Studii de caz Economia Romaniei (10, 35, 37, 38)

10. Comentati principiile stabilite pentru tarile comuniste de Consensul de la Washington. Care sunt egectele
aplicarii principiilor Consensului de la Washington asupra economiei romanesti din perspective globalizarii?
Principiile Consensului de la Washington: Liberarizarea financiara, Disciplina fiscala,
Dereglementarea, Investitiile straine directe, Privatizarea, Liberalizarea comertului, Unificarea ratelor de
schimb.
In cadrul Consensului de la Washington, au fost stabilite anumite principii cu scopul de a indruma tarile
comuniste inspre economia de piata. Astfel, aceste principii sunt urmatoarele: Liberarizarea financiara,
Disciplina fiscala, Dereglementarea, Investitiile straine directe, Privatizarea, Liberalizarea comertului,
Unificarea ratelor de schimb.
Pe primul loc ca importanta a fortei de impact ca reformator se afla liberalizarea financiara. Aceasta
presupune ca bancile centrale sa aiba mai multa autoritate in desfasurarea politicii monetare; deasemenea se
refera si la dezvoltarea si promovarea rolului pietelor financiare in finantarea economiei.
Declansarea liberalizarii a fost insotita de deschiderea economiei spre exterior ca si piata de consum pe
fondul satisfacerii cerintei de produse de inalta calitate ce nu se comercializau in timpul comunismului.
Inlaturarea barierelor comerciale a presupus impunerea unor taxe vamale care, cu trecera timpului, au fost
diminuate.
Disciplina fiscala presupune ca deficitul bugetar sa fie unul destul de scazut pentru ca finantarea lui sa
nu inflationista.
Un alt principiu important face referire la dereglementare. Aceasta are ca obiectiv suprimarea
reglementarilor guvernamentale care restrictioneaza intrarea de noi firme pe piata de capital, precum si
competita.
Privatizarea are ca scop imbunatatirea modului de alocare a resurselor intrucat acesta, in perioada
respectiva, nu era unul tocmai eficient, precum si scaderea cheltuluielilor ce urmau sa se faca din bugetul
public. Prin urmare, intreprinderile de stat au fost privatizate.
Nu in ultimul rand, unificarea ratelor de schimb face referire la existenta unei rate de schimb valutar la
un nivel suficient de competitiv intrucat sa se poata induce o crestere economica rapida prin exporturi si
atragere de capital strain.
Cat despre Romania se poate spune ca a existat contextul aplicarii principiilor din cadrul Consensului de
la Washington, insa socul suferit a fost foarte mare. S-a optat pentru terapie de soc in domenii unde era evident
nevoie de terapie graduala si invers, astfel Romania nu a avut aceeasi evolutie precum cea a celorlalte tari
postcomuniste.
Primii ani ai tranzitiei au insemnat o recesiune profunda, caracterizata printr-o scadere masiva a
productiei si un deficit semnificativ de cont curent. S-au produs reduceri severe ale economiilor si investitiilor
interne, ceea ce a condus la o recesiune transformationala (saracie extrema, instabilitate, prabusirea ofertei
interne, hiperinflatie). Nici privatizarea nu a avut un real succes in cazul Romaniei deoarece proprietatile de stat
s-au transferat la particulari sub forma unor companii nationale sau sub forma relegiilor. Acest transfer de
proprietate s-a facut dupa interesele politice, clientela sau de comisioane. Romania a reusit, totusi, sa evite o
criza financiara majora, fiind de altfel si singurul stat din Europa de Sud-Est care nu s-a confruntat cu o astfel de
situatie.

35. Sunteti decident de politica macroeconomica aplicata economiei romanesti. Ierarhizati

urmatoarele faze ale viziunii nonmonetariste asupra tranzitiei:
Rolul statului
5
Politici industriale si de dezvoltare regionala
3
Contextul international
4
Crearea unui context favorabil cresterii productiei
2
Stabilizarea productiei si folosirea fortei de munca
1
Discutati validitatea logica a acestei ierarhizari. Comentati aplicarea fazelor in economia Romaniei.
Ca si decident de politica macroeconomica, consider ca fazele viziunii nonmonetariste asupra tranzitiei
enumerate mai sus sunt ierarhizate astfel: Contextul international, Rolul statului, Stabilizarea productiei si
folosirea fortei de munca, Politici industrial si de dezvoltare regional si Crearea unui context favorabil cresterii
productiei.
In primul rand, cel mai important pas gasesc a fi stabilirea contextului international. Acesta presupune o
revizuire a comportamentului economiei globale, realizand o imagine de ansamblu asupra a ceea ce se petrece
la nivel mondial si urmeaza sa se petreaca si la nivel national. Tendintele macroeconomice si evolutiile unor
factori precum PIB-ul, inflatia, ocuparea si veniturile salariale, comertul exterior, investitiile, nivelul productiei
din cadrul economiei mondiale influenteaza activitatea economica a Romaniei.
Apoi, interventia statului in economie prin msuri fiscale, investiii, subvenii, transferuri de fonduri,
mprumuturi este necesara intrucat poate ajuta la crearea si dezvoltarea unei intreprinderi.
Politicile industriale si de dezvoltare regionala au un impact major asupra mediului de afaceri prin
consolidarea acestuia, sustinerea cercetarii, dezvoltarii si inovarii produselor si serviciilor, dezvoltarea pietei
libere si concurentiale, asigurarea compatibilitatii cu mediul, promovarea coeziunii sociale, promovarea
investitiilor directe.
Urmeaza stabilizarea productiei ce depinde de perturbatiile de mediu si de dinamica cerintelor de pe
piata. Forta de munca este un factor ce participa direct la realizarea procesului de productie. Pentru o eficienta
mare a acestui factor, sunt necesare investitii care sa ajute la modernizarea mediului si modului de lucru cu
ajutorul tehnologiei. In plus, pentru evitarea unei crize de competenta, se recomanda selectarea celor mai
potriviti oameni. Pentru acest lucru se va sustine ideea conform careia trebuie sa inceteze selectarea candidatilor
pentru un post in functie de preferinte (personale, politice etc), conform sistemului romanesc, si sa reuseasca
oamenii cu adevarat pregatiti.
In ultima faza, crearea unui context favorabil cresterii productiei din Romania implica existenta unei
piete de desfacere si a unei bune competivitati. De asemenea, investitiile reprezinta un prilej bun de a dezvolta
activitatea intreprinderii, de a creste productia, de a diversifica gama de produse si de a realiza exporturi. Nu in
ultimul rand, satisfacerea preferintelor consumatorilor si cresterea veniturilor prin vanzari mari pe piata duc la
existenta unui context favorabil cresterii productiei.

37. Procesul de liberalizare si crearea pietei

Liberalizarea isi produce efectele pozitive in economie atata timp cat exista constrangeri
puternice asupra firmelor vechi sa se restructureze (impunerea disciplinei de piata). Liberalizarea trebuie
insotita de stimularea intrarii pe piata a noilor firme, pentru a inlatura situatiile de monopol, monopol

bilateral, oligopol cooperant, monopson etc, si a forta crearea unui cadru legal care sa stimuleze investitiile
private.
Inceputul tranzitiei
Liberalizarea economica

Exista o piata
Se incurajeaza intrarea pe piata
disciplinata a
a noilor firme
sectorului vechilor
intreprinderi
Analizati:
a) Efectele procesului de liberalizare in situatia economiei romanesti;
b) Evolutia proceselor complementare celui de liberalizare economica (disciplina in sectorul
vechilor intreprinderi de stat si procesul de stimulare a crearii de noi intreprinderi).
c) Validitatea informatiei: In Romania, procesul de crestere economica a fost incetinit de slaba
productivitate a factorilor de productie in vechile intreprinderi (nerestructurate), care absorb mai
multe resurse decat produc.
a) Reforma economica aferenta procesului de tranzitie spre o economie moderna de piata s-a realizat in
Romania cu ritmul cel mai rapid in domeniul comertului exterior. De-a lungul intregii perioade de
tranzitie, Romania a inregistrat o evolutie economica oscilanta, in care au alternat perioadele de usor
avant economic cu cele de prabusire, pe fondul unei scaderi foarte accentuate a productiei, in special
a celei industriale, si a unei inflatii care s-a mentinut constant la cote ridicate.
b) Exercitiul individual al gestionarii proprietatii a avut forme derizorii, cu functie de autoconsum sau
de subzistenta, izolata intr-un vid absolut nepermis evolutiilor presupuse de piata. Structurile
productive de baza erau la randul lor ferite de tentatia de a gestiona dupa criteriile de piata.
Intreprinderile de stat nu aveau propriu zis functii destinate sa faca din piata reperul performantei.
De asemenea, restructurarea trebuia sa inceapa concomitent cu programele de liberalizare si
macrostabilizare. Ca urmare a faptului ca s-a acordat aproape exclusiv atentie privatizarii cu transfer
de proprietate de la stat la indivizi, aceasta a fost nesemnificativa, aproape nula. Restructurarea a fost
o iluzie, acceptata insa politic drept o cale de tranzitie cu minimizare de costuri sociale, ale carei
efecte negative le constatam in prezent. In acelasi timp, se considera ca privatizarea spontana sa fie
initiativa asumarii riscului investional de deschidere a unei noi afaceri. Ideea este ca, inca de la
inceput, s-a evitat calea normala de a ajunge la o economie de piata. Drept urmare, reconfigurarea
economiei a luat forma colapsului unor ramuri si sectoare, a falimentului unor intreprinderi,
inclusive privatizate.

c) Afirmatia conform careia procesul de crestere economica din Romania a fost incetinit din cauza
factorilor de productie care consuma mai multe resurse decat produc reflecta necesitatea investitiilor
in cadrul unei intreprinderi. Astfel, se surprinde faptul ca pentru o functionare mai performanta si
mai eficienta a factorilor de productie, investitiile ar avea un impact puternic. Cheltuielile pentru
materiile prime, pentru activele circulante, pentru salariile angajatilor, pentru eventuale reparatii etc
oscileaza intotdeauna, fiind nepredictibile. De asemenea, cresterea productivitatii ar putea genera
cresterea veniturilor si costuri de productie mai mici.

38. Disciplina, protectie, descurajare privind restructurarea economiei romanesti?

Pe baza schemei urmatoare, analizati:
a) Evolutia intrarilor si iesirilor in perioada de tranzitie.
b) Efectele aparute in cazul in care constrangerile bugetare tari impuse firmelor de stat nu sunt
insotite de masuri de prevenire a transferului de active catre afaceri, la o valoare mult mai
mica. Studiati cazul Romaniei din acest punct de vedere.
c) Afirmatia conform careia Romania a protejat vechile intreprinderi cu mari pierderi prin
subventii, in loc sa le disciplineze.
Afirmatia potrivit careia In Romania s-a descurajat intrarea noilor intreprinderi pe piata,
deoarece statul nu a putut furniza bunurile publice in mod corect, iar climatul investitional a fost
unul nestimulativ.

a) Inainte de perioada de tranzitie, firmele isi desfasurau activitatea intr-un mediu economic distorsionat. Din
momentul in care s-a realizat tranzitia spre o economie de piata, intrerinderile s-au vazut deodata in
confruntare cu constrangeri bugetare, acestea limitandu-le accesul la sursele de finantare pentru exploatare
si dezvoltare. Promovarea concurentei implica toate eforturile depuse de intreprindere cu scopul de a atrage
institutiile publice, mass media, agentii economici, publicul larg catre sustinerea sa. In Romania, insa, au
existat intotdeauna disfunctionalitati, in special in ceea ce priveste sistemul juridic. In ceea ce ii priveste pe

manageri, acestia nu aveau experienta privind procesele de studiere a pietei si nu aveau capacitatea de a
furniza capital in folosul intreprinderii. Nu in ultimul rand, adaptarea la mecansimul pietei si functionarea ei
era primordiala, evolutia fiind lenta.
Teoretic, succesul reformelor in perioada de tranzitie ar fi existat daca oamenii ar fi avut cunostinte in ceea
ce priveste economia de piata si ar fi stiut cum sa se comporte.
Prin urmare, iesirile unei firme nu au fost la nivelul sperat. Alocarea resurselor nu a fost eficienta intrucat,
dupa 1989, personalul unei intreprinderi era numeros, ceea ce a condus la cheltuieli foarte ridicate. Crearea
unui mediu de afaceri stabil si previzibil, precum si crearea de noi locuri de munca au fost procese intarziate
pentru ca gestionarea gresita a activitatii unor intreprinderi a condus la falimentul acestora. Acesta este si
motivul pentru care, proprietarii puteau sa ramana doar cu proprietatea propriu-zisa, intrucat aceasta putea
sa nu aduca niciun venit.
b) In urma scaderii surselor de finantare pentru exploatare si dezvoltare, intreprinderile nu au avut o evolutie
corespunzatoare. Prin urmare, pentru a se evita falimentul si pentru a aduce venituri, s-au facut transferuri
de active catre alte companii. Ceea ce nu au stiut cedentii (cei care transmit activele) a fost valoarea la care
s-au vandut activele. In momentul in care au fost scoase la vanzare, activele s-au devalorizat. Nevoia de
surse de finatare i-a determinat pe cei de la conducere sa accepte pretul de pe piata. Astfel, activele s-au
achizitionat la preturi foarte mici si viitorul lor a depins de fiecare cumparator: fie au fost exploatate si
dezvoltate, fie au fost vandute la randul lor cu un alt pret si cu un alt scop.
c) S-a confirmat, prin diverse studii, faptul ca programele de izolare si supraveghere nu conduceau la o
imbunatatire a performantelor functionarii unei intreprinderi, nici la privatizarea sau lichidarea celor cu mari
pierderi. Mai mult decat atat, constrangerile bugetare impuse acestora erau mai putin dure decat cele carora
trebuia sa le faca fata si restul intreprinderilor, datorita accesului la fonduri speciale si subventii
guvernamentale. Prin urmare, intreprinderile cu puternice legaturi politice si cu o vechime relativa au
obtinut avantaje nemeritate.
d) Dupa 1989, se sustinea ideea conform careia o firma se poate dezvolta accelerat, practicand un management
intuitiv-speculativ. Intrarea pe piata a unor firme noi a determinat aparitia unor reactii de impotrivire.
Climatul investitional nu era unul favorabil, prin urmare firmele nu se puteau mentine in competita
economica. Intreprinderile erau acuzate ca sunt ineficiente, provocatoare de costuri pentru Stat si, chiar daca
unele dintre ele aveau rezultate incurajatoare, erau condamnate la dezmembrare si privatizare pentru a ajuta
Statul.
Studiu de caz 87.
Terapia gradual sau terapia soc in procesul privatizarii?
Privatizare cat mai rapida:

Realizarea unui spor de eficienta pe termen scurt;

Apar conflicte de interese: profiturile realizate din vanzari si incasarile statului pot creste daca
potentialilor investitori li se fac concesii (pastrarea pozitiei de monopol sau subventionarea pe termen
lung), fapt ce duce la scaderea eficientei;
Inlaturarea atitudinilor gresite care apar din momentul anuntarii privatizarii pana la realizarea acestui
proces.

Gradualism in procesul privatizarii:

Efectele pozitive ale privatizarii nu se contureaza intr-un timp scurt, rezultand nemultumiri sociale;
Se realizeaza trecerea raului prin dibuirea pietrelor de sprijin una cate una (miracolul chinezesc)

a) Care considerati ca este decizia corecta privind abordarea procesului de privatizare in tarile in tranzitie?
Dar in Romania?
Privatizarea este transferul legal al drepturilor de proprietate de la stat sau de la societatile
comerciale cu capital majoritar de stat catre agentii private.
Procesul de privatozare este important din 3 motive:
Stimuleaza procesul de restructurare
Disciplineaza sectorul firmelor
Obliga la stabilirea riguroasa a drepturilor de proprietate si a guvernantei corporative eficiente.
In cazul tarilor aflate in tranzitie este necesara o utilizare a gradualismului in procesul
privatizarii, efectele pozitive pe termen lung fiind favorabile dezvoltarii economiei de piata, dar
si obtinerii stabilitatii macroeconomice.
In cazul Romaniei, privatizarea spontana nu a avut success, fiind intarziata de ineficienta
organizare a sectorului juridic, dar si de slaba implementare a metodelor si a programelor de
privatizare.
b) Enumerati si explicati alte avantaje si dezavantaje ale alegerii fiecareia dintre variante.
Un alt dezavantaj al privatizarii rapide il constituie lipsa timpului de a analiza posibilii investiori,
fiind astfel imposibil studiul credibilitatii acestora.In cazul gradualismului se poate analiza acest lucru,
astfel putandu-se crea o evolutie stabile in procesul privatizarii.
Un dezavantaj in cadrul gradualismului in privatizare il poate reprezenta intarzierea excesiva si
ingreunarea procesului prin implementari instabile ale unor sisteme de analiza si de
verificare/previzionare.

Studiu de caz 88.

Proprietatea straina versus proprietatea autohtona.
Avantaje ale privatizarii prin capital strain:
Valuta obtinuta din vazarea intreprinderilor de stat este folosita pentru diminuarea datoriei externe;
Infuzia de capital strain contribuie la modernizarea industriei central si est-europene;
Orientarea spre piata a managementului occidental conduce la o disciplina financiara ridicata.
Dezavantaje ale privatizarii prin capital strain:
Cresterea somajului
Pierderea suveranitatii nationale.
Dileme ale privatizarii prin capital strain:

 Modul de calcul a valorii reale a firmelor oferite spre vanzare

Practicile contabile est-europene nu corespund sistemului contabil occidental.
Analizati:
a.Avantajele si dezavantajele privatizarii prin vanzarea de intreprinderi catre capitalul strain in economia
romaneasca.Privatizarea prin vanzarea intreprinderilor catre capital strain a avut un impact pozitiv, in
majoritatea cazurilor, asupra economiei nationale.Aceasta infuzie de capital strain a condus atat la modernizarea
intreprinderilor cat si la eficienta activitatii de productie a anumitor industrii. La baza acestei evolutii a stat
experienta si seriozitatea investitorilor cu un trecut pozitiv in activitatea pe piata de capital.
Cu toate acestea au existat si esecuri in ceea ce priveste acest tip de privatizare, investitorii straini coducand, in
mod voit sau nu, la falimentul intreprinderilor preluate.Acest lucru are un impact negativ asupra ratei somajului,
implicit asupra convergentei sociale postcomuniste.
Afirmatiile Firma valoreaza atat cat este dispus sa plateasca pentru ea si Sa decida piata, in coditiile in care
tocmai unul dintre motivele vanzarii este crearea pietelor functionale iar la inceputul tranzitiei pietele practice
nu existau.
In acest context, afirmatiile sunt retorice, calculul economic in socialism fiind imposibil de realizat, neexistand
proprietate privata. Astfel, valoarea unei intreprinderi este greu de apreciat la inceputul tranzitiei, lipsa pietei
libere stand la baza posibiliatii de evaluare a unei organizatii. Avand insa in vedere existenta unor economii
stabile de piata drept exemplu, se pot face anumite aprecieri asupra pretului unei firme, luand in considerare si
aspectul pur teoretic.
Studiu de caz 89.
Proprietatea spontana versus privatizarea controlata si condusa de catre agentii de stat.
Sustinatorii privatizarii spontane argumenteaza:
O tranzitie este imperativa;
Nu conteaza existenta unei mici pierderi de valoare atat timp cat se realizeaza tranzitia la un sistem mai
eficient;
Existent oricarui proprietar care urmareste maximizarea profitului este mai buna decat absenta unuia;
Maximizarea profitului va conduce rapid la o alocare eficienta a resurselor, la cresterea veniturilor
bugetare si la cresterea bunastarii.
Adeptii privatizarii controlate justifica:
Risipirea proprietatii nu este de neglijat;
Veniturile obtinute din privatizarea prin vanzare catre capitalul strain pot fi obtinute numai o singura
data, si de aceea ele trebuie maximizate;
Masurile privind scoaterea la licitatie a unor firme , luate in graba, conduc in mod inevitabil la scaderea
preturilor de vanzare.

Analizati fiecare dintre cele doua metode de management al privatizarii. Care model trebuia folosit in economia
romaneasca de dupa 1990 privind acest process?
Privatizarea spontana este astfel un process prin care capitalul politic este convertit in capital economic.
Criticii sunt de acord ca acesta este un mod prin care vechea oligarhie aparatul de stat si functionarii de la
varful sau isi salveaza puterea.
Opozantii privatizarii spontane sustin crearea si intarirea agentiilor centrale pentru conducerea si
coordonarea procesului de transformare a proprietatii de stat. Daca privatizarea nu este pusa sub control public,
sustin ei, beneficiile ei vor ajunge in principal in diferite maini si buzunare sin nu vor fi destinate binelui
public Concluzie : pentru a denationaliza proprietatea, primul pas necesar este renationalizarea ei.
Sustinatorii privatizarii controlate de la nivel central spun ca noua agentie va fi raspunzatoare in fata unui
Parlament nou, ales in mod democratic.Sarcina ei va fi sa vanda proprietatea , nu sa o acumuleze.Daca
privatizarea spontana nu este incetinita nu va mai ramane nici o proprietate pe care noul stat sa o transforme de
o maniera rationala.
Sustinatorii spontanietatii se intreaba : sa incetineasca? Viteza actuala nu este suficient de mare! O
tranzitie rapida este imperativa.
Cei care sprijina privatizarea controlata afirma ca risipirea proprietatii nu este de neglijat si ca veniturile
trebuie maximizate.
In aceasta privinta sustinatorii spontanietatii sustin ca este imposibil sa maximizezi preturile de vanzare
ale intreprinderilor de stat si eficienta pe termen lung, sa reduce costurile si practicile de tip monopol, sa
maximizezi accesul la pietele externe sis a asigururi locuri de munca pentru toata lumea, si toate astea in acelasi
timp.In acest sens cea mai optimista politica este cea prin care economia trece rapid de la redistributia prin
intermediul statului la coordonarea prin intermediul pietei.
Prin intermediul privatizarii spontane se poate realize o imbogatire, imbogatire se bazeaza pe insusirea de
catre personae particulare a proprietatii publice prin afaceri de interior care duc la vanzarea cu un pret mai mic
decat cel real.In acest sens,consider si sustin ca cea mai sigura cale spre prosperitate este o privatizare mai lenta,
mai calculata si mai controlata, aceasta privatizare fiind sic ea mai buna pentru Romania.

Studiu de caz 90.

Proprietarii institutionali versus proprietarii personae fizice
In Europa Centrala si de Est, vanzarea rapida a intreprinderilor de stat a favorizat achizitiile facute de capitalul
strain.
ARgumente :

Economiile personale ale populatiei impreuna cu creditele puteau cumpara 10-15% din bunurile aflate in
proprietatea statului;
Proprietarii institutionali autoritatile publice ar desemna spitale, fundatii, institutii educationale,
institute de cercetare si alte institutii similar drept actionari majoritari ai firmelor recent privatizate.

Astfel, institutiile nonprofit vor incepe sa-si finanteze o parte din operatiuni sau poate chiar toate
operatiunile din dividendele primate de pe urma actiunilor.
Avantaje ale proprietatii institutionale:

Creaza actionari informati;

Creaza actionari cu interes direct in rentabilitatea pe termen lung;
Sporeste sprijinul politic pentru aplicarea de reforme in domeniul proprietatii.

Probleme ale aplicarii proprietatii institutionale:

Lipsa planificatorilor financiari cu experienta in administrarea portofoliilor de actiuni;

Apare problema principal-agent (o retea complexa de relatii de indatorare fortata si firme falimentare
a aparut in Europa de Est, reprezentand o greutate extraordinara care apasa asupra bugetelor nationale,
asupra intregului sistem financiar si afectand reusita transformarii economice pe termen mediu)(Bela
Greskovits, The political economy of protest and patience: East European and Latin American
transformations compared, CEU Press, Budapesta,1998)

Este posibila evolutia unei schimbari sun forma proprietatii incrucisate:

Astfel vor avea loc plasari successive in cosiliile directoare ale firmelor.\
Analizati fiecare dintre cele doua metode de management al privatizarii.Care model trebuia folosit in economia
romaneasca dupa 1990 privind acest process?
In ceea ce priveste proprietatea autohtona, privatizarea rapida ar putea genera 2 tipuri principale de tipare ale
proprietatii institutionale:
1. Improprietarerea unor institutii non-profit (spitale, institutii de invatamant, fundatii); in acest caz statul
ar fi cel care ar desemna spitale, fundatii, institutii educationale, institute de cercetare drept
actionarimajoritari ai firmelor recent privatizate.
Opozantii proprietatii institutionale ridica un numar de obiectii serioase cu privire la indiferenta
planificatorilor financiari care au experienta in administrarea portofoliilor si cu privire la prcaticile
organizationale.
2. Holdinguri ale mai multor corporatii, in care banci, companii de asifurare si intreprinderi industrial detin
actiuni ale altor companii.Acest tip de proprietate institutional se intalneste atunci cand firmele cumpara
actiuni emise de alte intreprinderi de stat in cadrul procesului de transformare.
Criticii sustin ca rezultatul unei astfel de miscari nu este trecerea de la plan la piata ci de la plan la clan,
aducand ca si argument faptul ca principal problema a vechiului sistem nu era lipsa de proprietate si de
piete, ci mai ales structura organizationala bazata pe concentrarea industrial, care a dat pozitii de
monopol unor giganti industriali.
Sustinatorii proprietatii individuale cred ca transferarea bunurilor industriale catre proprietarii
individuali va fi un proces de durata si propun astfel un plan secundar pentru a rezolva problema marilor
intreprinderi de stat. Ei sustin re-reglementarea secorului de stat, comcomitent cu de-reglementarea
sectorului privat. Acestea doua trebuie sa fi combinate in continuare cu masuri aditionale care
promoveaza transferul resurselor economice catre intreprinzatorii adevarati.
De cealalta parte, sustinatorii proprietatii institutionale fac referire la economia occidentale si
sustin ca proprietatea institutional predomina si ca este normal sa existe conduceri incrucisate pentru a

putea crea un set stabil de institutii financiare si industrial interconectate care sa supravietuiasca intr-o
economie mondiala rapace.
Obiceiurile adanc inradacinate ale sistemului ce a fost si trasatura cheie a vechiului regimclanurile (in care elita aparatului de stat si economia au lucrat mana in mana) ma conduc spre ideea ca
pentru a se atinge obiectivul dorit, creare unei piete libere sanatoase era nevoie de o proprietate
individuala la fel de sanatasa, metoda ce a fost utilizata si in Romania de dupa 1990.

92 Studiu de caz
Succesiunea si ritmicitatea reformelor in contextul privatizarii
Privatizarea poate fi definite ca transferal legal al drepturilor de proprietate de la stat la agentii private.
Prima dilema in legatura cu privatizarea a fost legata de viteza de implementare a acestui proces. Este
necesara o terapie gradual sau o terapie soc in procesul de privatizare? Privatizarea cat mai rapida presupune:
realizarea unui spor de eficienta pe termen scurt. Totusi acest scop poate determina aparitia conflictelor de
interese, profiturile realizate din vanzari si incasarile statului pot creste daca potentialilor investitori li se fac
anumite concesii: pastrarea pozitiei de monopol, subventionarea pe termen lung, fapt ce duce la scaderea
eficientei. Gradualismul in procesul privatizarii are si avantaje, si dezavantaje: efectele pozitive ale privatizarii
nu se contureaza intr-un termen scurt, rezultand nemultumiri sociale.
Sustinatorii privatizarii spontane argumenteaza ca o tranzitie rapida este imperativa, existent unor mici
pierderi de valoare nu conteaza atata timp cat se realizeaza tranzitia mai la un sistem mai eficient in care
existent oricarui proprietar care urmareste maximizarea profitului este mai buna decat absenta unuia.
Daca ceva poate sa ilustreze rolul erodent al politicului in procesul de tranzitiem cel mai bine s-ar putea
ilustra prin evolutiile privatizarii. Decizia politica a stat pana la urma la baza a tot cee ace a insemnat
privatizare. De aceea, o operatiune eminamente de tip economic s-a facut dupa principia fluide, zadarnicind
contributia privatizarii la functionalitatea pietei. Ponderea excesiva a capitalului social in prorpietatea statului,
sub forma regiilor, companiilor nationale si a societatilor pentru utilitati si servicii publice reda lipsa de
consistenta a reformei proprietatii. Ponderea de 1/3 a capitalului social aflat in prorpietatea privata nu poate sa
impuna procesele specifice economiei de piata concurentiala, libera. Neintelegerea importantei economice a
reformei proprietatii a determinat atitudini de acceptare a transferului de prorpietate catre investitori
cucapacitati indoielnice, din zone geografice in care experienta economiei concurentiale performante este
subminata de practice desfasurate in marginea sau in pofida legii.
O alta perspectiva asupra procesului de privatizare este ca aceasta sa se realizeze numai cand exista un
cadru corespunzator. Problema in tarile postcomuniste, data fiind istoria traita, era ca nimeni nu dispunea de
avutia necesara pentru a achizitiona firmele si a devein intreprinzator de success. In tatile in tranzitie au existat
doua perspective asupra procesului de privatizare: morala si realista. In semnificatiile acestor perspective s-a
regasit compromisul dintre echitate si eficienta. Privatizarea de masa, facuta in baza unor principia discutabile
de echitate sociala, a compromise pe termen lung reconsolidarea legaturii proprietar-obiectul proprietatii si a
golit de continut idea de proprietate prin putinatatea sau absenta totala a profitului, a stimulentelor specific
exercitarii dreptului de proprietate. Startul privatizarii in masa s-a ratat si pentru faptul ca el ar fi putut sa fie
reprezentat de transformarea partilor sociale, la care angajatii au fost obligati sa contribuie in perioada
socialista, direct in actiuni, evitandu-se decapitalizarea excesiva intrewprinderilor.
Putem concluziona afirmand faptul ca privatizarea romaneasca s-a facut rapid, fara un cadrul legislativ
bine conturat care a dus la aparitia grupurilor de interese caracterizate cel putin prin rea vointa. Politicul prin
amestecul sau in procesul de privatizare nu a facut decat sa inrautateasca efectele negative ale acesteia: numarul
somerilor a crescut semnificativ, presiunea asupra sistemelor de protective sociala a crescut si ea inevitabil.
Metodele de privatizare cum ar fi MEBO (eficienta doar in cazul interprinderilor mici) aplicate in contextul
economic de dupa revolutie colosilor industriali au dus la falimentarea interprinderilor de stat, distrugerea

industriei pe termen mediu si lung, intarzierea aparitiei aparitiei antreprenoriale, a vocatiei investitionale si a
asumarii riscului.
94 STUDIU DE CAZ

Dilema prioritatii restructurare-privatizare

Restructurarea si privatizarea reprezinta doua procese interdependente. Succesiunea lor in timp
constituie aproape intotdeauna subiectul unor ample dezbateri. Daca se realizeaza restructurarea inainte de
privatizare, creste atractivitatea intreprinderii pentru posibilii investitori, se obtin castiguri mai mari din
privatizare si se evita un somaj ridicat pe o perioada scurta. In acelasi timp exista costuri mari pentru bugetul de
stat, privatizarea este intarziata si apare pericolul subventionarilor neeconomice.
Restructurarea vizeaza atat aspect ce tin de un process regresiv in cee ace priveste functionarea vechiului
mechanism economic, cat si procese care care duc la constitutia noiului mechanism centrat pe piata.
Restructurarea, in fapt, este chiar reforma economiei. Dintre toate procesele transformationale, restructurarea nu
s-a bucurat de prea mare trecere in programele de guvernare, cee ace s-a reusit fiind aproape exclusive, in unele
cazuri, efectul conditionalitatilor externe. Intr-un fel semnificativ, restructurarea nu a reusit sa fie sustinuta la fel
ca liberalizarea, ca apoi sa fie neglijata din cauza atractivitatii pentru reforma proprietatii.
Macrostabilizarea isi certifica efectele doar daca restructurarea are un ritm adecvat de producer a fluxurilor care
sa asigure echilibrele generale in economie, sa faca posibile gestionarea lor de durata. Liberalizarea ac atare se
goleste de continut daca prin restructurare deficitara se induc rigiditati de alocare, se sfideaza corelatii
esentiale, apar fenomene de tipul arieratelor. Precaritatea restructurarii este redata de semnalele dezechilibrelor
contului curent al balantei de plati externe, de presiunea importului de produse menite sa acopere expansiunea
cererii interne, provocata in conjuctura infuziei temporale de lichiditati in bugetele menajelor prin munca din
strainatate. Evident ca semnalele restructuriarii incomplete sau inadecvate vin si dinspre sistemul de companii,
prea lent restructurat, prea inconsistent sustinut si departe, ca potential productive de competitivitate, de a
satisfice avantul cererii.
Strategia de restructurare presupune o viziune integrate asupra acestui process: obiective, principii,
programe si instrumente ale programelor de restructurare.Ca obiective, strategia de restructurare a urmarit:
crearea unui sistem concurential bazat pe criterii de rationalitate economica, consistenta pietei interne si
cresterea puterii ei de absortie, sporirea capacitatii parteneriale a capitalului autohton in conditiile infuziei de
capital strain performant, difuzarea sociala a prosperitatii si transferal protectiei sociale catre sectorul privat.
Caile prin care se puteau realiza un process eficient al restructurarii erau: cresterea investitiilor in
infrastructura, promovarea economisirii si a investitiilor, cresterea investitiilor in capitalul uman, promovarea
investitiilor in tehnologia avansata, programe de sprijinire a intreprinzatorilor si promovarea industriei mici si
mijlocii.
Programele de restructurare trebuie atent concepute deoarece vizeaza decizii privind interprinderile
care se descentralizeaza, se dezvolta sau se inched; decizii privind determinarea sectoarelor si regiunilor unde se
stimuleazaamplasarea de noi interprinderi, decizii cu privire la planurile care prevad necesarul de forta de
munca si proiecte concrete de calificare si recalificare.
Sectorul financiar nu a ajutat procesul de transformare, bancile nu au impus restructurarea iar piata capitalului
s-a confruntat cu lipsa de lichiditate. Specialistii au fost insuficienti iar capacitatea de finantare a privatizarii a
fost una redusa. Romania s-a confruntat cu limitari puternice ale procesului de restructurare. Printre limitarile
romanesti ale strategiilor de restructurare se enumera urmatorii factori: lipsa de mobilitate a factorilor de
productie, exporturile romanesti au o elasticitate redusa fata de cererea de pe piata modiala sau fata de preturile

mondiale, dependent exporturilor de importuri, ponderea investitiilor straine directe in totalul investitiilor brute
ale romaniei se situeaza mult sub limita necesara dezvoltarii accelerate.
Procesul de privatizare se poate realiza in conditii eficiente doar daca strategiile de restructurare
sunt aplicate corect. Tarile care au reusit sa implementeze un process de restructurare coherent (Cehia, Polonia,
Ungaria) au folosit strategia disciplina si incurajare. Romania, Bulgaria au promovat o disciplina
protectionista si descurajatoare. Spre exemplu Romania a protejat actiunea vechilor intreprinderi prin acordarea
de subventii de stat, preturi mici la energie, guvernanta corporativa ineficienta, climat investitional turbulent,
sistem juridic instabil, coruptie etc.
Studiu de caz 115
Presiunea administrative asupra intreprinderilor din Romania
Investitia straina directa (ISD) este o relatie investitionala de durata intre o entitate rezidenta si o entitate
nerezidenta; de regula; implica exercitarea de catre investitor a unei influente manageriale semnificative in
intreprinderea in care a investit.
ISD se diferentiaza in trei grupe, fiecare cu un impact diferit asupra cresterii economice la nivel
local si macroeconomic:
a

Investitiile greenfield, care presupun infiintarea de intreprinderi de catre sau impreuna cu investitorii
straini, adica investitii pornite de la 0
b Investitii prin fuziuni si achizitii, care presupun preluarea integral sau partial de intreprinderi de catre
investitori straini de la rezidenti
Investitii prin dezvoltare de firme: majorarea detinerilor de capital ale investitorilor straini in intreprinderi
ISD influenteaza direct potentialul unei economii de a avea o crestere economica sustinuta si aduc tarii in
care s-a investit o serie de avantaje: transferal noilor tehnologii, know-how-ul si experienta manageriala;
comertul international si parteneriatul cu intreprinzatorii locali, cresterea nivelului de viata al populatiei,
crearea unor noi locuri de munca; cresterea productivitatii factorilor de productie si a calitatii bunurilor si
serviciilor; cresterea incasarilor fiscal.
Experiena privatizrilor ntreprinderilor de stat cu investitori strategici strini n Romnia a evideniat o
serie de neajunsuri n ceea ce privete volatilitatea ISD, schimbarea profilului de activitate sau falimentarea
unor ntreprinderi, ceea ce a concurat la un proces de destructurare i dezindustrializare a economiei
autohtone i a eficienei exporturilor acesteia. Muli investitori strini nu i-au respectat programele
investiionale postprivatizare, au beneficiat de poziia dominant doar pe baza capitalului subscris la
societi, fr s asigure i capitalul vrsat la care s-au angajat, au schimbat profilul activitii de producie,
nefiind reele rodate de integrare i specializare, au cumprat ntreprinderi industriale nu pentru redresarea
economic i tehnologic i meninerea profilului de activitate, aa cum s-au angajat, ci pentru demolare i
exportul de fier vechi din casarea mainilor, utilajelor i instalaiilor sau pentru valorificarea terenurilor
achiziionate la preuri foarte sczute, pe o pia imobiliar n ascensiune. Intreg procesul putea fi evitat daca
exista un cadru de reglementare bine stabilit.
Birocratia, povara fiscala situate la un nivel ridicat, presiunea si influenta diferitelor grupuri de
interese fac din Romania o destinatie necompetitiva pe plan modial si cu un grad scazut de atragere al ISDurilor.

Solutiile pentru aceste probleme ar consta in: reducerea poverii fiscal, reducerea birocratiei
neproductive si implicit a timpului pierdut pentru completarea diferitelor rapoarte lunare, independenta
justitiei in raport cu puterea politica, existent unui cadru legislative solid.

Studiul de caz 116

Economia reformei in Romania- castigatori si perdanti
Inlaturarea barierelor administrative, tehnice si economice la intrarea pe piata a firmelor si
funcionalizarea legii falimentului erau masuri prioritare concordante cu cele doua procese strict necesare
unui success al restructurarii: disciplinarea sectorului intreprinderilor si incurajarea infiintarii de noi firme.
Cu cat reformele initiale sunt mai radicale si incurajeaza competitia, cu atat noii intrati intrevad
castiguri potentiale mai mari, iar oligarhii si clientele politic ape care ii numim insideri sunt mai
dezorientati privind potentialitatea castigurilor. De reformele lente s-au bucurat in primul rand oligarhii si
insiderii deoarece lipsa competitiei si a constrangerilor bugetare tari le-a oferit posibilitatea extragerii unei
rente uriase. Oligarhii-insideri au cautat sa captureze sectoare strategice, in primul rand cel energetic, ca si
agentii de reglementare (capturarea statului) pentru a amana aplicarea reformelor care sa intareasca
siguranta drepturilor de proprietate sis a exploateze economiile de scara determinate de obtinerea cautarii de
renta.
Guvernul roman (toate guvernele postdecembriste) a trebuit sa foloseasca foarte bine armele
pentru a convinge publicul ca shimbarea se poate efectua doar prin intrarea in procesul de tranzitie. Pentru a
face acest lucru, avea nevoie de o puternica credibilitate.
In legatura cu sustinerea reformelor de catre lucratorii din sectorul de stat, noii intrati si oligarhiiinsideri, viziunea este diferita. Daca lucratorii din sectorul de stat ar fi preferat pct R0 (fara aplicarea
reformelor), oligarhii si insiderii au fost favorizati de implementarea unor reforme partiale in prima parte a
perioadei de tranzitie si au sustinut aplicarea reformelor pana in momentul R1, pct de maxim pentru
castigurile lor. Noii intrati care se confrunta in prima parte cu costuri ridicate de adaptare, ar dori ca
extinderea reformelor sa depaseasca punctul R2, pentru a le creste beneficiile participarii pe o piata
competitive.Credibilitatea guvernului depinde intr-o mare masura de puterea grupurilor de oligarhi-insideri
de a stopa aplicarea reformelor dincolo de pct R!. In situatia in care riscul de captura a statului de catre
oligarhi-insideri este ridicat, noii intrati vor accepta reformele partiale, pentru a reducepe cat posibil
costurile mari de adaptare. Riscul ca extinderea reformelor sa nu depaseasca stadiul R1 este foarte ridicat.

Studiul de caz: 117

Politica industriala a Romaniei.
a) Analizati eficienta masurilor propuse pentru imbunatatirea structurii industriale din Romania
b) Propuneti alte masuri de eficientizare a comertului cu produse industrial romanesti
c) Care sunt ramurile care au potential de dezvoltare in Romania?
Politica industrial a Romaniei a fost orientata spre cresterea competitivitatii economiei in vederea pregatirii
pentru integrarea in Uniunea Europeana. Se dorea ca industria sa ramana una dintre sectoarele prioritare ale

economiei nationale, iar ca o ajustare structuraa eficienta a industriei romanesti se poate realiza prin sporirea
rolului jucat de proprietatea private in acest sector.
1- Stimularea ramurilor industriale cu potential de crestere superior al mediei de crestere globala si cu
efect ridicat de antrenare (industriile de inalta tehnologie)
Nivelul scazut de finantare (atat public, cat si privat) pentru activitatile cu potential de crestere superior mediei
de crestere globala, dar si infrastructura tarii noastre au ingreunat accesul intreprinderilor la activitati de
cercetare-dezvoltare si transfer tehnologic. Operatiunea a urmarit acelasi scop general si anume generarea
rezultatelor de interes economic si transformarea rezultatelor cercetarii in produse, tehnologii si servicii noi sau
cu imbunatatiri semnificative, dar fara prea mare success.
2- Eficientizarea sectoarelor industriale cu vurnelabilitate economico-financiara ridicata: industria
extractiva, industria siderurgica, industria prelucatoare a titeiului.
Eficientizarea sectoarelor industrial cu vurnelabilitate economico-financiara nu s-a produs,ba dimpotriva, aceste
industrii aproape au disparut dupa ce numeroase fabrici au fost privatizate, angajatii demisi, din 1990 pana in
2003 numarul celor angajati in industrie a scazut cu 1,738 milioane.
3- Elaborarea unui program de crestere semnificativa a productivitatii muncii in utilitatile publice.
Acest tip de program venea in sprijinul cresterii economice si dezvoltarii societatii bazate pe cunoastere. S-a
dorit sustinerea unitatilor de invatamant, a universitatilor, imbunatatirea calificarilor profesorilor si a altor
categorii de personal din educatie si formare. Programul nu a fost foarte eficient deoarece ne confruntam si in
present cu aceeasi problema.
4- Lichidarea judiciara rapida a intreprinderilor cu valoare adaugata negativa, indifferent de structura
proprietatii.
Aceasta masura are la baza inchiderea intreprinderilor mici si mijlocii care au valoare adaugata negative, adica
nu aduc niciun beneficiu, nu au o influenta pozitiva asupra economiei.
b) In ceea ce priveste eficientizarea comertului cu produse industriale romanesti ar trebui sa se inceapa printr-un
program de calificare/specializare a angajatilor ce presupune identificarea caracteristicilor unice i a resurselor
disponibile, pentru fiecare ar sau regiune, evideniindu-se avantajele competitive ale fiecrei regiuni i
conexndu-se partenerii relevani i resursele existente, n jurul unei plan (viziuni) de dezvoltare. , prin
promovarea culturii antreprenoriale, formare i sprijin pentru ntreprinderi i angajai pentru promovarea
adaptabiliti . Deasemenea trebuie investit constant in infrastructura. Renfiinarea cu bani publici sau prin
parteneriate public-private, a centrelor de colectare i procesare a legumelor, fructelor, dar si reforestarea
suprafeelor Romniei care au fost defriate iresponsabil n ultimii ani
c) Ramurile care au potential de dezvoltare in economia romaneasca ar fi turismul, care reprezinta un sector
economic ce dispune de un potential valoros de dezvoltare ce poate deveni o sursa de atractie atat a
investitorilor cat si a turistilor straini. Agroturismul in mod special, deoarece Romania este una dintre putinele
tari care inca prezerva mediul rural.

O alta ramura ar fi agricultura, Romania are o suprafata agricola de 14.7 milioane de hectare dintre care aproape
jumatate nu sunt lucrate. Investitii in acest domeniu pot aduce Romania in punctual in care era in perioda
interbelica si anume granarul Europei.

Studiul de caz 129.

Efectele procesului de crestere economica in tarile de tranzitie. Cazul Romaniei
Pe baza schemei de mai jos:
a) Importanta procesului cresterii economice in Romania
b) Corelatia dintre procesul de crestere economica durabila din Romania si exigentele unei economii de
piata functionale
c) Legaturile dintre stabilirea obiectivului fundamental al economiei romanesti- integrarea in UE si
coerenta reformelor orientate spre crestere economica durabila

Importanta procesului cresterii economice in Romania are la baza un obiectiv princpal, obtinerea unei economii
functionale astfel incat sa se armonizeze cu normele impuse de UE. Posibilitatea generarii unor venituri mai
mari pot duce la o ridicare a calitatii vietii, respective bunastare materiala si spiritual intr-un mediu sanatos.
Furnizarea bunurilor publice de catre guvern pot sporii capacitatea de a asimila mai rapid tehnicile de varf ,
rezultatele obtinute sa fie cu cele mai putine resurse in timp cat mai scurt. O alta parte a procesului de crestere
economica tine de o educatie coerenta, protectie sociala eficace , dar si de finantarea optima in domeniul
sanatatii, deoarece toate acestea tin de investitia in capitalul uman .
b) Corelatia dintre procesul de crestere economica durabila din Romania si exigentele unei economii de piata
functionale are la baza cresterea bunastarii societatii. Pentru a atinge acest scop , dezvoltarea economica trebuie
sa fie sustenabila, sa fie o economie generatoare de valoare adaugata ridicata care sa aduca beneficii
substantiale atat investitorilor cat si angajatilor. Aceste lucruri se pot face doar intr o economie de piata
concurentiala unde exista diversitate, firmele pot intra si iesi liber de pe piata , regulatorul pietei fiind
concurenta , astfel incat fieare isi urmareste propriul interes si satisfacerea cat mai avantajoasa a necesitatii de
productie si consum.

c) Obiectivul fundamental al economiei romanesti dupa 1989 a fost integrarea in Uniunea Europeana, lucru care
s-a si intamplat in 2007 dupa ce am indeplinit criterile impuse de UE. Reformele orientate spre o crestere
economica durabila au la baza consolidarea stabilitatii macroeconomice prin promovarea unei politici monetare
rationale, orientate, printre altele, spre mentinerea inflatiei, spre achitarea datoriilor, deschiderea accesului la
asistenta externa concesionala, inclusiv din partea UE. Deasemenea implementarea recomendarilor FMI.

Studiul de caz 130

Procesul de catching up in tarile candidate la UE
a) Considerati ca pt multe tari candidate, procesul de catching up va depasi temporal schimbarea unei
generatii?
b) Unde se va afla Romania la orizontul anului 2004?
c) Identificati factorii principali care ar duce la un process mai rapid de catching up in cazul Romaniei.
a)Procesul de catching up este un process complex, care presupune urmatoarele procese: cresterea fortei de
munca, investita in capitalul uman, investitii in capital fizic, schimbari tehnologice, mediu institutional adecvat,
rol adecvat al Guvernului. Cred ca va depasi temporal schimbarea unei generatii, poate si schimbarea mai
multor generatii deoarece fiind un process atat de complex este si indelungat, este necesara o perioada
considerabila de timp pentru a se face o reconstructive institutionala, legislative, economica si sociala.
b) Dupa ce i s-a aplicat o terapie graduala, Romania a reusit in anul 2004 sa devina membra NATO, ca mai apoi
in 2007 sa se integreze in Uniunea Europeana .
In perioada 2014-2020, Romania beneficiaza de fonduri europene in valoare de aproximativ 43 miliarde de
euro, dintre care peste 22 de milioane sunt acordate pentru politica de coeziune. Una dintre prioritati reprezinta
investitia in cercetare dezvoltare gandita sa raspunda nevoilor mediului de afaceri si sa intareasca legaturile
dintre acestea si institutiile de cercetare. Deasemenea se urmareste cresterea competititvitatii economiei , dar si
crestera calitatii si utilizarii servicilor publice electronice.
Se doreste ca pana in anul 2020 Romania sa intre in zona euro. Acest lucru presupune indeplinirea criterilor de
convergenta stabilite prin Tratatul de la Maastricht: inflatie si dobanzi apropiata de cele ale tarilor din zona euro,
stabilitatea cursului de schimb, deficit si datorie publica scazuta etc.
c)Un process mai rapid de cathing up in cazul Romaniei se poate referi la rate mai inalte de economisire,
imbunatatirea pregatirii fortei de munca si a standardelor educationale, cresterea competitivitatii exporturilor,
coeziune sociala, cresterea rapida a productivitatii factorilor de productie . Guvernul ar trebui sa se implice mai
mult, sa investeasca in educatie si tehnologie, sa asiste si sa foloseasca pietele competitive, sa creeze o retea de
institutii de asigurari puternica si in mod deosebit sa sprijine sectorul financiar si pe cel de telecomunicatii.

Studiul de caz 138.

Cum vedeti viitorul Uniunii Europene din punct de vedere al integrarii Romaniei? Comentati caracteristicile
celor doua scenarii prezentate in schema de mai jos

Scenariul optimist are la baza o Europa unificata politic, bazata pe principiul universalitatii valorilor, animata de
spiritual educatiei interculturale unde toti au aceleasi scopuri comune: o constructie europeana armonioasa
benefica pentru membrii si anume securitatea intern i extern sunt dou fee ale aceleiai monede, combaterea
terorismului i a criminalitatii. Statele membre trebuie s se apropie tot mai mult pentru a asigura creterea
economic i pentru a se menine competitive la nivel mondial. Niciun stat membru nu este pregtit s fac fa,
singur, concurenei pe plan mondial n domeniul comerului. Astfel, piaa unic le ofer ntreprinderilor
europene o platforma vital, asigurndu-le competitivitatea pe pieele mondiale. Deasemenea UE pledeaz
pentru acea viziune a omenirii sau acel model de societate care este susinut de majoritatea cetenilor si.
Europenii se mndresc cu patrimoniul bogat de valori, printre care se numr drepturile omului, solidaritatea
social, libertatea ntreprinderii, distribuirea echitabil a roadelor creterii economice, dreptul la un mediu
protejat, respectarea diversitii culturale, lingvistice i religioase i o sintez armonioas a tradiiei i a
progresului.
Scenariul pesimist este si scenariul cel mai aproape de adevar in ceea ce priveste integrarea Romaniei in
Uniunea Europeana,. Transformarea organizationala se face cu mare prudenta si se adopta o tendinta a
exitinderii spre est in trepte , se insista pe mai multe vizite in privinta asumarii uniunii monetare, adica
urmarirea indeplinirii criterilor de convergenta de la Maastricht pentru a putea fi in concordanta cu celelalte
state fara a exista discrepante semnificative intre ele pentru a nu compromite obiectivele uniunii.

Studiu de caz 1
Start si viteza in evolutia tarilor in tranzitie din Europa Centrala si de Est
Trecerea fostelor tari socialiste de la sistemul ecomonic centralizat la cel orientat catre piata a fost un
experiment unic si complex in istorie. Din punct de vedere institutional nici nu se poate vorbi de economii de
tranzitie din cauza existentei unor economii cu ritmuri diferite de evolutie. Astfel, o parte din tarile central si de
est-europene fac parte dintr-un grup superior( Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia,
Slovaocia,Slovenia), in timp ce celelalte tari faceau parte dintr-un grup inferior, din punct de verere al calitatii
mediului istitutional (precum Bulgaria, Croatia, Macedonia,Moldova,Romania,Rusia si Armenia).
Petru ca statele sa aiba o tranzitie reusita trebuie sa dezvolte institutii pentru ca pietele private sa
actioneze cu succes,iar statul trebuie sa fie un agent ecomonic care sa stimuleze cadul privat pentru dezvoltarea

afacerilor.La inceputul tranzitiei, toate economiile s-au cofruntat cu o scadere puternica a PIB-ului, insa
majoritatea tarilor din Est au recuperta procesul de crestere economica dupa cativa ani..
Romania a inceput procesul de tranzitie de pe o pozitie defavorabila, cu conditii inferioare fata de
celelalte tari din centru si estul Europei. Se sustine ca procesul de tranzitie are finalitate economica atunci cand
s-a costruit o economie de piata functionala iar, ca finalitate politic realizarea democratiei si a sistemului
pluripartidist.Alte opinii sunt de parere ca sfarsitul tranzitiei are loca atunci cand tarile foste comuniste sunt
integrate in UE si NATO,ca recunostre o progreselor inregistrate. Insa tranzitia in Romania se va sfarsi atunci
cand se va atinge un nivel ridicat al convergentei reale cu tarile UE,atingerea unei cresteri economice
sustenabile reprezinta substanta convergentei reale.
Fondul Monetar Institutional a definit principalele stadii pe care le parcurge o economie in procesul de
tranzitie,acestea sunt: liberalizarea preturilor liberalizare comertului, stabilizarea macroeconomica,
restructurarea si privatizarea, reforme legale si institutionale.
De aici incepe dezbaterea studiului de caz sus e o introducere mai mare pt a putea intelege cele ce urmeaza
Aceasta dezbatere cu privire la relatia conditii initiale-viteza reformelor; cresterea economica in tarile in
tranzitie poate fi sintetizata prin prezentrea a doua puncte de vedere.
Primul apartine celor care cosidera ca rapiditatea reformelor conduce la rezultate economice
pozitive,dar, din cauza unor conditii initiale defavorabile,in unele tari in tranzitie s-a ajuns la un declin al
output-ului,mai ales in primi ani.
Al doilea este revendicat de cei care sustin necesitatea reformelor orientate spre piata,dar intr-un mod
gradual,experimental
Trasaturi caracteristice ale tarilor aflate in tranzitie au afectat performantele economice ale
acestora:pozitia geostrategica(apropierea de pitele occidentale)si inzestrarea cu resurse naturale, marimea
perioadei de economie planificata, natura dezvoltarii economice in perioada solicitata.
O ipoteza a literaturii de specialitate in problemele tanzitiei arata ca este necesara o masa critica de
reforme pentru a ajunge la performantele in domeniu economic,insa amanarea unor reforme strict necesare
poate avea un impact negativ asupra crsterii economice.
O alta ipoteza considera ca e necesar un timp mai indelungat pt a vedea efectele reformelor
aplicate.Deoarece in conditii nefovorafile, efectele pe termen scurt nu sunt vizibile,impactul lor se va resimiti
pe termen lung.
Conditiile initiale explica diferentele in performanata economica a tarilor in tranzitie mai multbin
perioada initiala decat in urmatoarele etape ale tranzitiei.Cei 3 indicatori (structura,dezechilibre,institutii)explica
mai mult variatia de crestere economica din perioada 1990-1994 si mai putin in a doua parte a decadei.
Relatia dintre viteza de implementare a reformelor si cresterea economica din tarile in tranzitie nu e o
certitudine,deoarece unii economisti sunt de parere ca implementarea unei terapii soc ,cu reforme in toate
domeniile este necesara pt o crestere economica i procesul de tranzitie. Iar altii sunt de parere ca terapia soc
impune costuri mari si atunci este necesara o abordare garduala a reformelor.
Finalitatea tranzitiei tine de rezultatul depasirii unui trecut obsesiv si al acuratetei pasilor unui prezent ce
se naste din incertitudini si aproximari.

Studiu de caz 2 din manual

Sa pornim la drum :terapia graduala sau terapia de soc?

La inceputul tranzitiei,multe tari s-au confruntat cu o imflatie extrem de ridicata deoarece in perioada
comunista preturile erau controlate la un nivel mult ai scazut iar cand aceasta restrictie a fost inlaturata preturile
au explodat.
S-au format doua scoli e gandire. Prima scoala a sustinut reforme rapide,cum ar fi privatizarea si
liberalizarea cat mai rapid. A doua scoala a sustinut reformele graduale. Gradualistii au sustinut ca e nevoie de
timp pentru a pune la punct infrastructura institutionala care sta la baza unei economi de piata. Deasemenea
trebuia pus la punct si un sisstem fiscal. Mai sustineau si necesitatea reformelor in domeniul social, deoarece
schimbarile sa fie de lunga durata ele nu pot fi dictactate intr-un regim democratic.
Terapia soc a castigat teren in cercurile politice. Trezoreria SUA si FMI au sustinut liberalizarea si
privatizarea aceasta sustinere a dus la deschiderea pietelor de capital cat si eliberarea barierelor comerciale.
Strategia aleasa de majoritatea tarilor in tranzitie a fost bazata pe doctrina numita fundamentalismul
pietei.Ea presupune simultaneitatea reformelor,initierea si aplicarea macrostabilizarii, reforma preturilor si a
pietei, restructurarea si privatizarea intreprinderilor si reorganizarea institutionala(abordarea big-bang). S-au
forat 4 grupuri de opinie cu privire la gradualitatea procesului de tranzitie: 1 reformistii radicali cei care au
sustinut reforme economice dure,hotarate,sustinad ca esecurile s-au datorat aplicarii defectoase a acestei
strategii; 2 reformisti moderati care au fost deacord cu reforme orientate spre piata, dar nu si cu anumte aspecte
ale aplicarii acestora; 3 reformistii conservatori cei care considerau ca temporizarea masurilor de reforma nu a
fost realizata corespunzator;4 gradualistii.
Avantajele aplicarii terapiei graduale sunt: costurii mai mici cu transferuri catre cei care pierd in urma
aplicarii reformelor;costurii mici de reversibilitate. Dezavantajele aplicarii terapiei graduale sunt: eficienta
scazuta,slaba complementaritate intre reforme.
Terapia soc arata tendinta de a se rupe de trecut,acesasta reprezentand si singura cale prin care tarile
foste comuniste se asigurau ca nu mai exista si o a treia cale.

Studiu de caz 3 din manual

Economia politica a reformei-catigatori si perdanti
In Romania, castigurile asociate incurajarii intrarilor noilor firme pe piata nu s-au vazut peste noapte
,deoarece legislatia care incuraja acest lucru avea efecte doar pe termen mediu si lung. Rolul guvernului este
unul foarte important in prima parte a tranzitiei si anume:trebuia sa-i convinga pe cei care suportau pierderi in
prima parte a tranzitiei de potentialul castigurilor pe termen mai idelungat. Insa au existat si grupari de interese
care au castigat enorm in prima parte a tranzitiei catre o economie de piata functionala.
Definirea neclara a drepturilor de proprietate premergatoare privatizarii,liberalizarea partiala a
preturilor,incompleta liberalizare a comertului au creat surse enorme de castig pt cautatorii de renta. Dar
reducerea acestor castigurii in a doua parte a tranzitiei i-a fortat sa gaseasca noi solutii precum, transformarea
unei parti din castig in influenta politica pt a restangerea competitiei, abloca intrarea altor firme pe piata, a
mentine cadrul legislativ instabil. Astfel se poate observa o o evolutie disproportionata a castigutilor si a
pierderilor din punct de vedere temporal.Evolutia pierderilor si acastigurilor in Romania se poate vedea din
perspectiva a 3 categorii de actori ai tanzitiei:
1 Lucratorii din sectorul de stat -indivizii cu calificare inferioara, abilitati reduse de
a intra pe o piata concurentiala si incapabili sa castige din incurajarea intrarii pe piata de noi firme

2 .Noi intratii -lucratorii si intreprinzatori provin din intreprinderii de sat si au abilitatile necesare de a
intra pe o piata competitiva.Ei au avut pierderi initiale mari din cauza disciplinei (somaj,pretuti
ridicate,saracie) si au inceput sa castige de pe urma incurajarii.
3. Cientela politica si oligarhi- indivizii care au inceput perioada de tranzitie cu un control substantial asupra
activelor statului si legaturi puternice cu elita politica.Ei au avut beneficii de pe urma liberalizarii si privatizarii
si au stiut sa castige de pe urma cautarii de rente.
Castigurile si pierderilde in procesul de tranzitiei romanesti spre o economie de piata functionala depind
de forta si rapiditatea primelor reforme adoptate. In Romania adoptarea unei terapii gratuale in prima parte a
tranzitiei a permis reconfigurarea grupurilor de interese si blocarea cu succes a reformelor necesare functionarii
economiei de piata intr-un timp mai scurt.
Astfel, a aparut in Romania un nivel ridicat de inegaliate in ceea ce priveste avutia si puterea,ea conducand la o
lunga perioada de insecuritate a drepturilor de proprietate, o slaba sustinere a reformelor din partea populatiei,
un grad din ce in ce mai ridicat de saracie, instabilitate politica, generalizarea coruptiei.