Cursul Nr. 2. factorii • Redefinirea constantă a raportului de forţe în plan economic şi comercial; • Apariţia şi maturizarea fenomenelor de integrare economică regională; • Diversificarea şi sporirea eficacităţii măsurilor de politică comercială; • Fenomenele cu evoluţie complexă asupra economiei internaţionale, • Progresul tehnico-ştiinţific, • Instituţionalizarea comerţului internaţional, • Globalizarea sistemelor de producţie, • Redefinirea rolului companiilor transnaţionale. Redefinirea raportului de forţe • Comerţul internaţional continuă să crească în ritmuri tot mai rapide, • Ideile economice maturizate în ţările dezvoltate sunt tot mai mult asumate de ţările în curs de dezvoltare şi de cele în tranziţie, • În următorii ani, W va atinge un nivel care va redesena tabloul polilor de putere, • Se maturizează a treia revoluţie industrială care face ca lumea să devină multipolară. • Europa şi America trebuie să-şi asume provocările lansate în alte zone şi să caute soluţii la acestea; • Se redefineşte scala avantajelor comparative şi competitive; • Spiritul de competiţie cuprinde toate economiile indiferent de nivelul lor de dezvoltare; • Astăzi vorbim de dragoni şi tigrii asiatici şi de gazele americane şi europene; • Tot mai multe state îmbrăţişează valenţele liberului schimb şi ale economiei de piaţă. Probleme sensibile pe agenda negocierilor comerciale • Politicile şi practicile în domeniul concurenţei; • Problematica ambientală; • Respectarea drepturilor economice ale lucrătorilor; • Aspectele comerciale ale DPI, • Aspectele comerciale ale proceselor investiţionale; • Comerţul cu servicii; • Soluţionarea noii generaţii de diferende comerciale • În condiţiile acestui fragil dar dinamic raport de forţe SCI are nevoie de noi ancore mai solide dar mai flexibile pentru a reuşi să gestioneze riscurile globale; • Tabloul comercial actual nu mai este unul exclusiv al ţărilor devenind unul al blocurilor comerciale; • Cea mai mare parte a fluxurilor comerciale se derulează în interiorul QUAD; • Modificările produse în arhitectura raporturilor de forţe în plan economic şi comercial influenţează dinamica, structura şi orientarea geografică a fluxurilor comerciale. Tabloul raporturilor de forţe poate fi sintetizat astfel: • Situaţia Europei nu este semnificativ mai bună sau mai rea decât a celorlalte regiuni( fragmentare politică, tensiuni etnice, creştere economică relativ modestă, accentuarea competiţiei pentru factori de producţie); • SUA trebuie să facă faţă unui echilibru sensibil între dimensiunea geopolitică şi cea comercială, să-şi sporească competitivitatea externă şi să facă gesturi politice surprinzătoare; • Ţările din Asia trebuie să depăşească efectele crizei, să se înscrie pe culoarele integrării de tip deschis; • Ţările în tranziţie trebuie să-şi recompună arhitectura relaţiilor comerciale. Apariţia şi maturizarea grupărilor regionale • S-au constituit iniţial ca derogări de la CNMF sub formă de zone de liber schimb şi uniuni vamale; • Ca urmare a efectelor de creare şi deturnare de comerţ au amplificat dar şi distorsionat fluxurile comerciale tradiţionale; • Devin laboratoare unde se experimentează noi norme de conduită în plan comercial; • Regionalizarea nu este incompatibilă cu dezideratul de liberalizare comercială; • Consacră noi actori comerciali cu o forţă comercială şi de negociere sporită. • Ţărilor care nu participă încă la astfel de grupări nu le rămâne decât să adere la cele existente sau să creeze noi grupări; • Marile puteri comerciale care au respins regionalizarea şi-au schimbat între timp vocaţia; • Crearea unor grupări integraţioniste-internalizează schimburile comerciale, creează noi centuri protecţioniste,redefineşte scala avantajelor comparative, accentuează concurenţa, uniformizează şi simplifică reglementările. Diversificarea şi sporirea eficacităţii măsurilor de politică comercială • Comerţul internaţional este derulat în condiţiile unei concurenţe imperfectate de obstacole comerciale; • Gama acestor bariere s-a îmbogăţit iar eficacitatea lor a sporit continuu; • S-a conturat o lege a protecţiei constante; • Generează însemnate pierderi de bunăstare; • Puseurile de protecţionism însoţesc de regulă momentele de conjunctură nefavorabilă; • Barierele subminează bazele specializării. Fenomenele cu evoluţie complexă asupra economiei internaţionale • Se prezintă sub forma: exploziei preţurilor la unii factori de producţie, crizelor structurale, volatilităţii cursurilor valutare, conştientizării caracterului epuizabil al resurselor; • Raportul de schimb s-a deteriorat în defavoarea ţărilor în curs de dezvoltare; • În deceniile 8, 9 şi 10 s-a conturat o corelaţie interesantă între fluxurile de mărfuri şi cele de capital şi tehnologie. Progresul tehnico-ştiinţific • Evoluţiile tehnologice au modificat determinanţii comerţului internaţional pe toate axele sale; -s-a diversificat gama produselor şi serviciilor; - s-a redus distanţa economică dintre agenţii economici; - se creează noi oportunităţi de afaceri, -creşte numărul de consumatori şi solvabilitatea acestora; -se modernizează reţelele de distribuţie şi se produce internaţionalizarea acestora. Instituţionalizarea comerţului internaţional
• A devenit necesară ca urmare a:
- apariţiei unor noi actori ai comerţului; - modificării reacţiei firmelor la noii stimuli ai pieţei; - accentuării caracterului sinergic al instrumentelor de politică sectorială, -diversificării factorilor care contribuie la schimbările societale. • S-a realizat sub o formă provizorie GATT, permanentizându-se prin crearea O.M.C. Globalizarea sistemelor de producţie
• Transformările tehnologice şi liberalizarea
comercială au deplasat limitele opţiunilor productive; • O parte tot mai mare din comerţul internaţional este produsul sistemelor globale de producţie; • Analiştii denumesc acest proces dezintegrare verticală a producţiei sau comerţ intra-produs; • La dinamizarea acestui proces au contribuit barierele comerciale dar şi noile tehnici de comunicare. Redefinirea rolului companiilor transnaţionale • Noile schimbări în tabloul comercial au făcut posibilă globalizarea iar CTN au transpus-o în practică, • CTN nu sunt actori noi ai tabloului economic, ce s-a schimbat este doar rolul lor în cadrul schimburilor comerciale; • Este comentabilă comparaţia între potenţialul statelor şi cel al corporaţiilor; • Comerţul internaţional este tot mai mult o afacere intracorporatistă.