Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3
Arhitectura unui calculator defineste modul in care subansamblele hardware sunt
conectate fizic, fara sa se tina cont de amplasarea lor.
John Von Neumann a descris primul model arhitectural pentru calculatoare in 1945.
Majoritatea calculatoarelor utilizate astazi respecta acest model.
UM - Unitatea de memorie
Provine de la numele dat de firma IBM primului microprocessor, construit in 1961, pe baza de
microprocesor Intel 8088.
Viteza procesorului
Dimensiunea memoriei RAM
Dimensiunea hard-disk-ului
Dimensiunea memoriei cache
Viteza de transmitere a datelor pe magistrala de date
Programele sunt ansambluri de comenzi de operatii numite instructiuni, care se dau calculatorului
pentru a executa anumite prelucrari de informatii.
Unitatea de masura folosita pentru cantitatea de informatie este informatia elementara.
Informatia elementara se mai numeste si bit (Binary DigiT), adica una din cele doua cifre binare 0
sau 1.
4
1 byte = 1 octet = 8 biti
Unitatile de informatie utilizeaza ca factor de multiplicare 210=1024, astfel:
1Kbyte = 1Koctet = 210 octeti = 1024 octeti
1Mbyte=210Kocteti=220 octeti; 1Gbyte=210Mocteti=230 octeti; 1Tbyte=210Gocteti=240 octeti
Data este reprezentarea informatiei in interiorul calculatorului.
Suporturile de informatie se folosesc in operatiile de citire a datelor de intrare si de scriere a
datelor de iesire. Sunt obiecte prin intermediul carora se pot transmite informatii intre om si
calculator. Pot fi: hartia, suportul electromagnetic, suportul optic.
Unitatea de memorie (UM) este componenta sistemului de calcul destinata pastrarii datelor si
instructiunile programelor in locatii bine definite prin adrese.
Memoria este de doua tipuri:
ROM (Read Only Memory) – nu isi pierde continutul la oprirea calculatorului, nu poate fi
“scrisa” de catre utilizator, este de capacitate redusa si este folosit pentru stocarea
informatiilor despre hardware, mici programe ce configureaza diverse dispozitive;
RAM (Random Access Memory) – se pierde la oprirea calculatorului, poate fi atat citita cat
si modificata si este folosita pentru stocarea programelor si datelor.
5
o La transmisia in paralel fiecare bit de informatie se transmite pe cate o linie
electrica, sub forma de impulsuri.
In functie de modul in care se face transmisia, interfetele pot fi:
o Interfete paralele, la care se conecteaza dispozitivele periferice care folosesc,
transmiterea in parallel a informatie. De exemplu, imprimantele.
o Interfetele seriale, la care se conecteaza dispozitivele periferice care folosesc
transmiterea in serie a informatiei. De exemplu, modemul.
o Interfete USB, la care se poate conecta orice tip de dispozitiv periferic.
Placile adaptoare sunt introduse, optional, in sloturi si configureaza calculatorul dupa
dorintele utilizatorului.
Sloturile sunt conectoare care asigura legatura cu magistrala si comunicarea cu
microprocesorul.
Cele mai importante placi adaptoare sunt:
o Adaptorul video, care transforma comenzile calculatorului in imagini vizibile pe
ecran
o Adaptorul unitatii de disc, care transforma comenzile calculatorului in inregistrari
magnetice pe suportul de informatii si invers.
o Placile de memorie, care se adauga memoriei de baza a calculatorului pentru a
mari capacitatea memoriei interne
o Porturile serie si paralel prin intermediul carora se pot conecta imprimanta, mouse-
ul, modemul.
Unitatea Centrala de Prelucrare (UCP mai este denumita si Central Processing Unit) este
implementata cu ajutorul microprocesorului, elementul de baza a sistemului de calcul.
Este formata din:
Unitatea de Comanda si Control (UCC) primeste instructiunile de la memorie, le
interpreteaza si corespunzator, emite comenzi la UAL si UM, respectiv comenzi de transfer
catre SI/E si memoria externa.
Unitatea Aritmetica si Logica (UAL) are rolul de a executa operatii aritmetice si logice si de
a depune in memorie rezultatul.
Functiile procesorului:
executa instructiunile individuale pentru programe si controleaza opeatiile efectuate de alte
componente ale computerului
realizeaza calcule si operatii logice.
Fiecare microprocesor este alcatuit din mai multe micromodule interconectate prin intermediul unor
cai de comunicatie numite magistrale interne, pe care circula date sau instructiuni, a caror viteza
de deplasare depinde de:
latime – numarul benzilor de circulatie: 8, 16, 32, 64 sau 128 biti transmisi in paralel
Frecventa de tact – numarul de pasi de lucru; Se masoara in megahertzi (MHz) si mai nou
in gigahertzi(Ghz).
6
Dispozitive de intrare
Tastatura – este cel mai utilizat, fiind principalul dispozitiv prin care introducem date,
programe, comenzi, texte.
Mouse-ul, parte integrata a interfetei grafice, care controleaza miscarile cursorului. Exista 3
tipuri de baza pentru mouse: mecanic, optic, optomecanic.
Scanner –ul dispozitiv care poate citi textul sau ilustratiile tiparite pe hartie si transforma
informatiile intr-o forma pe care calculatorul o poate folosi. Dupa marime si posibilitatea de
a fi utilizate, exista: scanner de birou si scanner de mana.
Microfon folosit pentru a inregistra diverse sunete pe calculator
Tastatura. Este un dispozitiv de intrare. Face parte obligatoriu din configuratia minima a unui
calculator. Prin intermediul ei, utilizatorul poate sa transmita informatii calculatorului, sub forma
unui sir de caractere. Fiecare caracter se genereaza prin apasarea unei taste electronice.
Apasarea unei taste are ca efect inchiderea unui circuit electronic prin care se genereaza un cod
unic. Contine 4 blocuri de taste: tastatura alfanumerica, tastatura de editare, tastatura numerica,
grupul tastelor functionale.
Tastaturile se deosebesc intre ele prin numarul de taste si pozitia acestor taste pe tastatura.
In functie de modul in care sunt dispuse tastele alfanumerice, exista doua tastaturi standardizate:
o tastatura anglo-saxona cu tastele dispuse astfel: Q, W, E, R, T, Y si
o tastatura franceza cu tastele dispuse astfel: A, Z, E, R
Exista doua tipuri de taste: tasta calda si tasta rece
o Tasta calda, prin actionare, genereaza un cod inteligibil pentru calculator, reprezentand
un caracter sau o comanda. Exemple: tastele de la tastatura de editare si de la
tastatura numerica
o Tasta rece, prin actionare, nu genereaza un cod inteligibil pentru calculator. Ea se
foloseste intotdeauna impreuna cu o tasta calda, pentru a schimba codul acesteia.
Exemple: SHIFT, CTRL si ALT.
Combinatia dintre aceste taste se noteaza: tasta rece + tasta calda. Astfel, Shift+ c – generati
codul literei C.
Taste comutator sunt:
Tasta CapsLock – comuta tastatura alfanumerica intre starea care genereaza litere mici si
starea in care genereaza litere mari.
Tasta NumLock – comuta tastatura numerica intre starea de tastatura numerica si starea
de tastatura de editare.
Tasta Insert – comuta modul de corectura in text, intre corectura cu suprascriere si
corectura cu inserare.
Mouse-ul este cel mai raspandit dispozitiv de indicare. S-a impus o data cu aparitia interfetelor
grafice.
Este un dispozitiv pentru care ecranul calculatorului devine o masa virtuala de lucru.
Pe aceasta masa virtuala, pozitia mouse-ului este marcata printr-un semn grafic, numit cursor
de mouse. Acest cursor este diferit de cursorul care arata pozitia in care va fi scris un character
pe ecran, de la tastatura.
Cu ajutorul mouse-ului pot fi manipulate pe ecran diferite obiecte. Aceste obiecte ar putea fi
manipulate si prin comenzi editate de la tastatura, dar este mult mai simplu prin comenzi date
cu mouse-ul. Are mai multe butoane (doua sau trei). Se poate deplasa pe masa reala (pad).
Deplasarea mouse-ului si actionarea butoanelor sunt transformate in semnale electrice care
sunt transmise calculatorului. Operatia de deplasare a mouse-ului are ca efect deplasarea
cursorului de mouse pe ecran. Cursorul de mouse urmareste pe ecran deplasarea mouse-ului
pe masa reala.
Cu ajutorul mouse-ului se pot executa patru operatii:
o Operatia de indicare (point) – prin care cursorul de mouse este deplasat pe ecran
pentru a indica un anumit obiect (deplasarea pe ecran se face prin deplasarea mouse-
ului pe pad)
7
o Operatia clic (click) – prin care se actioneaza scurt un buton al nouse-ului (este folosit
pentru confirmarea alegerii pozitie de pe ecran)
o Operatia clic dublu (double click) – prin care se actioneaza scurt, de doua ori succesiv,
un buton al mouse-ului
o Operatia de glisare sau tragere (dragging) – prin care se deplaseaza mouse-ul pe pad,
avand un buton actionat ( este folosita de obicei pentru a deplasa obiecte pe ecran).
Scannerul. Este un dispozitiv de intrare prin care pot fi citite imaginile grafice (fotografii, desene
facute pe hartie). Imaginea pe care o citeste scannerul este o suprafata formata din puncte.
Fiecare punct este definit printr-un cod de culoare, obtinandu-se versiunea digitala a imaginii.
Dupa ce a fost citita cu scannerul, imaginea poate fi prelucrata cu ajutorul calculatorului:
redimensionata, rotita, colorata, suprapusa cu alte imagini, etc. Este folosit in special in operatii de
tehnoredactare a diferitelor carti sau publicatii, in care trebuie inserate in diferite desene.
Caracteristici:
o Rezolutie. Reprezinta numarul de puncte pe inci pe care le poate citi scannerul. Cu cat
rezolutia este mai mare, cu atat imaginea citita de scanner va fi apropiata de cea reala.
Rezolutia poate fi de 300, 600 … 480, 9600 dpi.
o Numar de culori. Reprezinta setul de culori care sunt codificate de scanner. Cu cat numarul de
culori este mai mare, cu atat imaginea scanata va fi mai apropiata de cea reala.
o Viteza de scanare. Reprezinta viteza cu care un scanner citeste si prelucreaza o imagine.
Daca se creste mult rezolutia unui scanner, scade viteza de citire, deoarece el trebuie sa
citeasca mai multe puncte.
Cititorul de cod de bare. Este un dispozitiv de intrare prin care se baleiaza codurile de bare de pe
diferite produse. Este util in magazine, pentru a transmite informatii despre produsele vandute.
8
o Diagonala. Cele mai raspandite sunt monitoarele cu diagonal de 15 si 17 inci, care este
suficienta pentru activitatile obisnuite. Diagonalele mai mari, de 20 inci, se folosesc in
aplicatii de grafica profesionala sau in proiectare.
o Rezolutia. Reprezinta numarul de pixeli de pe ecran exprimat in numarul de pixeli pe
linie inmultit cu numarul de pixeli pe coloana: nxm. Cu cat rezolutia este mai mare, cu
atat imaginea este mai clara.
o Numarul de culori. Reprezinta numarul de culori folosite pentru realizarea imaginii. Se
pot folosi de la 256 de culori pana la 16.777216 culori. Fiecare culoare este codificata
in binar. Fiecarui pixel i se atribuie un cod de culoare. Cu cat se folosesc mai multe
culori, cu atat este nevoie de mai multi biti pentru construirea codului de culoare.
9
Sistemul de operare. Este o componenta a structurii calculatorului. Reprezinta ansamblul
programelor care au rolul de a realiza utilizarea optima a resurselor calculatorului. Este format din
doua componente: nucleu si interfata.
Componenta software a calculatorului este structurata astfel: programe de aplicatie si
programe ale sistemului (sistem de operare si programe utilitare)
Controleaza executia programelor de aplicatie si a programelor utilitare
Asigura legatura cu utilizatorul, copierea programelor din memoria externa (discul) in
memoria interna, executia in ordine a instructiunilor din aceste programe si comunicarea
rezultatelor obtinute.
Functia principala a nucleului sistemului de operare este de a administra diferite resurse
disponibile si de a planifica folosirea lor.
Resursa este o componenta a sistemului de calcul. Calculatorul dispune de doua tipuri de resurse:
fizice si logice.
Resurse fizice. Sunt componentele hardware ale calculatorului care au functii de
prelucrare, pastrare sau transferare a informatiei (procesorul, memoria interna, dispozitivele
periferice)
Resurse logice. Sunt componentele software ale calculatorului care au functii de
administrare a resurselor si a datelor, de executare a programelor de aplicatie, de
organizare si prelucrare a datelor (programele si datele)
Interfata sistemului de operare defineste modul in care utilizatorul interactioneaza cu sistemul de
operare. Ea asigura functia de comunicare prin intermediul unui dialog intre cei doi astfel:
Utilizatorul transmite calculatorului, prin intermediul tastaturii sau al mouseului, comenzi
pentru executarea operatiilor sau raspunsuri la intrebarile puse de calculator
Calculatorul transmite utilizatorului, prin intermediul monitorului, mesaje in legatura cu
intenmtiile utilizatorului sau intrebari privind modul de realizare a operatiilor solicitate.
Sistemul de operare contine programe care controleaza in permanenta activitatea calculatorului.
Ele trebuie sa fie rezidente in memoria interna atat timp cat calculatorul functioneaza.
Interfata sistemului de operare Windows este o interfata grafica realizata cu ajutorul:
pictogramelor, al ferestrelor, al meniurilor si al casetelor de dialog. Cand porniti calculatorul, se
incarca sistemul de operare, care afiseaza pe suprafata de lucru a ecranului (desktop) interfata
grafica Explorer.
Windows considera ecranul calculatorului ca fiind o suprafata virtuala de lucru pe care se pot
crea si deplasa diferite obiecte: ferestre, casete de dialog, pictograme.
Pictograma este reprezentarea grafica sugestiva a unor entitati cu care lucreaza Windows
(aplicatie, dosar, fisier, unitate de disc).
My Computer este containerul calculator si contine toate componentele sistemului. El va
arata ce puteti gasi in calculator.
Recycle Bin este containerul de
reciclare. El contine fisierele pe care
le-ati sters. Cand stergeti un fisier,
el nu este sters efectiv, ci transferat
in acest container, de unde il puteti
recupera in orice moment. Atat timp
cat fisierul se va gasi in acest
container, spatiul de pe disc ocupat
de el nu va fi eliberat. Ca sa-l
stergeti efectiv va trebui sa goliti
(empty) containerul.
10
Bara de aplicatii (taskbar). Se gaseste in partea inferioara a ecranului. Ea contine:
Butoane de aplicatii (task buttons). Pe aceasta bara exista cate un buton pentru fiecare
aplicatie activa. Pe buton sunt trecute pictograma aplicatiei si numele aplicatiei. Actionand
aceste butoane cu mouse-ul puteti comuta dintr-o aplicatie in alta. Operatia se numeste
comutare de aplicatii (task switching) si consta in trecerea de la o aplicatie la alta, fara sa
se inchida aplicatia precedenta.
Zona de configurare (settings). Contine pictograme pentru configurarea unor elemente ale
sistemului. Daca indicati cu mouse-ul o pictograma, se va deschide o caseta de informare
(tooltip) in care este afisat numele parametrului controlat. Daca executati dublu clic pe
pictograma se deschide o caseta de dialog care va permite sa modificati parametrii.
Butonul Start. Se foloseste pentru deschiderea meniului Start.
Meniul este o lista de operatii, numite optiuni de meniu, pe care calculatorul le poate executa.
Optiunile de meniu pot fi titlu de submeniu, o comanda de operatii sau o valoare a unui parametru.
Meniul Start contine urmatoarele optiuni:
◦ Programs – reprezinta aplicatii
(programe) pe care le puteti lansa in
executie.
◦ Documents – o lista a documentelor
salvate recent.
◦ Settings – deschide un submeniu cu
optiuni care va permit sa personalizati
interfata sistemului de operare si modul
de lucru cu echipamentele din
configuratie.
◦ Find – deschide un submeniu care
contine optiuni care va permit sa cautati
dosare, fisiere, calculatoare din retea.
◦ Help – va asigura accesul la
autodocumentare.
◦ Run… - va permite sa lansati in executie
o aplicatie pentru care nu exista optiune
in meniul Start sau o scurtatura sub
forma de pictograma in spatiul de lucru
al ecranului.
Fereastra (window). Este una din tehnicile de baza utilizate in interfata Windows. Ea este un
dreptunghi afisat pe ecran, care dispune de elemente caracteristice pentru executarea unor
operatii si pentru manipularea ei. Tehnica ferestrelor permite lucrul cu mai multe ferestre pe ecran.
Fiecare aplicatie ruleaza intr-o fereastra proprie. Daca la un moment dat sunt deschise mai multe
ferestre pe ecran, una singura este fereastra activa, celelalte sunt inactive.
Elementele ferestrei
Bara de titlu
Bara de meniuri
Bara de instrumente
Bara de stare
Bara de derulare verticala si orizontala
Suprafata de lucru
Punctul de inserare
11
ferestre document – sunt ferestre secundare situate in interiorul ferestrelor de aplicatie. Ele
au o bara de titlu a ferestrei, dar nu o bara cu titluri de meniuri. Pentru acest tip de ferestre,
actioneaza meniurile din lista de meniuri a ferestrei de aplicatie din care fac parte.
Retele de calculatoare.
La inceput, principalul avantaj al retelelor de calculatoare era partajarea resurselor, atat logice cat
si fizice. Partajarea resurselor logice asigura accesul utilizatorilor retelei la programele si datele
disponibile pe retea, indiferent de locul in care sunt stocate acestea. Prin partajarea resurselor
fizice utilizatorii retelei pot avea acces in comun la acelasi echipament. Ulterior, odata cu
dezvoltarea retelelor mari, principalul avantaj este reprezentat de posibilitatea de comunicare intre
oameni aflati la mare departare unii de altii, de exemplu Internetul.
O retea de calculatoare este formata dintr-un ansamblu de calculatoare conectate intre ele.
Calculatoarele pot sa faca schimb de date si pot folosi in comun resursele(imprimante, discuri,
aplicatii). Fiecare calculator isi pastreaza independenta de executie si de gestiune a propriilor
resurse. La randul lor mai multe retele pot fi conectate intre ele permitand schimbul de informatii.
Datele care se schimb intre calculatoare se mai numesc si documente electronice.
Protocolul de comunicare reprezinta un set de reguli prin care se asigura schimbul de date si de
mesaje intre doua calculatoare intre care s-a stabilit o legatura fizica.
Pentru asigurarea functiilor de comunicare si conectivitate sunt necesare:
Echipamente hardware
Mediul prin care se asigura legatura fizica – mediul prin care se asigura legatura poate fi:
prin cablu(coaxial,torsadat, fibra optica) si fara cablu (unde radio, unde laser)
12
Software-ul prin care se asigura comunicarea si conectivitatea calculatoarelor, adica
legatura logica
Clasificarea retelelor
A.In functie de accesul la retea
a.retele private – sunt retele care apartin unei organizatii
b.retele publice – sunt retele globale raspandite pe suprafete georgrafice foarte mari
B.In functie de strategia de functionare
a.retele de la egal la egal – intre calculatoarele din retea este stabilita o relatie de egalitate
b. retele client-server –sunt formate dintr-un calculator pe care ruleaza software-ul de retea
numit server si care furnizeaza diferite servicii altor calculatoare (client)
C.In functie de aria de raspandire a calculatoarelor:
a.retele locale (LAN – Local Area Networks) – calculatoarele sunt raspandite pe o arie mica
b.retele metropolitane (MAN – Metropolitan Area Networks) –calculatoarele raspandite pe
suprafata unui oras
c.retele globale (WAN – Wide Area Networks) – calculatoarele au arie de raspandire
geografica foarte mare (tara, continent)
E. In functie de topologia aleasa
Termenul de topologie (structura) sau mai exact de topologie de retea se refera la dispunerea
fizica in teren a calculatoarelor, cablurilor si a celorlalte componente care alcatuiesc reteaua
a.retele liniare (magistrale - bus) – sunt conectate la un singur mediu de comunicatie care
are capetele libere
b.retele inel (ring)– sunt conectate la un singur mediu de comunicatie care are capetele
legate simuleaza o bucla inchisa
c.retele stea (star) – exista un calculator central (dispecer) care este legat la celelalte
calculatoare din retea
d.retele arborescente (ierarhizate) – combinarea mai multor retele stea
e.retele mixte – combinarea unor retele inel cu retea stea.
Securitatea datelor reprezinta un element foarte important atunci cand se lucreaza cu date
confidentiale. Pentru ca acestea sa nu devina publice se recomanda existenta unor proceduri de
raportare.
Exista diferite modalitati de protejare a datelor. Cateva dintre acestea sunt:
Accesul fizic la calculator este restrictionat;
Adoptarea unei politici de parolare corespunzatoare;
Stabilirea drepturilor pe care le are fiecare utilizator;
Copierea datelor în mod regulat;
Criptarea fisierelor la care se lucreaza;
Folosirea programelor antivirus;
Folosirea programelor de securitate tip firewall.
Parolele stabilite trebuie concepute astfel încat sa fie foarte greu de descoperit de persoane
neautorizate. Pentru aceasta se recomanda ca aceste parole sa nu contina date personale ale
utilizatorului, ca si folosirea unor parole generate automat de catre calculator.
Legislatie. Copyright - ul este o modalitate legala de protejare a lucrarilor literare, stiintifice,
artistice sau de orice alt fel, publicate sau nepublicate, cu conditia ca aceste lucrari sa aiba o
forma tangibila (adica se pot vedea, auzi sau atinge). Daca este vorba de o simfonie, un poem
sau o pagina de cod HTML, o aplicatie software proprie, tiparite pe hartie, înregistrate pe o caseta
audio sau pe hard disk, atunci pot fi protejate de copyright.
13
Drepturi de utilizare a aplicatiilor software
Tipuri de licente:
Shareware – sunt acele aplicatii sau programe pe care le puteti achizitiona direct de la persoana
care le-a creat, persoana ce doreste distribuirea acestor programe fara intermediar. De cele mai
multe ori distribuirea se face gratuit sau cu o taxa minima. Programele se pot copia si transmite
altor utilizatori.
Freeware – sunt programe protejate de drepturi de autor (copyright) care pot fi totusi difuzate
gratis de catre autor, care îsi pastreaza drepturile de autor. Asadar programele pot fi folosite dar nu
pot fi vandute fara acordul autorului.
Licentele – sunt programe achizitionate de la persoanele care le produc si pentru care se plateste
un drept de folosire. Acest drept este valabil doar pentru un singur calculator, dar daca se doreste
instalarea programului pe mai multe calculatoare va trebui achizitionata o licenta speciala ce va
permite instalarea programului pe mai multe calculatoare.
Licenta acorda dreptul de folosire a programului respectiv si nu drept de comercializare sau
distributie.
Virusi informatici. Internetul a devenit in ultimii ani mediul cel mai folosit pentru raspindirea de
virusi informatici. Cele mai multe contaminari ale calculatoarelor personale au loc prin atasamente
infectate ale unor mesaje de posta electronica si prin fisiere infectate descarcate de pe Internet.
Termenul de virus al calculatoarelor a fost folosit pentru prima data in literatura de specialitate in
anul 1983 de cercetatorul american Frederick Cohen de la Universitatea Southern California in
studiul “Computer Viruses, Theory and Experiment”. El definea virusul ca un program care are
doua caracteristici:
Este capabil sa execute o actiune bine definita, care uneori poate sa fie o actiune de
distrugere a altor programe
Este capabil sa realizeze copii dupa el insusi si sa includa acest cod executabil obtinut in
urma multiplicarii intr-un alt program, care devine gazda si pe care il infecteaza
Deci, virusul este un mic program executabil care imbolnaveste calculatorul, ii modifica parametrii
de functionare.
Virusul contine :
De regula, virusii se infiltreaza in fisiere executabile si de aici in memoria interna. Orice informatie
care trece printr-o zona infectata va fi si ea contaminata. Mecanismul de contaminare este diferit in
functie de modul de lucru : pe un calculator individual sau intr-o retea de calculatoare. In cazul unui
calculator individual purtatorul de virusi este discul flexibil.Virusii mai pot sa patrunda inntr-un
calculator in urma unei transmisii de date prin intermediul unei linii telefonice, daca celalalt
calculator este bolnav. Virusul nu se memoreaza intr-un fisier propriu, ci se agata de un alt
program executabil care se memoreaza pe discul flexibil.Prin copierea fisierului bolnav de pe
discul flexibil pe hard-disc sau prin lansarea in executie a fisierului bolnav de pe discul flexibil,
virusul patrunde in memoria calculatorului gazda si de acolo mai departe pe hard-disc.
programul de diagnosticare sau de scanare (scan) care depisteaza virusul si stabileste tipul
programul de tratament (clean) care curata sistemul incercand sa recupereze cat mai mult
din informatie
In general, programele antivirus identifica virusii dupa semnatura. Ele cauta semnaturile virusilor in
anumite fisiere sau pe tot discul. Lista cu semnaturile virusilor este memorata intr-un fisier de tip
text care poate fi actualizat in permanenta. Exemple de programe antivirus: Kaspersky Anti-Virus,
McAfee Anti-Virus, Norton Anti-Virus sau BitDefender Anti-Virus, RAV.
Internetul. Prin anii 1960, in cadrul Departamentului de Aparare al SUA a aparut si s-a dezvoltat
reteaua ARPANET (Advanced Research Projects Agency NETwork). Initial, a fost formata din
patru minicalculatoare orientate pe comutarea de pachete. Reteaua era conceputa astfel incat,
daca o parte din retea era distrusa, informatiile puteau fi transmise pe alte rute.In anul 1973,
reteaua ARPANET a stabilit legaturi si calculatoarele din Anglia si Norvegia, devenind o retea
internationala.In 1977, la reteaua ARPANET s-a adaugat serviciul de posta electronica. In anul
1983, din reteaua ARPANET s-a desprins reteaua militara Milnet. Partea care a ramas din
ARPANET a fost destinata cercetarii si invatamantului. Ea a stat la baza retelei Internet de
astazi.La ea s-au conectat si celelalte retele comerciale si necomerciale care se dezvoltasera pana
atunci. Incepand din 1990, reteaua obtinuta prin interconectarea mai multor retele de tipuri diferite
a fost deschisa pentru toata lumea, atat pentru companiile comerciale si universitati, cat si pentru
persoanele particulare care folosesc calculatoarele acasa.
Internet-ul este o retea foarte mare de calculatoare care conecteaza intre ele milioane de retele
mai mici din lumea intreaga. La reteaua Internet pot fi conectate toate tipurile de calculatoare.
Toate calculatoarele conectate la Internet pot face schimb de informatii intre ele. Termenul de
biblioteca digitala a fost folosit pentru a caracteriza un mare depozit de informatii la care se poate
obtine acces prin intermediul calculatoarelor. La baza tuturor serviciilor din reteaua Internet sta
comunicarea mesajelor de la sursa la destinatie. Informatia circula prin aceasta retea sub forma de
pachete.
In aceasta retea functioneaza tehnologia World Wide Web (www), o retea de informatii si un
serviciu prin care se acceseaza o mare varietate de informatii digitale. Folosind un software de
navigare, denumit browser Web, este facilitat accesul la text, grafica, sunet si la alte informatii
digitale ce se regasesc pe orice server de pe Internet.
Intranet. Retelele Intranet sunt retele private, construite in cadrul unei companii sau
organizatii, care folosesc acelasi protocol ca si reteaua Internet (TCP/IP) si care asigura
integrarea prezentarii informatiilor intr-o forma accesibila si unitara pentru toti utilizatorii.
Prin Intranet se distribuie documente(pagini web), se asigura accesul la baza de date, se
asigura instruirea personalului si comunicarea intre angajati si se distruibuie software(situri
ftp).
Extranet. Este o extensie a retelei Intranet care foloseste tehnologia www si care asigura
legatura intre reteaua publica Internet si retelele private Intranet ale unor organizatii si
companii care doresc sa colaboreze intre ele.In acest mod mai multe organizatii isi pot
15
partaja o resursa importanta: informatia. Extranetul asigura structurarea informatiilor pe trei
niveluri: publice, private si mixte.
Calculatoare de retea(Network Computers – NC).Sunt echipamente hardware mai ieftine
decat un calculator obisnuit, deoarece au o configuratie minima, necesara numai pentru
conectarea la o retea de calculatoare si deschiderea unei sesiuni de lucru.Ele isi pot
incarca toate aplicatiile de care au nevoie din reteaua de calculatoare.In acest mod un
calculator ieftin va putea fi folosit ca un calculator de resurse complexe, reducandu-se
foarte mult cheltuielile pentru prelucrarea informatiilor in cadrul unei organizatii.
World Wide Web (pe scurt www) inseamna ad-litteram panza de paianjen intinsa in lumea
intreaga. Denumirea evidentiaza caracterul planetar al schimbului de informatii prin intermediul
retelei Internet. Pentru a comunica intre ele, doua calculatoare folosesc un sistem de reguli ce
formeaza un protocol. Serviciul www utilizeaza ca protocol de comunicare intre client si server
HTTP (HyperText Transfer Protocol), adica Protocolul de Transfer al hipertextului. Hipertextul este
un text imbogatit care contine text obisnuit si etichete pentru formatarea textului si incapsularea
altor tipuri de informatii (salturi rapide catre alte resurse de informatii, sunete, imagini, filme).
Hipetextul este stocat in fisiere avand o extensie speciala: .htm sau .html. Un fisier ce contine
hipetext este scris intr-un limbaj specific numit HiperText Markup Language(HTML), adica Limbajul
de Marcare a Hipertextului.
Comunicare.Utilizatorii pot comunica intre ei.Pot transmite mesaje sau pot participa la
dezbateri care ii intereseaza.
Servicii comerciale.Utilizatorul poate folosi unele calculatoare din retea pentru a face
cumparaturi, pentru a afla diferite informatii utile.
16
Posta electronica.Utilizatorii pot folosi reteaua Internet pentru a coresponda.
Un serviciu de cautare permite gasirea rapida a informatiei in reteaua Internet.El intretine baza
de date ale URL-urilor din reteaua Web, indexate dupa deferite criterii.Utilizatorul scrie cuvantul
care descrie subiectul ce il intereseaza, iar serviciul de cautare ii ofera rapid o lista de legaturi
catre documente Web care contin informatii despre subiect.
Dupa un sistem ierarhizat de meniuri care imparte informatia in arii de subiecte si care
reduce treptat marimea ariei unui subiect(este asigurat de un serviciu de cautare Web)
Cele mai cunoscute servicii de cautare sunt Yahoo si Google. Un serviciu de informare asigura
localizarea si citirea informatiei. Cele mai cunoscute servicii de informare sunt Gopher, Archie,
Wide Area Information Servers (WAIS) si World Wide Web (www).
Google http://www.google.com
Creat in septembrie 1998, este considerat la acest moment cel mai bun motor de cautare. Este
unul dintre cele mai rapide motoare de cautare, care intretine cea mai mare baza de date. Ordinea
de afisare in lista este in functie de popuparitatea paginii.Intretine un catalog de categorii de
subiecte, permitand redefinirea unei arii particulare de cautare prin restrangerea cautarii la un
domeniu, si in cadrul domeniului, la o categorie. Singurele dezavantaje pe care le are sunt: nu
cauta dupa familii de cuvinte, nu face diferenta intre literele mari si mici si nu este sensibil la
diacritice.
Yahoo! http://www.yahoo.com
A fost creat in 1994 si intretine o baza de date in care siturile sunt organizate pe categorii, pentru
fiecare sit existand si descrierea lui.Cautarea sepoate face oriunde in pagina, numai in titlul paginii
sau numai in adresa de URL a paginii.
Dezavantaje:
Un fisier atasat poate contine un virus de computer;
Poate avea loc o superincarcare a cutiei postale;
Se pot produce erori si neglijente in folosirea e-mail-ului;
Se obtin foarte multe mesaje nefolositoare (Junk Mail).
17
MICROSOFT WORD
WORD este un program al pachetului Office si este specializat in introducerea textelor si a
obiectelor grafice. Word poate lucra cu mai multe ferestre de introducere a datelor. Astfel, putem
deschide mai multe ferestre simultan si in fiecare sa vizualizam un anumit fisier.
Procesorul de texte Word va ajuta sa creati si sa administrati fisiere document care pot
contine, pe langa texte formatate, tabele, formule matematice, si diferite obiecte :imagini statice
sau animate, grafice, sunete, etc. Fisierele Word se numesc documente si au extensia .doc.
Noţiuni introductive
Pentru început veţi învăţa să controlaţi atât meniurile şi casetele de dialog ale programului Word
pentru Windows, cât şi ferestrele care conţin programul şi documentele acestuia. După
parcurgerea acestui curs, veţi fi în stare să utilizaţi mouse-ul şi tastatura pentru a alege comenzi
din meniuri, pentru a selecta opţiuni din casete de dialog, pentru a accesa sistemul de asistenţă
soft şi pentru a manipula ferestrele de pe ecran. În afară de aceste operaţii elementare, veţi fi în
stare să organizaţi ferestrele astfel încât să puteţi accesa şi utiliza mai multe documente simultan.
Ne propunem următoarele noţiuni:
lansarea şi părăsirea programului Word pentru
Windows
alegerea şi selectarea din casetele de dialog
lucrul în Word pentru Windows cu tastatura şi
cu mouse-ul
manipularea ferestrelor
18
executând clic pe butonul Start, poziţionând indicatorul deasupra comenzii Documents şi în
continuare executând clic pe documentul care doriţi să-l încărcaţi
Închideţi – sau părăsiţi – programul Word atunci când aţi terminat lucrul, sau atunci cânt trebuie să
eliberaţi memorie pentru alte aplicaţii. Pentru a părăsi programul, parcurgeţi următoarele etape:
1. Dacă utilizaţi mouse-ul, alegeţi File, Exit sau executaţi clic pe butonul Close din colţul din
dreapta sus. Dacă utilizaţi tastatura, apăsaţi combinaţia de taste pentru comandă rapidă
Alt+F4 sau alegeţi File, Exit apăsând Alt+F, X.
2. Dacă aţi efectuat modificări într-un document, programul Word afişează o casetă de avertizare
întrebându-vă dacă doriţi să salvaţi modificările. Executaţi clic pe butonul Yes sau apăsaţi Enter
pentru a salva ceea ce aţi lucrat sau executaţi clic pe butonul No pentru a părăsi programul fără
salvare.
19
Fereastră Bara de stare
Bara de derulare
Fereastră document activă Bara de taskuri
document
În tabelul 1 sunt listate şi descrise elementele ecranului Word ilustrate anterior.
Element Descriere
Fereastră aplicaţie Fereastra în care rulează Word pentru Windows
Fereastră document Fereastra în care sunt afişate documentele
Fereastră document Fereastra care recepţionează ceea ce introduceţi şi reacţionează la comenzile
activă dumneavoastră; această fereastră este afişată cu bara de titlu de culoare
intensă şi în mod normal este plasată deasupra tuturor celorlalte.
Fereastra document Fereastră din fundal care nu primeşte alte comenzi în afară de cea de activare;
inactivă această fereastră este afişată cu bara de titlu de culoare ştearsă sau texturată.
Indicatorul mouse-ului Săgeata, cursorul în formă de I sau butonul de desenare care indică poziţia
curentă afectată de acţiunile mouse-ului
Punct de inserare Punctul în care apare textul atunci când tastaţi
Bara de titlu Bara din partea superioară a unei ferestre aplicaţie sau ferestre document
Bara de meniuri O listă de nume de meniuri afişate sub bara de titlu a unei aplicaţii
Bara cu instrumente O bară conţinând butoane care, atunci când sunt selectate cu indicatorul
mouse-ului, execută o funcţie sau o acţiune
Butonul minimize Un simbol de subliniere din bara de titlu a cărui selectare duce la stocarea
aplicaţiei sub forma unui buton aplicaţie în bara de taskuri de la baza ecranului
Butonul maximize Acţionarea butonului face ca documentul sau aplicaţia să ocupe tot spaţiul
disponibil de pe ecran
Butonul Close Acţionarea butonului are efectul de a închide aplicaţia sau caseta de dialog
Bara de derulare O bară orizontală sau verticală de culoare gri care permite mouse-ului să
deruleze ecranul; bara conţine o căsuţă de derulare care indică poziţia porţiunii
curent afişate relativ la întregul document
Bara de stare O bară situată la baza ecranului care indică ce va face programul Word în
continuare; observaţi în timpul lucrului bara de stare pentru a vedea indicaţii,
explicaţii referitoare la comanda curentă sau butonul pe care este poziţionat
indicatorul mouse-ului
20
derulant afişat alegeţi bara cu instrumente care să fie afişată sau ascunsă. Barele cu instrumente
active pe ecran sunt marcate în partea stângă.
Bara cu instrumente Standard – conţine butoanele cele mai des utilizate în timpul creării
documentelor, manipulării fişierelor şi tipăririi.
Bara cu instrumente Formating – bara cu instrumente de formatare conţine butoane utilizate pentru
formatarea corpurilor de literă, stabilirea alinierii, crearea listelor numerotate sau marcate,
aplicarea stilurilor sau formatarea chenarelor.
Bara cu instrumente Tables and Borders – bara cu instrumente pentru formatarea tabelelor şi a
chenarelor, de aliniere a textului afla în tabele sau chenare
Bara cu instrumente Forms – bară cu instrumente pentru formulare; conţine butoane care vă ajută
să inseraţi casete de validare, liste şi tabele. De asemenea puteţi modifica proprietăţile unui câmp
dintr-un formular şi să blocaţi formularul atunci când aţi terminat.
Bara cu instrumente Database – conţine butoane care vă ajută să sortaţi liste, să editaţi o bază de
date, să adăugaţi sau să eliminaţi coloane dintr-o bază de date şi să inseraţi date dintr-o bază de
date din exteriorul programului Word.
Bara cu instrumente Drawing – conţine butoane pentru desenarea, umplerea, modificarea formei şi
gruparea obiectelor din document.
Rubrica Save as Type permite alegerea unui format (altul decât cel propriu documentului
curent procesat de WORD, cum ar fi:
- Word Document *.doc
- Document Template *.dat
- Text Only *.txt
- Rich text format *.rtf
- Word 6.0/95 *.doc
- Word Perfect (diverse versiuni) *.doc
- HTML Document *.html, *.htm
Dacă apăsaţi butonul Options din fereastra Save As atunci puteţi alege:
Always create backup copy şi se crează un fişier conţinând întotdeauna versiunea anterioară
celei curente a fişierului;
Save AutoRecover info every n minutes - creează automat la fiecare n minute un fişier ce
permite refacerea fişierului în caz de sfârşit anormal al programului. La următoarea sesiune
Word se deschide automat fişierul Autorecover ce permite regăsirea unor informaţii care nu au
fost salvate;
Password to open - parola pentru deschiderea fişierului;
Password to modify - parola pentru a permite modificări în fişier;
OK, Save.
Introducerea textului
Pe măsură ce tastaţi, pe ecran apare textul introdus, iar punctul de inserare se deplasează spre
dreapta. Dacă linia de text ajunge la marginea din dreapta a ecranului, este început automat un
rând nou. Tasta Enter va fi apăsată doar dacă este cazul începerii unui nou paragraf.
Sunt date mai jos câteva caractere speciale care uşurează semnificativ editarea şi formatarea unui
document:
(Ctr+Shift+’-‘): cratimă care împiedică ‘ruperea’ unui cuvînt la capătul rîndului (ex.: “să-i”);
— (Ctrl+Shift+Num-): liniuţă utilizată ca linie de dialog;
(Ctr+Shift+Space): spaţiu de unire; nu permite despărţirea a două cuvinte (ex: Microsoft Office).
Formatarea fontului
Fontul este un set de caractere cu o anumită formă grafică. Seturile de caractere pot diferi de la
un font la altul.
După ce textul a fost introdus cu fontul prestabilit al procesorului de texte, el poate fi formatat prin
modificarea atributelor de font (înfăţişare grafică, dimensiune, stil). Pentru modificarea unor
secţiuni de text, ele vor fi selectate înainte de modificarea fontului sau atributelor sale.
În imaginea de mai jos este reprezentată zona din bara de butoane standard a MSWord de unde
se pot selecta opţiunile de bază pentru formatarea fontului.
23
În prima casetă de la stânga este scris numele fontului. Apăsând săgeata din dreapta numelui se
poate schimba fontul, alegându-se altul din lista afişată (această listă depinde de fonturile instalate
în Windows).
În următoarea casetă este specificată dimensiunea caracterului. Se măsoară în puncte tipografice
(points, pt.), la 12 pt (ca în figură) corespunzând o dimensiune de 4,23mm.
Stilul fontului se poate alege din următoarele trei butoane lista corespunzătoare (Bold, Italic,
Underline).
Opţiuni suplimentare de formatare a fontului pot fi găsite în Format->Font (tot acolo putându-se
face şi o previzualizare a setărilor efectuate asupra fontului, înainte de a le valida).
Mutare cu mousul
După selectarea blocului text se execută:
- Clic pe blocul selectat (BSM) şi ţineţi apăsat;
- Deplasaţi cursorul la destinaţie;
- Eliberaţi BSM (buton stânga mouse).
Formatări în document
Formatarea se referă la evidenţierea unor cuvinte sau paragrafe, a conţinutului şi formei unui tabel,
stabilirea marginilor textului în pagină, densitatea acestuia, alinierea unor porţiuni de text, etc.
Formatarea se poate realiza asupra unui text existent sau a unui text nou.
Remarcă: Valoarea introdusă sau selectată reprezintă distanţa între marginea hârtiei
şi a textului pe latura respectivă.
Formatarea caracterelor
Atribute care pot fi formatate:
- Corpul de literă (fontul) care este caracterizat de stil (Times Roman, Courier, etc.) şi
mărimea exprimată în puncte (1 point = 1/72 inch, 1inch = 2.54 mm);
- Mărime;
- Aparenţă (subliniere, Italic, Bold).
25
Pas 3. Introduceţi textul;
Pas 4. Repetaţi comanda/comenzile date la pasul 1 pentru a le dezactiva pentru porţiunea
care urmează şi care nu mai trebuie formatată.
Remarcă: Efectul se vede imediat în modul de afişare Normal sau Page Layout.
Formatarea paragrafelor
Folosirea riglei la alinierea paragrafelor
Afişaţi rigla selectând View Ruler. Se pot seta marginea din stânga, dreapta şi marginea primei
linii din paragraf.
Ca regulă generală, schimbarea unei pagini se face prin tragerea simbolului marginii respective în
poziţia cerută.
Setările afectează paragraful selectat sau textul ce va introdus.
Structura textului
Liste marcate şi numerotate
Listele marcate (bulleted, bullet = glonte) sunt folosite pentru date la care ordinea este indiferentă.
Listele numerotate conţin date ordonate. aceste liste se compun din paragrafe, iar la începutul
fiecăreia se amplasează o marcă sau un număr.
Procedura este:
1. Din meniul Format alegeţi Columns;
2. Indicaţi tipul predefinit dorit sau indicaţi un
alt număr de coloane în rubrica Presesets
sau Number of columns;
3. În rubrica Width and Spacing indicaţi
lăţimea coloanelor şi distanţa dintre ele;
activaţi Equal column width dacă toate
coloanele au aceeaşi lăţime.
4. Precizaţi partea din document în care se
aplică fromatarea alegând opţiunea dorită
din fereastra Apply To;
5. Dacă activaţi opţiunea Line between
coloanele vor fi separate cu o linie
verticală (ce apare la tipărire sau în File
Print Preview);
6. OK.
Observaţie: Pentru a vedea efectele formatării în coloane se va folosi pentru modul de
vizualizare View Page Layout.
Tabele în document
Word permite lucrul cu tabele. Un tabel este format din celule aranjate în linii şi coloane.
Într-o celulă poate fi plasat orice entitate diferită de tabel. Un tabel este creat, completat şi
modoficat.
Crearea unui tabel
1. Se pune cursorul în poziţia unde trebuie să fie tabelul;
29
2. Alegeţi din meniul Table opţiunea Insert Table;
3. Setaţi numărul de linii şi coloane în Number of Columns/Rows;
4. Setaţi lăţimea coloanelor în fereastra Column Width sau daţi Auto dacă doriţi încadrare
automată pe lăţimea paginii;
5. OK.
Alternativ, puteţi apăsa butonul Table şi alegeţi numărul de linii şi coloane.
Navigarea în tabel
Dacă cursorul de text este într-o celulă se pot introduce datele din celula respectivă.
Deplasarea de la o celulă la alta se face astfel:
1. Tab - o celulă la dreapta;
2. Shift+Tab - o celulă la stânga;
3. Alt+Home - prima celulă a liniei pe care e cursorul;
Alt+End - ultima celulă a liniei;
4. Alt+PageUp - prima celulă a coloanei pe care e cursorul;
Alt+PageDn - ultima celulă a coloanei.
Cu mouse-ul se face clic într-o celulă pentru a deplasa cursorului în acea celulă.
1. Selecţia entităţilor
Entitate Procedeu
Caractere Se trage cursorul mouse-ului peste caractere
Celulă Clic pe marginea stângă a celulei
Grup de Se pune mouse-ul într-o celulă şi se trage până se selectează
celule tot grupul
Clic într-un colţ al grupului, Shift, clic în colţul opus.
Linie Clic în zona de selecţie din stânga liniei; prin tragere se pot
selecta mai multe linii.
Coloană Clic în partea de sus a coloanei până când cursorul mouse-ului
devine săgeată în jos. Prin tragere se pot selecta maii multe coloane.
Tot tabelul Prin selecţia tuturor liniilor / coloanelor /Table Select Table.
31
10 linierea tabelului
Pentru alinierea pe orizontală a unui tabel se execută:
1. Plasaţi cursorul în orice celulă a tabelului.
2. Alegeţi Table, Cell Heght and Width, Row, iar în Alignment selectaţi Left/Center/Right şi
OK.
32
În Style alegeţi modelul de linie;
În Color culoarea liniei;
În Width grosimea linie.
În submeniul Shading alegeţi:
În Fill culoarea de umplere din
paleta asociată;
În Patterns modelul care se va
suprapune culorii de umplere
(Clear, 5%, …);
În Color culoarea pentru liniile şi
punctele modelului.
Într-o casetă de text se poate introduce text ca în restul documentului. De asemenea, prin
folosirea mecanismului clipboard, se pot introduce tabele, ecuaţii, grafice şi desene. Caseta
poate fi amplasată în document şi prin tragere cu mouse-ul. În plus, mai multe casete se pot grupa
pentru a fi "rigidizate" în scopul, de exemplu, de a fi mutate simultan, sau de a li se aplica aceleaşi
formatări.
Umplere şi chenar:
Selectaţi caseta cu un clic pe contur
Format Text Box şi alegeţi Color and Lines;
În Fill alegeţi culoarea de umplere din paletă
sau activaţi Semitransparent;
În rubrica Line alegeţi culoarea chenarului din
paletţ sau No line pentru un chenar invizibil.
33
Margini interne:
Format Text Box şi alegeţi Text Box;
În rubrica Integral margin indicaţi mărimea marginilor interne în rubricile Left, Right, Top,
Bottom.
Mărime:
1. Format Text Box şi alegeţi Size;
2. În Size and Rotate stabiliţi înălţimea (Heigh) şi lăţimea (Width) casetei;
3. În Scale indicaţi factori de scalare diferiiţi pe verticaşă (Heigh) şi orizontală (Width) dacă Lock
aspect ratio este dezactuvat sau acelaşi factor pentru ambele dimensiuni în caz contrar.
34
executaţi clic pe “Find Next” pentru a porni căutarea;
dacă textul respectiv a fost găsit, puteţi alege în continuare “Find Next”, (pentru a căuta
următoarea secvenţă de text, caracter special etc.), “Cancel” (pentru a renunţa la căutare) sau
“Replace” (pentru a înlocui textul găsit);
dacă alegeţi “Replace”, sub caseta “Find What” apare o altă casetă, “Replace With”; în ea veţi
tasta textul ce va înlocui secvenţa găsită;
apăsaţi din nou butonul “Replace” pentru a efectua înlocuirea.
Desenarea obiectelor.
Unele obiecte pot fi direct desenate in cadrul documentelor Word, utilizand instrumentele de
desenare situate in bara de desenare (Drawing).
Inserarea imaginilor.
Imaginile reprezinta obiecte grafice pre-definite care pot fi introduse in documentele pe care le
editati. Lucrul cu imagini in editorul Word, presupune operatii ca : inserarea, redimensionarea,
prelucrarea sau mutarea imaginilor.
Inserarea unei imagini dintr-un fisier graphic. Un fisier grafic este un fisier care contine o imagine, o
fotografie, un desen si care poate avea una din extensiile : .gif, .bmp, .jpg.
Pasul 1 : Pozitionati punctul de inserare in locul in care doriti sa apara imaginea
Pasul 2 : Alegeti comanda Imagine , Din fisier… din meniul Inserare
Pasul 3 : Selectati fisierul de imagine pe care doriti sa-l inserati
Pasul 4 : Executati un clic pe butonul Inserare
Scrierea artistica
Alegerea tipului de scriere
Pasul 1 : Se actioneaza printr-un clic butonul Inserare WordArt de pe bara de desenare
Pasul 2 : Se alege tipul de scriere din fereastra Galerie de WortdArt-uri efectuand un clic pe tipul
dorit
Pasul 3 : Se actioneaza butonul OK sau executa un dublu clic asupra formatului dorit
36
partea inferioara a paginii(in cazul notelor de subsol) sau la sfarsitul documentului (in cazul notelor
finale).
Listarea documentului
Înaintea listării documentului este utilă vizualizarea acestuia în forma în care va apare textul când
va fi tipărit.
Comutaţi în modul Page Layout şi faceţi ultimele verificări
Previzualizarea documentului
O imagine globală se va obţţine însă cu modul Print Preview.
Alegeţi din File opţiunea Print Preview şi în acest context:
- Tastele PgUp, PgDn sau bara de defilare ne permit vizualizarea celorlalte pagini;
- Apăsarea pe butonul Multiple Pages şi tragerea pe numărul de pagini dorite duce la
afişarea simultană a numărului de pagini ales.
- Următorul buton (stânga dreapta) permite alegerea unor factori de scalare a imaginii
vizualizate.
- Tipărirea se poate face din această fereastră cu butonul Print.
- Butonul Close asigură revenirea în regim de editare.
Lansarea listării
Selectaţi File Print sau daţi direct Ctrl+P. Se deschide fereastra de dialog ce permite;
37
În rubrica Name selectaţi tipul de imprimantă iar în Properties puteţi alege din Configuration
Printing quality varianta de calitate/rezoluţie şi viteză convenabilă, de exemplu Econofast
măreşte viteza tipăririi şi minimizează consumul de toner (cerneală).
În rubrica Page range:
- All - listarea întregului document;
- Curent page - listarea paginii curente (pagina pe care cursorul text);
- Pages - permite listarea unui interval de pagini (ex: 1-4) sau a unei mulţimi arbitrare de
pagini având numerele separate prin virgulă (ex: n1, n2, n3, n4). Poate fi şi o mulţime arbitrară
de numere şi intervale (ex: 1, 2, 5-8, 11, 14, 17, 20);
- Selection - paginile selectate în document;
În rubrica Copies:
- Number of copies - se specifică numărul de copii;
- Colate activ - se listează toate paginile unei copii;
- Colate inactiv - se listează toate copiile unei pagini;
În rubrica Print:
- All pages in range
- Odd pages
- Even pages
Activând butonul Options apare fereastra Print:
- în grupul Printing Options se pot alege:
Draft Output - tipărire cu rezoluţie slabă, rapidă şi economică;
Reverse Print Order - tipăreşte de la ultima către prima (nu şi în oglindă);
Update Fields completează automat câmpurile de date din document (de exemplu cu data,
ora);
- în grupul Include with document, opţiunea Hidden text tipăreşte textul ascuns diin
document;
Terminaţi setarea opţiunile cu OK şi listarea începe.
38
MICROSOFT EXCEL
Programul Microsoft Excel face parte din pachetul de programe Microsoft Office, alaturi de
Word si PowerPoint. Fiind o aplicatie din pachetul Microsoft Office, Microsoft Excel prezinta o
interfata destul de asemanatoare cu cea a programelor Word si PowerPoint, avand o serie de
elemente comune : aceeasi organizare a sistemului de meniuri si a barelor de instrumente.
Fisierele create cu aceste programe au extensia .xls
Programul Excel se va lansa si implicit, va deschide un document nou-reprezentand un
caiet cu foi de calcul(WorkBook). Acesta este alcatuit din mai multe foi de calcul (Sheet), prima
dintre ele fiind cea activa. Fiecare foaie de calcul este alcatuita din linii si coloane-formand de fapt,
un tabel. Intersectiile liniilor si coloanelor genereaza celule, in care utilizatorul va introduce in
timpul lucrului, diferite informatii(numere, texte, formule).
Fiecare agenda de lucru contine initial trei foi de calcul, care pot fi modificate pe parcursul
unei sesiuni de lucru. O foaie de calcul este formata din 256 de coloane si 65 536 de linii. Codul
atasat liniilor este 1,2 … 65536, iar cel al coloanelor este A … Z, AA ... AZ, BA, IA ... IV. O celula
se afla la intersectia unei linii cu o coloana, adresa acesteia fiind data de litera coloanei si numarul
liniei pe care se afla (exemplu : B10, C2). Prin indicator de celula activa intelegem un chenar
ingrosat care delimiteaza celula. In coltul dreapta jos a chenarului se afla un mic dreptunghi care
poarta denumirea de maner de umplere.
Puteţi să deschideţi aplicaţia Excel şi deschizând direct un registru de calcul. (Veţi vedea că puteţi
proceda astfel numai după ce aţi creat şi aţi salvat un registru de calcul). Pentru a deschide
programul Excel şi un registru de calcul, efectuaţi paşii următori:
Executaţi clic pe butonul Start, iar pe ecran va apărea meniul Start.
Executaţi clic pe Open Office Document. Excel va deschide caseta de dialog Open Office
Document, prezentând conţinutul dosarului My Documents.
Deoarece, în general, vă veţi salva registrele de calcul în dosarul My Documents, acum
acestea ar trebui să fie afişate în caseta de dialog. Daca nu găsiţi însă în lista fişierul cu
registrul de calcul, căutaţi dosarul în care se află registrul de calcul pe care doriţi să îl
39
deschideţi.
Executaţi clic pe denumirea registrului de calcul, pentru a-l selecta. Apoi, executaţi clic pe
Open pentru a-l deschide o dată cu programul Excel.
Dacă aţi instalat şi bara de comenzi rapide pentru Office (Office Shortcut Bar), puteţi să deschideţi
Excel şi executând clic pe butonul Excel de pe această bară.
Bara de meniuri
Bara cu instrumente
standard
Bara cu instrumente
de formatare
Suprafaţa foii de
calcul
Figura 1.1 Ecranul de deschidere din Excel constă într-un registru de calcul gol cu denumirea
Book1.
Celulă. Orice pagină dintr-un registru de calcul este o foaie de calcul separată, iar fiecare foaie de
calcul conţine o grilă formată din coloane având fiecare o litera şi rânduri
numerotate. Locul de intersectare a unui rând cu o coloană reprezintă o casetă
numită celulă. Orice celulă are o adresă formată din litera coloanei şi numărul
rândului (A1, B3, C4 etc.). Pentru a crea foi de calcul trebuie să introduceţi date
şi formule în celule.
Fereastra registrului de calcul. Orice fişier creat cu Excel este un registru de calcul care
conţine una sau mai multe foi de calcul. Puteţi să deschideţi concomitent mai multe fişiere
(registre de calcul), fiecare având propria fereastră.
Capete de coloană. Literele din partea superioară a foii de calcul, prin care sunt identificate
coloanele foii de calcul.
Row headings. Numerele din stânga foii de calcul, prin care sunt identificate rândurile foii de
calcul.
Selector. Conturul care indică celula activă (cea în care vă aflaţi).
Bara deinstrumente
Bare cu meniuri
Bara de formule
Capetele coloanelor
Selector
Capetele rândurilor
41
Bara de stare
Executaţi clic pe o
etichetă pentru a
deschide foaia de calcul
Tipurile de date
Pentru a crea o foaie de calcul care să poată fi utilizată, trebuie să introduceţi date în celulele din
interiorul ei. Tipurile de date pe care le puteţi introduce sunt:
Text;
Cifre;
Data (calendaristică);
Ora;
Formule;
Funcţii.
Introducerea textului
Textul este o combinaţie de litere, cifre şi spaţii. În configuraţia prestabilită, textul este aliniat
43
automat la stânga, în interiorul celulei.
Pentru a introduce text într-o celulă:
Executaţi clic pe celula în care doriţi să introduceţi textul.
Introduceţi textul. Pe măsură ce scrieţi, textul apare în celulă şi pe bara de formule.
Apăsaţi tasta Enter. Textul introdus va apărea în celulă, aliniat la stânga. (Puteţi să apăsaţi şi
tasta Tab sau o tasta cu săgeata pentru a introduce textul şi a trece la alta celulă.) Daca aţi
făcut o greşeală şi vreţi să renunţaţi la datele introduse, apăsaţi tasta Esc.
Pentru a lărgi o coloana şi a putea vedea toate datele pe care le conţine, plasaţi indicatorul mouse-
ului pe bara cu capetele de coloana din partea de sus a foii de calcul. Apoi executaţi dublu clic pe
chenarul din dreapta al coloanei pe care vreţi sa o ”lărgiţi” pentru a vedea toate datele.
Numere scrise ca text. Puteţi să introduceţi un număr care sa fie interpretat ca text (de exemplu,
un cod poştal). Pentru aceasta, plasaţi în faţa intrării un apostrof ’, ca în ’46220. Acest semn
reprezintă un prefix pentru aliniere, care îi cere programului Excel să trateze caracterele următoare
ca pe un text, şi să le alinieze la stânga în celulă.
Introducerea cifrelor
Numerele pe care le veţi introduce pot conţine caracterele numerice 0 - 9 şi următoarele caractere
speciale: + - / ., ( ) $ %. Asta înseamnă că puteţi include virgule, puncte zecimale, semnul
dolarului, procent şi paranteze, împreună cu valorile pe care le introduceţi.
Deşi puteţi să includeţi şi semne de punctuaţie atunci când introduceţi datele, nu este obligatoriu
să o şi faceţi. De exemplu, in loc să scrieţi nişte sume în dolari pe o coloană şi să includeţi şi
semnul dolarului, virgule şi puncte zecimale, puteţi să scrieţi direct numerele, de exemplu 700 sau
81295, iar apoi să formataţi coloana folosind opţiunea de formatare pentru valută. Excel va
transforma valorile introduse în $700.00 şi $81,295.00 sau in $700 şi $81295, în funcţie de
numărul zecimalelor specificate de dumneavoastră.
Pentru a introduce un număr:
Executaţi clic pe celula în care vreţi să introduceţi numărul.
Introduceţi numărul. Pentru a introduce un număr negativ, plasaţi în faţa lui un semn
minus, sau treceţi-l între paranteze. Pentru a introduce o fracţie, plasaţi înaintea ei un 0,
de exemplu 0 1/2. (în caz contrar, Excel va interpreta intrarea ca pe o dată
calendaristică).
Apăsaţi tasta Enter, iar numărul introdus va apărea în celulă aliniat la dreapta.
# # # # # # # Dacă introduceţi un număr şi el apare în celulă în
această formă (# # # # # # #) sau în aceasta formă – 7.78E+06, nu
va faceţi probleme – numărul este tot acolo; numai că celula nu este suficient de
lată pentru ca numărul să poată fi afişat în întregime. Pentru a rezolva problema,
folosiţi capetele de coloana din partea de sus a foii de calcul şi executaţi dublu clic
pe partea dreaptă a chenarului coloanei. Coloana va fi lăţită pentru ca şi cea mai
44
lungă intrare să poată fi afişată în întregime.
După ce faceţi selectarea, executaţi clic pe OK, sau apăsaţi tasta Enter. Pe ecran va fi deschis
un nou registru de calcul având pe bara de titlu o denumire prestabilita; Excel va numerota
filele; de exemplu, dacă aveţi deja deschis un registru de calcul Book1, pe bara de titlu a noului
registru de calcul va apărea Book2.
Dacă doriţi să creaţi un registru de calcul gol (deci nu cu ajutorul unui şablon Spreadsheet
Solutions), puteţi să evitaţi caseta de dialog New executând clic pe butonul New de pe bara cu
instrumente standard. Excel va deschide o fereastra cu un nou registru de calcul, fără să mai
deschidă caseta de dialog New.
Introduceti
intra o denumire
in directorul de
Introduceţi denumirea pe care vreţi să o alocaţi registrului de calcul, în caseta de text File
Name. Puteţi să folosiţi pîna la 218 caractere, inclusiv orice combinaţie de litere, cifre şi spaţii
(ca în Vânzarile pe trimestrul patru – 1996).
In mod normal, Excel salvează registrele de calcul în directoeul My Documents. Pentru a salva
fişierul respectiv în alt dosar, selectati-1 din lista Save In. Puteţi să treceţi la dosarul de nivel
superior executând clic pe butonul Up One Level de pe bara cu instrumente Save, din partea
superioara a casetei de dialog. Puteţi să treceţi pe alta unitate de disc selectând-o în caseta
Save In. Iata cateva din locaţiile pe care le veţi găsi în această listă:
Desktop. Salvează fişierul ca pictogramă pe suprafaţa de lucru din Windows. Aceasta opţiune
nu este recomandata.
My Computer My Computer este categoria mare în care intra toate unităţile de disc ale
calculatorului, cum ar fi A: şi C:. În general veţi salva fişierele pe unitatea C:, în directorul My
Documents.
Network Neighborhood Puteţi să selectaţi Network Neighborhood daca vreţi să salvaţi fişierul
într-o reţea LAN. Pe ecran va apărea o listă a unităţilor de disc din reţea (Network Computer
Drives), de unde puteţi alege.
46
Executaţi clic pe butonul Save, sau apăsaţi tasta Enter.
Pentru a salva un fişier pe care l-aţi mai salvat anterior (si care este denumit), nu trebuie decât să
executaţi clic pe butonul Save. (Puteti, eventual, sa apasati Ctrl+S ori sa folositi comanda File,
Save.) Excel va salva automat registrul de calcul şi toate modificările făcute, fără să mai deschidă
caseta de dialog Save As.
Meniu de comenzi rapide. O metodă mai rapidă de lucru cu foile de calcul este executarea unui
47
clic cu butonul din dreapta pe eticheta foii. Astfel deschideţi un meniu de comenzi rapide, putând
să inseraţi, să eliminaţi, să redenumiţi, să mutaţi, să copiaţi sau să selectaţi toate foile de calcul.
Când selectaţi Insert din meniul de comenzi rapide, Excel deschide caseta de dialog Insert.
Executaţi clic pe pictograma Worksheet din eticheta General, apoi pe OK, pentru a insera o noua
foaie de calcul.
B4:G8
A10:G10
G12
48
Dacă ştiţi să folosiţi domeniile de celule, puteţi să vă măriţi viteza de lucru. De exemplu, puteţi să
selectaţi un domeniu şi să îl folosiţi pentru a formata direct un alt grup de celule. Puteţi să folosiţi
un domeniu pentru a tipări numai celulele respective. Puteţi să folosiţi domeniile şi în formule.
Domeniile sunt identificate prin punctele de ancorare (coltul din stânga-sus şi cel din dreapta-jos).
De exemplu, domeniile prezentate în figura de mai sus sunt B4:G8, A10:G10 si G12.
Anularea unei selecţii. Pentru a deselecta un grup, executaţi clic într-o celulă oarecare din foaia
de calcul.
49
Apăsaţi tasta Enter.
Pentru a vedea lista care conţine denumirile domeniilor, executaţi clic pe săgeata de
derulare a casetei Name (de pe bara de formule).
Pentru a denumi un domeniu în alt mod, selectaţi-l, deschideţi meniul Insert, selectaţi Name, apoi
Define. Astfel veţi deschide caseta de dialog Define Name. Introduceţi o denumire în caseta de
text Names in Workbook şi executaţi clic pe OK.
Caseta Name
Domeniul selectat
Caseta de dialog Define Name vă arată cărui domeniu îi aparţine o anumită denumire. Executaţi
clic pe denumirea unui domeniu în lista Names în Workbook şi veţi vedea adresa celulei (adresele
celulelor) alocată (e) denumirii domeniului, în caseta de text Refers To. Puteţi să editaţi domeniul
sau să creaţi unul nou.
Simbolul dolarului din adresa unei celule indică referinţe de celule absolute, care se referă
întotdeauna la aceeaşi celulă. O referinţă absolută nu va fi modificată dacă respectivele celule din
foaia de calcul suferă transformări. Nu trebuie să introduceţi simbolul dolarului în adresa celulei;
când selectaţi celulele cu mouse-ul, Excel îl inserează automat.
În această casetă de dialog puteţi şi să ştergeţi denumiri. Pentru a şterge denumirea unui
domeniu, executaţi clic pe ea în lista Names în Workbook şi executaţi clic pe butonul Delete.
51
va fi tipărită.
Când terminaţi introducerea opţiunilor, executaţi clic pe butonul OK.
Puteţi să revizuiţi o lucrare de tipărit şi când configuraţi pagina sau chiar în caseta de dialog Print.
Când aveţi deschisă caseta de dialog Page Setup, executaţi clic pe butonul Print Preview. În
caseta de dialog Print, executaţi clic pe butonul Preview. Puteţi să măriţi sau să micşoraţi o zonă
din documentul afişat în fereastra Preview, executând clic pe ea cu mouse-ul (al cărui indicator are
acum forma unei lupe). Puteţi să folosiţi şi butonul Zoom din partea de sus a ecranului Print
Preview.
Să includ sau să nu includ? Când hotărâţi care celule trebuie selectate pentru a fi
tipărite, aveţi grijă să nu includeţi în zona de tipărit titlul, subtitlul şi capetele de
coloană şi de rând.În caz contrar, Excel va tipări de două ori aceste etichete. Puteţi
să tipăriţi titlurile şi capetele de coloană şi de rând pe fiecare pagină, efectuând paşii
din secţiunea următoare, Tipărirea capetelor de coloană şi de rând.
Pentru a selecta o zonă de tipărit şi a tipări foaia de calcul în acelaşi timp, efectuaţi paşii următori:
Deschideţi meniul File şi selectaţi Page Setup. Pe ecran va apărea caseta de dialog
52
Page Setup.
Executaţi clic pe eticheta Sheet pentru a vedea opţiunile pentru pagină.
Executaţi clic pe pictograma Collapse Dialog din dreapta casetei de text Print Area.
Excel va micşora dimensiunea casetei de dialog Page Setup.
Selectaţi cu mouse-ul celulele pe care vreţi să le tipăriţi. Zona selectată va fi înconjurată
de un chenar cu linie întreruptă, iar referinţele absolute la celule pentru celulele
respective au în dreptul lor simbolul dolarului ($) în caseta de text Print Area.
Executaţi clic pe pictograma Collapse Dialog pentru a reveni în caseta de dialog Page
Setup.
Executaţi clic pe Print în caseta de dialog Page Setup pentru a deschide caseta de
dialog Print. Apoi, executaţi clic pe OK pentru a tipări foaia de calcul.
Nu găsiţi ceea ce vreţi? Dacă nici unul dintre anteturile sau subsolurile
prezentate nu vă este pe plac, executaţi clic pe butonul Custom Header
sau Custom Footer şi introduceţi aici opţiunile proprii.
Pentru a selecta un subsol, executaţi clic pe săgeata de derulare Footer. Excel va afişa o listă
cu tipuri de subsoluri. Parcurgeţi lista şi executaţi clic pe subsolul dorit. În partea de sus a
etichetei Header/Footer va apărea un model al subsolului selectat.
Executaţi clic pe OK pentru a închide caseta de dialog Page Setup şi
reveniţi în foaia de calcul; sau executaţi clic pe butonul Print pentru a deschide caseta de
dialog Print, şi executaţi clic pe OK pentru a tipări foaia de calcul.
Nu vreţi anteturi sau subsoluri? Pentru a elimina antetul şi/sau subsolul, selectaţi None din lista
de sugestii Header/Footer.
Inserarea celulelor
Uneori trebuie să înseraţi informaţii într-o foaie de calcul, printre alte date existente. Folosind
comanda Insert, puteţi să înseraţi una sau mai multe celule, sau chiar rânduri şi coloane întregi.
De plasarea celulelor. Inserarea celulelor printre alte date existente va genera
53
deplasarea cu un rând mai jos, sau în coloana alăturată, a datelor existente în
celule. Dacă foaia de calcul conţine formule cu referiri la conţinutul celulelor
deplasate, prin această operaţie ar putea fi afectate calculele. Aveţi grijă să
controlaţi toate formulele care ar putea fi afectate.
Pentru a insera o singură celulă, sau un grup de celule, efectuaţi paşii următori:
Selectaţi celulele în care vreţi să fie inserate noile celule. Excel va insera acelaşi număr
de celule, câte veţi selecta.
Deschideţi meniul Insert şi selectaţi Cells. Pe ecran va apărea caseta de dialog
Insert, ca în figura 8.1.
Selectaţi Shift Cells Right sau Shift Cells Down.
Executaţi clic pe OK. Excel va insera celulele şi va deplasa datele în celelalte celule din
direcţia indicată.
Inserare prin tragere 0 metodă de inserare rapidă a celulelor presupune apăsarea tastei Shift şi
tragerea marcajului de completare (micul pătrat din colţul din dreapta-jos al celulelor selectate).
Trageţi marcajul de completare în sus, în jos, la stânga sau la dreapta, pentru a stabili poziţia
noilor celule.
Combinarea celulelor
În Excel puteţi să uniţi datele dintr-o celulă cu alte celule, pentru a forma una singură, care poate fi
utilizată mai uşor. Această operaţie este foarte utilă mai ales atunci când creaţi un titlu decorativ,
plasat la începutul foii de calcul. În cadrul unei astfel de celule, puteţi să schimbaţi rapid fontul,
mărimea lui, culoarea şi tipul de chenar pentru titlu.
Pentru a crea un titlu folosind celule combinate, efectuaţi paşii următori:
Scrieţi titlul în celula din colţul din stânga-sus al domeniului de celule pe care vreţi să-l folosiţi
drept cap de tabel. Dacă aveţi un titlu care se întinde pe mai multe rânduri apăsaţi Alt+Enter
pentru a introduce textul pe fiecare nou rând.
Selectaţi domeniul de celule în care vreţi să introduceţi titlul.
Deschideţi meniul Format şi selectaţi Cells. Pe ecran va apărea caseta de dialog Format
Cells.
Executaţi clic pe eticheta Alignment.
Executaţi clic pe Merge Cells. Puteţi să faceţi şi modificări în textul din celulele combinate. De
exemplu, puteţi selecta Center din lista derulantă Vertical, pentru a centra pe verticală textul
din celulă.
Executaţi clic pe OK când terminaţi. Celulele selectate vor fi unite, formând una singură, pe
care o puteţi formata după cum doriţi.
Puteţi să combinaţi celulele selectate şi să centraţi datele din celula aflată în extrema stangă,
executând clic pe butonul Merge and Center de pe bara cu instrumente de formatare.
Eliminarea celulelor
Anterior, aţi învăţat cum să eliminaţi conţinutul şi atributele de formatare din celulele selectate. Prin
această operaţie nu se elimina decât ceea ce se află în celule. Dar, uneori poate fi necesar să
eliminaţi complet celulele. Dacă o faceţi, Excel le elimina pe acestea şi le deplasează în mod
corespunzător pe cele alăturate, pentru a umple golul.
Dacă doriţi să eliminaţi complet nişte celule, efectuaţi paşii următori:
54
Selectaţi domeniul de celule pe care vreţi să îl eliminaţi.
Deschideţi meniul Edit şi selectaţi Delete. Pe ecran va apărea caseta de dialog Delete.
Selectaţi opţiunea Delete: Shift Cells Left (deplasarea celulelor la stânga) sau Shift Cells Up
(deplasarea celulelor la dreapta).
Executaţi clic pe OK.
Ce este o formulă?
Formulele sunt folosite în foile de calcul pentru efectuarea calculelor cu cifrele introduse de
dumneavoastră. Cu ajutorul formulelor puteţi să efectuaţi operaţii de adunare, scădere, înmulţire şi
împărţire, folosind valorile din diferite celule.
Formulele sunt formate, de regulă, din una sau mai multe adrese de celule sau valori, şi un
operator matematic, cum ar fi + (adunare), – (scădere), * (înmulţire) sau / (împărţire). De exemplu,
dacă doriţi să calculaţi media a trei valori aflate în celulele A1, B1 şi C1, introduceţi în celula în
care vreţi să apară rezultatul următoarea formulă:
=(A1+B1+C1)/3
În figura 9.1 sunt prezentate diferite formule, împreună cu funcţiile lor. Analizaţi formulele
respective şi rezultatele lor. În tabelul 9.1 este o listă cu operatorii matematici pe care îi puteţi folosi
pentru a crea formule.
55
= D8 + D9 + D10 pentru
Ordinea operaţiilor
Excel efectuează calculele din cadrul unei formule în următoarea ordine:
I. Operaţiile dintre paranteze .
II. Ridicare la putere.
III. Înmulţiri şi împărţiri.
IV. Adunări şi scăderi.
De exemplu, în cazul formulei =C2+B8*4+D10, Excel calculează mai întâi valoarea B8*4, adună
rezultatul cu C2, apoi adună D10. Pentru crearea ecuaţiilor trebuie să reţineţi această ordine de
calcul, deoarece ea este hotărâtoare pentru rezultatul obţinut.
Dacă nu folosiţi această ordine de calcul, puteţi avea probleme când introduceţi formulele. De
exemplu, dacă doriţi să stabiliţi media valorilor din celulele A1, B1 şi C1 şi introduceţi formula
=Al+Bl+Cl/3, veţi obţine un rezultat greşit. Valoarea C1 va fi împărţită la 3, iar rezultatul va fi
adunat cu A1+B1. Pentru a calcula mai întâi suma valorilor Al, B1 şi C1, trebuie să includeţi grupul
de valori între paranteze, adică =(A1+B1+C1)/3.
56
Introducerea formulelor
Puteţi să introduceţi formulele fie de la tastatură, fie selectând referinţele la celule. Pentru a
introduce formula de la tastatură, efectuaţi paşii următori:
Selectaţi celula în care vreţi să apară rezultatul formulei.
Scrieţi semnul egal (=).
Scrieţi formula. Ea va apărea pe bara de formule.
Apăsaţi tasta Enter sau executaţi clic pe butonul Enter (marcajul de validare), iar Excel va
calcula rezultatul.
Afişarea formulelor
În mod normal, Excel nu afişează în celulă formula propriu-zisă, ci rezultatul calculului. Puteţi totuşi
să vedeţi formula selectând celula şi citind-o pe bara de formule. Dar, dacă vreţi să revizuiţi
formulele dintr-o foaie de calcul mai mare, ar fi mai simplu dacă le-aţi putea vedea pe toate
deodată (sau să le tipăriţi). Dacă doriţi să vedeţi formulele dintr-o foaie de calcul, efectuaţi paşii
următori:
Deschideţi meniul Tools şi selectaţi Options.
Executaţi clic pe eticheta View.
În secţiunea Window Options, executaţi clic în caseta de validare Formulas
pentru a o selecta.
Executaţi clic pe OK.
Afişarea rapidă a formulelor Puteţi să folosiţi o comandă rapidă de la tastatură pentru a trece de
la afişarea formulelor, la afişarea valorilor. Pentru aceasta, ţineţi apăsată tasta Ctrl şi apăsaţi tasta
’ (cea care se află la stânga tastei 1, cu o tilda (-) deasupra). Când nu mai vreţi să vedeţi formulele,
apăsaţi din nou tasta Ctrl+’.
Editarea formulelor
Editarea unei formule se face la fel ca şi în cazul oricărei alte intrări din Excel. Iată în continuare
paşii pe care trebuie să îi efectuaţi:
Selectaţi celula ce conţine formula pe care vreţi să o editaţi.
Executaţi clic pe bara de formule şi apăsaţi tasta F2 pentru a intra în modul Edit.
57
Editare rapidă a celulei Pentru a edita rapid conţinutul unei celule, executaţi dublu clic pe ea.
Punctul de inserare va apărea în interiorul celulei, astfel că puteţi să faceţi modificările necesare.
Apăsaţi tasta cu săgeata spre stânga sau spre dreapta, pentru a muta punctul
de inserare. Folosiţi apoi tasta Backspace pentru a şterge caracterele din
stânga, sau tasta Delete pentru a şterge caracterele din dreapta. Apoi, puteţi să
introduceţi şi alte caractere.
Când terminaţi editarea datelor, executaţi clic pe butonul Enter de pe bara de
formule, sau apăsaţi tasta Enter pentru a accepta modificările.
Un alt mod de a edita formulele este să executaţi clic pe butonul Edit Formula de pe bara de
formule. În acest caz, bara de formule se măreşte pentru a vă oferi ajutor. Efectuaţi modificările în
formulă, apoi executaţi clic pe OK.
Copierea formulelor
Când copiaţi o formulă, aceasta este adaptată pentru a corespunde poziţiei celulei în care va fi
copiată. De exemplu, dacă copiaţi formula =C2+C3 din celula C4 în celula D4, aceasta este
adaptată pentru coloana D, devenind =D2+D3. Astfel, puteţi să copiaţi formule similare (cum ar fi
totalurile pentru un grup de obiecte comercializate) într-un domeniu de celule.
Puteţi să copiaţi formulele folosind butoanele Copy şi Paste, dar următoarea metodă este mai
rapidă:
Executaţi clic pe celula ce conţine formula pe care vreţi să o copiaţi.
Ţineţi apăsată tasta Ctrl şi trageţi chenarul celulei în celula în care vreţi să copiaţi formula.
Eliberaţi butonul mouse-ului, iar Excel va copia formula în noua poziţie.
Dacă doriţi să copiaţi o formulă într-un domeniu de celule alăturat, efectuaţi paşii următori:
Executaţi clic pe celula ce conţine formula pe care vreţi să o copiaţi.
Plasaţi indicatorul mouse-ului pe marcajul de completare.
Trageţi marcajul de completare peste celulele în care vreţi să copiaţi formula.
Copiere rapidă. Dacă doriţi vreodată să introduceţi aceeaşi formula într-un domeniu de celule,
selectaţi-l mai întâi. Apoi, scrieţi formula în prima celulă din grup şi apăsaţi Ctrl+Enter.
Ce sunt funcţiile?
Funcţiile sunt formule complexe preformatate, folosite pentru executarea unei serii de operaţii cu
un grup specificat de valori. De exemplu, pentru a calcula suma unei serii de numere din celulele
Al – H1, puteţi folosi funcţia =SUM(A1:Hl) în loc să introduceţi formula =Al+B1+Cl şi aşa mai
departe. Funcţiile pot folosi referinţe la domenii de celule (cum ar fi Bl:B3), denumiri de domenii (de
exemplu VÂNZĂRI) sau valori numerice (de exemplu 585.86).
Orice funcţie este formată din următoarele trei elemente:
Semnul = arată că ceea ce urmează este o funcţie (o formulă).
Denumirea funcţiei, de exemplu SUM, arată ce operaţie va fi efectuată.
Argumentul, cum ar fi (Al:H1), indică adresele celulelor cu valorile afectate de funcţie.
Argumentul este adeseori un domeniu de celule, dar poate fi şi mult mai complex.
Folosiţi modul corect de introducere a textului Când introduceţi text într-o formulă, aveţi grijă
să-I încadraţi între ghilimele, ca în ”Seattle”.
Însumare rapidă Pentru a insera rapid funcţia de însumare, selectaţi celula în care vreţi
să fie inserată suma şi executaţi dublu clic pe butonul AutoSum de pe bara cu
instrumente standard. Când executaţi dublu clic pe butonul AutoSum, evitaţi pasul în care Excel
afişează în celulă formula SUM şi argumentele acesteia. În schimb, veţi vedea totalul în celulă şi
formula SUM pe bara de formule. Problema legată de utilizarea acestei metode este faptul că nu
aveţi posibilitatea să ”ghiciţi” grupul de celule folosit de AutoSum pentru însumare.
59
Funcţia SUM apare in celula
selectata si pe bara de formule
AutoSum selectează un
grup de celule de
deasupra sau din stânga
celulei selectate
Figura 10.1 AutoSum inserează funcţia SUM şi selectează celulele pentru însumare.
Formatarea valorilor
Valorile numerice, în general, sunt mai mult decât simple numere. Ele reprezintă o valoare
monetară, o dată, un procent, sau o valoare de orice altă natură. Excel oferă o paletă largă de
formate numerice, care sunt prezentate în tabelul 11.1.
Tabelul 11.1 Formatele numerice din Excel
Format numeric Exemple Descriere
General 10.6 Excel afişează valoarea aşa cum o introduceţi. Cu alte cuvinte, acest
$456,908.00 format afişează simbolurile pentru valută sau procent numai dacă le
introduceţi dumneavoastră.
Number 3400.50 Formatul prestabilit Number are două zecimale. Numerele negative
( – 120.39) apar scrise cu roşu şi între paranteze, precedate de semnul minus.
Currency $3,400.50 Formatul prestabilit Currency are două zecimale şi simbolul dolarului.
(Valută) ($3,400.50) Numerele negative apar scrise cu roşu şi între paranteze.
Accounting $3,400.00 Puteţi folosi acest format pentru a alinia simbolul dolarului şi
(Contabilitate) $978.21 zecimalele în coloană. Formatul Accounting prestabilit conţine două
zecimale şi simbolul pentru dolar.
Date 11/7 Formatul Date prestabilit cuprinde luna şi ziua separate de o bară
(Dată) oblică (/); puteţi să selectaţi însă şi un alt format din cele disponibile.
Time 10:00 Formatul Time prestabilit conţine ora şi minutele separate de două
(Ora) puncte; puteţi opta însă şi pentru afişarea secundelor, sau a
particulelor AM sau PM.
Percentage 99.50% Formatul Percentage prestabilit cuprinde două zecimale. Excel
(Procent) înmulţeşte valoarea din celulă cu 100 şi afişează rezultatul însoţit de
simbolul pentru procent.
Fraction 1/2 Formatul prestabilit Fraction poate reprezenta cel mult o cifră pe
60
(Fracţie) fiecare parte a barei. Folosiţi acest format pentru a afişa numărul de
cifre necesare pe fiecare parte a barei şi tipul de fracţie (cum ar fi
jumătăţi, sferturi, optimi etc.).
Scientific 3.40E+03 Formatul Scientific prestabilit cuprinde două zecimale. Folosiţi acest
(Ştiinţific) format pentru afişarea numerelor în format ştiinţific.
Text 135RV90 Folosiţi formatul text pentru a afişa atât text, cât şi numere, în aceeaşi
celulă. Excel va afişa exact ceea ce introduceţi dumneavoastră.
Special 02110 Acest format este conceput special pentru afişarea codurilor poştale,
a numerelor de telefon şi a codurilor personale, astfel încât să nu fie
necesară folosirea unor caractere speciale, cum ar fi liniuţele.
Custom 00.0% Folosiţi formatul Custom pentru a vă crea propriul format numeric.
(Personalizat) Puteţi să folosiţi unul din codurile pentru formatare din lista Type, pe
care să le modificaţi. Simbolul # reprezintă un marcaj de rezervare
pentru un număr, iar 0 reprezintă un marcaj de rezervare pentru zero.
Font. Un font este un set de caractere unitar (cum ar fi Times New Roman). Când selectaţi un font,
Excel vă permite să modificaţi mărimea fontului, să adăugaţi atribute opţionale, de exemplu aldin
sau italic, să-i schimbaţi culoarea şi să adăugaţi efecte speciale – de exemplu tăiere, scriere ca
exponent, scriere ca indice şi scriere cu majuscule mici (small caps).
Comenzi rapide pentru fonturi Puteţi să aplicaţi rapid anumite atribute folosind comenzile rapide
lansate de la tastatură. Mai întâi, selectaţi celula (celulele), apoi apăsaţi Ctrl+B pentru aldine,
Ctrl+I pentru italic, Ctrl+U pentru subliniere cu o singură linie (stilul Accounting) sau Ctrl+S pentru
tăiere (strikethrough).
Figura 12.1 Folosiţi bara cu instrumente de formatare pentru a modifica rapid atribute ale textului.
Modificare înaintea introducerii textului Aveţi posibilitatea să selectaţi atributele dorite înainte
de a introduce textul. De exemplu, dacă vreţi un titlu scris cu aldine şi fontul Desdemona de 12
puncte, selectaţi celulele pentru care vreţi să modificaţi atributele, apoi selectaţi atributele dorite,
înainte de a începe să scrieţi. Spre deosebire de un program de procesare a textului, în care
trebuie să activaţi sau să dezactivaţi atributele, în Excel, selectarea atributelor de formatare pentru
celule înainte de introducerea datelor nu are nici o influenţă asupra celulelor neselectate; datele
din celulele neselectate vor apărea cu fontul prestabilit – Arial – de 10 puncte.
62
Executaţi clic pe eticheta Alignment. Pe ecran vor apărea opţiunile pentru aliniere (vezi
figura 12.2).
1. Alegeţi dintre următoarele opţiuni şi grupuri de opţiuni pentru a stabili modul de aliniere:
Cu Horizontal puteţi specifica alinierea la stânga /dreapta în celule. (Opţiunea Center Across
centrează titlul sau alt text în domeniul de celule.)
Cu Vertical puteţi specifica modul în care vreţi să aliniaţi textul pe verticală în celulă.
Cu Orientation puteţi să rotiţi textul cu 90 de grade sau să îl tipăriţi de sus în jos (nu de la stânga
la dreapta).
Wrap Text îi cere programului să despartă rândurile lungi de text introduse în celulă, fără să
modifice lăţimea celulei. (În mod normal, Excel afişează întregul text dintr-o celulă pe un singur
rând.)
Shrink to Fit adaptează fontul textului la lăţimea celulei curente. Dacă se modifică lăţimea celulei,
mărimea fontului creşte sau scade în mod corespunzător.
Merge Cells uneşte mai multe celule, formând una singură. Toate datele sunt plasate în
continuare, cu excepţia celulei din colţul din stânga-sus al grupului de celule selectate.
2. Executaţi clic pe OK, sau apăsaţi tasta Enter.
Butoanele pentru aliniere 0 metodă rapidă pentru alinierea textului şi a numerelor presupune
folosirea butoanelor de aliniere de pe bara cu instrumente de formatare. Puteţi folosi următoarele
butoane pentru a alinia textul:
Selectaţi un stil de
chenar
Selectaţi poziţia
Selectaţi poziţia
chenarului
chenarului Selectaţi o culoare
pentru chenar
Selectaţi poziţia dorită, stilul (grosimea liniei) şi culoarea chenarului. Puteţi să executaţi clic
chiar în interiorul casetei Border, sau puteţi executa clic pe un buton pentru un model de
chenar prestabilit.
Executaţi clic pe OK sau apăsaţi tasta Enter.
Ascunderea liniilor de reţea Când adăugaţi chenare într-o foaie de calcul, poate fi nevoie să
ascundeţi liniile de reţea pentru a avea o imagine mai bună asupra modului în care vor apărea
chenarele la tipărire. Deschideţi meniul Tools, selectaţi Options, executaţi clic pe eticheta View şi
selectaţi Gridlines pentru a elimina marcajul de validare din caseta corespunzătoare. Desigur,
selectarea acestei opţiuni nu influenţează tipărirea liniilor de reţea, ci numai afişarea lor pe ecran.
Pentru a adăuga rapid chenare, selectaţi celulele în jurul cărora vreţi să apară chenarul, apoi
executaţi clic pe săgeata de derulare Borders de pe bara cu instrumente de formatare. Executaţi
clic pe tipul de chenar dorit. Dacă executaţi clic pe butonul Borders (în loc să executaţi clic pe
săgeată), Excel aplică automat celulelor selectate linia de chenar pe care aţi selectat-o cel mai
recent.
a fi plasată deasupra
Colorare rapidă Pentru a adăuga culoarea cu ajutorul butonului Fill Color, executaţi clic chiar pe
acel buton – nu trebuie să mai executaţi clic pe săgeata din dreapta lui.
Dacă fundalul este prea întunecat, aţi putea folosi butonul Font Color (la dreapta butonului Fill
Color) pentru a alege o culoare mai deschisă pentru font.
Iată cum puteţi să modificaţi înălţimea rândurilor sau lăţimea coloanelor, cu ajutorul mouse-ului:
1. Pentru a modifica înălţimea unui singur rând, sau lăţimea unei singure coloane, treceţi la pasul
2. Pentru a modifica înălţimea mai multor rânduri sau lăţimea mai multor coloane, mai întâi
trebuie să selectaţi capetele de rând sau coloana corespunzătoare, cu ajutorul mouse-ului.
2. Plasaţi indicatorul mouse-ului pe capul unui rând sau al unei coloane. (Folosiţi latura din
dreapta a chenarului capului de coloană, pentru a modifica lăţimea coloanei; folosiţi latura de
jos a chenarului capului de rând, pentru a modifica înălţimea rândului.)
3. Trageţi chenarul până când obţineţi dimensiunile dorite.
4. Eliberaţi butonul mouse-ului, iar Excel va adapta înălţimea rândului sau lăţimea coloanei.
65
Modificarea cu ajutorul funcţiei AutoFit Pentru a lăţi automat o coloana astfel încât să cuprindă
cea mai lungă intrare, folosind în acest scop facilitatea AutoFit din Excel, executaţi dublu clic pe
latura din dreapta a chenarului capului de coloană. Pentru a mări înălţimea unui rând
corespunzător intrării cu fontul cel mai mare, executaţi dublu clic pe latura de jos a chenarului
capului de rând. Pentru a modifica simultan mai multe coloane sau rânduri, selectaţi capetele
corespunzătoare cu mouse-ul, apoi executaţi dublu clic pe latura chenarului aflat la limita inferioară
sau în extrema dreaptă.
În configuraţia prestabilită, Excel face ca rândul să fie ceva mai înalt decât cel mai înalt caracter
din rândul respectiv. De exemplu, dacă cel mai înalt font are 10 puncte, Excel creează un rând cu
înălţimea de 12,75 puncte. Puteţi folosi meniul Format pentru a modifica manual înălţimea
rândului:
Selectaţi rândul (rândurile) pentru care doriţi să modificaţi înălţimea. (Pentru a modifica
înălţimea unui singur rând, selectaţi o celulă din rândul respectiv.)
Deschideţi meniul Format, selectaţi Row, apoi selectaţi Height. Pe ecran va apărea caseta
de dialog Row Height.
Introduceţi înălţimea dorită (în puncte).
Executaţi clic pe OK sau apăsaţi tasta Enter pentru a aplica modificarea în foaia de calcul.
15. Diagrame
Intr-o foaie de calcul , o diagrama permite prezentarea datelor prelucrate, intr-o forma grafica cat
mai sugestiva pentru cititor.
Tipul de diagrama depinde de natura datelor numerice ce se transforma in informatie grafica.
Tipuri de diagrame
În Excel puteţi să creaţi diferite tipuri de diagrame. În figura 15.1 sunt prezentate câteva dintre cele
mai obişnuite. Tipul pe care îl veţi alege depinde de datele ce trebuie să fie reprezentate şi de
modul în care vreţi să fie reprezentate acestea. Iată principalele tipuri de diagrame şi destinaţia lor:
Pie (circulară) Folosiţi acest tip pentru a reprezenta relaţia dintre părţile unui întreg.
Bar (bară) Folosiţi acest tip pentru compararea valorilor într-un anumit moment.
Column (coloană) La fel ca diagrama de tip bară, o puteţi folosi pentru evidenţierea diferenţelor
dintre elemente.
Line (linie) Folosiţi acest tip pentru a sublinia tendinţele de evoluţie şi variaţia valorilor în timp.
Scatter (prin puncte) La fel ca diagrama liniară; folosiţi acest tip pentru a sublinia diferenţa dintre
două seturi de valori.
Area (zonală) La fel ca diagrama liniară; folosiţi acest tip pentru a sublinia amploarea variaţiei
valorilor în timp.
Majoritatea acestor tipuri de diagrame există şi în variante tridimensionale. Pe lângă faptul că au
un aspect mai profesionist decât diagramele standard, bidimensionale, diagramele 3-D sunt mai
relevante pentru diferenţele dintre seturile de date.
66
Diagramă globală Este o diagramă plasată în aceeaşi foaie de calcul care conţine
şi datele folosite pentru crearea ei. 0 diagramă poate fi creată şi într-o foaie de
diagramă în cadrul registrului de calcul, astfel încât foaia de calcul şi diagrama să
fie separate. Diagramele înglobate sunt utile pentru că prezintă alăturat datele
curente şi imaginea lor grafică.
Terminologie specifică
Înainte de a începe să creaţi diagrame, trebuie să vă familiarizaţi cu următorii termeni:
Serii de date Barele, sectoarele de cerc, liniile şi celelalte elemente care constituie valorile
reprezentate în diagramă. De exemplu, o diagramă poate fi formată dintr-o mulţime de bare
asemănătoare, care să reprezinte o serie de valori pentru acelaşi articol. Barele dintr-o serie au
toate acelaşi model. Dacă aveţi mai multe modele de bare, fiecare model va reprezenta altă serie
de date. De exemplu, pentru reprezentarea vânzărilor din zona 1 faţă de zona 2, trebuie să folosiţi
două serii de date – câte una pentru fiecare zonă. Adesea, seriile de date corespund cu rândurile
de date din foaia de calcul.
Categorie Categoriile reprezintă numărul de elemente dintr-o serie. Puteţi avea două serii de date
pentru compararea vânzărilor din două zone diferite, şi patru categorii pentru compararea acestor
vânzări pe patru trimestre. Unele diagrame au o singură categorie, în timp ce altele au mai multe.
În mod normal, categoriile corespund coloanelor în care se află datele din diagramă, iar titlurile
categoriilor provin din capetele de coloană.
Axă 0 latură a diagramei. 0 diagramă bidimensională are o axă X (orizontală) şi o axă Y (verticală).
Pe axa X apar toate seriile şi categoriile de date din diagramă. Dacă aveţi mai multe categorii, axa
X poate avea şi etichete care indică ce categorie reprezintă fiecare. Pe axa Y sunt reprezentate
valorile de pe bare, linii sau punctele graficului. Într-o diagramă tridimensională, axa Z reprezintă
planul vertical, în timp ce axa X (lungimea) şi axa Y (lăţimea) reprezintă cele două laturi ale bazei
diagramei.
Legendă Defineşte diferitele serii de date reprezentate. De exemplu, legenda unei diagrame
circulare va indica ce reprezintă fiecare sector de cerc în parte.
Linii de reţea Scot în evidenţă scala axelor Y sau X pentru seriile de date. De exemplu, liniile de
reţea principale pentru axa Y vă pot ajuta să urmăriţi un punct de pe axa X sau de pe axa Y pentru
a afla valoarea lui exactă.
Diagrama
circulara
Diagrama de tip
Diagrama linie
zonala
67
Crearea unei diagrame
Puteţi să creaţi diagrame ca parte a unei foi de calcul (o diagramă înglobată) sau independent,
într-o foaie de calcul separată. În cazul în care creaţi o diagramă înglobată, ea va fi tipărită
împreună cu datele din foaia de calcul, pe când o diagramă independentă poate fi tipărită separat.
Ambele tipuri de diagrame sunt legate de datele din foaia de calcul pe care le reprezintă, astfel
încât, atunci când modificaţi datele, diagrama este actualizată automat.
Butonul Chart Wizard de pe bara cu instrumente standard vă permite să creaţi rapid o diagramă.
Pentru a folosi butonul Chart Wizard, efectuaţi paşii următori:
1. Selectaţi datele pe care vreţi să le reprezentaţi în diagramă. Dacă aţi introdus nume sau alte
denumiri (de exemplu, Trim.1, Trim.2 etc.) şi vreţi ca acestea să fie şi ele incluse în diagramă,
aveţi grijă să le selectaţi şi pe ele.
2. Executaţi clic pe butonul Chart Wizard de pe bara cu instrumente standard.
3. Pe ecran va apărea caseta de dialog Chart Wizard Step 1 of 4, ca în figura 15.2. Selectaţi un
tip de diagramă din caseta Chart Type şi un subtip (o variantă a tipului de diagramă selectat)
din caseta Chart Sub-Type. Executaţi clic pe Next .
4. Veţi fi întrebat dacă domeniul selectat este corect. Puteţi să modificaţi domeniul selectat scriind
un alt domeniu, sau executând clic pe butonul Collapse Dialog (aflat la capătul din dreapta al
casetei de text Data Range) şi selectând domeniul pe care vreţi să-1 folosiţi.
5. În configuraţia prestabilită, programul Excel presupune că diferitele serii de date se află pe
rânduri. Puteţi să schimbaţi această opţiune pentru coloane, dacă este cazul, selectând Series
in Columns. Când terminaţi, executaţi clic pe Next.
6. Executaţi clic pe etichete diferite spre a selecta opţiunile pentru diagramă. De exemplu, puteţi
să ştergeţi legenda executând clic pe eticheta Legend şi deselectând Show Legend. Puteţi să
adăugaţi un titlu pentru diagrama în eticheta Titles. Dacă doriţi să adăugaţi etichete pentru date
(etichete care prezintă valoarea exactă din graficul de tip bară, linie etc.) executaţi clic pe
eticheta Data Labels. Când terminaţi aceste modificări, executaţi clic pe Next.
7. În fine, veţi fi întrebat dacă doriţi să inseraţi diagrama (ca obiect) în foaia de calcul curentă, sau
dacă vreţi să creaţi o foaie de calcul specială pentru ea. Alegeţi opţiunea dorită şi executaţi clic
pe butonul Finish. Pe ecran va apărea diagrama în forma finală.
Selectaţi un tip de
diagrama Selectaţi un subtip
Figura 15.2 În caseta Chart Wizard vi se cere să alegeţi tipul de diagramă dorit.
68
Mutarea şi redimensionarea unei diagrame Pentru a muta o diagramă înglobată, executaţi clic
pe suprafaţa diagramei şi trageţi-o în noua poziţie. Pentru a modifica dimensiunile unei diagrame,
selectaţi-o şi trageţi unul din marcajele ei (micile pătrate negre care înconjoară diagrama). Pentru a
modifica înălţimea şi lăţimea, trageţi unul din marcajele din colţuri, iar pentru a modifica numai
lăţimea, trageţi un marcaj din lateral. (Reţineţi că nu puteţi să redimensionaţi, de fapt, o diagramă
care se află pe o foaie separată.)
Crearea rapidă a unei diagrame Pentru a crea rapid o diagramă, selectaţi datele pe care vreţi să
le folosiţi, şi apăsaţi tasta F11. Excel va crea o diagramă pe coloane (tipul de diagramă prestabilit),
într-o foaie separată. Puteţi să deschideţi foaia respectivă, să selectaţi diagrama şi să o modificaţi
aşa cum doriţi.
Salvarea diagramelor
Diagramele pe care le creaţi fac parte din registrul de calcul curent. Pentru a salva o diagramă,
salvaţi registrul de calcul care o conţine.
69
MICROSOFT POWERPOINT
Programul Microsoft PowerPoint face parte din pachetul de programe Microsoft Office,
alaturi de Word si Excel, este folosit pentru realizarea de prezentari animate in domenii cum ar fi
cel publicitar. Fiind o aplicatie din pachetul Microsoft Office , Microsoft PowerPoint prezinta o
interfata destul de asemanatoare cu cea a programelor Word si Excel , avand o serie de elemente
commune : aceeasi organizare a sistemului de meniuri si a barelor de instrumente.
Fisierele create cu aceste programe se numesc prezentari si au extensia .ppt (Microsoft
PowerPoint).
Printr-o prezentare se intelege derularea automata cu ajutorul unui calculator , a unor imagini ce
contin diferite informatii, insotite de efecte (prezentare electronica de pagini PowerPoint). O
prezentare reprezinta un ansamblu de pagini de prezentare. Pagina de prezentare reprezinta o
unitate a unei prezentari ce poate contine texte si diferite obiecte. In limbajul curent al
programatorului, pagina de prezentare mai este denumita slide.Unul din programele de grafica
pentru prezentari este PowerPoint, care face parte din setul de Programe Microsoft Office.
El are urmatoarele avantaje:
Are acelasi tip de interfata ca si celelalte aplicatii din set si aceeasi organizare a sistemului
de meniuri si a barelor cu instrumente, usurand procesul de invatare a operarii cu interfata
aplicatiei
Permite integrarea intr-o prezentare a informatiilor create cu aplicatiile Word si Excel
Elemente specifice aplicatiei powerpoint. Aplicatia PowerPoint, fiind orientata pe prelucrarea unor
documente specifice (prezentarile), foloseste entitati si concepte specifice, altele decat cele folosite
de aplicatiile studiate din setul de programe Microsoft Office.
72
Pasul 5:Executati clic pe butonul Apply pentru aplicarea efectului paginii curente (sau paginilor
selectate) sau Apply to All pentru intreaga prezentare
MICROSOFT ACCESS
Cheia primara (prymary key) va fi folosita de sistemul de gestiune a bazelor de date pentru a
identifica unic inregistrarile – in procesul de cautare si regasire a datelor.
Cheia secundara este formata dintr-unul sau mai multe campuri dintr-un tabel, care sunt folosite ca
o cheie primara in alt tabel, valorile campurilor din cheie fiind identice in ambele tabele.
Interogarea
interogare este o modalitate de a extrage informatii din baza de date.
se pot extrage date din tabele distincte si se pot combina impreuna.
interogarile pot fi vizualizate in mod proiectare sau in mod foaie de date.
tipuri de interogari:
o selectie: permit selectarea de informatii din unul sau mai multe tabele pe baza unor
criterii
o totale: au posibilitatea de a realiza sume sau a genera totale intr-o interogare de
selectie
o actiune: permit crearea unor noi tabele (Make Tables) din tabelele existente
o cu parametru: este cea care cere introducerea unui criteriu din partea utilizatorului in
mod interactiv. Cand utilizatorul lanseaza interogarea acesta va afisa o fereastra de
dialog sau mai multe pentru introducerea criteriilor necesare
Formularul
formularele asigura o prezentare prietenoasa a datelor din baza de date.
formularele se folosesc pentru adaugarea, stergerea sau modificarea inregistrarilor din baza
de date
75
Raportul
rapoartele sunt modul traditional de vizualizare a rezultatelor din baza de date
desi se pot vizualiza si pe ecran, de regula sunt create pentru a fi listate la imprimanta
Relatii
exista trei tipuri de relatii: unu-la-unu, unu-la multi si multi-la-multi
in Microsoft Access se folosesc urmatoarele relatii:
o o linie indica o relatie intre doua tabele
o un 1 la capatul unei linii marcheaza partea de unu din relatie
o un la capatul unei linii marcheaza partea de multi din relatie
Determinarea campurilor. Determinarea campurilor care vor intra in componenta fiecarei tabele
(Structura Tabelei).Se aleg din lista oferita (Sample Fields) campurile (atributele) care vor intra in
noua tabela.
Determinarea cheii primare, adica a unui camp sau a unei combinatii de campuri prin care se
identifica in mod unic o anumita inregistrare din tabela. O data cu alegerea numelui pentru tabela,
Expertul invita la alegerea unui camp cu rol de informatie de „reper”, numit cheie primara.
Avem doua optiuni:
Da, se defineste o cheie primara (definita de aplicatia Access)
Nu, voi defini eu cheia primara (definita de utilizator)
76
direct prin deschiderea tabelei si tastarea atenta a valorilor, in maniera asemanatoare celei de
la Excel
cu formulare de intrare, care sunt proiectate astfel incat sa conduca utilizatorul prin fiecare
camp de valoare
Operatii asupra inregistrarilor tabelei. Asupra tabelei incarcate cu date se pot realiza o serie de
operatii:
Adaugarea unei noi inregistrari. O noua inregistrare se adauga la sfarsitul tabelei, pe linia
care are caracterul *.
Stergerea unei inregistrari. Se selecteaza inregistrarea prin dublu-clic si se utilizeaza
optiunile Editare-Stergere inregistrare (Delete Record).Stergerea este insotita de o
intrebare din partea aplicatiei Access, privind confirmarea stergerii.
Stergerea unui camp inseamna renuntarea la o anumita caracteristica din descrierea
entitatii la care se refera tabela.Acea caracteristica determina o coloana in tabela.Astfel,
stergerea campului revine la stergerea acelei coloane.Se vor folosi optiunile Editare-
Stergere coloana (Delete column).
Inserarea unui camp este operatia inversa a stergerii unui camp.Se selecteaza coloana in
fata careia va fi inserata noua coloana si se actioneaza Inserare-Coloana.
Deplasarea inregistrarilor. Se vor folosi operatiile cunoscute de tip Selectare-Taiere(Cut)-
Pozitie Noua-Lipire(Paste)
77