Calculatorul este o maşină care prelucrează informaţiile
automat. Pentru aceasta trebuie să i se furnizeze datele pe care trebuie să le prelucreze (datele de intrare) şi o listă de instrucţiuni (programul), care să îi indice cum să prelucreze aceste date. Dacă pentru a ajunge la un rezultat trebuie sa execute mai multe operaţii, el le va efectua pe rând. Operaţiile şi ordinea acestora îi sunt specificate calculatorului prin intermediul programului. Calculatorul va furniza utilizatorului rezultatele obţinute în urma prelucrării (date de ieşire). În timpul prelucrării pot să apară şi date intermediare. Pentru a putea realiza aceste operaţii, calculatorul este alcătuit din două componente: Echipamentele fizice (partea materială) — HARDWARE Programele şi datele (partea logică) — SOFTWARE HARDWARE. COMPONENTE 1.Monitor 2.Placa de bază 3.CPU(microprocesorul) 4.RAM(memorie cu acces aleator) 5.Sloturi 6.Sursă 7.Unitate optică 8.Hard disk 9.Tastatură 10.Mouse SOFTWARE. COMPONENTE
Software este rezulatul programării.
Programarea implementează arhitectura de software, care se proiectează după caietul de sarcini. PROCESORUL Este componenta care efectuează calcule matematice logice cu ajutorul datelor din sistemul de calcul. Operațiile matematice necesare prelucrării acestor date sunt executate de către procesor sub formă de liste de instrucțiuni logice, numite programe. MEMORIA Este componenta ce pastrează datele pe timpul prelucrării lor de către procesor. Ea este o componentă electronică, și din acest motiv, la încetarea alimentării cu energie electrică, datele păstrate se pierd. DISPOZITIVELE DE STOCARE PERMANENT Sunt componente ce au ca funcție păstrarea datelor pe perioadă mai lungă. Stocarea se face pe medii magnetice sau optice și datele rămân înregistrate până la ștergerea lor. Cele mai importante dispozitive de stocare sunt hard-disk-ul, discheta si CD-ROM-ul. PLACA DE BAZĂ (MOTHERBOARD) Este componenta care asigură conlucrarea celorlalte componente din sistem. Ea comandă magistrala de date prin care circulă informația între elementele sistemului de calcul. Aceasta magistrală este o componentă virtuală, putând fi privită ca o „conductă” care străbate toate componentele din interiorul calculatorului. Conectarea fizică se face prin circuitele de pe placă de bază și prin cabluri de date care leagă dispozitivele de stocare de aceasta. PERIFERICELE DE INTRERE Sunt dispozitivele cu ajutorul cărora se introduc date în calculator. Printre ele se numără tastatura, mouse-ul, scanner-ul, etc. PERIFERICELE DE IEȘIRE Reprezintă componentele care prezintă rezultatele procesului de calcul. Monitorul, imprimanta, boxele, etc. sunt astfel de componente. DISPOZITIVELE DE CONVERSIE Numite și plăci de extensie sau conversie, au rolul de a transforma în informație digitală informația specifică diverselor periferice și invers. Spre exemplu, pe linia telefonică circulă un semnal modulat. Pentru a putea trimite și primi date pe linia telefonică, trebuie realizată conversia între acest semnal și semnalul de tip digital din interiorul calculatorului. INTERFEȚELE DE CONECTARE Sunt dispozitive cu ajutorul cărora sunt conectate la calculator periferice ca tastatură, imprimantă, scannerul, modem-urile externe, etc. De obicei sunt prezente sub formă de mufe, montate pe carcasa metalică a calculatorului. Un proces de calcul efectuat de calculatorul electronic se compune din următoarele etape: datele sunt introduse prin perifericele de intrare și convertite de plăcile de extensie în format digital. 1. procesorul preia informația digitală și o aduce în memorie 2.procesorul copiază de pe dispozitivele de stocare permanentă alte informații necesare procesului de calcul, introduse anterior 3. procesorul efectuează operațiile matematice logice în memorie. 4. rezultatele calculelor sunt trimise spre plăcile de extensie pentru a putea fi preluate de perifericele de iețire si spre dispozitivele de stocare permanentă, dacă este necesară păstrarea lor.