființat în baza regulamentului UE nr. 1092 / 2010 și 1096 / 2010

8
 Rezultatul crizei care a afectat UEM și întreaga Uniune Europeană, atât din punct de
vedere economic, dar și social și politic va fi unul pozitiv sau negativ în funcție de interesele
țărilor puternice din UEM.

Dacă acestea vor dori cu adevărat să ajute la redresarea economiilor statelor aflate în
dificultate, acest lucru se va întâmpla, deoarece există mecanismele și fondurile necesare.
Bineînțeles, în acest sens, un rol vital îl au și politicile adoptate de țările care trec prin criză și
dorința acestora de a-și restructura și îmbunătăți economiile.

În schimb, dacă statele puternice din UEM își vor da frâu liber lăcomiei și vor decide să
profite de situația statelor precum Grecia, Portugalia sau Irlanda, precum vulturii, cu siguranța
acest lucru va duce într-un final la destrămarea totală a zonei euro.

Bibliografie :

1. Socol, Aura, Macroeconomia integrării monetare europene - Cazul României, București,

2009
2. Congressional Research Service, Report : The Future of the Eurozone and U.S. Interests
3. Raportul Băncii Centrale Europene – 2009 și 2010
4. http://www.ecb.int/home/html/index.en.html
5. www.eurostat.ro
6. http://www.economist.com
7. http://www.bloomberg.com
8. http://www.moodys.com/
9. http://www.fitchratings.com/index_fitchratings.cfm