Instituţionalizarea sistemului

comercial internaţional
Curs Nr.6
Tranziţia de la structura provizorie
GTT la una permanentă O.M.C.
 Contextul instituţionalizării SCI
• Al doilea război mondial a dus coeficientul de
dizarmonie între state la cel mai înalt nivel;
• S-a încercat înlocuirea confruntării cu conlucrarea în
plan financiar, bancar şi comercial;
• În plan comercial s-a vizat crearea unei O.I.C.
Proces eşuat datorită neratificării Cartei de la
Havana de către Congresul S.U.A;
• Percepţia fondatorilor a fost că instituţiile
internaţionale care facilitează cooperarea dintre state
sunt importante din raţiuni economice şi politice.
Obiectivele prevăzute în Preambulul GATT
au fost:

• Ridicarea standardului de viaţă la scară

internaţională;
• Asigurarea unui înalt grad de ocupare a forţei de
muncă şi a unui ritm adecvat de creştere a
veniturilor reale şi a cererii efective;
• Crearea premiselor pentru o deplină utilizare a
resurselor la scară internaţională şi creşterea
producţiei şi a schimburilor internaţionale.
 Principiile fundamentale ale GATT
• Principiul nediscriminării care presupune
acordarea reciprocă a CNMF şi a CRN;
• Interzicerea restricţiilor cantitative şi a altor
bariere cu efect echivalent în relaţiile dintre PC;
• Folosirea nediscriminatorie a restricţiilor
cantitative atunci când acestea se justifică;
• Interzicerea sau limitarea folosirii subvenţiilor
de export şi a taxelor compensatorii;
• Folosirea tarifului vamal ca unic instrument de
protejare a economiei naţionale cu condiţia să
nu conţină taxe cu nivel prohibitiv;
 Cont.
• Adoptarea deciziilor prin consens, iar când
nu se întruneşte consensul şi pentru
probleme procedurale folosirea votului;
• Soluţionarea diferendelor între PC pe calea
consultărilor bi sau multilaterale.
Cronologia Sistemului comercial multilateral
• 1947-GATT a fost redactat pentru a cuprinde
rezultatele negocierilor tarifare şi a intrat în vigoare
la 1 ian. 1948;
• 1948- delegaţiile a 56 de ţări au semnat la Havana
textul final al Cartei pentru crearea OIC.
• 1949- a avut loc runda de negocieri multilaterale de
la Annecy;
• 1950-China renunţă la participarea la GATT;
administraţia SUA abandonează eforturile de a
convinge Congresul să ratifice Carta de la Havana;
• 1951 – are loc Runda de negocieri de la Torquay.
• 1955- are loc o Sesiune a PC care modifică o serie
de prevederi ale GATT. Se încearcă transformarea
GATT într-o organizaţie internaţională
formalizată(Organizaţia pentru Cooperare
Comercială) tentativă care eşuează; SUA primeşte o
serie de derogări de la normele de conduită
multilaterală la unele produse agricole. Japonia
aderă la GATT;
• 1956- are loc a patra rundă de negocieri la Geneva;
• 1957-În martie se semnează la Roma Tratatele de
creare a C.E.
• Se crează Consiliul reprezentanţilor, ca organ
executiv al GATT. Debutează Runda Dillon
încheiată în 1961;
• 1961-se încheie un Acord pe termen scurt care
prevedea aplicarea de contingente la importurile de
textile din bumbac ca excepţie de la conduita
GATT;
• 1962- Acordul pe termen scurt devine Acord pe
termen lung.acesta este renegociat în 1967 şi
prelungit pentru 3 ani în 1970 devenind din 1974
AMF;
• 1964- debutează Runda Kennedy. Se
instituţionalizează UNCTAD.
• 1965- se adaugă la textul GATT Partea a IV-a
intitulată Comerţ şi Dezvoltare;
• 1967- Polonia devine prima ţară socialistă membră a
GATT;
• 1973- debutează Runda Tokyo;
• 1982- are loc Reuniunea Ministerială care a eşuat în
tentativa de a stabili agenda unei noi runde de
negocieri,
• 1986-lansarea la Punta del Este a celei de-a 8-a
runde de negocieri;
 Funcţiile SCI
• Forum de gestionare a derulării schimburilor
comerciale internaţionale;
• Obţinerea unui coeficient sporit de liberalizare
la scară multilaterală a comerţului
internaţional;
• Creator de coduri de conduită plurilaterale şi
multilaterale în planul politicilor comerciale;
• Conturarea unui nou parteneriat internaţional;
 Principiile S.C.I.
• Nediscriminarea;
• Reciprocitatea;
• Consolidarea angajamentelor;
• Transparenţa;
• Salvgardarea.
Nediscriminarea este un pivot important
din următoarele raţiuni:
• De natură economică;
• Oferă şanse egale ţărilor indiferent de
mărime;
• De eficienţă;;
• Reducerea costurilor şi duratei
negocierilor.
 Reciprocitatea
• Repr. dorinţa de a limita înclinaţia spre unilateralism
• Se prezintă sub multe forme( poate fi difuză şi
specifică);
• Apare şi în procesul de aderare de noi membri
întrucât aceştia dobândesc pe cale multilaterală toate
facilităţile negociate deja;
• O cale de înţelegere a rolului reciprocităţii este să se
pornească de la premisa că sectoarele concurate de
importuri au o serie de avantaje competitive
specifice ;
• Pentru ca reciprocitatea să funcţioneze este imp. ca
grupurile de interese favorabile liberalizării să nu
aibă alte mijloace de a obţine acest deziderat;
 Transparenţa
• Monitorizarea procesului de punere în aplicare a
angajamentelor asumate presupune un flux constant
şi nedistorsionat de informaţii;
• La Geneva funcţionează şi au reuniuni numeroase
comitete specializate, grupuri de lucru şi consilii
care primesc rapoarte, elaborează studii, publică
culegeri cuprinzând practicile comerciale;
• Ţările participante sunt obligate să notifice
reglementările legale, modificările în arhitecturile
instituţionale, intenţiile de a pune în aplicare noi
instrumente de politică comercială, modul în care
soluţionează problemele specifice,
 Transparenţa

• Trebuie realizată în dublu sens;

• Reduce presiunile asupra mecanismului de
soluţionare a diferendelor, întrucât anumite măsuri
se pot discuta la nivelul cel mai adecvat;
• Este vitală pentru credibilitatea sistemului,
• Poate conduce la diminuarea incertitudinilor
derivate din aplicarea diferitelor instrumente de
politică comercială;
• OMC este, deseori, singura sursă credibilă de
informaţii pentru societatea civilă;
Salvgardarea a fost o preocupare constantă şi
se bazează pe trei tipuri de prevederi

• Prevederi care permit folosirea instrumentelor

comerciale pentru a obţine obiective
noneconomice (protejarea sănătăţii şi securităţii,
evitarea prejudicierii semnificative a unor
sectoare economice);
• Prevederi menite să asigure o concurenţă loială;
• Prevederi care permit intervenţia din raţiuni
economice;
 În concluzie SCI trebuie să fie:

• Nediscriminatoriu;
• Definit prin liberalism comercial;
• Previzibil;
• Generator de concurenţă corectă;
• Benefic în egală măsură pentru toţi actorii
participanţi.
 Aspecte specifice ale negocierilor
comerciale multilaterale

• Principii care au guvernat negocierile în

cadrul rundelor GATT;
• Tehnicile de negociere folosite;
• Rezultatele negocierilor comerciale
multilaterale;
• Caracteristicile negocierilor multilaterale;
 Principiile negocierilor
• Fiecare PC decide dacă participă sau nu la
negocieri;
• Nici unei părţi contractante nu i se poate pretinde să
ofere concesii unilaterale, concesiile trebuind să fie
de egală valoare;
• Concesiile acordate în cadrul multilateral nu pot fi
retrase în mod unilateral; în situaţii determinate
retragerea unilaterală se poate face cu oferirea de
concesii echivalente;
• De rezultatele negocierilor beneficiază toate ţările
P.C.
 Tehnicile de negociere
• Bimultilateralismul;
• Formula reducerii liniare a taxelor vamale;
• Tehnica armonizării disparităţilor tarifare;
• Tehnica negocierilor zero pentru zero;
• Pentru a atenua dezechilibrele între concesii
s-au folosit:
Regula furnizorului principal;
Echilibrul concesiilor.
 Caracteristicile negocierilor
• Negocierile sunt schimburi multivalente de concesii;
• Negocierile sunt jocuri concurenţiale desfăşurate în
mai multe etape;
• Negocierile sunt procese care implică mai mulţi
actori;
• Negocierile necesită timp şi au caracter repetitiv;
• Guvernele participante nu sunt structuri monolitice;
• Numărul de alternative poate fi mic şi depinde de
provocările cu care se confruntă negociatorii;
 Cont.

• Negociatorii pot căuta să ajungă la aranjamente

simbolice;
• Echitatea este de multe ori mai importantă decât
eficacitatea.
 Etapele negocierilor de aderare
• Orice ţară sau teritoriu vamal autonom înaintează
Directorului general al OMC o cerere de aderare;
• Uneori se solicită şi se obţine statutul de
observator;
• Consiliul General desemnează un grup de lucru,
compus din reprezentanţii ţărilor interesate care
examinează candidatura;
• Guvernul ţării candidate înaintează acestui grup
de lucru un Memorandum detaliat cu privire la
regimul său comercial;
• În baza Memorandumului, membrii grupului de
negociere discută cu ţara candidată funcţionarea
regimului comercial, stabileşte compatibilitatea
acestuia cu conduita multilaterală;
• De regulă se poartă negocieri bilaterale cu unele ţări
interesate şi se stabilesc calendare cuprinzând
obligaţiile asumate de candidat în fiecare domeniu al
negocierilor;
• Grupul de negociere elaborează un Raport privind
schimbul de concesii şi progresele candidatului pe
care îl înaintează Consiliului General împreună cu
un proiect de Decizie şi cu Protocolul de aderare;
• Decizia de aderare se adoptă cu majoritate de 2/3
din numărul total de membri ;
 Provocări cu care se confruntă SCI

• Integrarea adecvată a ţărilor în curs de dezvoltare

şi a celor în tranziţie;
• Schimbarea atitudinii tuturor actorilor faţă de
sistem;
• Creşterea numărului de ţări participante la SCI;
 Integrarea ŢCD şi a celor în tranziţie

• Multă vreme GATT a fost privit ca un “club al

ţărilor dezvoltate”;
• Treptat ţările în curs de dezvoltare membre au
crescut ca număr şi şi-au asumat tot mai multe
obligaţii;
• Este provocativ modul în care ţările membre vor
gestiona tranziţia de la un “club elitist” la un
organism multilateral cu peste 146 de membrii;
• Termenii participării ţărilor în curs de dezvoltare la
SCI au oscilat între reciprocitate şi dezangajare;
• Pentru ţările în curs de dezvoltare s-au conturat două
tipuri de tratament preferenţial:
Obţinerea unui acces mai favorabil pe pieţele ŢD pe
calea preferinţelor comerciale;
Solicitarea şi obţinerea unor derogări de la normele
multilaterale de conduită.
 Momente ale participării ŢCD la activităţile
GATT
• Primul pivot al noii “ordini comerciale
internaţionale” a fost crearea în 1964 a UNCTAD şi
a G 77;
• Procesul specific de aderare la SCI (formula la
prezentare şi cu statut provizoriu);
• SGP; (principiul gradualizării);
• Tratamentul diferenţiat şi mai favorabil,
reciprocitatea şi participarea mai activă;
• SGPC;
• Schimbarea atitudinii faţă de SCI;
 Prevederile specifice pentru ţările în
curs de dezvoltare se pot grupa în:
• Nivel mai redus al obligaţiilor asumate;
• Perioade mai flexibile de punere în aplicare a
angajamentelor;
• Angajamentul ŢD de a lua în considerare interesele
specifice şi nevoile de dezvoltare ale ŢCD;
• Tratament comercial mai favorabil pentru ţările cel
mai puţin dezvoltate;
• Acordarea de asistenţă tehnică şi sprijin pentru
pregătirea cadrelor în domenii de interes special
pentru aceste ţări;
 De la Carta de la Havana la Declaraţia de la
Punta del Este
• La fondarea GATT au fost 18 PC şi lumea se
împărţea pe axa E-V iar în 1985 erau 90 de PC iar
lumea se împărţea pe axa N-S;
• Comerţul a devenit tot mai important în raport cu
producţia;
• Transformările tehnologice au redesenat procesele
productive ceea ce a condus la modificarea
dimensiunilor productive, intensivitatea în capital şi
modificarea fundamentelor competitivităţii;
• Schimbarea atitudinii autorităţilor publice naţionale
a creat efecte de antrenare asupra comerţului global
pe care GATT nu era echipat să le gestioneze;
• Efectele de bunăstare care sunt specifice noii ere a
globalizării nu puteau fi gestionate de GATT;
• Ca simbol al managementului interguvernamental
asupra SCI, structura GATT nu putea face faţă
fenomenului de interdependenţă;
• Sistemul aur-devize care a fost heraldic pentru
prima etapă a globalizării s-a prăbuşit la mijlocul
anilor 70.
 Runda Uruguay
• Contextul lansării s-a definit prin:
Proliferarea protecţionismului comercial
îndeosebi a ceui netarifar;
Creşterea importanţei comerţului internaţional cu
servicii;
Accentuarea practicilor neloiale şi a comerţului
cu mărfuri contrafăcute;
Accentuarea dimensiunii comerciale a proceselor
investiţionale;
Incapacitatea SCI de a răspunde adecvat noilor
provocări de la nivelul economiei internaţionale;
 Runda Uruguay - Obiectivele

• Liberalizarea şi extinderea comerţului

internaţional în avantajul tuturor PC prin
eliminarea, reducerea, atenuarea sau armonizarea
barierelor comerciale tarifare şi netarifare;
• Întărirea şi îmbunătăţirea SCI prin supunerea unei
părţi tot mai importante a comerţului internaţional
unor norme noi de conduită mai clare, mai
eficace, cu caracter obligatoriu şi convenite pe
cale multilaterală;
• Sporirea capacităţii SCI de a se adapta la noile
provocări din economia internaţională;
• Sporirea interdependenţelor dintre politicile
comerciale şi celelalte politici sectoriale pentru a
se obţine efectul sinergic între dimensiunile
comercială, financiară şi investiţională.
 Runda Uruguay-Principiile
• Transparenţa şi compatibilitatea negocierilor cu
principiile de bază, cu obiectivele şi angajamentele
asumate de PC astfel încât să se obţină avantaje
sporite şi reciproce pentru toţi participanţii;
• Lansarea, derularea şi finalizarea tratativelor vor fi
privite drept componente ale unui singur proces;
• Tratament diferenţiat şi mai favorabil pentru ŢCD;
• Ţările în curs de dezvoltare nu vor trebui să ofere
concesii incompatibile cu nivelul lor de dezvoltare;
• Luarea în considerare a posibilităţii ca ŢCD să
aducă contribuţii la procesul de liberalizare pe
măsura îmbunătăţirii performanţelor lor economice;
• Tratament specific pentru ţările cel mai puţin
dezvoltate;
• Principiul angajamentului unic.
 Clauza stand-still
• Pe parcursul rundei nu se va adopta nici-o nouă
măsură incompatibilă cu conduita comercială
multilaterală care ar putea distorsiona fluxurile
comerciale internaţionale;
• În exercitarea drepturilor derivate din statutul de PC
să nu se adopte măsuri comerciale care depăşesc
cadrul necesar pentru a remedia distorsiunile
invocate la adoptarea măsurii;
• Să nu se adopte măsuri doar cu scopul de a face mai
consistentă oferta pe parcursul tratativelor.
 Clauza Roll-back
• Toate măsurile cu efecte distorsionante
incompatibile cu conduita comercială multilaterală
vor fi eliminate sau făcute compatibile înainte de
încheierea oficială a tratativelor;
• Angajamentul va fi pus în aplicare treptat, pe baze
echitabile incluzându-i pe toţi cei ale căror interese
sunt afectate;
• În schimbul retragerii măsurilor neconforme nu se
va pretinde nici-o concesie de la ceilalţi parteneri.
 Domenii de negociere
• Taxe vamale • Revederea unor
• Măsuri netarifare prevederi ale GATT
• Comerţul cu produse • Subvenţii şi taxe
tropicale compensatorii
• Comerţul cu produse • Reglementarea
realizate prin folosirea diferendelor
resurselor naturale • Aspectele comerciale ale
• Comerţul cu textile şi DPI
confecţii • Aspectele comerciale ale
• Comerţul cu produse proceselor investiţionale
agricole • Funcţionarea SCI
• Salvgardarea • Comerţul cu servicii
 Noi provocări pentru agenda negocierilor
• S-a produs o “schimbare de paradigmă”, în sensul că
atenţia s-a deplasat spre alte tipuri de probleme:
Reglemetările interne
Practicile de afaceri ale companiilor
Dificultăţile de natură structurală
Politicile în domeniul concurenţei
Aspecte economice neconexe direct cu comerţul
• Reacţia a fost discutarea – comerţului cu servicii,
TRIPs, TRIMs; achiziţiilor guvernamentale.
• Aceste măsuri sunt mai puţin transparente şi îşi au
originea în: tradiţii, cultură, relaţiile dintre guvern şi
cercurile de afaceri, raporturile interinstituţionale
 GATT versus OMC
• În cadrul GATT s-au finalizat 10 acorduri (80 de
pagini) comparativ cu 28 de acorduri doar la Runda
Uruguay (26.000 de pagini; 200 kg.);
• Aspecte ale comerţului care se bucurau în textul
GATT de 1-2articole au devenit în cadrul OMC
acorduri în sine;
• Termenul reformă nu se regăseşte în textul GATT
dar se regăseşte de 10 ori doar în Acordul cu privire
la agricultură;
• GATT este un acord “al diplomaţilor, articolele
fiind concise iar termenii lor nu sunt precişi;
 Ce este OMC?

• Este un forum de negociere;

• Este un set de norme de conduită;
• Este o arhitectură care facilitează soluţionarea
diferendelor comerciale între ţările membre;
 Structura OMC

Conferinţa Ministerială
Organismul de examinare
OSD Consiliul General
a politicilor comerciale

Consiliul pentru Consiliul pentru Consiliul pentru

Comitete
bunuri servicii TRIPs

Accesul la pieţe
Agricultură
MSF
Bariere tehnice Comerţ şi mediu Comitetul pentru servicii
Subvenţii Comerţ şi dezvoltare Financiare
Acorduri regionale
Practici AD Balanţe de plăţi
Grupul de lucru pentru
Evaluare vamală Buget finanţe şi administraţie Reglementări interne
Reguli de origine Grupuri de lucru
Licenţe
TRIMs
salvgardare
 OMC-Funcţii
• Crearea condiţiilor pentru punerea adecvată în
aplicare a prevederilor acordurilor multilaterale;
• Forum de organizare şi desfăşurare a unor noi runde
de negocieri;
• Administrarea mecanismului de soluţionare a
diferendelor comerciale dintre membrii;
• Gestionarea mecanismului de examinare periodică a
politicilor comerciale ale ţărilor membre;
• Cooperarea cu celelalte organisme internaţionale
pentru a se obţine un nivel sporit de coerenţă la
nivelul procesului decizional global.
 Principalele deosebiri între OMC şi GATT
• GATT a fost un acord provizoriu şi adoptat pe baze
ad-hoc,OMC este o organizaţie internaţională având
baze legale solide;
• OMC are membrii în timp ce participanţii la GATT
s-au numit părţi contractante;
• GATT s-a ocupat exclusiv de comerţul cu bunuri în
timp ce activităţile OMC vizează şi comerţul cu
servicii şi cu DPI;
• Mecanismul OMC de soluţionare a diferendelor este
mai rapid, mai predictibil şi acţionează în mod
automat iar procedurile sale nu pot fi blocate de
nici-o ţară membră.
 OMC -Structură
• Conferinţa Ministerială-organul suprem de
decizie;
• Consiliul General - organul executiv;
• Consiliul General – ca OSD;
• Consiliul General – ca organism ded examinare a
politicilor comerciale;
• Consiliu pentru comerţul cu bunuri;
• Consiliu pentru comerţul cu servicii;
• Comitetul pentru comerţ şi dezvoltare,
• Secretariatul .
 Proceduri decizionale
Procedura decizională Tipul de probleme vizate
Unanimitatea Amendarea unor principii de bază
ale sistemului
Majoritatea de 3/4 Interpretarea unor prevederi ale
OMC şi acordarea unor derogări
de la principiile fundamentale
Majoritatea de 2/3 Amendarea prevederilor
referitoare la alte aspecte decât
principiile generale;aderarea de
noi membrii.
Consensul Acolo unde nu se specifică altă
procedură.
Aderarea la OMC este mai complexă decât
cea la GATT pentru că:
• Problematica abordată de OMC este semnificativ
mai cuprinzătoare;
• S-a schimbat substanţial atitudinea marilor puteri
comerciale faţă de problemele economice;
• Marii actori comerciali percep tot mai evident
procesul aderare ca un pas esenţial în integrarea
ţării candidate în economia mondială şi de
asumare a valorilor economiei de piaţă;
• Procesul de aderare este un proces asimetric;
 Concluzii
• OMC trebuie să ia în considerare ONG-
urile şi societatea civilă;
• OMC trebuie să devină o organizaţie mai
agilă prin
Accentuarea dezbaterilor privind
standardele sociale
Creşterea transparenţei interne şi externe
Îmbunătăţirea procesului decizional
• OMC trebuie să se repoziţioneze în cadrul
procesului de guvernare globală.
 Etapele mecanismului OMC de
soluţionare a diferendelor
• Consultări şi mediere;
• Cererea de constituire a unui panel de experţi;
• Activitatea propriu-zisă a panelului de experţi;
• Adoptarea deciziilor şi apelul;
• Implementarea
 Aspecte sistemice ale mecanismului de
soluţionare a diferendelor:
• Sunt implicate direct doar guvernele;
• Compensarea pierderilor suferite de anumiţi
parteneri nu este de regulă cerută sau acordată;
• Capacitatea de punere în aplicare a deciziilor
OSD este asimetrică;
• Costurile de administrare a procesului sunt
ridicate;
• Cele mai multe cazuri se solutionează pe calea
consultărilor bilaterale.
 Principalele acorduri administrate de OMC
• Acordurile vizează cele maicuprinzătoare aspecte
ale comerţului internaţional şi se definesc prin trei
elemente structurale de fond:
Debutează cu principiile de bază :GATT, GATS,
TRIPs şi TRIMs;
La acestea se adaugă acorduri complementare şi
numeroase anexe cuprinzând cerinţe aferente unor
sectoare specifice sau aspecte specifice ale
comerţului internaţional;
Există calendare detaliate şi bine structurate
cuprinzând angajamentele asumate de fiecare ţară
membră.
 Acordurile cadru şi anexele lor se referă la:
• 1.În domeniul comerţului cu bunuri:
Agricultura
Reglementările sanitare şi fitosanitare
Textile şi confecţii
Normele tehnice aplicabile produselor
Aspectele comerciale ale măsurilor investiţionale
Măsurile antidumping
Metodele de evaluare vamală
Inspecţia înainte de expediere
Regulile de origine
Licenţierea importurilor
Subvenţii şi taxe compensatorii

• 2. În domeniul comerţului cu servicii:
 Deplasarea persoanelor fizice
 Serviciile de transport
 Serviciile financiare
 Transporturile maritime
 Telecomunicaţiile de bază.
Acordul privind comerţul cu produse agricole
• S-a convenit ca prevederile sale să fie puse în
aplicare în decurs de 6 ani de către ţările dezvoltate
şi de 10 ani de către ŢCD începând cu 1995;
• Obiectivul său principal este reformarea comerţului
pentru a face politicile în domeniu mai orientate
spre piaţă şi a spori predictibilitatea mediului
comercial;
• Noile reglementări şi angajamente vizează:
Accesul la pieţe
Sprijinul intern
Subvenţionarea exporturilor.
 Sprijinul intern
• Măsuri interne de sprijin care nu distorsionează
fluxurile comerciale(zona verde-green box); sunt
exceptate de la angajamentele de reducere putând fi
chiar amplificate;
Programele guvernamentale prestatoare de servicii;
Plăţile directe către producători care nu sunt direct
legate de deciziile productive;
Măsuri destinate dezvoltării,
Măsurile adoptate în cadrul programelor de limitare
a producţiei (Blue Box);
Măsurile agregate de sprijin;
• Măsuri interne de sprijin cu efecte distorsionante
notabile (amber box – cutia de chihlimbar);
 Subvenţiile de export

• În categoria de subvenţii tratate de Acord intră:

Subvenţiile directe de export în funcţie de
performanţele obţinute la export;
Vânzarea la export a stocurilor necomerciale de
produse agricole la preţuri sub nivelul celor
practicate pe piaţa internă;
Programele guvernamentale care presupun
prelevarea unor sume asupra întregii producţii
care se folosesc apoi pentru subvenţionarea unei
anumite părţi din producţie,
Măsurile de reducere a costurilor prin subvenţii
menite să diminueze costurile de comercializare;
Subvenţionarea transportului intern doar în cazul
produselor exportate,
Subvenţionarea imput-urilo folosite la realizarea
produselor alimentare.
 Comerţul cu textile şi confecţii
• A fost permanent un sector deosebit de protejat;
• Din 1974 acest segment al comerţului a fost
guvernat de AMF, un aranjament de
comercializare ordonată a produselor, compus
dintr-o reţea de acorduri bilaterale şi de
angajamente unilaterale bazate pe contingente;
• La Runda Uruguay s-a convenit ca AMF să nu
mai fie renegociat, şi până în 2005 comerţul cu
textile să fie reintegrat sub incidenţa regulilor
SCI;
 Reintegrarea comerţului cu textile
Etapa Ponderea Ritmul
produselor înlăturării
integrate contingentelo
r
Prima etapă 1.01.1995 16% 6,96%

A doua etapă 1.01.1998 17% 8,70%

A treia etapă 1.01.2002 18% 11,055

A patra etapă 1.01. 49% ...............

2005
 Acordul privind comerţul cu servicii
• Prin adoptarea GATS se speră promovarea creşterii
economice la scară internaţională;
• Se face o distincţie între barierele comerciale care
distorsionează concurenţa şi restrâng accesul
prestatorilor la pieţe şi reglementările necesare
pentru a atinge obiective legitime de politică
economică şi pentru asigurarea funcţionării adecvate
a pieţelor;
• Un principiu de bază al Acordului este asumarea
unor angajamente specifice de către fiecare ţară
semnatară într-o manieră comensurabilă;
• Măsurile vizate pot îmbrăca forma de: legi,
regulamente, decizii administrative, linii
directoare, cutume, obiceiuri sau practici uzuale
care afectează comerţul
 Conţinutul Acordului
• Obligaţii necondiţionate –se aplică tuturor
sectoarelor prestatoare de servicii independent de
faptul că o ţară şi-a asumat sau nu angajamente
specifice; acestea se referă la CNMF, la
transparenţă, la reglementări interne, la monopoluri,
practici de afaceri şi la creşterea participării ŢCD;
• Obligaţii condiţionate- sunt norme de conduită
generale care angajează ţările semnatare doar în
sectoarele la care şi-au asumat angajamente
specifice.
• Derogări şi excepţii- când participă la
aranjamente de integrare sau urmăresc
protejarea sănătăţii şi a ordinii publice
• Posibilitatea unor reglementări ulterioare.
 Principiile de bază ale GATS

• Toate serviciile intră sub incidenţa prevederilor

GATS;
• CNMF se aplică tuturor serviciilor cu excepţia unor
situaţii concret precizate şi doar pe baze temporale;
• Tratamentul naţional se aplică doar în domeniile
care fac obiectul unor angajamente asumate;
• Transparenţa reglementărilor,
• Reglementările trebuie să fie obiectiv justificabile şi
rezonabile;
• Nu trebuie să fie restricţionate decontările aferente
tranzacţiilor cu servicii,
• Angajamentele individuale ale ţărilor se negociază
şi sunt supuse consolidării;
• Liberalizarea progresivă a comerţului se va face pe
calea unor negocieri viitoare.
 Codul antidumping
• Se consideră că un preţ este sub valoarea normală
atunci când este:
Inferior celui practicat de exportatorul respectiv
pe piaţa sa internă cu condiţia ca economia
acestuia să fie de piaţă;
Mai mic decât cel practicat de exportator pe o
terţă piaţă reprezentativă pentru exporturile lui;
Inferior costurilor de producţie la care s-a adăugat
o marjă rezonabilă de profit;
• Măsurile antidumping trebuie retrase în cel mult 5
ani de la iniţierea lor indiferent dacă se poate dovedi
că renunţarea la ele poate prejudicia anumite
sectoare;
• Investigaţia de dovedire a dumpingului trebuie să
înceteze imediat dacă volumul importurilor este sub
35% din totalul importurilor la acel produs şi marja
de dumping este sub 25% din preţul de export al
produsului.
 Subvenţiile de export
• Subvenţii interzise(zona roşie)- au ca scop
principal să stimuleze direct exporturile sau să-i
determine pe cei ce le primesc să prefere produsele
indigene celor importate;
• Subvenţii acţionabile (zona galbenă)- trebuie să se
demonstreze că practicarea lor a produs efecte
negative în plan economic sau comercial.
• Subvenţii permise(neacţionabile-zona verde)- se
pot folosi pentru cercetare-dezvoltare, pentru
susţinerea unor sectoare incipiente, pentru
sprijinirea unor regiuni dezavantajate etc.
 Metodologii de evaluare vamală
• Valoarea vamală se calculează pornind de la preţul
de tranzacţie;
• Preţul unor bunuri identice importate de la acelaşi
furnizor într-o perioadă relevantă de timp;
• Preţul unor mărfuri similare;
• Preţul la care sunt revândute bunurile respective pe
piaţa internă a ţării importatoare din care se deduc
elementele de acumulare pe parcurs intern;
• Valoarea calculată pe baza elementelor de cost ale
bunurilor identice sau similare la care se adaugă o
marjă de profit.
 OMC şi guvernarea globală
• Deşi organizaţia se prezintă ca un real succes şi pare
a avea perspective favorabile, este supusă la
numeroase critici;
• Este criticat faptul că OMC pare a nu rezolva
adecvat problemele pe care le ridică noua economie
globală şi evoluţiile sociale tot mai sensibile;
• ŢCD apreciază că OMC le neglijează în continuare
problemele specifice;
• O parte tot mai mare a mediului de afaceri consideră
că deciziile adoptate sunt contradictorii şi este
nemulţumită de rezultatele negocierilor;
 Probleme sensibile pe agenda OMC
• Grupările economice regionale;
• Comerţ şi mediu;
• Comerţ şi investiţii;
• Politicile în domeniul concurenţei;
• Transparenţa în domeniul pieţelor publice;
• Simplificarea practicilor şi procedurilor comerciale;
• Comerţul electronic;
• Comerţul şi standardele sociale- nu se află, în
principiu, pe agenda OMC, dar întrucât a suscitat o
mare atenţie merită analizată.
 Conferinţa ministerială de la Singapore
1996
• Perioada imediat următoare rundei Uruguay a fost
marcată de un optimism ridicat privind creşterea
economică şi rolul OMC;
• Pe fondul acestui entuziasm a apărut riscul înscrierii
pe agenda CM a unei palete de probleme mult prea
complexe pentru a întruni consensul;
• Pentru a evita eşecul s-au detaşat doar două axe
importante: raportul dintre comerţ şi mediu şi
raportul dintre comerţ şi standardele de muncă;
• Pe agenda CM s-au aflat şi probleme ca: acordul
privind TI şi produsele farmaceutice; investiţiile şi
PC; simplificarea procedurilor vamale; planul de
acţiune pentru ŢCMPD;
 În Declaraţia de la Singapore s-a reiterat
angajamentul cu privire la:
• Crearea unui SCM mai corect, echitabil şi mai
deschis;
• Liberalizarea progresivă şi eliminarea TV şi a BN în
comerţul cu bunuri;
• Liberalizarea progresivă a comerţului cu servicii;
• Respingerea tuturor formelor de protecţionism;
• Eliminarea tratamentului discriminatoriu în relaţiile
comerciale internaţionale;
• Integrarea Ţ în c d, a ŢCMPD şi a economiilor în
tranziţie în SCM;
• Asigurarea nivelului maxim posibil de transparenţă.
 De la Singapore la Geneva 1996-1998
• În Declaraţia de la Singapore se titra “creşterea
comerţului global facilitată de liberalizarea
acestuia printr-un sistem de norme de conduită a
creat locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite
în multe ţări. Acumulările obţinute de OMC în
aceşti doi ani susţin dorinţa comună de a lucra
împreună pentru a face posibil ca SCI să ofere o
creştere economică sustenabilă şi o dezvoltare
accentuată contribuind la un climat mai stabil şi
mai sigur la nivelul relaţiilor internaţionale.
Credem că schimbările la nivelul economiei
internaţionale, inclusiv creşterea comerţului cu
servicii şia ISD şi creşterea integrării economiilor
oferă ocazia fără precedent pentru sporirea
creşterii economice, crearea de locuri de muncă şi
• În 1998 s-au aniversat 50 de ani de la lansarea
GATT fiind în primul rând un prilej de “marketing
politic”;
• S-au exprimat preocupări cu privire la:
Impactul SCI asupra dezvoltării, pauperităţii şi
managementului problemelor ecologice;
Relevanţa SCI asupra comerţului global, înalt
informatizat în care graniţele îşi pierd
semnificaţia;
Echilibrul dintre concesii şi câştigurile derivate
din acordurile rumdei Uruguay;
Necesitatea promovării “brand-ului” OMC
• S-a convenit să se organizeze o sesiune specială a
CG care să înceapă în sept 1998 pentru a se pregăti
consensul cu privire la:
– Problemele derivate din implementarea
acordurilor de la Marrakesh;
– Elaborarea agendei provizorii vizând negocierile
şi revizuirea mandatelor de la Marrakesh
(continuarea negocierilor în domeniul agriculturii
şi serviciilor, revizuirea TRIPS şi a mecanismelor
de soluţionare a diferendelor;
– Elaborarea unui program de lucru privind
aspectele identificate la Singapore;
– Un program de urmărire a recomandărilor
reuniunii la nivel înalt cu privire la ŢCMPR
 Vorbind în faţa PE, M. Moore spunea:
• “ce doresc de fapt ţ. în c.d. De la SCI?...
În primul rând, completa implementare a angajamentelor de
liberalizare deja asumate. Aceasta este o preocupare pentru
toţi membrii OMC, dar pentru o serie de ţ. în c.d în
particular aceasta este o problemă care le influenţează
atitudinea în cursul negocierilor viitoare. Aceste ţări au
anunţat că se confruntă cu probleme deosebite în ce
priveşte implementarea angajamentelor luate la R.Uruguay,
şi că o serie de acorduri au deficienţe care au devenit
manifeste doar pe parcursul punerii lor în aplicare. Pe de
altă parte, au acuzat că o serie de avantaje scontate au
eşuat să se materializezepentru că ŢD nu respectă spiritul
acordurilor, fac exces de măsuri antidumping, sau refuză să
respecte principiul TDMF. În concluzie aceste ţări văd
acest lucru ca pe o problemă de voinţă politică şi nu ca pe
una de natura asistenţei tehnice”.
 Conferinţa Ministerială de la Seatle 1999
• După criza asiatică din 1997-1998 s-a produs
încetinirea creşterii economice şi a dinamicii CI,
scăderea cererii globale şi slăbirea dolarului.
• Reuniunea a fost un eşec de anvergură care a
transmis lecţia că “nu se poate negocia o agendă
foarte largă cuprinzând multe aspecte sensibile care
nu au fost pregătite în prealabil”.
• S-a convenit :
– Să se revizuiască activităţile OMC şi să se
evalueze implementarea acordurilor;
– Să se adopte un text şi orice acţiune necesară
pentru viitoarea activitate a OMC;
– Să se aleagă moderatorii pentru noua CM
– Să se decidă asupra datei şi locaţiei noii CM
 Drumul către Doha 1999-2001
• A fost nevoie de doi ani pentru a recompune
pachetul de probleme supuse negocierilor;
• OMC a trebuit să-şi recompună echilibrele, să
menţină progresele în direcţiile fixate la Marrakesh,
Singapore şi Geneva şi să demonstreze membrilor
săi şi societăţii civile că SCI trebuie să rămână o
componentă esenţială a răspunsului la provocările
globale şi nu o parte a problemei;
• Eşecul de la Seatle nu afectat notabil activităţile
OMC;CG, comitetele şi grupurile de lucru au
gestionat corect activităţile, soluţionarea
diferendelor s-a îmbunătăţit, asistenţa tehnică a
sporit şi aderarea de noi membri a rămas o
prioritate;
 Cont.

• CG a adoptat un Program de lucru structurat pe mai

multe părţi:
– Negocierile în doemniul agriculturii şi serviciilor;
– Implicarea DG şi a preşedintelui CG într-un
program de consultare cu cu guvernele ţărilor
membre;
– Ajungerea la un acord privind problemele
implementării acordurilor de către Ţ în c d ;
– Transparenţa şi participarea;acordurile regionale;
comerţ şi pauperitate; asistenţa tehnică;
mecanismul de implementare;
 Conferinţa Ministerială de la Doha 2001

• În 2001 producţia şi comerţul mondial au

înregistrat cele mai slabe performanţe din
ultimii 10 ani;
• S-au creat 6 grupuri de lucru privind:
agricultura; implementarea; relaţia comerţ-
mediu; regulile OMC; aspectele de la
Singapore;TRIPS şi alte aspecte;
• Grupurile de lucru s-au reunit la momente
diferite pentru a putea permite participarea
tuturor membrilor;
 Doha s-a deosebit de Seatle prin:

• Problemele au fost mult mai bine pregătite prin

negocierile anterioare privind agricultura şi
serviciile;
• Lista cu privire la problematica unei mai bune
implementări a fost scurtată şi a existat un plan cu
privire la modul de tratare a problemelor sensibile;
• Miniştrii au conştientizat efectele negative pe care
le-ar genera încă un eşec al negocierilor;
• Climatul politic se schimbase; era o dorinţă
puternică de afirmare a intereselor comune şi de a se
transmite un mesaj cu privire la stabilitatea SCI
după prăbuşirea CI şi după evenimentele din SUA;
• Se depuseseră eforturi sporute anterior reuniunii
pentru implicarea ONG-urilor în formularea de p.d.v
în procesul de pregătire;
• Abilităţi manageriale sporite ale moderatorilor;
 Declaraţia de la Doha a vizat:
• Aspectele legate de implementare;
• Agricultura;
• Serviciile;
• Accesul la pieţe pentru produsele non-agricole;
• TRIPs;
• Problemele Singapore;
• Regulile OMC;
• Aranjamentele regionale;
• Soluţionarea diferendelor;
• Comerţ – mediu;
• Tratamentul diferenţiat şi mai favorabil;
 Conferinţa Ministerială de la Cancun
• Reuniunea a început cu desemnarea “facilitatorilor”
care să conducă consultările în cele 5 grupuri de
lucru pentru princpalele aspecte – agricultură,
aspectele Singapore, NAMA, problemele
dezvoltării, alte aspecte;
• Grupurile au lucrat în paralel nu secvenţial ca la
Doha;
• Cea mai sensibilă problemă a rămas tot cea agricolă;
• Pentru că SM nu au agreat proiectul de text înaintat
de Stuart Harbinson, SUA şi UE au înaintat un
proiect propriu în iulie 2003 pe care îl doreau ca
bază pentru Declaraţia Ministerială;
• Grupul celor 20 a respins textul;
• Reuniunea a eşuat în avansarea în ce priveşte
agenda rundei.
 În activitatea OMC sunt de reţinut
următoarele probleme

• Participarea în creştere a ŢCD la activităţile

organizaţiei şi la definirea agendei acesteia;
• Atenţia sporită pe care negociatorii trebuie să o
acorde barierelor comerciale aparţinând unei noi
generaţii;
• Influenţa în creştere pe care o exercită grupurile
societăţii civile asupra agendei comerciale şi a
politicilor sectoriale din ţările membre.
 10 avantaje derivate din participarea la SCI

• SCI promovează stabilitatea la scară internaţională;

• Diferendele sunt soluţionate într-o manieră
constructivă;
• Regulile de conduită sunt benefice pentru toţi actorii
participanţi la sistem;
• Comerţul liber reduce costurile vieţii;
• SCI oferă posibilităţi mai largi de alegere a
bunurilor şi serviciilor;
• Comerţul contribuie la sporirea veniturilor;
• Comerţul stimulează creşterea economică;
• Principiile de bază simplifică şi eficientizează
activităţile economice;
• Guvernele pot rezista mai uşor la presiunile lobby-
rilor,
• Sistemul încurajează buna guvernare.
 Percepţii critice la adresa SCI
• OMC dictează politicile comerciale ale statelor;
• OMC este pentru comerţul liber cu orice preţ;
• Interesele comerciale au prioritate asupre celor de
dezvoltare;
• Interesele comerciale au prioritate asupre celor
ambientale;
• Interesele comerciale au prioritate asupre celor de
sănătate şi securitate;
• SCI accentuează sărăcia şi conduce la pierderi de
locuri de muncă;
• ŢCD nu au nici-o forţă în cadrul OMC;
• OMC se află sub presiunea unor puternice grupuri
de interese;
• Ţările mai slabe sunt forţate să adere la OMC;
• OMC este o organizaţie nedemocratică.
 Concluzii
• SCI este o interesantă colecţie de reuşite dar va
trebui supus unui incitant proces de redesenare ca
urmare a provocărilor derivate din procesul de
globalizare;
• OMC este doar una dintre componentele unui sistem
complex şi dinamic de guvernare globală, care
implică în perspectivă o revizuire şi o mai clară
definire a funcţiilor diferitelor organizaţii
internaţionale;
• Doar o combinaţie sinergică între reformele interne
şi modificarea fundamentelor guvernării globale
poate garanta faptul că OMC îşi va valorificaintegral
potenţialul de care dispune.